ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2295/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința nr. 3781 din 10 noiembrie 2009 a

Curții de Apel București a fost respinsă excepția inadmisibilității invocată a

fost respinsă cererea de suspendare formulată în cauză de reclamantul B.C.S. în

contradictoriu cu Ministerul Sănătății Publice.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut faptul că prin Ordinul nr. 3 din 5 ianuarie 2009,

astfel cum a fost modificat prin Ordinul 6 din 6 ianuarie 2009 Ministerul

Sănătății a dispus revocarea reclamantului din funcția de manager al Spitalului

Clinic de Boli Infecțioase și Tropicale Prof. Dr. Victor Babeș, la data ieșirii

din starea de incapacitate temporară de muncă, constatându-se încetarea

contractului de management conform cap VIII lit. b) din contract.

Instanța a reținut că la data de 3

ianuarie 2009 a fost efectuat un control inopinat la spitalul arătat mai sus,

iar echipa de control a constatat situații de fapt care dovedesc o preocupare

insuficientă pentru asigurarea actului medical, apreciindu-se că neregulile constate

pot constitui un risc pentru sănătatea pacienților.

Analizând actele și lucrările

dosarului, instanța a concluzionat că toate aspectele prezentate, în considerarea

cazului bine justificat, nu sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în

privința legalității actului administrativ în sensul art. 2 lit. t) coroborat

cu art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

De asemenea, instanța a reținut că

prejudiciul invocat de reclamant, rezultat din afectarea imaginii publice,

prejudiciul carierei profesionale, nu poate justifica necesitatea suspendării

executării actului.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs reclamantul criticând-o ca nelegală și netemeinică, invocând

motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., vizând

greșita aplicare a legii.

Prin motivele dezvoltate, în esență

recurentul-reclamant a susținut și prezentat următoarele critici;

- instanța de fond a făcut în cauză

o greșită aplicare a legii corespunzător situației de fapt, în sensul că nu a

analizat în mod corect și just toate motivele de fapt și de drept invocate, din

care rezulta îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art. 14 din

Legea nr. 554/2004, cazul bine justificat constând în încetarea raporturilor de

serviciu iar paguba iminentă, în caracterul executoriu al actului.

- în ceea ce privește existența

cazului bine justificat recurentul apreciază că aceasta putea fi reținută de

către instanța de fond, având în vedere îndoiala puternică și evidentă asupra

prezumției de legalitate ordinelor contestate, cât și a faptului că s-a achitat

intimatului formulând procedura prealabilă prevăzută de dispozițiile art. 7 din

Legea nr. 554/2004, fără a primi vreun răspuns la aceasta.

- în ceea ce privește motivele

invocate de recurent prin cererea de chemare în judecată, apreciază că erau de

natură să creeze o îndoială serioasă cu privire la legalitatea actelor atacate,

invocând în acest sens viciile actului de control care a stat la baza emiterii

ordinelor atacate.

- cu privire la condițiile iminenței

producerii unei pagube prin punerea în executare a actului administrativ,

recurentul apreciază că este îndeplinită prin aceea că a fost grav prejudiciat

din punct de vedere al carierei profesionale, iar pe de altă parte, s-a produs

o perturbare gravă a funcționării spitalului ca serviciu public, având în

vedere că acesta îndeplinea funcția de manager.

În drept au fost invocate

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Analizând sentința atacată în raport

de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în cauză, dar și sub

toate aspectele, conform art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte

reține că nu subzista în cauză, motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ., vizând greșita aplicare și interpretare a legii.

Potrivit dispozițiilor art. 14 din

Legea nr. 554/2004 republicată, pentru a se dispune suspendarea executării unui

act administrativ se cer a fi îndeplinite cumulativ condițiile legale prevăzute

de text, fără însă a se realiza o examinare pe fond a legalității actului a

cărui suspendare se solicită, în sensul că analizarea actului administrativ se

limitează doar la o simplă „pipăire” a fondului.

Astfel fiind, instanța de recurs

apreciază că în mod corect s-a reținut prin hotărârea atacată că nu este

îndeplinită în cauză cerința cazului bine justificat, astfel cum acesta este

definit de art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, republicată.

Aspectele legate de viciile actului

de control, respectiv de constatările reținute prin acesta cu privire la

deficiențele reținute, sunt în mod evident chestiuni de fond ce exced cadrului

sumar al procedurii suspendării executării.

Înalta Curte constată că sunt

nefondate și criticile vizând greșita aplicare a instanței de fond în ceea ce

privește îndeplinirea condiției pagubei iminente, câtă vreme atât din cuprinsul

cererii introductive cât și din motivele de recurs nu rezultă practic, conform

dispozițiilor art. 2 lit. ș) din Legea nr. 554/2004 republicată, în ce constă

prejudiciul material efectiv, simpla referire la cauzarea unui prejudiciu de

imagine ca om politic ca și prejudicierea carierei profesionale, nefiind

evident de natură a conduce la îndeplinirea acestei cerințe, ca și simpla

afirmație nesusținută ca prin revocarea din funcție a recurentului – reclamant

s-ar produce o perturbare gravă a funcționării spitalului ca serviciu public.

Având în vedere aceste considerente,

în temeiul art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul formulat ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de B.C.S. împotriva sentinței civile nr. 3781 din 10

noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 4 mai

2010.