ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3835/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei. Soluția primei instanțe 1.1. Prin Încheierea de ședință din data de 24 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea Apel Timișoara în Dosarul nr. 6003/115/2010, s-a dispus sesizarea secției contencios administrativ a aceleiași instanțe pentru soluționarea excepției de nelegalitate a Ordinului ministrului sănătății nr. 1082/307/2010, invocată de reclamantul recurent F.T. În motivarea excepției, reclamantul a susținut, în esență, că ordinul este nelegal deoarece condiționează ocuparea funcției de manager de spital de neîndeplinirea vârstei de pensionare, ceea ce reprezintă o formă de discriminare.

1.2. Prin sentința nr. 198 din 19 martie 2012, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a respins excepția de nelegalitate invocată de reclamantul F.T., în contradictoriu cu pârâții Consiliul de administrație al Spitalului Orășenesc A. și Ministerul Sănătății, având ca obiect anularea Ordinului nr. 1082/2010 emis de pârâtul Ministerul Sănătății. Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut că legalitatea unui act administrativ se verifică în raport cu actele normative cu forță juridică superioară în temeiul și în executarea cărora a fost emis, ținând seama de principiul ierarhiei și forței juridice a actelor normative, consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituție și de art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind Normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.

Potrivit art. 1 din Regulamentul de organizare și desfășurare a concursului pentru ocuparea funcției de manager persoană fizică din spitalele publice din rețeaua proprie a Ministerului Sănătății, aprobat prin Ordinul ministrului sănătății nr. 1082 din 30 iulie 2010 (Ordinul), ocuparea funcției de manager se face prin concurs, la care au acces persoane fizice care întrunesc cumulativ mai multe condiții printre care și aceea de a nu avea împlinită vârsta de pensionare, conform legii. Condiția reprezintă consecința logică a aplicării dispozițiilor art. 183 3 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății care dispun încetarea contractului de management la împlinirea vârstei de pensionare prevăzută de lege.

Așadar, raportat la legea a cărei executare o organizează, Curtea de apel a apreciat că ordinul este legal, sub aspectul criticat de reclamant. S-a mai arătat că ordinul este legal și raportat la dispozițiile art. 2 din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, deoarece interdicția ocupării funcției de manager de către o persoană care a împlinit vârsta pensionării, conform legii, are o justificare obiectivă și rezonabilă și urmărește un scop legitim, nereprezentând o limitare a dreptului la muncă. 2. Recursul promovat de reclamantul F.T. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs reclamantul F.T.

În esență, recurentul a susținut că instanța de fond în mod eronat a apreciat că ordinul atacat este legal, făcând confuzie între vârsta standard de pensionare, conform art. 53 alin. (1) din Legea pensiilor și mențiunea cuprinsă în art. 183 3 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 95/2006, modificată, referitoare la încetarea contractului de management, în condițiile în care, în acest din urmă act normativ, nu se prevede nicio restricție de vârstă pentru concursul de manageri în general și cu atât mai mult nu se poate aplica în cazul său, respectiv al pensionării anticipate parțiale. Așa fiind, recurentul a arătat că în cazul său ordinul invocat nu poate fi legal, referirea instanței de fond la prevederile O.G.

nr. 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, nefiind relevantă. 3. Soluția și considerentele instanței de control judiciar Recursul nu este fondat. Examinând sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, ce pot fi circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., și raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, Înalta Curte reține că nu subzistă în cauză nici un motiv de nelegalitate conform art. 304 C. proc. civ. de natură a atrage modificarea soluției adoptate de prima instanță, în considerarea celor în continuare arătate.

Curtea de Apel Timișoiara, secția contencios administrativ și fiscal, legal sesizată cu soluționarea excepției de nelegalitate a Ordinului nr. 1082 din 30 iulie 2010 emis de Ministrul sănătății, privind aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a concursului pentru ocuparea funcției de manager persoană fizică din spitalele publice din rețeaua proprie a Ministerului Sănătății, în mod judicios, s-a raportat în analiza legalității actului administrativ arătat la prevederile legale în executarea și aplicarea cărora acesta a fost emis, respectiv art. 179 alin. (1) și art. 186 alin. (9) lit. b) din Legea nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătății, dar și la dispozițiile relevante din O.G.

nr. 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, dat fiind conținutul normei apreciate ca nelegală ca și argumentele în acest sens, înfățișate de recurentul-reclamant. În esență, recurentul - reclamant apreciază că este nelegală cerința cuprinsă în art. 1 alin. (1) lit. g) vizând „vârsta de pensionare” din ordinul arătat, în contextul reglementării modalității de ocupare a funcției de manager din spitalele publice aflate în rețeaua proprie a Ministerului Sănătăți, prin concurs, la care au acces persoane fizice care întrunesc cumulativ mai multe condiții, expres arătate, printre care și aceea de „a nu avea vârsta de pensionare conform legii”.

