ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 591/2009

Asupra recursurilor de față,

În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentința nr. 10 din 8 februarie 2008, Tribunalul Militar

Teritorial București a condamnat pe inculpatul N.P. la 10 (zece) ani închisoare

si 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) – c) C.

pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzut de art.

174 C. pen., raportat la art. 176 alin. (l) lit. f) C. pen., cu  reținerea

dispozițiilor art. 74 C. pen. și, la 10 luni închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii de călcare de consemn, prevăzută de art. 333 alin. (l) C. pen., cu

reținerea aplicării dispozițiilor art. 74 C. pen.

În baza dispozițiile art. 33 – art. 35 C. pen., a aplicat inculpatului

pedeapsa cea mai grea de 10 (zece) ani închisoare și 5 (cinci) ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și c) C. pen. Pe perioada indicată de

art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C.

pen., în conformitate cu dispozițiile art. 350 C. proc. pen., a menținut măsura

obligării de a nu părăsi țara prevăzută de art. 145

1

C. proc. pen.,

instituită prin încheierea din 23 ianuarie 2007.

A admis acțiunea exercitată de partea civilă M.F. și a obligat pe

inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente Ministerul Apărării la

plata sumei de 7.178,2 RON reprezentând daune materiale și la plata sumei de

25.000 cu titlu de daune morale și suma de 3.500 reprezentând onorariul de

avocat.

A admis acțiunea exercitată de partea civilă Spitalul Clinic Militar de

Urgență Avram lancu Oradea și l-a obligat pe inculpat să plătească părții

civile suma de 3.169,53 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare.

În baza art. 191 alin. (l) C. proc. pen., a obligat inculpatul la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prin rechizitoriul

Parchetului de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial București nr. 49/P/2005

din 15 martie 2006 a fost trimis în judecată inculpatul N.P., pentru săvârșirea

infracțiunilor de călcare de consemn prevăzută de art. 333 alin. (l) C. pen. și

omor deosebit de grav prevăzut de art. 174 raportat la art. 176 alin. (1) lit.

f) cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

S-a reținut la data de 26 decembrie 2004, Parchetul Militar Oradea de

pe lângă Tribunalul Militar Timișoara a fost sesizat de comanda U.M. 01340 Oradea

cu privire la evenimentul din după-amiaza de 26 decembrie 2004, din incinta

U.M. 01338 Oradea, când doi militari în termen din subunitatea de pază au fost

împușcați, dintre care unul mortal.

În cauză s-au efectuat cercetarea locului faptei în prezența

reprezentanților UM 01338 Oradea, expertiza medico legală nr. 120/111/3 din 13

ianuarie 2005 al S.M.L. Bihor, raportul de constatare medico legală nr.

3825/III/434 din 27 decembrie 2004, reconstituirea traseului indicat de

inculpatul N.P. ca fiind cel parcurs la data de 26 decembrie 2004, precum și

locurile unde acesta a afirmat să s-a aflat în momentele în care a fost

împușcat de soldatul M.A., s-a efectuat un experiment judiciar pentru a

verifica aria de împrăștiere a tuburilor cartuș, o expertiză criminalistică

complexă, balistică și traseologică, au fost audiați inculpatul N.P., martorii

S.D., C.A.A., N.D.A., P.G., S.D., K.A., G.V.C., R.V., F.D.B., G.V.C., C.D.B., J.D.D.,

procese verbale de cercetare la fața locului, necropsia cadavrului victimei M.A.,

raport de expertiză criminalistică nr. 65 din 16 mai 2005, raportul de

constatare tehnico-științifică nr. 15725 din 29 decembrie 2004, rapoarte de

expertiză psihiatrică la care a fost supus inculpatul N.P.

Astfel, în baza întregului material probator administrat, Tribunalul a

reținut, în sarcina inculpatului N.P., săvârșirea infracțiunilor de călcare de

consemn prevăzută de art. 333 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, în data

de 26 decembrie 2004, în jurul orelor 14,30 - 15,00, aflându-se în serviciul de

pază, pe perimetrul U.M. 01338 Oradea, în schimbul al

II-

a,

postul nr. 5, a încălcat cu intenție atribuțiile generale și particulare ale

consemnului postului său, pe care l-a părăsit, s-a deplasat și a depășit

limitele de patrulare ale postului său, spre postul de santinelă nr. 4 în care

se afla santinela soldat M.A., și omor deosebit de grav prevăzut de art. 174 C.

