ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 287/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 287/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față,
Din examinarea
lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cadrul procesual
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de
Apel București, reclamantul C.M. a chemat în judecată pârâtul Parchetul de pe
lângă Înalta Curte de Casație și Justiție solicitând anularea actului administrativ
emis de pârât, intitulat "Adeverință pentru actualizarea pensiei de
serviciu a judecătorilor și procurorilor, conform Legii nr. 303/2004 privind
statutul procurorilor și judecătorilor, republicată" nr. 3210 din 2 martie
2007, care nu i-a fost comunicată; obligarea pârâtului să emită o nouă
adeverință în care să se precizeze că actualizarea pensiei sale de serviciu,
începând cu data de 1 ianuarie 2007, să se facă în raport de funcția de
"inspector șef în Ministerul Justiției și Consiliul Superior al
Magistraturii" și să o transmită Casei de Pensii a Municipiului București,
Casa Locală de Pensii Sector 1, cu cheltuieli de judecată.
Hotărârea Curții
de Apel
Prin Sentința nr.
1318 din 22 februarie 2011 a Curții de Apel București a fost respinsă acțiunea
formulată de reclamantul C.M. în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe
lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța
această hotărâre, instanța a reținut că potrivit art. 85 alin. (2) din Legea
nr. 303/2004, anterior modificării prin O.U.G. nr. 100/2007, pensiile de
serviciu ale judecătorilor și procurorilor se actualizează anual, în raport cu
media veniturilor brute realizate în ultimele 12 luni de judecători și
procurori în activitate.
Legea nr. 247/2005
(Titlul XVI - art. 2), în vigoare de la data de 25 iulie 2005, prevede că la
data intrării în vigoare a prezentei legi, funcțiile de judecător-inspector și
procuror-inspector se desființează, iar posturile se transformă în posturi de
judecător, respectiv procuror.
Instanța a reținut că
legiuitorul a omis să reglementeze modul în care se vor actualiza pe viitor
pensiile de serviciu ale judecătorilor și procurorilor care au ocupat anterior
pensionării funcțiile desființate, astfel că acest mod se stabilește pe baza interpretării
dispozițiilor legale incidente în această materie.
S-a stabilit că art.
85 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, astfel cum a fost modificat și completat
prin O.U.G. nr. 100/2007 prevede că pensiile de serviciu ale judecătorilor și
procurorilor se actualizează ori de câte ori se majorează indemnizația brută
lunară a unui judecător și procuror în activitate, în condiții identice de
funcție, vechime și grad ale instanței sau parchetului, cu luarea în
considerare, în procent, a sporurilor intrate în baza de calcul la acordarea
pensiei de serviciu, precum și a sporului de vechime.
În condițiile în care
funcția de procuror-inspector era desființată, postul fiind transformat în post
de execuție, actualizarea pensiei de serviciu a reclamantului se putea face
prin luarea în considerare a veniturilor obținute de un procuror care ocupă o
funcție de execuție și a diferenței existente între veniturile
procurorului-inspector șef și veniturile procurorului de execuție, la data
pensionării reclamantului.
Cu privire la
solicitarea reclamantului de a fi avută în vedere la actualizarea pensiei,
indemnizația de încadrare brută lunară a inspectorului șef din cadrul
Ministerului Justiției sau Consiliului Superior al Magistraturii, instanța a
stabilit că legea face referire la condiții identice de funcție, vechime și
grad al instanței/parchetului, astfel încât ulterior desființării funcției de
procuror inspector, pentru stabilirea funcției echivalente acesteia, trebuie
avută în vedere instituția în cadrul căreia și-a desfășurat activitatea
persoana pensionată.
S-a concluzionat că
reclamantul a deținut funcția de procuror-inspector șef în cadrul Parchetului
de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, actualizarea pensiei de
serviciu se raportează la veniturile aferente funcției echivalente din acest
Parchet, ajungându-se prin modul de calcul menționat anterior, la funcția de
procuror șef serviciu.
II. Instanța de
recurs
Criticile
reclamantului
Împotriva acestei
sentințe a declarat recurs reclamantul C.M. care a criticat-o pentru
nelegalitate și netemeinicie, susținând că s-a aplicat greșit legea la
soluționarea cauzei, în sensul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurentul a susținut
că a deținut funcția de procuror inspector șef în Ministerul Justiției și
Consiliul Superior al Magistraturii, această funcție a fost desființată, iar
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție i-a actualizat pensia
de serviciu în temeiul art. 85(2) din Legea nr. 303/2004, prin raportare la
funcția de procuror șef serviciu, înștiințându-l în acest sens prin Adeverința
din 3 martie 2007.
Recurentul a
învederat că în mod greșit prima instanță a ajuns la concluzia că funcția
desființată, de procuror inspector șef este echivalentă cu cea de procuror șef
serviciu, deși coeficientul de multiplicare pentru cele două funcții era
diferit la data pensionării sale (15,250 și respectiv 14,500), funcția
echivalentă la acel moment, cu același coeficient de ierarhizare de 15,250
fiind cea de inspector general judecătoresc șef (conform Cap. B pct. 4 al
Anexei 1 la O.U.G. nr. 177/2002) care făcea parte din categoria personalului de
specialitate juridică din Ministerul Justiției.
A concluzionat
recurentul că actualizarea pensiei sale de serviciu trebuia făcută în raport de
această funcție prevăzută la pct. 5 al Cap. B din Anexa 1 O.U.G. nr. 27/2006,
în Anexa nr. VI/1 pct. 5 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea
unitară a personalului plătit din fonduri publice (anexa 12) precum și în art.
