ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3598/2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3598/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

acțiunii

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, la data de 14

ianuarie 2011, reclamantul A.J.I. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul

Sănătății și L.H. solicitând, în principal, anularea Ordinului Ministrului

Sănătății nr. 2881/2010 privind numirea în funcția de manager al Institutului

Național de Recuperare, Medicină Fizică și Balneoclimatologie București a

intimatului L.H.; anularea în parte a operațiunilor administrative care au

determinat emiterea ordinului sus menționat, ultima operațiune administrativa

exercitata în realizarea sarcinilor conferite prin Ordinul Ministrului

Sănătății nr. 2739/2010 și rezultată din preambulul Ordinului Ministrului

Sănătății nr. 2881/2010 a cărei anulare se solicită, fiind adresa Consiliului

de Administrație al Institutului National de Recuperare Medicina Fizica și

Balneoclimatologie București din data de 24 noiembrie 2010 privind validarea

rezultatelor concursului organizat pentru ocuparea postului de manager,

persoana fizica, al Institutului Național de Recuperare, Medicina Fizică și

Balneoclimatologie București și constatarea validării rezultatului concursului

organizat pentru ocuparea postului de manager la data de 12 noiembrie 2010 în

numele candidatului A.J.I.; suspendarea executării Ordinului Ministrului

Sănătății din 26 noiembrie 2010, până la soluționarea definitivă și irevocabilă

a cauzei, în conformitate cu prevederile art. 15 coroborate cu dispozițiile

art. 14 alin. (2)-alin. (7) din Legea privind contenciosul administrativ.

În subsidiar, a solicitat

instanței să constate că punerea în aplicare a Ordinului Ministrului Sănătății

nr. 2881/2010, a cărui anulare o solicită, periclitează interesul legitim public

major al Institutului, actul administrativ de autoritate fiind emis în temeiul operațiunilor

administrative de validare a concursului, emise cu exces de putere, încetarea oricărei

forme de executare a actului administrativ, constând în neîncheierea contractului

de management, până la expirarea duratei suspendării executării Ordinului ministrului

săntății nr. 2881/2010 în ceea ce privește numirea în funcția de manager a intimatului

L.H.

În situația încheierii

contractului de management până la soluționarea cererii de suspendare a Ordinului

ministrului sănătății nr. 2881/2010 a solicitat să se constate încetarea contractului

de management în temeiul dispozițiilor art. M, N, R și K din Ordinul Ministrului

Sănătății nr. 922/2006 privind prevederile contractului-cadru de management, pentru

abateri grave, fără cheltuieli de judecată.

Pârâtul Ministerul Sănătății

a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii privind

suspendarea și anularea Ordinului nr. 2881/2010, față de lipsa procedurii prealabile,

în raport de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

De asemenea, a susținut

că reclamantul nu are interes în promovarea prezentei acțiuni, având în vedere că

a ocupat funcția de manager interimar al Institutului, până la revocarea unilaterală

din funcție de către ministrul sănătății sau până la ocuparea funcției prin concurs.

A solicitat respingerea

cererii de suspendare a executării ordinului contestat, nefiind îndeplinite cumulativ

condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, iar pe fondul cauzei a solicitat

respingerea acțiunii precizând că singura atribuție în ceea ce privește numirea

managerului spitalului public este acea prevăzută de art. 179 alin. (2) din

Legea nr. 95/2006, respectiv de a emite actul administrativ de numire în funcție,

fără vreo intervenție în procedura de selecție, ca urmare a organizării concursului.

Prin întâmpinare, pârâtul

L.H. a invocat excepția inadmisibilității cererii de anulare a Ordinului nr.

2881/2010, precum și a cererii de anulare a adresei Consiliului de Administrație

al Institutului Național de Recuperare, Medicina Fizică și Balneoclimatologie București,

pentru lipsa procedurii prealabile, față de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Referitor la cererea de

suspendare a executării ordinului a invocat excepția lipsei de interes, întrucât

reclamantul a fost numit manager interimar al Institutului până la organizarea de

către Consiliul de Administrație a concursului pentru ocuparea postului de manager,

astfel că indiferent de rezultatul acestui concurs, mandatul de manager al reclamantului

a încetat de drept.

Cu privire la capătul

de cerere subsidiar, referitor la încetarea contractului său de management pentru

abateri grave, pârâtul a precizat că organele de control abilitate sunt cele care

stabilesc dacă a săvârșit abateri grave și nu reclamantul.

Pe fondul cauzei, a arătat

că în urma parcurgerii etapelor concursului organizat de Consiliul de Administrație

al Institutului, a fost declarat câștigător, fiind numit în funcția de manager.

Pârâtul Institutul Național

de Recuperare, Medicina Fizică și Balneoclimatologie București a formulat întâmpinare

prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii

prealabile apreciind, cu privire la capătul doi al acțiunii, că plângerea prealabilă

referitoare la organizarea, desfășurarea și rezultatele concursului trebuia adresată

fie Comisiei de concurs, fie autorității ierarhic superioare, respectiv Consiliului

de Administrație, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului.

