ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1763/2011

Asupra

recursului de față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Prin decizia

nr. 2316 din 8 noiembrie 2010 a Curții de Apel București a fost respinsă

excepția lipsei dovezii de reprezentant invocată de recurent și a fost respins

recursul declarat de S.E. împotriva sentinței nr. 1136 din 6 aprilie 2010

pronunțată de Tribunalul București în contradictoriu cu SC A.N.B. SA, serviciul

arhivă.

Pentru a

pronunța această hotărâre, instanța de recurs a reținut faptul că soluția

pronunțată de instanța de fond, în sensul respingerii acțiunii, ca

neîntemeiată, se bazează pe interpretarea corectă a probelor administrate în

cauză, întrucât instanța a fost investită cu examinarea legalității refuzului

de soluționare a cererilor reclamantului și nu cu soluționarea unei acțiuni

întemeiate pe un act juridic care să impună calificarea naturii juridice și

interpretarea clauzelor acestuia.

Împotriva

acestei hotărâri irevocabile a declarat recurs S.E.

Înalta Curte,

sesizată cu cererea de față și procedând la verificarea acesteia, a constatat

faptul că recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce vor fi arătate în

continuare.

În conformitate

cu dispozițiile art. 125 alin. (3) și art. 128 din Constituție, competența și procedura

de judecată sunt stabilite de lege, iar împotriva hotărârilor judecătorești,

părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în

condițiile legii.

În conformitate

cu dispozițiile Codului de procedură civilă, în prezent sunt instituționalizate

mai multe căi de atac a hotărârilor judecătorești, și anume, apelul, recursul,

contestația în anulare, revizuirea și recursul în interesul legii.

Codul de

procedură civilă reglementează în Titlul

V-

Capitolul

I,

recursul (art. 299 – art. 316), cale extraordinară de

atac, iar în art. 299 se precizează care sunt hotărârile sunt supuse

recursului.

Conform

dispozițiilor art. 299 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile date fără drept de

apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile

altor organe cu activitate jurisdicțională sunt supuse recursului.

Înalta Curte,

văzând actele și lucrările dosarului, a constatat că hotărârea atacată cu

recurs a fost pronunțată în calea de atac a recursului, hotărâre irevocabilă.

Din coroborarea

dispozițiilor art. 377 alin. (2) și art. 299 C. proc. civ., rezultă că în

sistemul român de jurisdicție este statuat principiul unicității recursului.

Pentru motivele

arătate, întrucât recursul nu privește o hotărâre dintre cele enumerate de art.

299 C. proc. civ., care pot fi atacate cu recurs, Înalta Curte va respinge

recursul declarat, ca inadmisibil, ca o consecință a nesocotirii prevederilor

art. l alin. (5) din Constituția României, privind obligativitatea respectării

legilor, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul formulat de S.E. împotriva deciziei nr. 2316 din 8 noiembrie 2010 a

Curții de Apel București, secția a VlII-a contencios administrativ și fiscal,

ca inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 24 martie 2011.