ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2992/2012

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

instanțe

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamantul A.J.I., în

contradictoriu cu pârâții Ministerul Sănătății, L.H., și Institutul Național de

Recuperare, Medicină Fizică și Balneoclimatologie București, a solicitat

anularea Ordinului Ministrului Sănătății nr. 2881 din 26 noiembrie 2010,

anularea în parte a operațiunilor administrative care au determinat emiterea

ordinului, respectiv adresa Consiliului de Administrație al Institutului

Național de Recuperare, Medicină Fizică și Balneoclimatologie București din 24

noiembrie 2010, precum și suspendarea executării ordinului contestat.

În motivarea cererii

de suspendare, reclamantul a arătat că modificarea componenței comisiei de

concurs, nerespectarea cerințelor imperative ale Ordinului nr. 1082/2010 cu

privire la etapa eliminatorie de verificare a îndeplinirii condițiilor de către

candidați, încălcarea de către comisia de soluționare a contestațiilor a

competențelor stabilite în sarcina sa și a normelor referitoare la etapa de

susținere a probelor de evaluare, reprezintă elemente de nelegalitate ale

ordinului atacat.

Cu privire la

îndeplinirea condiției privind prevenirea unei pagube iminente, reclamantul a

susținut că este vorba despre exercitarea mandatului prin abuz de putere, prin

emiterea unor decizii de schimbare din funcție determinându-se întreruperea

procedurii de definitivare a contractelor de achiziții publice aflate în

derulare, de inventariere a patrimoniului institutului cu încălcarea

dispozițiilor Legii contabilității.

Prin încheierea din

10 ianuarie 2012, Curtea de Apel București a respins cererea de suspendare a

executării, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut în esență că prin Ordinul nr. 2881 din 26

noiembrie 2010 emis de Ministrul Sănătății, pârâtul L.H. a fost numit începând

cu data de 26 noiembrie 2010 în funcția de manager la Institutul Național de

Recuperare, Medicină Fizică și Balneoclimatologie București, pe o perioadă de 3

ani.

Din analiza actelor de

la dosar, prima instanță a constatat că nu este îndeplinită condiția cazului bine

justificat, având în vedere că motivele invocate în susținerea cazului bine justificat

sunt motivele pentru care se solicită anularea ordinului, referitoare la modificarea

componenței comisiei de concurs, nerespectarea cerințelor reglementate de Ordinul

nr. 1082/2010 cu privire la desfășurarea concursului, neîndeplinirea de către pârât

a condiției de a depune un dosar de concurs complet, care să conțină toate documentele

prevăzute de ordin, încălcarea de către comisia de soluționare a contestațiilor

a competențelor, ce urmează a fi avute în vedere cu ocazia soluționării fondului

cauzei.

Referitor la existența

unei pagube iminente, judecătorul fondului a constatat că înscrisurile depuse la

dosar nu fac dovada producerii unor perturbări grave a funcționării autorității

publice pârâte ca urmare a emiterii ordinului contestat, fiind vorba despre aprecieri

ale reclamantului care nu au acoperire în probele administrate.

De asemenea, Curtea de

apel a apreciat că nici presupunerea reclamantului că documentele patrimoniale ale

institutului vor fi sustrase nu conferă un caracter previzibil perturbării activității

institutului, invocată în susținerea existenței unei pagube iminente.

în cauză

Împotriva acestei încheieri

a declarat recurs A.J.I., criticând soluția instanței de fond, pentru nelegalitate

și netemeinicie.

În susținerea recursului

s-a arătat că în mod greșit, instanța de fond a apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, având în vedere că, în opinia

sa, împrejurările de fapt și de drept expuse sunt de natură să inducă o îndoială

serioasă în privința legalității actului administrativ atacat.

Recurentul a mai susținut

că din actele depuse la dosar rezultă că prin executarea actului administrativ îi

sunt periclitate raporturile de serviciu, în condițiile în care a contestat în primul

rând modalitatea de desfășurare a examenului privind ocuparea portului de manager

a Institutului Național de Recuperare, Medicină Fizică și Balneoclimatologie București.

În motivarea recursului,

reclamantul a mai arătat că a cerut suspendarea ordinului atacat, justificat și

de știrbirea adusă prestigiului său, prin încălcarea dreptului fundamental al egalității

de șanse, prin favorizarea contracandidatului.

În fine, recurentul a

susținut că în cauză este îndeplinită și condiția prevenirii unei pagube iminente,

având în vedere situația sa profesională, precum și faptul că accesul său în cariera

profesională poate fi stopat prin actul administrativ atacat, făcând referire și

la lipsirea sa de drepturile bănești și celelalte beneficii materiale oferite de

treptele superioare ale domeniului medicinii.

recurs

Examinând hotărârea atacată,

în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurente, precum

și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C.

proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Suspendarea actelor administrative

reprezintă, o situație de excepție, întrucât acestea se bucură de prezumția de legalitate

și de veridicitate, care determină principiul executării lor din oficiu, iar a nu

executa actele administrative, care sunt emise în baza legii, echivalează cu a nu

executa legea, ceea ce, într-un stat de drept, este de neconceput.

Referindu-se la noțiunile susmenționate,

art. 2 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 definește „paguba iminentă”

ca fiind „prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă

gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public” [lit. ș)],

iar „cazuri bine justificate” - „împrejurările legate de starea de fapt și de drept,

care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului

administrativ” [lit.

t)]

.

Cele două

condiții, prin modul restrictiv-imperativ în care sunt reglementate, denotă caracterul

de excepție al măsurii suspendării executării actului administrativ, presupunând,

așadar, dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil

actului atacat, care să fie de natură a argumenta existența „unui caz bine justificat”

și a „iminenței producerii pagubei”.

Motivele de nelegalitate

a actelor contestate, invocate de recurentul-reclamant, nu creează pentru actul

administrativ a cărui executare se cere a fi suspendată, o îndoială serioasă în

privința legalității, în sensul definiției date de legiuitor acestei noțiuni în

art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.

În acord cu judecătorul

fondului, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant nu a prezentat indicii aparente

care să răstoarne prezumția de legalitate a actului contestat, iar aspectele invocate

necesită o analiză pe fond a legalității acestora, or în cazul procedurii suspendării

executării unui act administrativ, pe calea căreia pot fi dispuse numai măsuri provizorii,

nu este permisă prejudecarea fondului.

Mai precis, cu privire

la motivele de recurs ce vizează condiția cazului bine justificat, în sensul

art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că motivele invocate

de recurentul-reclamant, referitoare la desfășurarea concursului, presupusa nelegalitate

a documentației prezentate la concurs, sunt nefondate, întrucât doar existența unor

aspecte de vădită nelegalitate sau de caracter vădit abuziv al actului a cărui suspendare

se solicită poate constitui un caz bine justificat.

În ceea ce privește motivul

de recurs ce vizează condiția „pagubei iminente”, Înalta Curte constată că această

condiție nu este întrunită, reclamantul-recurent nefăcând dovada lipsei de venituri,

ci doar a diminuării drepturilor bănești, urmând a fi despăgubit în situația admiterii

acțiunii de fond.

Pentru considerentele

menționate, Înalta Curte apreciază că, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile

cerute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

În consecință, nefiind

întemeiate motivele de recurs invocate de către recurentul-reclamant A.J.I., în

baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul formulat de A.J.I.

împotriva încheierii din 10 ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția a VII-a

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 14 iunie 2012.