ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 308/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 20 iunie 2011 de reclamanta SC O.C. SRL în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. a Județului Maramureș a solicitat anularea deciziei nr. 918 din 06 ianuarie 2011 a D.G.F.P. a Județului Maramureș - Biroul de Soluționare a Contestațiilor, dată in soluționarea contestației formulată de reclamantă împotriva deciziei de impunere din 22 iunie 2010 emisa de Inspecția fiscala in baza Raportului de inspecție fiscal încheiat la data de 22 iunie 2010. În susținerea cererii, a apreciat reclamanta că decizia nr. 918 din 06 ianuarie 2011 este nelegală și netemeinică, în condițiile în care contabilitatea firmei a fost ținută de către numita L.C.Z.

care se face vinovata de neînregistrarea în contabilitate a operațiunilor descrise, despre care reclamanta nu a avut cunoștință. Cu ocazia încheierii procesului-verbal de control din 22 iunie 2010 s-a constatat ca d-na expert contabil a evidențiat in actele întocmite de ea cheltuieli care nu au la baza operațiuni reale și a efectuat operațiuni fictive in contabilitatea firmei, fără știrea reclamantei, fapte ce constituie infracțiune de evaziune fiscala. S-a mai arătat in cererea de chemare in judecată că reclamanta nu a semnat nici unul din actele descoperite cu ocazia acțiunii de control și nici nu a înmânat stampila societății contabilei L.C.Z. Pârâta D.G.F.P. Maramureș a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii formulate de reclamante ca fiind nefondată.

Hotărârea instanței de fond. Prin sentința nr. 700 din 24 noiembrie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a respins cererea formulată de reclamanta SC O.C. SRL în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. a județului Maramureș. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin decizia de impunere din 22 iunie 2010 emisă de Activitatea de Inspecție Fiscală din cadrul D.G.F.P. a județului Maramureș, în baza raportului de inspecție fiscală încheiat la data de 22 iunie 2010, s-a stabilit în sarcina reclamantei SC O.C.

SRL obligația de plată a sumei totale de 716.944 RON, reprezentând: 162.787 RON, impozit pe profit, 54.616 RON, majorări de întârziere aferente impozitului pe profit, 372.095 RON, taxă pe valoare adăugată și 127.446 RON, majorări de întârziere aferente taxei pe valoare adăugată iar contestația formulată împotriva acesteia a fost respinsă prin decizia nr. 918 din 06 ianuarie 2011 emisă de D.G.F.P. a județului Maramureș. A reținut instanța de fond că potrivit dispozițiilor art. 19 alin. (1) C. fisc., profitul impozabil se calculează ca diferență între veniturile realizate din orice sursă și cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri, din care se scad veniturile neimpozabile și la care se adaugă cheltuielile nedeductibile; la stabilirea profitului impozabil se iau în calcul și alte elemente similare veniturilor și cheltuielilor, potrivit normelor de aplicare.

De asemenea, a reținut și dispozițiile art. 11 alin. (1), potrivit cărora, la stabilirea sumei unui impozit sau a unei taxe, autoritățile fiscale pot să nu ia în considerare o tranzacție care nu are un scop economic sau pot reîncadra forma unei tranzacții pentru a reflecta conținutul economic al tranzacției. Având în vedere textele legale enunțate, precum și faptul că facturile fiscale emise în derularea operațiunilor reținute de către organul fiscal nu pot fi considerate documente justificative pentru înregistrarea în contabilitate, în condițiile în care chiar administratorul societății reclamante recunoaște prin notele explicative date în fața organelor fiscale și chiar prin cererea de chemare in judecată că operațiunile în cauză nu au existat în realitate, Curtea a constatat că în mod legal pârâta a considerat că achizițiile de materiale de construcții de la SC M.N.

SRL, SC A. SA și SC S.J.C.

SRL, în sumă totală de 1.076.314 RON sunt nedeductibile fiscal dispunând recalcularea profitului impozabil și, în consecință, a impozitului pe profit datorat de reclamantă pentru anii 2008 și 2009. De asemenea, a mai constatat Curtea că în mod nelegal reclamanta și-a dedus taxa pe valoare adăugată aferentă unor operațiuni fictive, astfel încât în mod corect organele fiscale au stabilit în sarcina acesteia taxa pe valoare adăugată de plată suplimentară în sumă de 204.499 RON, aferentă anilor 2008 și 2009. Curtea a mai reținut și faptul că facturile fiscale emise de reclamantă în favoarea SC T. SRL în valoare de 882.086 RON și taxa pe valoare adăugată aferentă în valoare de 167.596 RON au fost înregistrate în jurnalele de vânzări și balanțele de verificare, însă nu și în deconturile de TVA, aspect de asemenea necontestat de reclamantă, astfel că stabilirea în sarcina reclamantei a obligației de plată suplimentară a taxei pe valoare adăugată în sumă de 372.095 RON este legală, în speță necontestându-se modul de calcul al acesteia.

