ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 918/2011

Obiectul acțiunii: Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, a fost învestită, prin decizia civilă nr. 61/2010 pronunțată de secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale din cadrul aceleiași instanțe, cu soluționarea capătului de cerere disjuns, având ca obiect anularea ordinului nr. 16468/2008, emis de Parchetul de pe lângă Î.C.C.J., secția resurse umane și documentare, transmis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia la 15 decembrie 2008, prin care s-a dispus că actualizarea pensiei de serviciu pentru foștii procurori – cu luarea în considerare a sporurilor câștigate prin hotărâri judecătorești să se facă numai cu începere de la 1 aprilie 2008.

Hotărârea primei instanțe: Prin sentința nr. 69/F/CA din 10 martie 2010, Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamantul D.T.I. în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Motivele de fapt și de drept care au format convingerea primei instanțe: Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că actul atacat intitulat „ordin” de către reclamant și „adresă” de către pârâți este emis de procurorul-șef secție al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de resurse umane și documentare, și adresat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia pentru „practică unitară în ceea ce privește actualizarea pensiilor de serviciu”, raportat la modificările aduse art. 85 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 prin O.U.G. nr. 100/2007, în sensul că actualizarea pensiilor de serviciu cu luarea în considerare a sporurilor câștigate prin hotărâri judecătorești se face numai cu începere de la data de 1 aprilie 2008, dacă prin aceste hotărâri instanța nu a dispus altfel. Totodată, a reținut că actualizarea pensiei se realizează prin decizie emisă conform art. 19 din H.G. nr. 1275/2005 de către Casa teritorială de pensii, care are la bază adeverința-tip stabilită în Anexa 4 la acest act normativ. Astfel, prima instanță a reținut că adresa în litigiu nu reprezintă un ordin, cum în mod eronat consideră reclamantul, întrucât ea cuprinde doar o modalitate de interpretare a dispozițiilor legale referitoare la actualizarea pensiei de serviciu a magistraților în contextul modificărilor legislative intervenite și nu este aptă să producă efecte juridice prin ea însăși. Concluzionând, judecătorul fondului a reținut că actul în litigiu nu are caracterul unui act administrativ și ca atare nu poate face obiectul unei acțiuni în contencios administrativ.

Recursul declarat în cauză: Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul D.T.I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului și casarea hotărârii atacate, cu consecința trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță. În motivarea căii de atac, recurentul-reclamant a arătat că actul atacat reprezentat de ordinul nr. 16468/2008 întrunește cerințele art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, iar lipsa de opozabilitate a acestuia față de instanțele de judecată nu are relevanță în cauză, din moment ce adeverințele-tip de actualizare a pensiei de serviciu trebuie emise obligatoriu de unitățile de parchet, în speță, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia. În concluzie, recurentul-reclamant a arătat că actul atacat este un act în sensul Legii nr. 554/2004, a cărui legalitate se va analiza cu ocazia rejudecării cauzei. Precizează că acest act a produs consecințe juridice, în sensul că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a retras de la Casa Județeană de Pensii Alba adeverințele de actualizare a pensiei de serviciu pentru anii 2005, 2006 și 2007 și în consecință actualizarea nu s-a efectuat.

Apărarea intimaților-pârâți: Prin întâmpinările depuse la dosar, intimații-pârâți Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale și Casa Județeană de Pensii Alba au solicitat respingerea recursului. Prin răspunsul la întâmpinări, recurentul-reclamant a reiterat apărările din recurs. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului: Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 , Înalta Curte constată că recursul este nefondat. 1. Argumentele corespunzătoare motivelor de recurs invocate: Recurentul-reclamant a supus controlului instanței de contencios administrativ înscrisul nr. 16468/2008, emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și adresat celorlalte parchete de pe lângă curțile de apel, prin care a comunicat modalitatea de interpretare a dispozițiilor legale referitoare la actualizarea pensiei de serviciu a magistraților în contextul modificărilor legislative intervenite, respectiv a prevederilor art. 85 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, modificată prin O.U.G. nr. 100/2007. Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect: punerea în valoare a bunurilor proprietate publică; executarea lucrărilor de interes public; prestarea serviciilor publice; achizițiile publice. În acord cu hotărârea instanței de fond, care este pusă la adăpost de orice critică, Înalta Curte constată că înscrisul atacat reprezintă o înștiințare, o comunicare, prin care Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție aduce la cunoștința parchetelor de pe lângă curțile de apel modalitatea de aplicare a normelor legale în materia actualizării pensiilor de serviciu, în cazul în care există hotărâri judecătorești prin care se recunosc magistraților unele sporuri, care nu are caracter de act administrativ. Prin urmare, înscrisul în litigiu nu reprezintă un act administrativ în sensul art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004 întrucât nu dă naștere, nu modifică și nu stinge raporturi juridice, instanța de fond pronunțând astfel o hotărâre legală și temeinică. 2. Soluția pronunțată în recurs: Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 304 1 C. proc. civ.