ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5598/2012

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin încheierea din data de 20 mai 2009 Judecătoria sectorului 3 București, constatând că desfășurarea procesului este împiedicată din cauza faptului că contestatorul C.G. nu se supune dispozițiilor instanței date prin încheierea de ședință de la 15 aprilie 2009, respectiv nu a precizat obiectul cererii și temeiul de drept al acțiunii, a dispus în temeiul art. 155 1 C. proc. civ. suspendarea judecății cauzei, până când reclamantul se va supune acestor exigențe. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs contestatorul, care a fost respins, ca nefondat, prin decizia civilă din 13 noiembrie 2009 a Tribunalului București, secția a III a civilă.

C.G. a formulat contestație în anulare împotriva acestei hotărâri, care a fost respinsă prin decizia civilă nr. 1721 din 26 august 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a V a civilă. Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatorul, iar Curtea de Apel București, secția a IV a civilă, prin decizia din 16 decembrie 2010 l-a respins, ca inadmisibil. Contestatorul a atacat cu recurs și această decizie, recurs soluționat de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă prin decizia nr. 7666 la data de 31 octombrie 2011, prin respingerea lui, ca inadmisibil. La data de 7 noiembrie 2011 C.G. formulează contestație în anulare a acestei decizii arătând că soluția respingerii recursului, ca inadmisibil, contravine rezoluției emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 3 București și care precizează că s-a dat neînceperea urmăririi penale în ceea ce îl privește iar cheltuielile de judecată rămân în sarcina statului.

Totodată, A.N.A.F. nu s-a prezentat la niciuna din ședințele de judecată pentru a proba susținerile pentru care a emis somația de executare silită. La termenul de judecată din data de 21 septembrie 2012 Înalta Curte a pus în discuție inadmisibilitatea contestației în anulare în raport de dispoz. art. 317 alin. (1)și 318 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte, analizând cu prioritate excepția inadmisibilității contestației în anulare în temeiul dispozițiilor art. 137 C. proc. civ., o găsește incidentă speței pentru următoarele considerente: Căile de atac și condițiile în care acestea pot fi exercitate, sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece legiuitorul a avut în vedere interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ține în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces.

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare, ce poate fi exercitată doar pentru ipotezele expres determinate prin dispozițiile art. 317 C. proc. civ. (contestația în anulare obișnuită, al cărei obiect poate fi numai o hotărâre irevocabilă) și ale art. 318 C. proc. civ. (contestația în anulare specială, al cărei obiect poate fi numai o hotărâre a instanței de recurs). Cazurile în care poate fi promovată contestația în anulare obișnuită sunt două: când procedura de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii și când hotărârea a fost dată cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.

Contestația în anulare specială, la rândul său, poate fi promovată în două ipoteze: când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale și când instanța, respingând recursul ori admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare. Textul are în vedere greșelile materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor. Prin urmare, pe calea contestației în anulare nu pot fi valorificate decât nereguli procedurale, iar nu relative la dezlegarea dată de instanță fondului raportului juridic dedus judecății. Or, în speță, criticile formulate de contestator nu vizează niciuna din neregulile procedurale prevăzute expres și limitativ de art. 317 și 318 C. proc.

civ., ci sunt, în esență, aceleași critici din cererea de recurs, ceea ce echivalează cu declararea recursului la recurs, iar declararea recursului împotriva unei decizii irevocabile pronunțate în recurs este inadmisibilă, pentru neîndeplinirea cerinței prevăzută de art. 299 C. proc. civ. În consecință, față de argumentele dezvoltate de contestatorul C.G. cu titlu de motive ale căii extraordinare de atac, se constată că acestea nu pot fi încadrate în dispozițiile legale anterior enumerate, astfel că Înalta Curte va respinge contestația în anulare, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul C.G. împotriva deciziei civile nr. 7666 din 31 octombrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 septembrie 2012.