Totodată, a susținut că

reclamantul nu justifică un interes în promovarea primului capăt al acțiunii, întrucât

și în cazul în care ar fi anulat ordinul contestat, ar rămâne valabile rezultatele

necontestate ale concursului, existând premise de a se emite un alt ordin care ar

produce aceleași efecte.

Lipsa de interes a fost

invocată și cu privire la cererea de suspendare a executării ordinului, față de

împrejurarea că reclamantul a fost numit manager interimar până la susținerea concursului

pentru ocuparea funcției de manager persoană fizică, la finalizarea acestui concurs

încetând de drept mandatul reclamantului.

Pe fondul cauzei a solicitat

respingerea acțiunii, concursul în discuție desfășurându-se potrivit actelor normative

în vigoare, nefiind înregistrate incidente cu privire la încălcarea dispozițiilor

legale în materie nici de către candidați, nici de către membrii comisiei de concurs.

Reclamantul a depus la

dosar o cerere precizatoare a acțiunii, arătând că primul capăt al acțiunii se referă

la anularea Ordinului Ministrului Sănătății nr. 2881/2010 prin care pârâtul L.H.

a fost numit în funcția de manager al Institutului Național de Recuperare, Medicina

Fizică și Balneoclimatologie București, iar prin capătul doi al acțiunii a solicitat

anularea implicită a actelor care au stat la baza emiterii acestui ordin, în concret,

adresa Consiliului de Administrație al Institutului din data de 24 noiembrie 2010

și procesul-verbal de validare a rezultatului concursului, din data de 19

noiembrie 2010, menținându-și nemodificate celelalte capete de cerere din acțiunea

introductivă.

Prin încheierea de ședință

de la termenul din 10 ianuarie 2012, Curtea a respins ca neîntemeiată cererea de

suspendare a executării ordinului contestat, pentru considerentele arătate în respectiva

încheiere.

de apel

Prin sentința

nr. 7188 din 18 decembrie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-

a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilității;

a admis în parte acțiunea, astfel cum a fost precizată de reclamantul A.J.I., în

contradictoriu cu pârâții Ministerul Sănătății, prin ministru, L.H. și Institutul

Național de Recuperare, Medicina Fizică și Balneoclimatologie București; a

anulat Ordinul nr. 2881/2010 emis de ministrul sănătății; a anulat adresa din

data de 24 noiembrie 2010 emisă de Consiliul de Administrație al pârâtului Institutului

Național de Recuperare, Medicina Fizică și Balneoclimatologie București și procesul-verbal

întocmit în data de 19 noiembrie 2010 cu privire la rezultatul concursului de ocupare

a funcției de manager al Institutului Național de Recuperare, Medicina Fizică

și Balneoclimatologie București și celelalte acte ale Institutului Național de

Recuperare, Medicina Fizică și Balneoclimatologie București ce au stat la baza emiterii

Ordinului nr. 2881/2010 al ministrului sănătății; a respins în rest acțiunea și

a admis în parte cererea reclamantului de acordare a cheltuielilor de judecată,

obligând pârâții la 1.500 RON cheltuieli de judecată către reclamant.

Pentru a decide în acest

sens, Curtea a apreciat că este neîntemeiată excepția inadmisibilității pentru lipsa

plângerii prealabile, constatând că la dosar a fost depusă copia plângerii adresată

ministrului sănătății, înregistrată în data de 2 decembrie 2010, prin care reclamantul

a solicitat anularea/revocarea Ordinului nr. 2881/2010, a Ordinului nr. 2739/2010,

constatarea nelegalității tuturor soluțiilor pronunțate de Comisia de soluționare

a contestațiilor, constatarea nelegalității realizării probei suplimentare numită

interviu și anularea acesteia.

Cu privire la capătul

doi al acțiunii, astfel cum a fost precizată, Curtea a apreciat că nu sunt incidente

dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, față de împrejurarea

că reclamantul solicită anularea operațiunilor administrative care au stat la baza

emiterii Ordinului Ministrului Sănătății nr. 2881/2010, în conformitate cu dispozițiile

art. 18 alin. (2) din aceeași lege potrivit cărora instanța este competentă să se

pronunțe, în afara situațiilor prevăzute la art. 1 alin. (6), și asupra legalității

operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecății.

Curtea a observat că reclamantul

a formulat plângere prealabilă cu privire la actele emise pe parcursul derulării

concursului, inclusiv cele emise de Institut, plângere pe care a adresat-o Ministerului

Sănătății potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care permite persoanei

ce se consideră vătămată să adreseze plângerea prealabilă autorității publice emitente

a actului administrativ sau autorității ierarhic superioare acesteia.

Cu privire la lipsa de

interes a reclamantului, Curtea a constatat că reclamantul nu justifică promovarea

acțiunii în raport de faptul că a ocupat funcția de manager interimar, ci în raport

de rezultatul concursului înainte de momentul stabilirii de către Comisia de concurs

a susținerii unui interviu de către candidați, anterior acestui moment reclamantul

clasându-se pe primul loc.

