ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1091/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1091/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra

recursurilor de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 18 din 24

martie 2010 a Tribunalului Militar Teritorial București inculpatul soldat

voluntar rez. R.D. a fost condamnat la 3 (trei) ani închisoare și interzicerea

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) - c) C. pen. pe durata prev.de art. 71 alin.

(2) C. pen. pentru tentativă la infracțiunea de omor deseobit de grav, prev.de art.

20 C. pen. rap. la art. 174 coroborat cu art. 176 alin. (1) lit. f) și g) C.

pen. cu aplic, art. 74 și art. 76 C. pen.

Totodată,

inculpatul a mai fost condamnat la 6 (șase) luni închisoare pentru infracțiunea

de călcare de consemn prev.de art. 333 alin. (1) C. pen.

În baza art. 33

lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai

grea de 3 (trei) ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.

a) - c) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.

Conform art. 86

1

C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicată sub supraveghere pe

durata unui termen de încercare de 5 (cinci) ani.

Pe durata

termenului de încercare inculpatul a fost obligat să se supună măsurilor prev. de

art. 86

3

C. proc. pen.

Prin aceeași

sentință a fost admisă acțiunea civilă a Spitalului Clinic de Urgență Militar

Central D.C.D. București obligându-l pe inculpat în solidar cu partea

responsabilă civilmente M.A.N. la plata sumei de 89136,20 lei cu titlu de

cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată V.M.

De asemenea,

s-a admis acțiunea civilă exercitată de partea civilă V.M., obligându-l pe

inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente M.A.N. la plata sumei de

259.748 lei cu titlu de despăgubiri materiale și la suma de 250.000 lei cu

titlu de daune morale, precum și la o prestație periodică lunară de 500 lei,

toate aceste sume actualizându-se cu coeficientul de inflație până la plata

plății efective.

S-a admis

acțiunea civilă exercitată de partea civilă V.V. inculpatul fiind obligat să-i

plătească în solidar cu partea responsabilă civilmente M.A.N. suma de 50.000

lei cu titlu de daune morale, suma urmând a fi actualizată coeficientul de

inflație până la data plății efective.

În sfârșit,

inculpatul a fost obligat să plătească statului în solidar cu partea

responsabilă civilmente M.A.N. suma de 3.500 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare.

Pentru a

dispune în aceste sens, instanța de fond a reținut următoarele:

Inculpatul

soldat rez. R.D. a fost angajat ca soldat voluntar pe bază de contract de către

M.A.N. în cadrul U.M. 01650 București, începând cu data de 17 aprilie 2006, în

funcția de pistolar, contractul fiindu-i reînnoit la 17 aprilie 2007.

În perioada

31 ianuarie 2007 - 29 mai 2007, plutonul din care făcea parte inculpatul,

conform OZU nr. 21 din 31 ianuarie 2007 al UM 01650 București, executa

serviciul de pază UM 019J1 – Cazarma Clinceni.

În ziua de 20

aprilie 2007, inculpatul soldat voluntar R.D., împreună cu colegul său, caporal

P.N. a executat serviciul de patrulă în Cazarma Clinceni până la ora 14.00,

după care au ridicat de la corpul de gardă armamentul din dotare în vederea

exercitării controlului antiterorist în zona punctului de control de la intrarea

în cazarmă.

Militarii au

primit fiecare câte o pușcă automată, calibrul 4,45 mm., cu pat rabatabil și

încărcător cu 30 (treizeci) de cartușe cu glonț de calibru 5,45 mm.

La corpul de

gardă au efectuat controlul armamentului, au executat percuția de control au

constatat în acest mod că nu este cartuș pe țeava armei.

Cei doi

militari s-au deplasat la corpul de control pentru executarea controlului

antiterorist.

La punctul de

control/acces în unitate se mai aflau martorul sergent C.I.D., din cadrul UM

01971 Clinceni - ofițer de serviciu, partea vătămată fruntaș V.M., din cadrul

UM 01971 Clinceni - ajutor al ofițerului de serviciu și martorul fruntaș S.C. -

santinelă la postul nr. l.

În intervalul

14.30-15.45, inculpatul împreună cu celălalt militar arătat mai sus a efectuat

controlul tuturor autoturismelor și persoanelor care s-au deplasat în zona

punctului de control/acces.

Aproximativ

în jurul orelor 15.50, întrucât în zonă nu au mai circulat autovehicule sau

persoane, inculpatul s-a așezat pe un scaun aflat lângă stâlpul drept al

barierei, privind din interiorul unității către exterior, vis-a-vis de clădirea

punctului de control/acces în unitate, fiind orientat cu fața spre acest

imobil.

