ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7666/2011

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin contestația înregistrată la data de 18

noiembrie 2009 pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă,

contestatorul C.G. a solicitat instanței anularea Deciziei civile nr. 1867 din

13 noiembrie 2009, iar în fond admiterea recursului, modificarea încheierii

recurate în sensul exonerării de plata cheltuielilor judiciare.

Prin Decizia civilă

nr. 1721 din 26 august 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a

civilă, s-a respins ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de

contestator.

Pentru a hotărî

astfel, tribunalul a reținut că prin contestație se invocă greșeli de judecată,

criticile contestatorului vizând legalitatea impunerii la plata cheltuielilor

judiciare, deși instanța nu s-a pronunțat asupra acestei legalități,

contestatorul neînțelegând să-și precizeze obiectul pretenției.

Cum motivele de

contestație exced celor avute în vedere de disp. art. 318 (1) C. proc. civ.,

potrivit cu care hotărârile instanței de recurs pot fi atacate cu contestație

în anulare când dezlegarea data recursului este rezultatul unei greșeli

materiale sau când recursul a fost respins ori admis în parte a omis din

greșeală să cerceteze vreunul din motivele de recurs, contestația a fost

respinsă ca inadmisibilă.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs contestatorul C.G.

În motivarea

recursului, recurentul a arătat că soluția de respingere ca „inadmisibilă” a

contestației contravine Rezoluției nr. 2258/P/2007 emisă de Parchetul de pe

lângă Judecătoria sectorului 3 care precizează că s-a dat neînceperea urmăririi

penale în ceea ce îl privește pe acesta, iar cheltuielile de judecată rămân în

sarcina statului.

Pe de altă parte,

cauza nu a fost judecată pe fond, deși instanța a amânat soluționarea

litigiului din 15 iulie 2010, la 26 august 2010, tocmai pentru citarea și

audierea reprezentantului A.N.A.F. pentru prezentarea documentului pe baza

căruia s-a făcut executarea.

În ședința publică

din data de 16 decembrie 2010 instanța de apel a invocat excepția

inadmisibilității.

Prin Decizia civilă

nr. 1596 R din 16 decembrie 2010, Curtea de Apel București, secția civilă, a

respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-contestator,

reținându-se, în esență, că obiectul cererii dedus judecății l-a reprezentat

contestație în anulare împotriva unei decizii formulate în recurs, decizie care

este irevocabilă, potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ.

Împotriva deciziei

mai sus menționate a declarat recurs, contestatorul C.G.

În motivarea cererii,

recurentul a arătat că decizia recurată a fost dată în lipsă de procedură și

fără citarea părții adverse, astfel că, pe cale de consecință, în fața unor

dovezi intrinsece, decizia dată drept inacceptabilă, este fără suport juridic.

Recursul este

inadmisibil.

Potrivit

dispozițiilor art. 299 alin. (1) C. proc. civ., sunt supuse recursului

hotărârile date fără drept de apel cele date în apel, precum și în condițiile

prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională.

În cauza de față,

decizia recurată este una irevocabilă, astfel că nu mai poate fi atacată cu

recurs.

Având în vedere cele

de mai sus, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge

recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca

inadmisibil recursul declarat de reclamantul C.G. împotriva Deciziei nr. 1596R

din 16 decembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 31 octombrie 2011.