Astfel, este irelevantă

în stabilirea interesului reclamantului de a sesiza instanța cu prezenta acțiune,

împrejurarea că a încetat mandatul reclamantului de manager interimar odată cu organizarea

concursului pentru ocuparea funcției de manager, persoană fizică a Institutului.

Pe fondul cauzei, Curtea

a reținut că acțiunea este întemeiată în parte, față de următoarele considerente:

Cu privire la componența

comisiei de concurs, în procesul-verbal din 29 septembrie 2010 al ședinței Consiliului

de Administrație se precizează că membrii acestei comisii sunt N.D. și N.N., în

timp ce în decizia din 29 septembrie 2010 a Consiliului de Administrație sunt menționați

3 membri ai acestei comisii, respectiv N.D., N.N. și S.B.

Decizia din 29

septembrie 2010 este semnată doar de președintele Consiliului de Administrație,

S.B., nerezultând din probele administrat că modificarea componenței comisiei de

concurs a fost decisă conform disp. art. 186 alin. (11) din Legea nr. 95/2006 potrivit

cărora Consiliul de Administrație (...) ia decizii cu majoritatea simplă a membrilor

prezenți, în același sens fiind și disp. art. 9 din Regulamentul de funcționare

al Consiliului de Administrație al Institutului Național de Recuperare, Medicina

Fizică și Balneoclimatologie București.

Nu se precizează în această

decizie care dintre membrii Consiliului de Administrație au fost prezenți și din

cei prezenți care au fost de acord cu stabilirea unei noi componențe a comisiei

de concurs, față de cea menționată în procesul-verbal din 29 septembrie 2010, astfel

că în lipsa acestor precizări și a semnăturilor membrilor care au adoptat decizia

respectivă, nu rezultă că decizia a fost legal adoptată sub aspectul cvorumului

cerut de lege și de Regulamentul sus menționat.

Concursul a fost organizat

în conformitate cu prevederile Ordinului nr. 1082/2010 al ministrului sănătății,

privind aprobarea Regulamentului de organizare și desfășurare a concursului pentru

ocuparea funcției de manager persoană fizică din spitalele publice din rețeaua proprie

a Ministerului Sănătății.

În anunțul privind organizarea

concursului au fost enumerate documentele pe care trebuie să le conțină dosarul

de înscriere, precizându-se că dosarele se depun în perioada 8 octombrie-1

noiembrie 2010, precizare care respectă disp. art. 10 din Regulament conform cărora

înscrierea candidaților se face (...) într-un interval care se încheie cu 7 zile

înaintea datei stabilite pentru susținerea concursului, în speță, această dată fiind,

conform anunțului, 8 noiembrie 2010.

Referitor la documentele

aflate în dosarul de concurs al pârâtului L.H., acesta a depus, pentru dovedirea

condiției privind vechimea în posturi cu studii universitare de lungă durată, copia

carnetului de muncă, certificată „în conformitate cu originalul” de către conducerea

institutului pârât și nu de către conducerea Institutului Național de Endocrinologie

„C.I.P.” cu care are încheiat contractul de muncă.

Vechimea la care se referă

art. 1 alin. (1) lit. d) din Regulament nu poate fi atestată decât de unitatea în

care candidatul la concurs a dobândit vechimea respectivă și nu de către o altă

unitate medicală, cum este în cauză, institutul pârât la care o perioadă a îndeplinit

funcția de manager, având suspendat pe acea perioadă contractul de muncă încheiat

cu Institutul „C.I.P.”.

În consecință, în mod

corect a apreciat comisia de concurs că dosarul pârâtului trebuia respins, nefiind

depus unul dintre documente în forma prevăzută în mod expres de Regulament.

Pârâtul avea posibilitatea,

conform art. 11 lit. h) din Regulament, de a depune, pentru a face dovada îndeplinirii

acestei condiții, fie copia carnetului de muncă, certificată „în conformitate cu

originalul” de către conducerea unității, fie o adeverință.

În condițiile în care

a ales să depună copia carnetului de muncă dar nu în forma prevăzută de Regulament,

nu avea posibilitatea de a completa dosarul de înscriere la concurs cu adeverința

respectivă, ulterior expirării termenului de înscriere, cu ocazia contestării hotărârii

comisiei de concurs prin care dosarul său a fost respins.

Comisia de soluționare

a contestațiilor a reținut că dosarul de concurs, în integralitate, trebuia întocmit

până la finalizarea perioadei de înscriere, motiv pentru care nu a ținut cont de

înscrisurile atașate de pârât la contestație, dar în mod greșit a apreciat că documentul

depus pentru dovedirea vechimii îndeplinește cerința prevăzută în Regulament, din

moment ce nu unitatea la care pârâtul dobândise vechimea a certificat carnetul de

muncă.

Unul dintre membrii acestei

comisii, I.F. a votat pentru respingerea contestației, apreciind că este legal punctul

de vedere al comisiei de concurs.