În momentul

în care s-a așezat pe scaun, inculpatul soldat voluntar R.D. avea cureaua armei

petrecută peste umărul drept, țeava acesteia fiind orientată oblic, în jos, cu

patul rabatat (pliat pe armă, în poziția „închis"), arma fiind sprijinită

pe genunchiul drept.

Partea

vătămată fruntaș V.M. se afla în dreptul ușii de acces în clădirea PCA stând în

picioare, poziționat ușor lateral stânga față de inculpat, iar șeful patrulei,

martorul P.N. se afla în stânga părții vătămate, lângă stâlpul stâng al

barierei, vis-a-vis de inculpat, ambii cu fața către acesta din urmă.

Martorul

sergent C.D. se afla în incinta clădirii arătate mai sus, iar martorul fruntaș

S.C. era poziționat în acel moment în exteriorul unității, respectiv, lângă

poarta metalică de acces în Cazarma Clinceni.

În continuare,

inculpatul a dezasigurat arma și a apucat cu mâna dreaptă port-închizătorul

acesteia, acționându-l într-o cursă completă specifică operațiunii de încărcare

a armei.

Acest fapt a

fost observat de către martorul caporal P.N., care, sesizând potențialul de

periculozitate al manevrei de mai sus, l-a atenționat pe inculpat să nu se mai

joace cu arma.

Aspectele

susmenționate au fost sesizate, în mod nemijlocit, atât de către partea

vătămată, cât si de martorul S.C.

Imediat după

ce a fost atenționat, inculpatul soldat voluntar rez. R.D. s-a ridicat de pe

scaun si având cureaua armei așezată peste umărul drept, cu arma sprijinită pe

șoldul drept, cu mâna dreaptă, fără a privi spre armă a încercat să o asigure,

însă procedând ca și anterior, în același mod neprofesionist, nerespectând

dispozițiile legale privind mânuirea armamentului din dotare a acționat

trăgaciul armei, declanșând astfel un foc în serie scurtă în direcția părții

vătămate.

Urmare

focurilor executate de către inculpat, partea vătămată a căzut la pământ, în

apropierea treptelor de la clădirea punctului de control/acces în unitate, cu

capul orientat spre acest imobil, suferind două plăgi împușcate la nivelul

abdomenului.

De asemenea,

cele 3 (trei) gloanțe trase de inculpat au lovit geamurilor de la imobilul

susmenționat, spărgându-le și deteriorând ușa de acces în această clădire.

După

producerea incidentului, inculpatul a așezat arma lângă el, pe pământ, de unde

a fost ridicată și asigurată de către martorul plutonier P.A.F.

Partea

vătămată, fruntaș V.M., a fost transportată deîndată cu o ambulanță la Spitalul

Clinic de Urgentă Militar Central D.C.D. București unde, conform foii de

observație clinică generală, întocmită de către Secția Chirurgie I, a fost

internată, în perioada 20 aprilie - 6 august 2007 cu diagnosticul: „Plagă prin

armă de foc cu leziuni multiple; ruptură de stomac, ruptură de splină și

rinichi stâng. Plagă colon (operat). Șoc hemoragie. Status posttraumatism prin

împușcare cu multiple leziuni viscerale. Amputatie 1/3 medie coapsă, membru

pelvin bilateral. Escare de decubit regiune sacrală și trohanteriană

bilateral".

Din istoricul

aceluiași act medical rezultă că partea vătămată a fost adusă la camera de

Gardă „în stare de șoc hemoragie după un traumatism abdominal prin împușcare cu

armă de foc, survenit în urmă cu aproximativ o oră. Explorarea abdomenului a

evidențiat un orificiu cu diametru de 1 cm, în hipocondrul stâng sub rebordul

costal (la aproximativ 5,5 cm.), alt orificiu laterotoracic stâng cu diametrul

de 1,5 cm. în zona de proiecție a coastei XII, ruptă (orificiu prin care se

evacuează spontan sânge proaspăt, orificiu cu diametrul de 1 cm., flancul drept

deasupra splinei iliace antero superioară, orificiu cu diametrul de 2 cm.

Deasupra aripii iliace drepte regiunea dorsolombară dreaptă cu sângerare activă".

