ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2299/2008

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 56 din 22 aprilie

2008, Curtea de Apel Iași a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta

Mitropolia Moldovei și Bucovinei împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi

penale nr. 410/P/2007 din 3 ianuarie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Iași.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța a reținut că:

Petenta Mitropolia

Moldovei și Bucovinei Iași a formulat plângere la Parchet la data de 2

noiembrie 2007, solicitând efectuarea de cercetări în vederea începerii

urmăririi penale împotriva: - notarului public B.A.L., pentru săvârșirea

infracțiunii de neglijență în serviciu, faptă prevăzută de art. 249 și art. 258

C. pen.; - soților M.V. și E.; - soților T.M. și C. și M.A. și tragerea la

răspundere penală a persoanelor care se fac vinovate de înstrăinarea bunurilor

mănăstirești în mod nelegal.

Petenta arată că

notarul public B.A.L. a autentificat Actul de dezmembrare nr. 903 din 16

aprilie 2007 și Contractul de vânzare-cumpărare nr. 907 din 16 aprilie 2007

fără a avea titlul de proprietate în original și aprobarea necesară de la

reprezentantul legal, facilitând astfel vânzarea ilegală a suprafeței de

15,7979 ha teren către soții M.V. și E. și T.M. și C., fără a sesiza D.N.A. sau

Oficiul pentru spălarea banilor cu privire la proveniența lor, bani ce nu au

mai fost găsiți în casierie după decesul Starețului M.C., bănuindu-se că ar fi

fost sustrași de M.A., bucătăreasă la Mănăstirea Vlădiceni.

În urma efectuării

actelor premergătoare, prin Rezoluția nr. 410/P/2007 din 3 ianuarie 2008 a

procurorului s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimata B.A.L.

sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., întrucât

fapta nu există și respectiv cea prevăzută de art. 22 pct. 1 lit. a) din Legea

nr. 656/2002, întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală, iar față de

intimații M.V., M.E., T.M., T.C. și M.A., întrucât în cauză nu s-a constatat

săvârșirea vreunei fapte penale.

Nemulțumiță fiind de

soluția dispusă de procuror, petenta a formulat plângere la Procurorul General

al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, reiterând susținerile din

plângerea penală și a solicitat reanalizarea cauzei și începerea urmăririi

penale față de intimați.

Prin Rezoluția nr.

71/II/2/2008 din 12 februarie 2008 Procurorul General Adjunct al Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Iași a respins ca neîntemeiată plângerea petentei.

Atât în rezoluția de

neîncepere a urmăririi penale, cât și în cea de respingere a plângerii

formulată de petentă, în temeiul dispozițiilor art. 278 C. proc. pen., s-a

apreciat că în sarcina notarului B.A.L. nu poate fi reținută săvârșirea vreunei

fapte penale cât timp aceasta a respectat dispozițiile legale care

reglementează procedura notarială de autentificare a actelor, a verificat

situația proprietății și sarcinile terenului, iar în ce privește omisiunea

acesteia de a sesiza Oficiul de spălare a banilor s-a constatat că nu este o

faptă de natură penală, fiind vorba doar de o contravenție.

Referitor la ceilalți intimați, s-a constatat că

pretinsa activitate infracțională a acestora nu se regăsește în conținutul

niciuneia dintre infracțiunile reglementate în Codul penal sau în alte legi

speciale.

Împotriva

soluției de neîncepere a urmăririi penale s-a plâns petenta Mitropolia Moldovei

și Bucovinei, în temeiul art. 278

1

C. proc. pen., adresându-se

instanței căreia i-a solicitat să desființeze rezoluția atacată și să se

dispună începerea urmăririi penale față de intimați.

Respingând plângerea

formulată de petentă, prima instanță a apreciat că din actele existente la

dosar a rezultat că

intimata B.A.L., în calitatea sa de notar, a respectat procedura notarială de

autentificare prevăzută de art. 67 din Legea nr. 36/1995 și art. 66 - 71 din

Regulamentul de aplicare a legii notariale și a verificat situația proprietății

și sarcinile terenului, înainte de a autentifica actul de vânzare-cumpărare,

respectiv de dezmembrare a terenului în cauză, iar omisiunea acesteia de a

sesiza Oficiul de spălare a banilor nu este o faptă de natură penală,

concluzionându-se că soluția adoptată de procuror în ceea ce o privește este

temeinică și legală, respectându-se dispozițiile art. 228 alin. (4) C. proc.

pen.

Referitor la

activitatea desfășurată de intimații M.V., M.E., T.M. și T.C. s-a constatat că,

întrucât în cauză nu s-au identificat elemente de natură a duce la concluzia

săvârșirii de către aceștia a unor fapte penale, soluția de neîncepere a

urmăririi penale dispusă în ceea ce-i privește este corectă, ca dealtfel și

soluția de neîncepere a urmăririi penale adoptată față de intimata M.A., în

condițiile în care nu a rezultat din actele premergătoare efectuate că aceasta

ar fi avut vreo contribuție la încheierea tranzacțiilor sau că ar fi sustras

banii reprezentând prețul vânzării.

Împotriva sentinței

penale pronunțată de prima instanță a declarat recurs petiționara Mitropolia

Moldovei și Bucovinei, care a criticat hotărârea pentru nelegalitate și

netemeinicie, reiterând susținerile din plângerea penală și a solicitat casarea

hotărârii atacate și, pe fond, admiterea plângerii, desființarea rezoluției de

neîncepere a urmăririi penale și trimiterea cauzei la procuror în vederea

începerii urmăririi penale față de intimați pentru săvârșirea infracțiunilor

imputate.

Recursul declarat de

petiționară este întemeiat.