Potrivit art. 3 din Regulament,

concursul se desfășoară în două etape, după cum urmează:

a îndeplinirii de către candidați a condițiilor stabilite în publicația de concurs,

etapă eliminatorie; 2. etapa de susținere a probelor de evaluare și cuprinde: a)

proba scrisă, un test-grilă de verificare a cunoștințelor; b) proba de susținere

a proiectului de management, completată, după caz, de un interviu de selecție;

(2) nota minimă de promovare

a fiecărei probe de evaluare este 7,00. (3) După finalizarea etapelor de concurs

se întocmește clasificarea candidaților care au promovat toate probele de evaluare

și au obținut media finală de cel puțin 8,00. (4) Se declară admis candidatul care

s-a clasat pe primul loc în urma susținerii concursului pentru ocuparea funcției

de manager al spitalului public pentru care a concurat.

Din conținutul procesului-verbal

din 29 septembrie 2010 al Consiliului de Administrație și al anunțului privind organizarea

concursului, rezultă că probele de evaluare din etapa a II-a a concursului sunt

testul-grilă de verificare a cunoștințelor și susținerea proiectului de management.

Susținerea testului grilă

a avut loc la data de 10 noiembrie 2010, reclamantul obținând nota 9,00, iar pârâtul

9,90, iar proiectul de management a fost susținut la data de 12 noiembrie 2010,

nota obținută de reclamant fiind 8,97, iar nota obținută de pârât 7,72.

După soluționarea contestației

pe care pârâtul L.H. a formulat-o împotriva notei obținute la susținerea proiectului

de management, a fost afișat la 16 noiembrie 2010 cel de-al doilea tabel cu rezultatele

finale ale concursului, conținând notele obținute la cele două probe și mediile

finale ale candidaților, în funcție de care a fost făcută clasificarea candidaților,

reclamantul situându-se pe primul loc.

Conform art. 3 alin.

(3) din Regulament, după finalizarea etapelor de concurs se întocmește clasificarea

candidaților care au promovat toate probele de evaluare și au obținut media finală

de cel puțin 8,00.

Rezultă că afișarea rezultatelor

finale ale concursului poate fi făcută numai după finalizarea celor două etape de

concurs, cea de verificarea a îndeplinirii condițiilor și cea de susținere a probelor

de evaluare.

În consecință, decizia

comisiei de concurs de a solicita candidaților susținerea unui interviu de selecție,

ulterior afișării rezultatelor finale ale concursului este nelegală din moment ce

se terminase susținerea probelor de evaluare menționate în anunțul privind organizarea

concursului.

Este adevărat că art.

3 alin. (1) pct. 2 lit. b) din Regulament permite completarea probei de susținere

a proiectului de management cu un interviu de selecție, dar în niciun caz, acest

interviu nu poate fi susținut după afișarea rezultatelor finale ale concursului

și a clasificării candidaților, întocmirea acestei clasificări făcându-se după finalizarea

etapelor de concurs, conform art. 3 alin. (3) din Regulament.

Legalitatea interviului

de selecție susținut de cei doi candidați este afectată nu doar de momentul la care

s-a dispus susținerea interviului (ulterior afișării rezultatelor finale), ci și

de faptul că fișa interviului de selecție prev. de Anexa nr. 2 la Ordinul nr. 1082/2010

a fost întocmită nu numai de membrii comisiei de concurs, ci și de secretarul comisiei,

N.C.

Conform art. 6 alin.

(1) din Regulament, comisia de concurs este formată din președinte, 2-3 membri și

un secretar, iar potrivit art. 23 din Regulament, Comisia de concurs poate solicita

suplimentar candidatului un interviu de selecție, în scopul aprecierii abilităților

candidatului de îndeplinire a atribuțiilor funcției de manager. Fiecare membru al

comisiei de concurs, după finalizarea interviului, întocmește Fișa interviului de

selecție (conform anexei nr. 2 la ordin). Nota finală este media notelor acordate

de fiecare membru al comisiei de concurs în fișă.

Rezultă cu claritate din

aceste prevederi că secretarul comisiei de concurs nu poate întocmit fișa interviului

de selecție, nu poate acorda o notă candidatului pentru interviul susținut, astfel

că în mod nelegal s-a luat în considerare la stabilirea notei finale a fiecărui

candidat la interviu și nota acordată de secretarul comisiei de concurs.

De altfel, la finalul

Anexei nr. 2 la Ordinul nr. 1082/2010, care conține modelul fișei interviului de

selecție, se prevede în mod expres că evaluatorul este membrul comisiei de concurs,

prevedere în acord cu disp. art. 22 alin. (2) din Regulament conform cărora în urma

susținerii proiectului de management, membrii comisiei de concurs stabilesc nota

definitivă pentru această probă de evaluare.

Din moment ce interviul

de selecție este o completare a probei de susținere a proiectului de management,

notarea poate fi făcută doar de membrii comisiei, nu și de secretarul acesteia.

Curtea a constatat, așadar,

nelegalitatea interviului de selecție, atât prin prisma notării candidaților de

o persoană care nu avea calitatea de membru al comisiei de concurs, cât și în raport

de momentul la care comisia a hotărât completarea celei de-a doua probe de evaluare

cu acest interviu, după întocmirea clasificării candidaților.