Prin epicriza

de etapă A.T.I. s-a reținut că partea vătămată fruntaș V.M., în vârstă de 24 de

ani, a fost internată de urgență la data de 20 aprilie 2007, cu diagnosticul de

politraumatism prin împușcare, cu multiple leziuni viscerale (ruptură de

stomac, ruptură de splină, perforații de colon, ruptură de rinichi stâng),

hemoperitoneu masiv (4 litri), șoc hemoragie, pentru care s-au efectuat

splenopancreatectomie caudală, nefrectomie stângă, colectomie segmentară de

transvers, gastro rafie corporală posterioarâ și apendicectomie. Evoluția

clinică imediat postoperator se complică cu sindrom de compartiment membre

pelvine și brahiale, edem cerebral (comă areactivă), șoc septic, insuficiență

multiplă de organe și sisteme, bronhopneumome, CID sever cu predominența fibrinolizei,

insuficiență renală acută organică, encefalopatie spetică. în data de 05

aprilie 2007 se practică amputația 1/3 distală coapsă stângă și 1/3 proximală

gamba dreaptă, apoi se reintervine în 15 mai 2007, efectuându-se amputatie

coapsă dreapta. Pe 02 mai 2007 se reintervine chirurgical pentru ileus dinamic

prin hematom voluminos suprainfectat subfrenic.si fistulă colică minimă de

decubit (coastă anfractuoasă), practicându-se evacuarea hematomului,

desființarea anastromozei-colice cu închiderea bontului distal și anus iliac

stâng".

Astfel, din

epicriza rezultă că partea vătămată a fost supusă următoarelor proceduri

chirurgicale realizate în cadrul Secției Chirurgie I: spleno-pancreatectomie

-caudală; nefrectomie stg.; colectomie segmentară de transvers; apendicectomie;

- rezectie parțială de arc costal posterior coasta VIII. Evoluția clinică

postoperatorie imediat se complică cu sindrom de compartiment 1 mb pelvin in

cadrul sindromului prelungit, edem cerebral, șoc septic și insuficientă

multiplă organe. În această situație, la data de 22 aprilie 2007, se decide și

se practică incizii de degajare pe fața anterioară și posterioară a gambei,

fasciotomie, degajarea compartimentelor musculara laterale, anterior și

posterior. Pe data de 23 aprilie 2007, se constată necroze de masă musculară în

compartimentele ambelor gambe 1/3 medie, fapt care conduce la amputatia de

necesitate a coapsei stg. în 1/3 distală și a gambei dr. în 1/3 proximală.

Evoluția nefavorabilă de la nivelul bontului de amputatie gamba dr. a necesitat

reintervenția pe 15 mai 2007, practicându-se amputatia de coapsă 1/3 medie a

gambei si ulterior retușul de bont în data de 13 mai 2007.

Datorită

leziunilor deosebit de grave produse prin împușcarea părții vătămate fruntaș V.M.,

respectiv a consecințelor acestora, medicii specialiști din cadrul comisiei

constituită la nivelul Spitalului Clinic de Urgență Militar Central D.C.D.

București, au propus „clasarea medicală, inapt serviciu militar pe timp de pace

și război, cu scoaterea din evidentă" grupa IV din O.U.G. nr. M 72/2002.

La data de 16

noiembrie 2007, partea vătămată a fost externată cu diagnosticul: „Sechele

postraumatice prin împușcare: amputatie 1/3 medie coapse bilateral, escare de

decubit regiune sacrată si trohanteriană dreaptă; anus iliac stăng disjunctie

congenitivă; leziuni viscerale multiple.

Prin raportul

de expertiză medico-legală din 30 mai 2008, întocmit de către Institutul

Național de Medicină Legală „D.M.M. București, s-au concluzionat următoarele:

„V.M. a

prezentat la data de 20 aprilie 2007, două plăgi împușcate penetrante și

perforante multiplu visceral. Pentru leziunile traumatice și complicațiile

survenite în evoluția acestora a necesitat îngrijiri medicale de circa 200

(douăsute) de zile. Legiunile traumatice au pus în primejdie viața victimei,

iar sechelele posttraumatice constituie infirmitate fizică permanentă. Direcția

de tragere a fost dinspre anterior spre posterior, în plan transversal".

Raportat la

situația de fapt expusă, inculpatul și-a încălcat atribuțiile ce îi reveneau în

timpul executăm serviciului de pază, atribuții prevăzute în regulamentele

militare (art. 97 alin. (2) lit. e) și f) din Regulamentul Serviciului Interior

- R.G. 2/2002), respectiv, atribuțiile personalului pazei pentru obiectivul UM

01295 - Cazarma Clinceni" și fișa postului.

Prin adresa

din 23 aprilie 2007, comandantul UM 01650 București a sesizat Parchetul Militar

de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial în vederea efectuării de cercetări cu

privire la săvârșirea de către inculpatul soldat voluntar R.D. a infracțiunii

de călcare de consemn prev.de art. 333 alin. (1) C. pen.