Examinând hotărârea

atacată, respectiv rezoluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă în cauză

și actele premergătoare efectuate, Înalta Curte reține că printr-o plângere

adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, petiționara Mitropolia

Moldovei și Bucovinei a solicitat începerea urmăririi penale împotriva

intimatei B.A.L., care, în calitate de notar public, ar fi autentificat un Act

de dezmembrare nr. 903 din 16 aprilie 2007 și un Contract de vânzare-cumpărare

nr. 907 din 16 aprilie 2007, cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 36/1995, dar

și a legii spălării banilor, potrivit căreia avea obligația sesizării Oficiului

pentru spălarea banilor în cazul efectuării unor tranzacții care depășesc suma

de 10.000 euro, obligație pe care în speță nu și-a îndeplinit-o.

Prin aceeași

plângere, petiționara a solicitat începerea urmăririi penale și împotriva

intimaților M.V., M.E., T.M. și T.C., cărora le-a reproșat că „au fost

cumpărători de rea-credință”, precum și împotriva intimatei M.A., pe care a

acuzat-o de însușirea sumei de bani (aproximativ 150.000 euro) reprezentând

prețul înstrăinării terenului.

În urma actelor

premergătoare efectuate în cauză s-a dispus, prin Rezoluția din 3 ianuarie

2008, neînceperea urmăririi penale față de intimații:

- B.A.L. pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., întrucât fapta nu există

și respectiv sub aspectul prevederilor art. 22 pct. 1 lit. a) din Legea nr.

656/2002, întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală;

- M.V., M.A., T.M.,

T.C. și M.A., deoarece în cauză nu s-a constatat săvârșirea vreunei fapte

penale.

Actele premergătoare

efectuate în cauză, pe baza cărora s-a adoptat soluția de neurmărire penală,

constau în depunerea la dosar, în dublu exemplar, a unor copii xerox puse la

dispoziția parchetului de către Biroul Notarial Public B.A.L. și audierea

reprezentantului petiționarei.

Înalta Curte

constată, că în speță cercetările efectuate sunt incomplete, în ceea ce

privește faptele imputate intimatei B.A.L. și inexistente cu privire la

ceilalți intimați.

Astfel, deși în

plângerea penală petenta invocă „reaua-credință” a intimaților T.M., T.C., M.V.

și M.E., pe care aceștia ar fi manifestat-o cu ocazia încheierii actului de

vânzare-cumpărare, iar pe intimata M.A. o acuză de dispariția sumei de bani

care a reprezentat prețul vânzării, respectiv 150.000 euro, Parchetul nu a

verificat aceste susțineri, concluzionând generic și fără a efectua cercetări

că „activitatea intimaților, astfel cum a fost descrisă în conținutul

plângerii, nu se regăsește în conținutul niciunei infracțiuni”.

Este evident așadar

că soluția de neurmărire penală dispusă în cauză nu se bazează pe o cercetare

completă, astfel că Înalta Curte apreciază că se impune casarea sentinței

pronunțată de prima instanță, desființarea ordonanței atacate și trimiterea

cauzei la procuror pentru începerea urmăririi penale.

Urmează ca procurorul

să verifice în ce împrejurări s-a încheiat actul de vânzare-cumpărare a

terenului proprietatea petentei, respectiv motivul pentru care intimata B.A.L.

a efectuat tranzacția pe baza unei copii legalizate a actului de proprietate

prezentat, în condițiile în care originalul titlului de proprietate exista

(conform susținerilor petentei); motivul pentru care aceeași intimată nu a

solicitat preotului C.M. prezentarea unei împuterniciri din care să rezulte respectarea

condițiile impuse prin Statutul pentru organizarea și funcționarea Bisericii

Ortodoxe Române, aprobat prin Decretul nr. 233/1949 și Regulamentul pentru

Administrarea Averilor Bisericești - acte în vigoare la data încheierii actului

autentic.

Se vor verifica, de

asemenea, susținerile petentei referitoare la starea de sănătate a preotului

M.C. la momentul încheierii actului de vânzare-cumpărare, dacă și în ce măsură

a fost afectată capacitatea sa de a consimți la încheierea actului respectiv și

dacă intimații au avut cunoștință de aceste împrejurări.

Cu privire la fapta

imputată intimatei M.A. se vor face cercetări pentru a se stabili dacă aceasta

și-a însușit suma de bani la care se referă petenta în plângerea sa.

Pentru lămurirea

acestor împrejurări vor fi ascultați intimații, se vor audia martorii indicați

de către petiționară și se vor administra orice alte mijloace de probă ce se

vor aprecia necesare pentru aflarea adevărului.

Pentru considerentele

arătate, Înalta Curte urmează să admită recursul declarat de petiționară, să

caseze hotărârea primei instanțe și, rejudecând, să admită plângerea împotriva

rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, pe care o va desființa și va

trimite cauza Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași pentru începerea

urmăririi penale față de intimați.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul

declarat de petiționara Mitropolia Moldovei și Bucovinei împotriva Sentinței

penale nr. 56 din 22 aprilie 2008 a Curții de Apel Iași, secția penală.

Casează Sentința

penală recurată și, rejudecând, admite plângerea formulat de petiționara

Mitropolia Moldovei și Bucovinei împotriva Rezoluției nr. 410/P/2007 din 3

ianuarie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași.

Desființează

rezoluția atacată și trimite cauza la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași

pentru începerea urmăririi penale față de B.A.L. sub aspectul săvârșirii

infracțiunii prevăzută de art. 24 C. pen., M.V., M.E., T.M. și T.C. sub

aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 25 raportat la art. 246 C.

pen. și față de M.A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art.

208, 209 alin. (4) C. pen.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 24 iunie 2008.