În acest sens a reținut

și dispozițiile art. 26 alin. (1) și alin. (2) din Regulament care stabilesc

că media finală a fiecărui candidat este media aritmetică a notelor obținute la

testul-grilă, proiectul de management și, după caz, la interviul de selecție, calculată

cu două zecimale. În baza mediilor finale se întocmește, în ordine descrescătoare,

clasamentul candidaților la concurs.

Astfel, în măsura în care

comisia de concurs a apreciază că este necesară susținerea interviului de selecție

de către candidați, poate dispune în acest sens, urmând ca mediile finale obținute

de candidați să fie publicate numai după susținerea interviului, având în vedere

că la calcularea acestor medii se iau în considerare și notele obținute la interviu.

În condițiile în care

se finalizează probele de evaluare (testul grilă și susținerea proiectului de management)

și se afișează rezultatele finale și clasificarea candidaților, reluarea etapei

de susținere a probelor de evaluare cu interviul de selecție este nelegală.

De altfel, Curtea a reținut

că prima afișare a rezultatelor finale ale concursului a fost făcută în data de

12 noiembrie 2010, după susținerea proiectului de management, comisia de concurs

constatând că după această probă poate afișa rezultatele finale, câtă vreme Regulamentul

nu prevede posibilitatea contestării notei obținută la susținerea proiectului, astfel

cum rezultă din disp. art. 9 alin. (1) din Regulament conform cărora comisia de

soluționare a contestațiilor rezolva contestațiile cu privire la respingerea dosarelor

la rezultatul testului-grilă și la rezultatul final al concursului.

Ca urmare a contestării

de către pârâtul L.H. a notei ce i-a fost acordată pentru susținerea proiectului

și a emiterii deciziei prin care comisia de soluționare a contestațiilor a stabilit

că nu are competența legală de a soluționa această contestație, comisia de concurs

a afișat pentru a doua oară rezultatele finale ale concursului, la 16

noiembrie 2010, conform cărora reclamantul s-a clasat pe primul loc, și după ce

afișează aceste rezultate ajunge la concluzia că este necesară susținerea unui interviu

de selecție de către candidați, dispunând în acest sens la câteva zile de la prima

afișare a rezultatelor finale ale concursului și a clasificării candidaților.

După susținerea acestui

interviu la care candidații sunt notați și de secretarul comisiei de concurs, care

nu avea acest drept potrivit Regulamentului, pârâtul L.H. se clasează pe primul

loc.

Modul de desfășurare a

concursului organizat pentru ocuparea funcției de manager al Institutului Național

de Recuperare, Medicina Fizică și Balneoclimatologie București fost verificat și

de Direcția de Audit și Control, Compartimentul Control din cadrul Ministerului

Sănătății, care a efectuat în perioada 9 februarie-16 februarie 2011 o activitate

de control la acest institut, finalizată cu încheierea unui raport care a fost înregistrat

în data de 2 august 2011 la Ministerul Sănătății, Cabinet ministru.

În acest raport sunt consemnate

mai multe nereguli constatate în derularea concursului, printre acestea numărându-se

cele referitoare la modificarea componenței comisiei de concurs prin decizia din

29 septembrie 2010 a Consiliului de Administrație, semnată doar de președintele

Consiliului, nu și de ceilalți membri ai Consiliului care participaseră la ședința

din 29 septembrie 2010 și semnaseră procesul-verbal, echipa de control apreciind

că nominalizarea unui nou membru al comisiei nu a făcut obiectul discuției și supunerii

la vot în cadrul ședinței Consiliului de Administrație.

S-a reținut și încălcarea

dispozițiilor art. 22 alin. (2) din Regulament care se referă la comunicarea

către candidat a notei definitive acordate pentru susținerea proiectului de management,

în speță, comisia de concurs procedând la afișarea notelor obținute de cei doi candidați.

De asemenea, decizia privind

solicitarea unui interviu de selecție putea fi luată imediat după terminarea celei

de-a doua probe și înainte de afișarea rezultatului final, comisia de concurs afișând

pentru prima dată tabelul conținând rezultatele finale ale concursului, la data

de 12 noiembrie 2010.

Echipa de control a mai

reținut că, în cazul în care considera că nu are suficiente motivele de admitere

sau respingere a contestației depuse de candidatul L.H., comisia de soluționare

a contestațiilor trebuia să-și declare competența cu condiția motivării acestei

decizii și stabilirii organismului care poate lua respectiva decizie.

Având în vedere desfășurarea

concursului cu încălcarea dispozițiilor din Regulament menționate în considerentele

prezentei sentințe, Curtea constată că acțiunea este întemeiată în parte, Ordinul

ministrului sănătății nr. 2881/2010, prin care pârâtul L.H. a fost numit în funcția

de manager al Institutului fiind un act administrativ nelegal, emis în baza unui

concurs nelegal.

Curtea a respins în rest

acțiunea, constatând că este afectată legalitatea concursului în integralitate și

nu doar legalitatea susținerii interviului de selecție anterior căruia reclamantul

se clasase pe primul loc.