Prin

rezoluția din 24 aprilie 2007, Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar

București (fila 101 vol. l - Dosar nr. 18/P/2007) a dispus începerea urmării

penale fată de soldat voluntar R.D., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de

vătămare corporală din culpă prev de art. 184 alin. (2) și (4) C. pen. și de

călcare de consemn, prev. de art. 333 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a)

C. pen.

Prin

ordonanța nr. 39/P/2007 din 14 iulie 2007 (fila 1 vol. II dosar nr. 18/P/2007)

Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar București, a constatat că

faptele săvârșite de către inculpatul soldat voluntar R.D. sunt susceptibile a

fi încadrate în temeiul dispozițiilor art. 20 C. pen. rap. la art. 174 C. pen.

urmând a fi continuate cercetările de către Parchetul Militar de pe lângă

Tribunalul Militar Teritorial București și a declinat competența în favoarea

acestui Parchet.

La data de 13

septembrie 2007, prin ordonanța nr. 18/P/2007 (fila 22 vol. II Dosar nr. 18/P/2007)

Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial București a dispus

schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului

soldat voluntar R.D. din infracțiunea de vătămare corporală din cuplă prev.de art.

184 alin. (2) si (4) C. pen. și călcare de consemn prev.de art. 333 alin. (1) C.

pen. în infracțiunea de tentativă la omor deosebit de grav prev.de art. 20 C.

pen. rap. la art. 174 C. pen. comb.cu art. 176 alin. (1) lit. f) și g) C. pen.

și călcare de consemn prev. de art. 333 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 33 lit.

a) C. pen., fiindu-i adus la cunoștință inculpatului soldat voluntar R.D. care

a fost asistat de apărătorii săi aleși, prin procesul verbal din 14 septembrie

2007 (fila 23 Dosar nr. 18/P/2007 - vol. II).

Prin

ordonanța nr. 18/P/20007 din 17 septembrie 2007 (fila 32 vol. II - Dosar nr. l8/P/2007)

Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial a dispus efectuarea

unei expertize medico-legale psihiatrice, iar prin raportul de expertiză

medico-legală psihiatrică din 5 decembrie 2007, întocmit de către Institutul

Național de Medicină Legală D.M.M. București - pentru inculpatul soldat

voluntar R.D., s-au concluzionat următoarele; „Numitul R.D. nu prezintă tulburări

psihice. Are discernământul păstrat în raport cu faptele pentru care este

cercetat".

De asemenea,

s-a dispus efectuarea unei expertize tehnico-științifice balistice, iar prin

raportul de expertiză din 22 mai 2007, întocmit de către serviciul Criminalistic

din cadrul Direcției Generale de Poliție a Municipiului București s-au

concluzionat următoarele:

„Pușca

automată cal. 5,45 mm. cu pat rabatabil (AK 74), este în stare de

funcționare.La data examinării, arma pusă la dispoziție a prezentat urme specifice

unei tragen anterioare. Nu se dispune de metode științifice fundamentale pentru

a stabili timpul scurs de la efectuarea tragerii. Arma examinată nu poate

declanșa un foc accidental, fără acționarea trăgaciului. Port-închizătorul

armei nu rămâne blocat în situația în care nu se efectuează o cursă completă,

specifică unei operații de încărcare. Cele trei tuburi ridicate de la fața

locului au fost trase cu arma pusă la dispoziție. Pentru cele trei obiecte

formă alungite nu se poate stabili dacă acestea provin de la o tragere

efectuată cu arma examinată. Tragerea a fost efectuată din fața victimei, ușor

lateral dreapta față de aceasta, de la o distanță mare (peste 2 m)".

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar

Teritorial București, părțile civile V.M. și V.V., partea responsabilă

civilmente M.A.N. și inculpatul soldat voluntar rez. R.D.

Parchetul

Militar s-a susținut că hotărârea instanței de fond este netemeinică și

nelegală întrucât calculul pedepsei stabilite pentru tentativa la infracțiunea

de omor deosebit de grav nu s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale, iar

modalitatea de executare aleasă pentru pedeapsa rezultantă nu este posibilă în

condițiile aplicării unor pedepse calculate conform dispozițiilor legale

respective.

Părțile

civile au criticat hotărârea atacată pentru greșita calculare a prestației

periodice lunare la care a fost obligat inculpatul în solidar cu partea

responsabilă civilmente, susținând că suma de 500 lei este insuficientă pentru

procurarea hranei și medicamentelor de către partea vătămată.