11 lit. a) din Cap. VIII al Anexei nr. VI la Legea nr. 248/2010 privind
salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
Ca argument
recurentul a adus lucrarea X/2007 din ședința Plenului Consiliului Superior al
Magistraturii din 18 octombrie 2007 când s-a hotărât recalcularea pensiilor
foștilor inspectori din cadrul parchetelor de pe lângă Curțile de apel în
raport de funcția de procuror șef la aceste parchete, întrucât funcțiile aveau
același coeficient de multiplicare.
S-a precizat că art.
85 (2) din Legea nr. 303/2004 se aplică și altor categorii de personal
prevăzute în art. 82 din lege, respectiv magistraților asistenți de la Înalta
Curte de Casație și Justiție și personalului de specialitate juridică asimilat
judecătorilor și procurorilor, care sunt beneficiarii pensiei de serviciu, conform
art. 66 (4) și art. 87(1) din același act normativ.
S-a solicitat
admiterea recursului în temeiul art. 304 (9) C. proc. civ. și modificarea
sentinței în sensul admiterii acțiunii, urmând a se anula Adeverința din 2
martie 2007 și a fi obligat intimatul la emiterea unei adeverințe care să-i
actualizeze pensia de serviciu, începând cu 1 ianuarie 2007 în raport de
funcția echivalentă de inspector șef în cadrul Ministerului Justiției și
Consiliului Superior al Magistraturii.
Apărările
intimatului
În temeiul art. 308
(2) C. proc. civ., intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat
respingerea recursului ca nefondat.
Considerentele
Înaltei Curți asupra recursului
Analizând sentința
criticată prin prisma motivelor de recurs, ținând cont de actele și lucrările
dosarului, precum și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că
nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, după cum se va arăta în
continuare:
Prin Legea nr.
247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și
unele măsuri adiacente s-au desființat funcțiile de judecător inspector și
procuror inspector, iar posturile au fost transformate în posturi de judecător,
respectiv procuror, conform art. 2 al Titlului XVI din acest act normativ
publicat în Monitorul Oficial nr. 653/22.07.2005.
La acea dată art. 85
(2) din Legea nr. 303/2004 prevedea că pensiile de serviciu ale judecătorilor
și procurorilor se actualizează anual în raport cu media veniturilor brute
realizate în ultimele 12 luni a judecătorilor și procurorilor în activitate.
Prin O.U.G. nr.
100/2007 textul a fost modificat astfel "Pensiile de serviciu ale
judecătorilor și procurorilor, ... Se actualizează ori de câte ori se majorează
indemnizația brută lunară a unui judecător și procuror în activitate, în
condiții identice de funcție, vechime și grad al instanței sau parchetului
...".
Deși nu există o
reglementare legală a modalității de actualizare a pensiilor de serviciu ale
judecătorilor și procurorilor ale căror funcții au fost desființate (cum este
și cazul recurentului, care a deținut, înaintea pensionării, funcția de
procuror inspector șef al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție), intimatul a procedat corect la actualizarea pensiei de serviciu a
recurentului prin raportare la veniturile realizate de un procuror care ocupă o
funcție de execuție, (funcția de procuror inspector fiind asimilată funcției de
procuror de execuție), luând în calcul diferența dintre veniturile
inspectorului șef și veniturile procurorului de execuție, la data pensionării
recurentului.
În urma actualizării
a rezultat coeficientul 20,500 similar unui procuror șef de serviciu din cadrul
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Susținerile
recurentului cum că actualizarea pensiei sale de serviciu trebuia făcută în
funcție de îndemnizația de încadrare brută lunară a unui inspector șef din
cadrul Ministerului Justiției sau a Consiliului Superior al Magistraturii
contravine dispozițiilor art. 85 (2) din Legea nr. 303/2004 privind "condițiile
identice de funcție, vechime și grad al instanței" ce trebuie avute în
vedere cu prilejul actualizării.
Recurentul-reclamant
nu a avut niciodată calitatea de angajat al Ministerului Justiției sau al
Consiliului Superior al Magistraturii, astfel că echivalarea funcției sale nu
se poate face prin raportarea la o funcție din cadrul unor instituții cu care
nu a avut niciodată raporturi de muncă, pentru care nu există nicio bază
legală.
Prin urmare, singura
modalitate corectă de actualizare a pensiei de serviciu a recurentului nu se
putea realiza decât ținând cont de echivalarea funcției de procuror inspector
cu cea de procuror de execuție, așa cum obligă textul Legii nr. 247/2005 -
Titlul XIV - art. 2, la care s-au adăugat diferențele de venituri existente la
data pensionării acestuia, cum s-a arătat anterior.
Trimiterile la
modalitatea de recalculare a pensiilor de serviciu pentru procurorii inspectori
din cadrul parchetelor de pe lângă Curțile de apel reprezintă un argument în
plus pentru respingerea recursului reclamantului, deoarece actualizarea s-a
aprobat de Consiliul Superior al Magistraturii, cu respectarea art. 85 (2) din
Legea nr. 303/2004, modificat prin O.U.G. nr. 100/2007, prin raportare la
funcția echivalentă, de procuror șef secție la același parchet.
Referirile
recurentului la modalitatea de actualizare a pensiilor în cazul personalului
asimilat magistraților nu au relevanță în cauză.
Soluția instanței
de recurs
Constatând că s-a
aplicat corect legea la soluționarea cauzei și nu sunt incidente dispozițiile
art. 304 (9) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul reclamantului ca
nefondat, în temeiul art. 312 (1) și art. 20 (1) și (2) din Legea nr. 554/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
formulat de C.M. împotriva Sentinței nr. 1318 din 22 februarie 2011 a Curții de
Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca
nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 24 ianuarie 2012.
Procesat de GGC - CL