Modificarea componenței

comisiei de concurs în condițiile anterior arătate, dar și modul de constituire

a comisiei de soluționare a contestațiilor, a cărei componență a fost aprobată ulterior

emiterii ordinului de numire a membrilor acesteia, afectează legalitatea ambelor

etape de concurs (verificarea îndeplinirii condițiilor de către candidați și susținerea

probelor de evaluare), în privința celei de-a doua etape fiind identificate și alte

elemente de nelegalitate care vizează desfășurarea interviului de selecție.

În consecință, solicitarea

validării rezultatului concursului, în sensul invocat de reclamant, nu poate fi

reținută.

Cu privire la capetele

subsidiare ale acțiunii 4 și 5, s-a constatat că acestea nu se circumscriu disp.

art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 care reglementează obiectul acțiunii în

contencios administrativ.

Solicitarea de la capătul

6 subsidiar al acțiunii se referă la constatarea încetării contractului de management

al pârâtului L.H. pentru abateri grave, în temeiul Ordinului ministrului sănătății

nr. 922/2006.

În raport de obiectul

acțiunii, instanța are de analizat în prezenta cauză legalitatea concursului organizat

pentru ocuparea funcției de manager al Institutului și legalitatea ordinului prin

care a fost numit în această funcție pârâtul L.H., ca urmare a finalizării concursului,

astfel că excede cercetării judecătorești analizarea activității pârâtului, desfășurată

în calitate de manager, pentru a se stabili dacă acesta a săvârșit abateri grave,

de natură să justifice încetarea contractului de management.

În condițiile în care

instanța a fost învestită cu examinarea legalității ordinului de numire în funcție

a acestui pârât și nu cu analizarea activității desfășurată după numirea în funcția

de manager, Curtea a respins capătul 6 subsidiar al acțiunii.

Cu privire la solicitarea

reclamantului de anulare a contractului de management al pârâtului L.H., Curtea

a constatat că această cerere nu a fost formulată în condițiile art. 112 și

art. 132 C. proc. civ.

Prin cererea inițială

de chemare în judecată reclamantul nu a solicitat anularea acestui contract ca urmare

a anulării ordinului de numire a pârâtului în funcția de manager, iar prin cererea

precizatoare a acțiunii depusă la dosar la termenul din 15 noiembrie 2011, în temeiul

art. 132 C. proc. civ., reclamantul nu a completat obiectul acțiunii cu o astfel

de cerere.

Împotriva sentinței

nr. 7118 din 18 decembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția contencios

administrativ și fiscal, au formulat recurs pârâții Ministerul Sănătății L.H. și

Institutul Național de Recuperare, Medicină Fizică și Balneoclimatologie, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recursul declarat de pârâtul

Ministerul Sănătății s-a întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 3, pct. 6, pct.

8 și pct. 9 C. proc. civ., în temeiul cărora s-a solicitat admiterea recursului,

casarea sentinței atacate și respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.

Arată recurentul Ministerul

Sănătății, că în mod eronat Curtea de apel a soluționat cauza în mod unitar, întrucât

dacă în ceea ce privește cererea de anulare a Ordinului nr. 2881/2010 era competentă

potrivit dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 554/20004, cu privire la cererea de

validare a concursului competența aparținea Tribunalului București, secția contencios

administrativ și fiscal, concursul fiind organizat de consiliul de administrație

al unității sanitare.

Referitor la componența

comisiei de concurs, dispozițiile art. 6 din Ordinul nr. 1082/2010 prevăd că aceasta

este formată din președinte și 2, 3 membri. Având în vedere că pe parcursul derulării

procedurii de concurs nu au existat contestații, iar numărul de membrii a fost de

3, se înțelege că dintr-o eroare materială în procesul-verbal din data de 29

septembrie 2010 nu a fost menționat și cel de-al treilea membru, dl. S.B.

În dezvoltarea motivelor

de recurs încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 7, pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ.,

pârâtul Institutul Național de Recuperare Medicină Fizică și Balneoclimatologie

a reluat argumentele expuse în fața instanței de fond arătând, în esență, că procedura

de concurs s-a desfășurat cu respectarea Regulamentului de organizare și desfășurare

a concursului pentru ocuparea funcției de manager emis de Ministerul Sănătății prin

Ordinul nr. 1082/2010.

Instanța a reținut în

mod eronat două aspecte de nelegalitate ca fiind încălcări ale Regulamentului și

care trebuie să ducă la anularea acestui concurs.

În ceea ce privește primul

motiv de nelegalitate, arată recurentul că decizia dată de Președintele Consiliului

de Administrație al Institutului reprezintă completarea unei omisiuni din procesul-verbal

al ședinței Consiliului și care este semnat de toți membrii.

În privința celui de-al

doilea aspect reținut de judecătorul fondului ca fiind de nelegalitate, instanța

s-a aflat într-o gravă eroare cu privire la etapa analizei dosarului de concurs

depus de dl. L.H., considerând că acesta nu a depus în termenul legal toate actele

prevăzute de Regulament, respectiv CV-ul.

În realitate, pârâtul

a depus cu ocazia soluționării contestației un alt CV în care a trecut în plus doar

mențiunea „suspendat de la vechiul loc de muncă”.

