ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2299/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 56 din 22 aprilie 2008, Curtea de Apel Iași a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta Mitropolia Moldovei și Bucovinei împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 410/P/2007 din 3 ianuarie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași. Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că: Petenta Mitropolia Moldovei și Bucovinei Iași a formulat plângere la Parchet la data de 2 noiembrie 2007, solicitând efectuarea de cercetări în vederea începerii urmăririi penale împotriva: - notarului public B.A.L., pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu, faptă prevăzută de art. 249 și art. 258 C. pen.; - soților M.V.

și E.; - soților T.M. și C. și M.A. și tragerea la răspundere penală a persoanelor care se fac vinovate de înstrăinarea bunurilor mănăstirești în mod nelegal. Petenta arată că notarul public B.A.L. a autentificat Actul de dezmembrare nr. 903 din 16 aprilie 2007 și Contractul de vânzare-cumpărare nr. 907 din 16 aprilie 2007 fără a avea titlul de proprietate în original și aprobarea necesară de la reprezentantul legal, facilitând astfel vânzarea ilegală a suprafeței de 15,7979 ha teren către soții M.V. și E. și T.M. și C., fără a sesiza D.N.A. sau Oficiul pentru spălarea banilor cu privire la proveniența lor, bani ce nu au mai fost găsiți în casierie după decesul Starețului M.C., bănuindu-se că ar fi fost sustrași de M.A., bucătăreasă la Mănăstirea Vlădiceni.

În urma efectuării actelor premergătoare, prin Rezoluția nr. 410/P/2007 din 3 ianuarie 2008 a procurorului s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimata B.A.L. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., întrucât fapta nu există și respectiv cea prevăzută de art. 22 pct. 1 lit. a) din Legea nr. 656/2002, întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală, iar față de intimații M.V., M.E., T.M., T.C. și M.A., întrucât în cauză nu s-a constatat săvârșirea vreunei fapte penale. Nemulțumiță fiind de soluția dispusă de procuror, petenta a formulat plângere la Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, reiterând susținerile din plângerea penală și a solicitat reanalizarea cauzei și începerea urmăririi penale față de intimați.

Prin Rezoluția nr. 71/II/2/2008 din 12 februarie 2008 Procurorul General Adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași a respins ca neîntemeiată plângerea petentei. Atât în rezoluția de neîncepere a urmăririi penale, cât și în cea de respingere a plângerii formulată de petentă, în temeiul dispozițiilor art. 278 C. proc. pen., s-a apreciat că în sarcina notarului B.A.L. nu poate fi reținută săvârșirea vreunei fapte penale cât timp aceasta a respectat dispozițiile legale care reglementează procedura notarială de autentificare a actelor, a verificat situația proprietății și sarcinile terenului, iar în ce privește omisiunea acesteia de a sesiza Oficiul de spălare a banilor s-a constatat că nu este o faptă de natură penală, fiind vorba doar de o contravenție.

Referitor la ceilalți intimați, s-a constatat că pretinsa activitate infracțională a acestora nu se regăsește în conținutul niciuneia dintre infracțiunile reglementate în Codul penal sau în alte legi speciale. Împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale s-a plâns petenta Mitropolia Moldovei și Bucovinei, în temeiul art. 278 1 C. proc. pen., adresându-se instanței căreia i-a solicitat să desființeze rezoluția atacată și să se dispună începerea urmăririi penale față de intimați.

Respingând plângerea formulată de petentă, prima instanță a apreciat că din actele existente la dosar a rezultat că intimata B.A.L., în calitatea sa de notar, a respectat procedura notarială de autentificare prevăzută de art. 67 din Legea nr. 36/1995 și art. 66 - 71 din Regulamentul de aplicare a legii notariale și a verificat situația proprietății și sarcinile terenului, înainte de a autentifica actul de vânzare-cumpărare, respectiv de dezmembrare a terenului în cauză, iar omisiunea acesteia de a sesiza Oficiul de spălare a banilor nu este o faptă de natură penală, concluzionându-se că soluția adoptată de procuror în ceea ce o privește este temeinică și legală, respectându-se dispozițiile art. 228 alin. (4) C. proc.

pen. Referitor la activitatea desfășurată de intimații M.V., M.E., T.M. și T.C. s-a constatat că, întrucât în cauză nu s-au identificat elemente de natură a duce la concluzia săvârșirii de către aceștia a unor fapte penale, soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă în ceea ce-i privește este corectă, ca dealtfel și soluția de neîncepere a urmăririi penale adoptată față de intimata M.A., în condițiile în care nu a rezultat din actele premergătoare efectuate că aceasta ar fi avut vreo contribuție la încheierea tranzacțiilor sau că ar fi sustras banii reprezentând prețul vânzării.

Împotriva sentinței penale pronunțată de prima instanță a declarat recurs petiționara Mitropolia Moldovei și Bucovinei, care a criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, reiterând susținerile din plângerea penală și a solicitat casarea hotărârii atacate și, pe fond, admiterea plângerii, desființarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale față de intimați pentru săvârșirea infracțiunilor imputate. Recursul declarat de petiționară este întemeiat.

