ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1763/2011

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: Prin decizia nr. 2316 din 8 noiembrie 2010 a Curții de Apel București a fost respinsă excepția lipsei dovezii de reprezentant invocată de recurent și a fost respins recursul declarat de S.E. împotriva sentinței nr. 1136 din 6 aprilie 2010 pronunțată de Tribunalul București în contradictoriu cu SC A.N.B. SA, serviciul arhivă. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de recurs a reținut faptul că soluția pronunțată de instanța de fond, în sensul respingerii acțiunii, ca neîntemeiată, se bazează pe interpretarea corectă a probelor administrate în cauză, întrucât instanța a fost investită cu examinarea legalității refuzului de soluționare a cererilor reclamantului și nu cu soluționarea unei acțiuni întemeiate pe un act juridic care să impună calificarea naturii juridice și interpretarea clauzelor acestuia.

Împotriva acestei hotărâri irevocabile a declarat recurs S.E. Înalta Curte, sesizată cu cererea de față și procedând la verificarea acesteia, a constatat faptul că recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. În conformitate cu dispozițiile art. 125 alin. (3) și art. 128 din Constituție, competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege, iar împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii. În conformitate cu dispozițiile Codului de procedură civilă, în prezent sunt instituționalizate mai multe căi de atac a hotărârilor judecătorești, și anume, apelul, recursul, contestația în anulare, revizuirea și recursul în interesul legii.

Codul de procedură civilă reglementează în Titlul V- Capitolul I, recursul (art. 299 – art. 316), cale extraordinară de atac, iar în art. 299 se precizează care sunt hotărârile sunt supuse recursului. Conform dispozițiilor art. 299 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională sunt supuse recursului. Înalta Curte, văzând actele și lucrările dosarului, a constatat că hotărârea atacată cu recurs a fost pronunțată în calea de atac a recursului, hotărâre irevocabilă. Din coroborarea dispozițiilor art. 377 alin. (2) și art. 299 C. proc. civ., rezultă că în sistemul român de jurisdicție este statuat principiul unicității recursului.

Pentru motivele arătate, întrucât recursul nu privește o hotărâre dintre cele enumerate de art. 299 C. proc. civ., care pot fi atacate cu recurs, Înalta Curte va respinge recursul declarat, ca inadmisibil, ca o consecință a nesocotirii prevederilor art. l alin. (5) din Constituția României, privind obligativitatea respectării legilor, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de S.E. împotriva deciziei nr. 2316 din 8 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VlII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 martie 2011.