Recursul declarat de pârâtul

L.H. a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7, pct. 8 și pct. 9 C. proc.

civ., recurentul solicitând modificarea sentinței recurate în sensul respingerii

acțiunii formulate de reclamantul A.J.I. ca nefondată.

În susținerea cererii

de recurs, recurentul arată că referitor la primul aspect de nelegalitate reținut

de judecătorul fondului, decizia emisă de Președintele Consiliului de Administrație

al Institutului reprezintă în realitate corectarea unor erori materiale din procesul-verbal

al Consiliului de Administrație și nu o „fraudă la lege”.

De altfel, legitimitatea

acestei comisii nu a fost contestată decât de reclamant ca urmare a pierderii concursului

pentru ocuparea funcției de manager, acesta speculând orice omisiune în scopul anulării

concursului.

Instanța de fond a apreciat

în mod greșit că nu ar fi fost îndeplinită cerința prevăzută la lit. h) din Ordinul

nr. 1082/2010 privind organizarea și desfășurarea concursului, în sensul că o persoană

încadrată într-o altă unitate și a cărei activitate este suspendată, deci nu încetată,

menționează acest loc de muncă, iar copia carnetului de muncă este certificată de

unitatea în care, în acel moment își desfășoară activitatea.

Nu se poate reține existența

unui fals, fiind certificată o situație reală a vechimii în muncă de către conducerea

unității de la ultimul loc de muncă (de altfel, cerința invocată menționează doar

această sintagmă: conducerea unității).

Mai arată recurentul că

singurul aspect real din cuprinsul hotărârii atacate este împrejurarea că secretarul

comisiei de concurs a acordat note cu ocazia interviului de selecție, însă acest

aspect nu poate duce la anularea concursului, rezultatul acestuia nefiind viciat

de notele acordate de această persoană.

La data de 16

septembrie 2014, recurentul-pârât L.H. a invocat excepția lipsei de obiect a acțiunii,

arătând că la data de 25 noiembrie 2013, Ordinul nr. 2881/2010, a cărui anulare

face obiectul prezentului dosar, a încetat a mai produce efecte prin împlinirea

termenului de 3 ani. De asemenea, a fost emis la data de 24 februarie 2014 ordinul

privind numirea în funcția de manager al Institutului Național de Recuperare,

Medicină Fizică și Balneoclimatologie, pentru un nou mandat, a câștigătorului concursului

organizat la data de 22 ianuarie 2014.

Examinând cu prioritate,

potrivit dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepția invocată, Înalta

Curte apreciază că epuizarea efectelor ordinului contestat, respectiv expirarea

mandatului de manager al Institutului Național de Recuperare, Medicină Fizică și

Balneoclimatologie, constituie un eveniment ulterior încheierii actului atacat,

ce nu lipsește de obiect acțiunea pentru că în intervalul de timp cât a fost în

vigoare, ordinul a produs efecte juridice prin care s-ar fi putut produce o vătămare

a drepturilor sau a intereselor legitime ale reclamantului.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra recursurilor declarate în cauză

Analizând sentința recurată

în raport de motivele de recurs formulate, precum și sub toate aspectele, conform

art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Motivul de recurs invocat

de recurentul Ministerul Sănătății ce vizează necompetența instanței de fond cu

privire la soluționarea cererii de anulare a concursului pentru ocuparea funcției

de manager al Institutului Național de Recuperare, Medicină Fizică și

Balneoclimatologie, motivat de faptul că acesta a fost organizat de consiliul de

administrație al unității sanitare, fiind astfel de competența secției de contencios

administrativ și fiscal a tribunalului, este nefondat.

În cauză, actele emise

pe parcursul derulării concursului a căror anulare se solicită la petitul 2 din

acțiune reprezintă operațiuni administrative ce au avut ca scop pregătirea emiterii

ordinului de numire în funcție, de către Ministrul Sănătății.

Cu ajutorul operațiunilor

administrate are loc emiterea, executarea și controlul executării actelor administrate

și acestea nu produc prin ele însele efecte juridice, astfel că examinarea legalității

acestora are loc odată cu analizarea legalității actului administrativ emis în baza

lor.

În consecință, instanței

competente a soluționa cererea de anulare a Ordinului nr. 2881/2010 emis de Ministrul

Sănătății îi revine în competentă și soluționarea petitului ce vizează anularea

adresei privind validarea rezultelor concursului organizat pentru ocuparea postului

de manager al Institutului Național de Recuperare, Medicină Fizică și Balneoclimatologie

București.

Așadar, în mod corect

judecătorul fondului analizând legalitatea actului administrativ atacat a examinat

și modalitatea de derulare a procedurii de concurs ce a stat la baza emiterii acestui

act administrativ.

În ceea ce privește competența

comisiei de concurs, potrivit dispozițiilor art. 6 din Ordinul nr. 1082/2010 privind

aprobarea Regulamentului de organizare și desfășurare a concursului pentru ocuparea

funcției de manager persoană fizică la spitalele publice din rețeaua proprie a Ministerului

Sănătății, comisia de concurs este formată din 2-3 membrii și un secretar, numiți

prin hotărâre, din cadrul membrilor consiliului de administrație.