La rândul său

partea responsabilă civilmente M.A.N. a criticat hotărârea primei instanțe

pentru greșita soluționare a laturii civile susținând că în mod greșit a fost

obligată în solidar cu inculpatul la plata despăgubirilor civile din moment ce

nu există o legătură directă între funcția încredințată și acțiunea

păgubitoare, astfel încât exercitarea funcției încredințate prepusului să fi

ocazionat, în mod hotărâtor, comiterea infracțiunii. Totodată, partea

responsabilă civilmente a susținut că și suma acordată cu titlu de despăgubiri

materiale este greșită întrucât partea vătămată putea beneficia, potrivit

Ordinului M.A.N. M 110 din 15 octombrie 2009 de o proteză definitivă gratuită,

iar ea a ales să-și procure de pe piața liberă cea mai scumpă proteză. S-a mai

susținut că apelanta că partea civilă V.V. nu are nici o calitate procesuală în

cauză și că în mod greșit i s-au acordat daune morale, cu toate că nu a suferit

nici un prejudiciu direct în urma săvârșirii infracțiunii. în sfârșit, în

subsidiar, apelanta a susținut că cuantumul daunelor morale acordate părților

civile este exagerat, motiv pentru care a solicitat reducerea lor.

La rândul

său, inculpatul a criticat hotărârea atacată pentru greșita încadrare juridică

dată faptei sale susținând că, din probele administrate în cauză, nu rezultă că

ar fi acționat cu intenție, așa încât se impune schimbarea încadrării juridice

din tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav, prev.de art. 20 C. pen.

rap.la art. 174 comb. cu art. 176 lit. f) și g) C. pen. în infracțiunea de

vătămare corporală gravă din culpă, prev. de art. 184 alin. (2) și (4) C. pen.

pentru care să i se aplice o pedeapsă a cărei executare să fie suspendată

condiționat conform art. 81 și art. 82 C. pen.

Prin Decizia nr.

3 din 29 septembrie 2010, Curtea Militară de Apel a dispus următoarele:

A admis apelurile

declarate de Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial

București și inculpatul soldat rez. R.D. împotriva sentinței nr. 18 din 24

martie 2010 a Tribunalului Militar Teritorial București și în consecință:

A desființat

hotărârea atacată numai cu privire la latura penală, în sensul că l-a condamnat

pe inculpatul soldat rez. R.D. la 3 (trei) ani și 4 (patru) luni închisoare și

interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit. a) - c) C. pen. pe timp de 3

(trei) ani pentru tentativă de omor deosebit de grav, prev. de art. 20 C. pen.

rap. la art. 174 comb. cu art. 176 alin. (1) lit. f) și g) C. pen. cu aplic. art.

74 și art. 76 alin. (2) C. pen.

În temeiul art.

333 alin. (1) C. pen. cu aplic, art. 74 și art. 76 lit. e) C. pen., l-a

condamnat pe același inculpat la 2 (două) luni închisoare pentru infracțiunea

de călcare de consemn

Conform art. 33

lit. b), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului

pedeapsa principală cea mai grea de 3 (trei) ani și 4 (patru) luni închisoare

alături de pedeapsa a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 lit. a) - c) C.

pen. pe timp de 3 (trei) ani.

A înlăturat

dispozițiile privitoare la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Pe perioada

indicată în art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prev de art. 64 C.

pen.

A respins

apelurile declarate de părțile civile V.M. și V.V. și de partea responsabilă

civilmente M.A.N. împotriva aceleiași ca nefondate.

Au fost

menținute restul dispozițiilor hotărârii atacate.

Părțile civile

și partea responsabilă civilmente M.A.N. au fost obligate să plătească statului

câte 100 lei, cheltuieli judiciare.

Pentru a

dispune în acest sens, instanța de prim control judiciar a reținut următoarele:

Examinând

hotărârea atacată sub aspectul criticii aduse de M.P. s-a constatat că

judecătorul fondului a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor privitoare la

efectele circumstanțelor atenuante, precum și a celor la pedeapsa aplicată în

cazul tentativei la infracțiunea de omor deosebit de grav.

Potrivit art.

76 alin. (2) C. pen., în cazul infracțiunilor care au avut ca urmare moartea

unei persoane, pedeapsa închisorii poate fi redusă cel mult la o treime din

minimul special. Pe de altă parte, conform art. 21 C. pen., pedeapsa pentru

tentativă, în cazul în care pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa prevăzută de

lege este detențiunea pe viață, este închisoare de la 10 la 25 ani.

Cum pedeapsa

prevăzută de lege pentru infracțiunea de omor deosebit de grav este detențiunea

pe viață sau închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi,

rezultă că pedeapsa pentru tentativă la această infracțiune este de la 10 la 20

de ani.

Retinându-se

circumstanțele atenuante în favoarea inculpatului, pedeapsa închisorii poate fi

redusă, conform art. 70 alin. (2) C. pen., cel mult până la o treime din

minimul special de 10 ani, adică până la 3 ani și 4 luni. Or, aplicându-i

inculpatului o pedeapsă de numai 3 ani închisoare, instanța de fond a aplicat,

evident, o pedeapsă nelegală.