pen., raportat la art. 176 alin. (1) lit. f) C. pen., constând în aceea că, în

ziua de 26 decembrie 2004, în jurul orelor 14,30 - 15,00, a luat pistolul

mitralieră seria A.C.K. nr. 4761 ce se afla în posesia soldatului M.A. aflat în

postul de santinelă nr. 4 U.M. 01340 Oradea, unde se deplasase și a executat

foc asupra acestuia, cauzându-i decesul.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel: Parchetul Militar de pe

lângă Tribunalul Militar Teritorial București care a solicitat pronunțarea unei

hotărâri temeinice și legale sub aspectul laturii penale în sensul că

dispozițiile art. 74 și 76 C. pen., nu se justifică și al laturii civile în sensul

că nu se impunea despăgubirea Spitalului Clinic de Urgență Avram Iancu; partea

civilă M.F. care a solicitat majorarea daunelor morale de la 25.000 lei la

100.000 lei; partea responsabilă civilmente Ministerul Apărării a solicitat

pronunțarea unei hotărâri prin care inculpatul să fie obligat singur la plata

despăgubirilor civile către M.F.; inculpatul N.P. a solicitat achitarea sa în

temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.,

susținând că nu sunt probe care să ateste că este autorul infracțiunii de omor

deosebit de grav, iar pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 333

alin. (1) C. pen., a solicitat aplicarea unei pedepse având în vedere și

dispozițiile art. 74 și 76 C. pen.

Curtea Militară de Apel, prin decizia nr. 12 din 22 octombrie 2008, a

admis apelurile declarate de Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar

Teritorial București și inculpatul N.P., a desființat sentința atacată și a

descontopit pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) – c) C. pen., pentru infracțiunea de

omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 C. pen., raportat art. 176 lit. f)

C. pen., cu aplicarea art. 74 C. pen. și, 10 luni închisoare, pentru

infracțiunea de călcare de consemn prevăzută de art. 333 alin. (l) C. pen., cu

aplicabilă art. 74 C. pen., reducând pedeapsa la 2 luni închisoare. În baza

art. 33, 34 și 35 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa principală cea mai

grea de 10 ani închisoare, alături de care a aplicat și pedeapsa complementară

de 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - c) C. pen. A

respins acțiunea civilă exercitată de Spitalul Clinic de Urgență „Avram Iancu”

și l-a exonerat pe inculpat de plata sumei de 3.169,53 RON și a menținute

celelalte dispoziții ale sentinței atacate. A respins apelurile părții civile M.F.

și părții responsabile civilmente Ministerul Apărării ca nefondate.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs, în termen legal,

Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel, partea civilă M.F.,

partea responsabilă civilmente Ministerul Apărării și inculpatul N.P.

Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de apel a solicitat

admiterea recursului, casarea hotărârilor instanței de fond și de apel,

înlăturarea dispozițiilor art. 74 C. pen. și stabilirea unei pedepse

corespunzătoare gradului de pericol social a celor 2 infracțiuni (caz de casare,

art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.).

Recurentul parte civilă M.F. a arătat că sub aspect penal achiesează la

concluziile procurorului întrucât fapta săvârșită este deosebit de gravă,

pedeapsa de 10 ani este prea mică, iar în ceea ce privește latura civilă a

apreciat că suma de 150.000 lei ar fi proporțională cu gravitatea faptei.

Recurenta parte responsabilă civilmente Ministerul Apărării Naționale a

solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor instanței de fond și de

apel, în sensul respingerii acțiunii civile față de Ministerul Apărării ca

parte responsabilă civilmente, întrucât, în cauză, între exercitarea funcției

și faptă, nu există legătură de cauzalitate potrivit art. 1000 alin. (3) C.

civ.

În ceea ce privește recursul pentru Spitalul Municipal Oradea a arătat

că paguba a fost acoperită.

Recurentul inculpat N.P. a solicitat admiterea recursului în temeiul

dispozițiilor art. 385

15

pct. 2 lit. b) raportat la art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., admiterea recursului și achitarea în temeiul art. 11

pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., iar cu privire la

infracțiunea de călcare de consemn a apreciat că pedeapsa aplicată de instanța

de apel este întemeiată, și a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și

prin aplicarea art. 81 C. pen.

Examinând recursurile sub aspectul criticilor formulate, Înalta Curte

constată că recursurile declarate de Parchetul Militar de pe lângă Curtea

Militară de Apel, partea civilă M.F., partea responsabilă civilmente Ministerul

Apărării și inculpatul N.P., sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Astfel, situația de fapt reținută de instanța de fond și de instanța de

apel rezultă din mijloacele de probă legal administrate.