Reținând, cu titlu prealabil că recurentul înfățișează mai degrabă critici vizând modalitatea de aplicare efectivă și de interpretare a legii incidente la cazul său particular, ceea ce nu poate fi examinat nici în contextul recursului de față, instanța de fond urmând a realiza o atare aplicare în cauza de fond în care a și fost invocată excepția de nelegalitate de față, Înalta Curte arată, în acord cu cele statuate și de prima instanță că norma arătată nu poate fi considerată nelegală, raportat la prevederile cuprinse în Legea nr. 95/2006, ca act normativ cu forță juridică superioară, cu care este concordantă. Astfel, potrivit art. 183 3 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 95/2006, contractul de management și, respectiv, contractul de administrare încetează în situația împlinirii vârstei de pensionare prevăzute de lege.

În înțelesul prevederilor art. 3 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, prin vârsta standard de pensionare se înțelege vârsta stabilită prin lege, pentru bărbați și femei, în care aceștia pot obține pensie pentru limită de vârstă, în condițiile legii precum și vârsta din care se operează reducerile prevăzute de același act normativ.

În fine, prin art. 179 alin. (1) și art. 186 alin. (9) lit. b) din Legea nr. 95/2006 s-a prevăzut modalitatea de ocupare a funcțiilor în discuție, prin concurs, fiind determinate prin textele arătate competențele diferitelor organisme, după cum urmează: - art. 179 alin. (1): „Consiliul de administrație organizează concurs sau licitație publică, după caz, pentru selecționarea managerului, respectiv a unei persoane juridice care să asigure managementul unității sanitare, potrivit Normelor aprobate prin ordin al ministrului sănătății, sau, după caz, prin ordin al ministrului din ministerele cu rețea sanitară proprie și respectiv prin act administrativ al primarului unității administrativ-teritoriale, al Primarului general al Municipiului București sau al președintelui consiliului județean, după caz”.

- art. 186 alin. (9) lit. b): „Organizează concurs pentru ocuparea funcției de manager în baza regulamentului aprobat prin ordin al ministrului sănătății, al ministrului de resort sau, după caz, prin act administrativ al primarului unității administrativ-teritoriale, al primarului general al Municipiului București sau al președintelui consiliului județean, după caz.” Raportat la toate prevederile sus arătate Înalta Curte, în acord cu cele reținute și de prima instanță, apreciază că introducerea, inter alia, a condiției legată de „vârsta de pensionare” în contextul reglementării condițiilor ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru participarea la concursul pentru ocuparea funcției de manager din spitalele publice, aflate în rețeaua proprie a Ministerului Sănătății, se impune a fi analizată ca un element de oportunitate, analizată ca dimensiune a legalității.

Aceasta derivă din capacitatea pe care o are autoritatea care emite actul, de a alege dintre mai multe soluții posibile, pe cea care corespunde cel mai bine interesului public care trebuie ocrotit, relevând deci calitatea actului administrativ de a satisface nu numai rigorile stricte ale legii cât și o nevoie socială determinată. Așa fiind, în mod evident nu se poate vorbi despre o discriminare în sensul arătat de recurent, referirile instanței de fond și la prevederile O.G. nr. 137/2000, fiind de altfel ilustrative în a demonstra netemeinicia criticilor de nelegalitate înfățișate. Înalta Curte arată totodată că motivele noi de recurs, sau mai bine spus dezvoltarea motivelor inițiale, depusă la data de 27 septembrie 2012 au fost avute în vedere în analiza, respectiv în prezentarea argumentelor de mai sus.

Așa fiind, față de argumentele mai sus prezentate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge ca nefondat recursul de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de F.T. împotriva sentinței nr. 198 din 19 martie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 2 octombrie 2012.