În consecință,

s-a constatat că suspendarea executării acesteia sub supraveghere nu mai este

posibilă întrucât, cuantumul ei va depăși 3 (trei) ani, iar potrivit art. 86

1

alin. (2) C. pen., suspendarea executării pedepsei sub supraveghere poate fi

acordată și în cazul concursului de infracțiuni dacă pedeapsa aplicată este

închisoarea de cel mult 3 (trei) ani și sunt întrunite condițiile prevăzute în alin.

(l) lit. b) și c) C. pen.

S-a mai

menționat că întrucât în favoarea inculpatului au fost reținute circumstanțe

atenuante, urmează c efectul acestora să fie extins și la infracțiunea de

călcare de consemn prevăzut de art. 333 alin. (1) C. pen.

Conform art. 33

- art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen., inculpatului i s-a

aplicat pedeapsa principală cea mai grea alături de care va executa și pedeapsa

complementară a interzicerii unor drepturi ce-i va fi stabilită pentru

tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav.

Cu privire la

motivul de apel invocat de părțile civile, s-a constatat că acesta nu poate fi

primit, întrucât, prima instanță, cu ocazia obligării inculpatului în solidar

cu partea responsabilă civilmente M.A.N. la plata unei prestații lunare a ținut

seama, pe de o parte de diferența dintre drepturile bănești pe care le-ar fi

obținut victima în activitate și pensia de asigurare socială, respectiv suma de

195 lei (591 solda netă și 396 lei pensia de invaliditate) și pe de altă parte,

de nevoile acesteia pentru procurarea hranei și medicamentelor necesare.

Cât privește

critica adusă de partea responsabilă civilmente M.A.N. hotărârii primei

instanțe privitor la greșita sa obligare în solidar cu inculpatul la plata

despăgubirilor civile, s-a constatat că prima instanță a făcut o corectă

aplicațiune a dispozițiilor art. 1000 alin. (3) C. civ. Potrivit acestui text

de lege, comitenții răspund pentru prejudiciul cauzat de prepusul lor în

funcțiile încredințate. Temeiul răspunderii comitenților pentru faptele

prepușilor cauzatoare de prejudiciu îl constituie obligația ce o au de a

garanta despăgubirea celor care au suferit daune prin acțiuni comise, atât în

exercitarea normală a atribuțiilor specifice funcției încredințate, cât și prin

faptele abuzive, contrare normei de exercitare a funcției, ori prin care aceste

atribuții au fost depășite de prepus.

Or, a reținut

și instanța de apel că inculpatul se află în exercitarea unei funcții

încredințate de comitentul său M.A.N. iar prin fapta sa abuzivă, contrară

normei de exercitare a funcției, a cauzat unei terțe persoane un prejudiciu. Pe

de altă parte, comitentul poartă răspunderea pentru fapta prepusului său și

pentru culpa „în diligendo", mai precis vina de a-și fi ales greșit

prepusul și de a nu-l instrui corespunzător.

Cât privește

critica adusă hotărârii primei instanțe că în mod greșit a inclus în cuantumul

despăgubirilor materiale contravaloarea unei proteze performante procurată de

pe piața liberă câtă vreme victima putea beneficia de o proteză definitivă

gratuită de la M.A.N., s-a apreciat că nici aceasta nu poate fi primită

întrucât, limitând dreptul victimei de a-și alege ce proteză consideră necesar,

s-ar încălca principiul justei și integralei acoperiri a prejudiciului.

Nici critica

privitoare la greșita obligare a inculpatului și a M.A.N. la plata în solidar

la o sumă plătită cu titlu de daune morale către numita V.V., întrucât aceasta

n-ar avea calitate procesuală, nu este justă întrucât aceasta s-a constituit

parte civilă înainte de citirea actului de sesizare a instanței, iar prin

deteriorarea gravă a sănătății fiul său de care, de la data nefericitului

eveniment, va trebui să aibă mereu grijă, și deci a suferit, evident, un

prejudiciu moral.

În sfârșit,

critica potrivit căreia sumele acordate cu titlu de daune morale ar fi

exagerate, a fost apreciată și ea ca nefondată întrucât sumele respective au

fost just apreciate că ar putea acoperi, dacă se poate spune așa, suferințele

celor două părți civile.

Referitor la

unicul motiv de apel al inculpatului privind greșita încadrare juridică a

faptei sale, se constată că prima instanță a făcut o corectă interpretare a

probelor din dosar, apreciind corect că atunci când a manevrat incorect o armă

militară capabilă să producă moartea, inculpatul a acționat cu intenție

indirectă, mai precis a prevăzut rezultatul faptei sale și, deși nu l-a

urmărit, a acceptat producerea lui.