Examinând hotărârea atacată, respectiv rezoluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă în cauză și actele premergătoare efectuate, Înalta Curte reține că printr-o plângere adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, petiționara Mitropolia Moldovei și Bucovinei a solicitat începerea urmăririi penale împotriva intimatei B.A.L., care, în calitate de notar public, ar fi autentificat un Act de dezmembrare nr. 903 din 16 aprilie 2007 și un Contract de vânzare-cumpărare nr. 907 din 16 aprilie 2007, cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 36/1995, dar și a legii spălării banilor, potrivit căreia avea obligația sesizării Oficiului pentru spălarea banilor în cazul efectuării unor tranzacții care depășesc suma de 10.000 euro, obligație pe care în speță nu și-a îndeplinit-o.

Prin aceeași plângere, petiționara a solicitat începerea urmăririi penale și împotriva intimaților M.V., M.E., T.M. și T.C., cărora le-a reproșat că „au fost cumpărători de rea-credință”, precum și împotriva intimatei M.A., pe care a acuzat-o de însușirea sumei de bani (aproximativ 150.000 euro) reprezentând prețul înstrăinării terenului. În urma actelor premergătoare efectuate în cauză s-a dispus, prin Rezoluția din 3 ianuarie 2008, neînceperea urmăririi penale față de intimații: - B.A.L. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., întrucât fapta nu există și respectiv sub aspectul prevederilor art. 22 pct. 1 lit. a) din Legea nr. 656/2002, întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală; - M.V., M.A., T.M., T.C.

și M.A., deoarece în cauză nu s-a constatat săvârșirea vreunei fapte penale. Actele premergătoare efectuate în cauză, pe baza cărora s-a adoptat soluția de neurmărire penală, constau în depunerea la dosar, în dublu exemplar, a unor copii xerox puse la dispoziția parchetului de către Biroul Notarial Public B.A.L. și audierea reprezentantului petiționarei. Înalta Curte constată, că în speță cercetările efectuate sunt incomplete, în ceea ce privește faptele imputate intimatei B.A.L. și inexistente cu privire la ceilalți intimați. Astfel, deși în plângerea penală petenta invocă „reaua-credință” a intimaților T.M., T.C., M.V. și M.E., pe care aceștia ar fi manifestat-o cu ocazia încheierii actului de vânzare-cumpărare, iar pe intimata M.A.

o acuză de dispariția sumei de bani care a reprezentat prețul vânzării, respectiv 150.000 euro, Parchetul nu a verificat aceste susțineri, concluzionând generic și fără a efectua cercetări că „activitatea intimaților, astfel cum a fost descrisă în conținutul plângerii, nu se regăsește în conținutul niciunei infracțiuni”. Este evident așadar că soluția de neurmărire penală dispusă în cauză nu se bazează pe o cercetare completă, astfel că Înalta Curte apreciază că se impune casarea sentinței pronunțată de prima instanță, desființarea ordonanței atacate și trimiterea cauzei la procuror pentru începerea urmăririi penale. Urmează ca procurorul să verifice în ce împrejurări s-a încheiat actul de vânzare-cumpărare a terenului proprietatea petentei, respectiv motivul pentru care intimata B.A.L.

a efectuat tranzacția pe baza unei copii legalizate a actului de proprietate prezentat, în condițiile în care originalul titlului de proprietate exista (conform susținerilor petentei); motivul pentru care aceeași intimată nu a solicitat preotului C.M. prezentarea unei împuterniciri din care să rezulte respectarea condițiile impuse prin Statutul pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române, aprobat prin Decretul nr. 233/1949 și Regulamentul pentru Administrarea Averilor Bisericești - acte în vigoare la data încheierii actului autentic. Se vor verifica, de asemenea, susținerile petentei referitoare la starea de sănătate a preotului M.C. la momentul încheierii actului de vânzare-cumpărare, dacă și în ce măsură a fost afectată capacitatea sa de a consimți la încheierea actului respectiv și dacă intimații au avut cunoștință de aceste împrejurări.

Cu privire la fapta imputată intimatei M.A. se vor face cercetări pentru a se stabili dacă aceasta și-a însușit suma de bani la care se referă petenta în plângerea sa. Pentru lămurirea acestor împrejurări vor fi ascultați intimații, se vor audia martorii indicați de către petiționară și se vor administra orice alte mijloace de probă ce se vor aprecia necesare pentru aflarea adevărului. Pentru considerentele arătate, Înalta Curte urmează să admită recursul declarat de petiționară, să caseze hotărârea primei instanțe și, rejudecând, să admită plângerea împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, pe care o va desființa și va trimite cauza Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași pentru începerea urmăririi penale față de intimați.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Admite recursul declarat de petiționara Mitropolia Moldovei și Bucovinei împotriva Sentinței penale nr. 56 din 22 aprilie 2008 a Curții de Apel Iași, secția penală. Casează Sentința penală recurată și, rejudecând, admite plângerea formulat de petiționara Mitropolia Moldovei și Bucovinei împotriva Rezoluției nr. 410/P/2007 din 3 ianuarie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași. Desființează rezoluția atacată și trimite cauza la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași pentru începerea urmăririi penale față de B.A.L. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 24 C. pen., M.V., M.E., T.M. și T.C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 25 raportat la art. 246 C. pen.

și față de M.A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 208, 209 alin. (4) C. pen. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 iunie 2008.