Față de recursul parchetului, Înalta Curte constată că acesta este

nefondat, întrucât, situația de fapt rezultă din mijloacele de probă legal

administrate, și apreciază că instanțele au ținut seama de criteriile prevăzute

de art. 72 C. pen., respectiv de limitele speciale, gradul ridicat de pericol

social al infracțiunii, împrejurările concrete de săvârșire a faptei și

persoana inculpatului, fiind justificată și necesară realizării atât a funcțiilor

de constrângere și reeducare cât și a scopului prevenirii săvârșirii de noi

infracțiuni. Astfel, Înalta Curte constată că în mod corect instanțele au

reținut circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., pentru inculpatul N.P.,

având în vedere caracterizarea de la locul de muncă, prezentarea sa la toate

termenele de judecată și lipsa antecedentelor penale.

În ceea ce privește recursul părții civile M.F., Înalta Curte constată

că este nefondat, cu privire la latura penală cât și la latura civilă. Cu

privire la latura penală, Înalta Curte constată că față de circumstanțele reale

și personale ale inculpatului pedeapsa astfel cum a fost individualizată, față

de dispozițiile art. 72 C. pen., este necesară realizării funcțiilor sale de

constrângere, de reeducare și scopului prevenirii săvârșirii de noi

infracțiuni, fiind just individualizată față de dispozițiile mai sus

menționate, Cu privire la latura civilă, Înalta Curte constată că suma de

150.000 lei solicitată este disproporționată și ar putea constitui o sursă de

venit nejustificat.

În ceea ce privește recursul părții responsabile civilmente, Ministerul

Apărării, Înalta Curte constată că este nefondat, întrucât potrivit

dispozițiilor art. 1000 alin. (3) C. civ., comitenții răspund de prejudiciul cauzat

de prepușii lor în funcțiile ce li s-au încredințat, astfel Ministerul Apărării

răspunde pentru fapta inculpatului, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de

lege, inclusiv existența unei legături de cauzalitate.

În ceea ce privește recursul declarat de inculpatul N.P., Înalta Curte

constată că este nefondat, întrucât din ansamblul probator administrat în

cauză, respectiv cercetarea locului faptei în prezența reprezentanților U.M.

01338 Oradea, expertiza medico legală nr. 120/111/3 din 13 ianuarie 2005 al S.M.L.

Bihor, raportul de constatare medico legală nr. 3825/III/434 din 27 decembrie 2004,

reconstituirea traseului indicat de inculpatul N.P., expertiză criminalistică

complexă, balistică și traseologică, declarațiile inculpatului N.P., și a

martorilor S.D., C.A.A., N.D.A., P.G., S.D., K.A., G.V.C., R.V., F.D.B., G.V.C.,

C.D.B., J.D.D., procese verbale de cercetare la fața locului, necropsia

cadavrului victimei M.A., raportul de expertiză criminalistică nr. 65 din 16

mai 2005, raportul de constatare tehnico-științifică nr. 15725 din 29 decembrie

2004, rapoarte de expertiză psihiatrică la care a fost supus inculpatul N.P.,

rezultă vinovăția inculpatului.

Cu privire la infracțiunea de călcare de consemn, pedeapsa aplicată de

instanța de apel este justificată și necesară realizării atât a funcțiilor de

constrângere și reeducare cât și a scopului prevăzute de art. 72 și art. 52 C.

pen.

Pentru cele ce preced și constatând, din examinarea din oficiu a

hotărârilor, că nu există niciunul din celelalte cazuri de casare prevăzute de

art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.,

În temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va

respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul Militar de pe lângă

Curtea Militară de Apel, partea civilă M.F., partea responsabilă civilmente

Ministerul Apărării și inculpatul N.P.

În temeiul art. 192 C. proc. pen., va obliga recurenta parte civilă,

recurenta parte responsabilă civilmente și recurentul inculpat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul Militar de

pe lângă Curtea Militară de Apel, partea civilă M.F., partea responsabilă

civilmente Ministerul Apărării și inculpatul N.P. împotriva deciziei nr. 12 din

22 octombrie 2008 a Curții Militare de Apel.

Obligă recurenta parte civilă și recurenta parte responsabilă

civilmente la plata sumei de câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 150 lei cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 19 februarie 2009.