ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2295/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 3781 din 10 noiembrie 2009 a Curții de Apel București a fost respinsă excepția inadmisibilității invocată a fost respinsă cererea de suspendare formulată în cauză de reclamantul B.C.S. în contradictoriu cu Ministerul Sănătății Publice. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut faptul că prin Ordinul nr. 3 din 5 ianuarie 2009, astfel cum a fost modificat prin Ordinul 6 din 6 ianuarie 2009 Ministerul Sănătății a dispus revocarea reclamantului din funcția de manager al Spitalului Clinic de Boli Infecțioase și Tropicale Prof. Dr. Victor Babeș, la data ieșirii din starea de incapacitate temporară de muncă, constatându-se încetarea contractului de management conform cap VIII lit. b) din contract.

Instanța a reținut că la data de 3 ianuarie 2009 a fost efectuat un control inopinat la spitalul arătat mai sus, iar echipa de control a constatat situații de fapt care dovedesc o preocupare insuficientă pentru asigurarea actului medical, apreciindu-se că neregulile constate pot constitui un risc pentru sănătatea pacienților. Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a concluzionat că toate aspectele prezentate, în considerarea cazului bine justificat, nu sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ în sensul art. 2 lit. t) coroborat cu art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. De asemenea, instanța a reținut că prejudiciul invocat de reclamant, rezultat din afectarea imaginii publice, prejudiciul carierei profesionale, nu poate justifica necesitatea suspendării executării actului.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul criticând-o ca nelegală și netemeinică, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., vizând greșita aplicare a legii. Prin motivele dezvoltate, în esență recurentul-reclamant a susținut și prezentat următoarele critici; - instanța de fond a făcut în cauză o greșită aplicare a legii corespunzător situației de fapt, în sensul că nu a analizat în mod corect și just toate motivele de fapt și de drept invocate, din care rezulta îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, cazul bine justificat constând în încetarea raporturilor de serviciu iar paguba iminentă, în caracterul executoriu al actului.

- în ceea ce privește existența cazului bine justificat recurentul apreciază că aceasta putea fi reținută de către instanța de fond, având în vedere îndoiala puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate ordinelor contestate, cât și a faptului că s-a achitat intimatului formulând procedura prealabilă prevăzută de dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, fără a primi vreun răspuns la aceasta. - în ceea ce privește motivele invocate de recurent prin cererea de chemare în judecată, apreciază că erau de natură să creeze o îndoială serioasă cu privire la legalitatea actelor atacate, invocând în acest sens viciile actului de control care a stat la baza emiterii ordinelor atacate.

- cu privire la condițiile iminenței producerii unei pagube prin punerea în executare a actului administrativ, recurentul apreciază că este îndeplinită prin aceea că a fost grav prejudiciat din punct de vedere al carierei profesionale, iar pe de altă parte, s-a produs o perturbare gravă a funcționării spitalului ca serviciu public, având în vedere că acesta îndeplinea funcția de manager. În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și art. 14 din Legea nr. 554/2004. Analizând sentința atacată în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în cauză, dar și sub toate aspectele, conform art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte reține că nu subzista în cauză, motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., vizând greșita aplicare și interpretare a legii. Potrivit dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 republicată, pentru a se dispune suspendarea executării unui act administrativ se cer a fi îndeplinite cumulativ condițiile legale prevăzute de text, fără însă a se realiza o examinare pe fond a legalității actului a cărui suspendare se solicită, în sensul că analizarea actului administrativ se limitează doar la o simplă „pipăire” a fondului. Astfel fiind, instanța de recurs apreciază că în mod corect s-a reținut prin hotărârea atacată că nu este îndeplinită în cauză cerința cazului bine justificat, astfel cum acesta este definit de art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, republicată. Aspectele legate de viciile actului de control, respectiv de constatările reținute prin acesta cu privire la deficiențele reținute, sunt în mod evident chestiuni de fond ce exced cadrului sumar al procedurii suspendării executării.

Înalta Curte constată că sunt nefondate și criticile vizând greșita aplicare a instanței de fond în ceea ce privește îndeplinirea condiției pagubei iminente, câtă vreme atât din cuprinsul cererii introductive cât și din motivele de recurs nu rezultă practic, conform dispozițiilor art. 2 lit. ș) din Legea nr. 554/2004 republicată, în ce constă prejudiciul material efectiv, simpla referire la cauzarea unui prejudiciu de imagine ca om politic ca și prejudicierea carierei profesionale, nefiind evident de natură a conduce la îndeplinirea acestei cerințe, ca și simpla afirmație nesusținută ca prin revocarea din funcție a recurentului – reclamant s-ar produce o perturbare gravă a funcționării spitalului ca serviciu public.

Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de B.C.S. împotriva sentinței civile nr. 3781 din 10 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 4 mai 2010.