Împotriva deciziei,

în termen legal, au declarat recurs partea responsabilă civilmente M.A.N. și

inculpatul R.D., motivele fiind menționate în partea introductivă a prezentei

hotărâri.

Cu ocazia

dezbaterilor, Înalta Curte a pus în discuție contradictorie, din oficiu, cazul

de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen. referitor la

încadrarea juridică a faptei.

Asupra

recursului declarat de inculpatul R.D.: a) cu privire la critica referitoare la

greșita încadrare juridică a faptei, apărarea apreciind-o ca fiind corectă pe

cea prevăzută de art. 184 alin. (2) și (4) C. pen. „vătămare corporală din

culpă", deoarece, se susține, rezultatul - moartea victimei - a fost

consecința unei greșeli în mânuirea armamentului.

Critica este

neîntemeiată.

Aspectul de

drept referitor la forma și modalitatea de vinovăție cu care inculpatul a

săvârșit fapta a fost examinat - la cererea acestuia - atât de către instanța

de fond, cât și de către instanța de prim control judiciar, Înalta Curte

însușindu-și toate argumentele de fapt și de drept expuse în cele două hotărâri

atacate.

În raport cu

funcția îndeplinită - militar - și cu pregătirea specifică, inclusiv cu privire

la mânuirea armamentului din dotare, este neîntemeiată apărarea acestuia în

sensul că totul s-a petrecut ca „o joacă", a fost „un accident" (pag.

5 a concluziilor scrise).

Împrejurările

și modul concret în care inculpatul a acționat (astfel cum au fost anterior

prezentate, și cum au rezultat din probele administrate) relevă, precumpănitor,

vinovăția acestuia sub forma intenției indirecte, iar nu pe cea a culpei, fiind

irelevante - în prezenta cauză - alte împrejurări invocate de apărare, cum ar

fi: că nu au existat conflicte anterioare, că nu o cunoștea pe victimă, că

imediat după împușcare a telefonat la corpul de pază, că a acordat ajutor

material și bănesc și că nu a existat un mobil al faptelor.

Neîntemeiată

este și critica inculpatului referitoare la modalitatea de executare a

pedepsei.

În final,

inculpatului i-a fost aplicată pentru infracțiunea cea mai gravă o pedeapsă sub

minimul special, prin reținerea circumstanțelor atenuante, pedeapsă redusă până

la minimul legal potrivit art. 76 alin. (2) C. pen. (3 ani și 4 luni

închisoare).

În condițiile

condamnării inculpatului pentru un concurs de infracțiuni și prin observarea

condițiilor prevăzute de art. 81 alin. (2), art. 86

1

alin. (2) și art.

86

7

alin. (2) C. pen. rezultă că solicitarea acestuia de aplicare a

unei modalități de executare a pedepsei rezultante neprivative de libertate

este neîntemeiată.

Înalta Curte

va admite însă recursul inculpatului, prin prisma cazurilor de casare prevăzute

de art. 385

9

pct. 17 și 14 C. proc. pen., examinate din oficiu,

pentru următoarele motive:

- elementul

circumstanțial agravant introdus în textul art. 176 prin lit. f) C. pen., de

Legea nr. 140/1996, are în vedere pericolul social sporit pe care îl reprezintă

omorul săvârșit asupra unei persoane care îndeplinește o funcție care implică

exercițiul autorității de stat, din răzbunare sau ură împotriva acesteia, din

cauza serviciului pe care îl îndeplinește. Textul art. 176 lit. f) din C. pen.

este o variantă agravată a formei calificate de omor prevăzută de art. 175 lit.

f) din C. pen., având ca deosebire esențială aceea că subiectul pasiv nu este

orice persoană care desfășoară „o activitate de serviciu sau o activitate

publică", ci „o persoană care are calitatea de magistrat, polițist,

jandarm ori militar".

Or,

examinarea tuturor probelor relevă că fapta nu a avut ca mobil răzbunarea sau

ura împotriva victimei, din cauza serviciului pe care îl îndeplinește,

împrejurare necontestată de către acuzare și de către părțile procesului.

- împrejurările

comiterii faptei, și chiar natura acesteia, nu justifică concluzia

imperativului interzicerii tuturor drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen.,

nici ca pedeapsă complementară, nici ca pedeapsă accesorie.