Or, în cauză, prin procesul-verbal

din 29 septembrie 2010 al Consiliului de administrație, s-a stabilit componența

comisiei de concurs, respectiv: N.D. și N.N., componență ce nu coincide cu cea menționată

în decizia din 20 septembrie 2010 a Consiliului de administrație, unde sunt menționați

trei membri, respectiv N.D., N.N. și S.B.

Această neconcordanță

nu poate fi apreciată ca fiind o eroare materială doar pentru faptul că, așa cum

susține recurentul Ministerul Sănătății, pe parcursul derulării concursului nu au

existat contestații cu privire la componența comisiei.

Decizia din 20

septembrie 2010 este semnată doar de președintele Consiliului de administrație,

deși dispozițiile art. 186 alin. (11) din Legea nr. 95/2006 obligă consiliul să

ia decizii cu majoritatea simplă a membrilor prezenți. De asemenea, nu rezultă din

procesul-verbal al ședinței care dintre membrii consiliului de administrație au

fost prezenți și nici modalitatea în care s-a votat cu privire la modificarea componenței

comisiei de concurs stabilită inițial prin procesul-verbal din 29 septembrie 2010,

pentru a putea fi verificată legalitatea deciziei, sub aspectul cvorumului cerut

de lege pentru adoptarea sa.

Așa fiind, Înalta Curte

nu poate reține susținerea recurenților în sensul că nu suntem în prezența unei

„fraude” ci a unei simple erori materiale.

Referitor la dovedirea

condiției de vechime în muncă a candidatului L.H., dispozițiile art. 1 alin.

(1) și art. 11 din Regulamentul de organizare și desfășurare a concursului aprobat

prin Ordinul nr. 1082/2010 al Ministrului Sănătății stabilesc că dosarul de înscriere

trebuie să cuprindă printre altele adeverință care să ateste vechimea în posturi

cu studii universitare de lungă durată sau copie de pe carnetul de muncă, certificate

„în conformitate cu originalul” de către conducerea unității.

Această cerință a fost

menționată și în anunțul privind organizarea concursului, însă pârâtul L.H. a depus

pentru dovedirea condiției privind vechimea în posturi cu studii universitare de

lungă durată copia carnetului de muncă certificată în conformitate cu originalul

de către conducerea Institutului Național de Recuperare Medicină Fizică și Balneoclimatologie

și nu de cea a unității sanitare în cadrul căreia își desfășurase activitatea, singurul

în măsură să atestate dobândirea vechimii respective.

Acest aspect a fost sancționat,

de altfel, de comisia de concurs care a apreciat că dosarul candidatului L.H. trebuie

respins pentru nedepunerea documentului privind vechimea în forma prevăzută de Regulament,

însă prin admiterea contestației formulate acesta a fost recalificat în concurs.

Ultimul aspect de nelegalitate

reținut de judecătorul fondului, respectiv notarea candidaților în fișa interviului

de selecție (prevăzută de Anexa nr. 2 la Ordinul nr. 1082/2010) și de către secretarul

comisiei de concurs alături de membrii comisiei.

Conform Regulamentului

de concurs, comisia este formată din președinte, 2-3 membri și un secretar, comisia

putând solicita suplimentar candidaților un interviu de selecție în scopul aprecierii

abilităților candidaților sub aspectul îndeplinirii atribuțiilor funcției de manager.

La finalizarea interviului,

fiecare membru al comisiei de concurs întocmește fișa interviului de selecție, nota

finală fiind media notelor acordate de membrii comisiei de concurs în fișele întocmite.

În aceste condiții este

evident că în mod nelegal secretarul comisiei a întocmit fișa interviului de selecție,

acordând note candidaților, note ce au fost luate în calcul la stabilirea notei

finale a fiecărui candidat.

Această neregularitate

în desfășurarea concursului, respectiv a interviului de selecție afectează legalitatea

actului administrativ emis în cauză la finalizarea procedurii de ocupare a postului

de manager, anume Ordinul nr. 2881/2010 prin care recurentul-pârât L.H. a fost numit

în funcția de manager al institutului, astfel că în mod întemeiat judecătorul fondului

a dispus anularea acestuia, precum și a actelor ce au stat la bază: adresa din

data de 24 noiembrie 2010 emisă de Consiliul de Administrație al pârâtului Institutul

Național de Recuperare Medicină Fizică și Balneoclimatologie și a procesului-verbal

din data de 19 noiembrie 2010 privind rezultatul concursului.

Pentru considerentele

expuse mai sus, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1)

C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția lipsei

de obiect a acțiunii invocată de recurenții L.H. și Institutul Național de Recuperare,

Medicină Fizică și Balneoclimatologie.

Respinge recursurile declarate

de Ministerul Sănătății, L.H. și Institutul Național de Recuperare, Medicină Fizică

și Balneoclimatologie împotriva sentinței nr. 7118 din 18 decembrie 2012 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 octombrie 2014.