ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 918/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

I.

Circumstanțele cauzei:

Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios

administrativ și fiscal, a fost învestită, prin decizia civilă nr. 61/2010

pronunțată de secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale din cadrul

aceleiași instanțe, cu soluționarea capătului de cerere disjuns, având ca

obiect anularea ordinului nr. 16468/2008, emis de Parchetul de pe lângă

Î.C.C.J., secția resurse umane și documentare, transmis Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Alba Iulia la 15 decembrie 2008, prin care s-a dispus că

actualizarea pensiei de serviciu pentru foștii procurori – cu luarea în

considerare a sporurilor câștigate prin hotărâri judecătorești să se facă numai

cu începere de la 1 aprilie 2008.

Prin sentința nr. 69/F/CA din 10 martie 2010,

Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, a respins

ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamantul D.T.I. în contradictoriu cu

pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

care au format convingerea primei instanțe:

Pentru a pronunța această soluție, prima

instanță a reținut că actul atacat intitulat „ordin” de către reclamant și

„adresă” de către pârâți este emis de procurorul-șef secție al Parchetului de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de resurse umane și

documentare, și adresat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia

pentru „practică unitară în ceea ce privește actualizarea pensiilor de serviciu”,

raportat la modificările aduse art. 85 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 prin

O.U.G. nr. 100/2007, în sensul că actualizarea pensiilor de serviciu cu luarea

în considerare a sporurilor câștigate prin hotărâri judecătorești se face numai

cu începere de la data de 1 aprilie 2008, dacă prin aceste hotărâri instanța nu

a dispus altfel.

Totodată, a reținut că actualizarea pensiei

se realizează prin decizie emisă conform art. 19 din H.G. nr. 1275/2005 de

către Casa teritorială de pensii, care are la bază adeverința-tip stabilită în

Anexa 4 la acest act normativ.

Astfel, prima instanță a reținut că adresa în

litigiu nu reprezintă un ordin, cum în mod eronat consideră reclamantul,

întrucât ea cuprinde doar o modalitate de interpretare a dispozițiilor legale

referitoare la actualizarea pensiei de serviciu a magistraților în contextul

modificărilor legislative intervenite și nu este aptă să producă efecte

juridice prin ea însăși.

Concluzionând, judecătorul fondului a reținut

că actul în litigiu nu are caracterul unui act administrativ și ca atare nu

poate face obiectul unei acțiuni în contencios administrativ.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs

reclamantul D.T.I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând

admiterea recursului și casarea hotărârii atacate, cu consecința trimiterea

cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

În motivarea căii de atac,

recurentul-reclamant a arătat că actul atacat reprezentat de ordinul nr.

16468/2008 întrunește cerințele art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr.

554/2004, iar lipsa de opozabilitate a acestuia față de instanțele de judecată

nu are relevanță în cauză, din moment ce adeverințele-tip de actualizare a

pensiei de serviciu trebuie emise obligatoriu de unitățile de parchet, în

speță, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.

În concluzie, recurentul-reclamant a arătat

că actul atacat este un act în sensul Legii nr. 554/2004, a cărui legalitate se

va analiza cu ocazia rejudecării cauzei. Precizează că acest act a produs

consecințe juridice, în sensul că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba

Iulia a retras de la Casa Județeană de Pensii Alba adeverințele de actualizare

a pensiei de serviciu pentru anii 2005, 2006 și 2007 și în consecință

actualizarea nu s-a efectuat.

Prin întâmpinările depuse la dosar,

intimații-pârâți Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale și Casa Județeană

de Pensii Alba au solicitat respingerea recursului.

Prin răspunsul la întâmpinări,

recurentul-reclamant a reiterat apărările din recurs.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra

recursului:

Examinând sentința atacată, în raport cu

actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu

dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

,

Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

recurs invocate:

Recurentul-reclamant a supus controlului

instanței de contencios administrativ înscrisul nr. 16468/2008, emis de

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și adresat celorlalte

parchete de pe lângă curțile de apel, prin care a comunicat modalitatea de

interpretare a dispozițiilor legale referitoare la actualizarea pensiei de

serviciu a magistraților în contextul modificărilor legislative intervenite,

respectiv a prevederilor art. 85 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, modificată

prin O.U.G. nr. 100/2007.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea

nr. 554/2004, actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual

sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a

organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi

juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și

contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect: punerea în

valoare a bunurilor proprietate publică; executarea lucrărilor de interes

public; prestarea serviciilor publice; achizițiile publice.

În acord cu hotărârea instanței de fond, care

este pusă la adăpost de orice critică, Înalta Curte constată că înscrisul

atacat reprezintă o înștiințare, o comunicare, prin care Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție aduce la cunoștința parchetelor de pe lângă

curțile de apel modalitatea de aplicare a normelor legale în materia

actualizării pensiilor de serviciu, în cazul în care există hotărâri

judecătorești prin care se recunosc magistraților unele sporuri, care nu are

caracter de act administrativ.

Prin urmare, înscrisul în litigiu nu

reprezintă un act administrativ în sensul art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004

întrucât nu dă naștere, nu modifică și nu stinge raporturi juridice, instanța

de fond pronunțând astfel o hotărâre legală și temeinică.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art.

312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat,

constatând că nu există motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin.

(3) din Legea nr. 554/2004 și art. 304

1

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de D.T.I.

împotriva sentinței nr. 69/F/CA din 10 martie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia,

secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16

februarie 2011.