S-a mai arătat in considerentele hotărârii atacate că sunt aplicabile dispozițiile art. 158 C. fisc., potrivit cărora orice persoană obligată la plata taxei poartă răspunderea pentru calcularea corectă și plata la termenul legal a taxei către bugetul de stat și pentru depunerea la termenul legal a decontului și declarațiilor prevăzute la art. 156 2 și 156 3 , la organul fiscal competent, astfel încât sunt lipsite de relevanță apărările reclamantei cu privire la vinovăția contabilului societății. În ceea ce privește majorările de întârziere aferente impozitului pe profit și taxei pe valoare adăugată, Curtea a constatat că acestea se datorează potrivit dispozițiilor art. 120 C. proc. fisc. Recursul Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta SC O.C.

SRL Borșa. În declarația de recurs, recurenta reclamantă a precizat că „înțelege să se folosească de aceleași apărări ca și la instanța de fond” in sensul că societatea nu a avut cunoștință de ilegalitățile comise de contabilul L.C.Z., fiind formulată împotriva acesteia plângere penală. Formal, s-a indicat ca și temei a cererii de recurs dispozițiile art. 304 pct. 7, 8, 9 și art. 304 1 C. proc. civ. S-a solicitat atât in cuprinsul declarației de recurs cât și prin cerea depusă la termenul la care s-a acordat cuvântul pe dezbateri, suspendarea soluționării cauzei in temeiul art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., până la soluționarea irevocabilă a dosarului penal deschis la Parchetul de pe lângă Judecătoria Vișeu de Sus.

Considerentele și soluția instanței de recurs. În ceea ce privește cererea de suspendare formulată in temeiul dispozițiilor art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a prezentei cauze până la soluționarea dosarului penal aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Vișeu de Sus, având ca obiect cercetarea împrejurărilor in care au fost emise facturile fiscale ce au constituit baza de calcul pentru decizia de impunere din 2011 emisă de D.G.F.P. Maramureș, Înalta Curte o apreciază neîntemeiată, urmând a o respinge. Astfel, dispozițiile textului de lege invocat prevăd facultatea instanței de a suspenda judecata cauzei dacă „s-a început urmărirea penală pentru o infracțiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea”.

Ori, in cauză, reclamanta nu a probat împrejurarea că s-a început urmărirea penală, iar pe de altă parte, in raport de obiectul dedus judecății - contestație împotriva unei decizii de impunere și văzând și dispozițiile art. 158 C. fisc., potrivit cărora orice persoană obligată la plata taxei poartă răspunderea pentru calcularea corectă și plata la termenul legal a taxei către bugetul de stat, se constată că nu este îndeplinită condiția legăturii dintre cauza penală înregistrată și soluția din prezenta speță. Înalta Curte sesizată cu soluționarea recursului declarat, constată faptul că recursul nu a fost motivat, situație în care va aplica sancțiunea prevăzută de dispozițiile art. 306 din C. proc.

civ. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 303 alin. (1) din C. proc. civ. recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar la alin. (2) se arată că termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte. Înalta Curte, verificând îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 302 1 din C. proc. civ., constată că recurentul nu și-a îndeplinit obligațiile procedurale prevăzute de lege. În conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. (1) din C. proc. civ. părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului. De asemenea, ele au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și exercite drepturile procedurale conform dispozițiilor art. 723 alin. (1), precum și să-și probeze pretențiile și apărările.

Recurenta, deși indică formal prevederile art. 304 pct. 7, 8, 9 și art 304 1 C. proc. civ., nu a depus la dosar dezvoltarea motivelor de recurs, precizând că înțelege să se folosească de aceleași apărări ca și la instanța de fond, fără a formula critici de nelegalitate a hotărârii atacate. Totodată, Înalta Curte constată că în cauză nu există motive de ordine publică, ce ar fi putut fi invocate din oficiu, de către instanță, potrivit dispozițiilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ. Astfel fiind, pentru considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 306 alin. (1) și art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., în raport cu faptul că cererea de recurs formulată, nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se sprijină și nici dezvoltarea acestora, se va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de suspendare a soluționării cauzei formulată de SC O.C. SRL Borșa. Constată nulitatea recursului declarat de SC O.C. SRL Borșa împotriva sentinței nr. 700 din 24 noiembrie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 ianuarie 2013.