Asupra

recursului declarat de partea responsabilă civilmente M.A.N.:

În sinteză,

astfel cum s-a menționat, încă de la instanța de fond și, apoi, de prim control

judiciar, partea responsabilă civilmente a criticat, pe de o parte, greșita

obligare a sa, în solidar cu inculpatul, la plata despăgubirilor civile, iar pe

de altă parte, cuantumul acestora, apreciat ca excesiv, dar și pentru acordarea

unor despăgubiri civile către mama victimei.

Înalta Curte

își însușește argumentele de drept expuse în cele hotărâri atacate, mai ales

cele menționate la pag. 6-7 ale deciziei, apreciind ca inutilă reluarea

acestora.

În evoluția

modernă a principiilor răspunderii civile delictuale întemeiate pe art. 1000 alin.

(3) C. civ., pe fondul diversificării formelor de angajare, de recurgere la

forța de muncă, s-a conturat, în ultima perioadă, tendința jurisprudenței de

„obiectivare" a acestei forme de răspundere civilă, apreciindu-se ca fiind

suficient să se constate îndeplinite, îndeosebi, condițiile formale decurgând

din existența raportului de prepușenie și din cauzarea prejudiciului în

funcțiile încredințate prepusului de către comitent.

Cu privire la

cuantumul sumelor acordate, Înalta Curte apreciază că acestea nu numai că nu

sunt excesive, ci - dimpotrivă - au fost acordate cu o foarte riguroasă

examinare a tuturor consecințelor faptei săvârșite de inculpat, în acord cu recomandările

Consiliului Europei cu privire la repararea daunelor morale (Londra - 1969),

precum și cu jurisprudența națională în materie.

De asemenea,

în acord cu cele două instanțe, Înalta Curte apreciază ca neîntemeiată și

critica referitoare la acordarea unei sume de bani, cu titlu de despăgubiri

pentru daune morale, mamei victimei, nefiind necesară suplimentarea

argumentelor, sub acest aspect, expuse în cele două hotărâri judecătorești

atacate, mai ales că și această sumă (50.000 lei) a fost stabilită printr-o

apreciere extrem de riguroasă.

Față de cele

menționate, Înalta Curte - în temeiul art. 385

15

pct. 2 lit. d) din

C. proc. pen. - va admite recursul declarat de inculpat și va casa, în parte,

decizia atacată în limitele arătate, procedând la rejudecarea cauzei.

Conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va fi respins ca nefondat recursul declarat de

partea responsabilă civilmente M.A.N.

Înalta Curte

va face aplicarea dispozițiilor art. 192 alin. (3) și, respectiv, art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., cu referire la cheltuielile judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de inculpatul soldat rez. R.D. împotriva Deciziei nr. 3 din

29 septembrie 2010 pronunțată de Curtea Militară de Apel, casează în parte

decizia atacată sub aspectul încadrării juridice, al pedepselor complementare

și al pedepselor accesorii și, rejudecând, în aceste limite:

Descontopește

pedeapsa rezultantă de 3 ani și 4 luni în cele două pedepse componente: 3

(trei) ani și 4 (patru) luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) - c) C. pen. pe timp de 3 (trei) ani pentru tentativă de

omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174

combinat cu art. 176 alin. (1) lit. f) și g) C. pen. cu aplicarea art. 74 și art.

76 alin. (2) C. pen. și 2 (două) luni închisoare pentru infracțiunea de călcare

de consemn prevăzută de art. 333 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 și art.

76 lit. e) C. pen.

În temeiul art.

334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei din tentativă de omor

deosebit de grav prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 combinat cu art.

176 alin. (1) lit. f) și g) C. pen. cu aplicarea art. 74 și art. 76 alin. (2) C.

pen. în tentativă de omor deosebit de grav prevăzută de art. 20 C. pen.

raportat la art. 174 combinat cu art. 176 alin. (1) lit. g) C. pen. cu

aplicarea art. 74 și art. 76 alin. (2) C. pen.

Menține

pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare și, respectiv, 3 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C.

pen., precum și pedeapsa de 2 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea de

călcare de consemn potrivit art. 333 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 și art.

76 lit. e) C. pen.

Conform

dispozițiilor art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., contopește

pedepsele urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani

și 4 (patru) luni închisoare, precum și pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C.

pen. pe timp de 3 (trei) ani.

Pe durata

prevăzută de art. 71 C. pen., interzice inculpatului drepturile prevăzute de art.

64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. cu titlu de pedeapsă

accesorie.

Menține

celelalte dispoziții ale deciziei atacate.

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de partea responsabilă civilmente M.A.N.

Conform

dispozițiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare

ocazionate de soluționarea recursului inculpatului vor rămâne în sarcina

statului și, respectiv, potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligă

recurenta parte responsabilă civilmente M.A.N. la plata către stat a sumei de

800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, azi, 21 martie 2011.