ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 854/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: I Prin sentința penală nr. 44 din 9 iulie 2008 a Tribunalului Militar Teritorial București a fost condamnat inculpatul sold.(rez) G.M.P., fost militar în termen la U.M. 01191 Lipova, județul Arad, după cum urmează: - 3 (trei) ani închisoare pentru infracțiunea de călcare de consemn, prevăzută de art. 333 alin. (3) C. pen.; - 15 (cincisprezece) ani închisoare și 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a)-c) C. pen., pentru infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 176 alin. (1) lit. g) C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 15 (cincisprezece) ani închisoare și 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)-c) C. pen.

Pe durata prevăzută de art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzută de art. 64 lit. a)-c) C. pen. În baza art. 14 C. proc. pen., art. 346 C. proc. pen. și art. 998 și art. 1000 alin. (3) C. civ., s-a admis acțiunea civilă a părții civile T.L., și a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente Ministerul Apărării, să plătească părții civile suma de 150.000 RON daune morale și 7.000 RON despăgubiri materiale și dobânzile legale de la rămânerea definitivă a acestei hotărâri, până la executare. În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente Ministerul Apărării, la 4.000 lei cheltuieli judiciare către stat, în care se includ 2.000 lei pentru cheltuielile efectuate la urmărirea penală și 660 lei contravaloare prestații medico-legale.

Conform art. 357 alin. (2) lit. b), art. 136 lit. c) C. proc. pen. și art. 145 1 C. proc. pen., s-a menținut măsura obligării inculpatului de a nu părăsi țara. S-a reținut că prin rechizitoriul din 2 martie 2007, dat în dosarul nr. 54/P/2006, Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial a trimis în judecată pe inculpatul sold. (rez.) G.M.P., pentru săvârșirea, infracțiunilor de călcare de consemn prevăzută de art. 333 alin. (3) C. pen. și omor deosebit de grav prevăzută de art. 176 alin. (1) lit. g), raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. Prin ordonanța procurorului din 29 noiembrie 2006 s-a dispus măsura obligării de a nu părăsi țara pe o perioadă de 30 de zile, măsură care a fost prelungită succesiv până la 28 martie 2007. La primirea dosarului la instanță, prin încheierea din 27 martie 2007, în temeiul art. 136 C. proc.

pen. și art. 145 1 C. proc. pen., a fost menținută măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara. Potrivit rechizitoriului, inc. sold.(rez.) G.M.P. în data de 17 septembrie 2006, la U.M.01191 Lipova, județul Arad, în timp ce se afla în postul de pază nr. 1, a folosit arma din dotarea sa (pistol mitralieră cal.5,45 mm, seria D.D.8572 - 1990) și a împușcat mortal pe colegul său sold. M.F. Cercetarea la fața locului a stabilit că victima sold. M.F. se găsea în poziția decubit dorsal, în fața clădirii. Capul victimei se afla lângă colțul anexei, iar piciorul drept lângă treptele scării, mâna stângă fiind introdusă în buzunarul pantalonilor. Arma se găsea la 75 de cm de treptele clădirii „J” și la 136 cm de bocancii victimei, cu țeava îndreptată către acesta.

Arma era dezasigurată cu pârghia la poziția F.A., avea cartuș pe țeava și 28 de cartușe în încărcător, toate calibrul 5,45 mm, și inscripționate „325 – 90”. După cosirea ierbii s-a găsit la 10 metri S-V de scările clădirii „J”, un tub cartuș de calibru 5,45 mm, culoare verzuie, inscripționat „325-90”. Atât inculpatul cât și victima au fost încorporați de C.M.J. Timiș și, după o perioadă de instrucție efectuată la U.M.01784 Râmnicu-Vâlcea, au fost mutați la unități. Începând cu sfârșitul lunii iulie 2006, ambii au făcut parte din efectivele U.M.01191 Lipova, județul Arad. La data de 17 septembrie 2006, inc. sold.(rez.) G.M.P., executa serviciul de gardă fiind schimbul al III-lea la postul nr. 1. Potrivit planificării, între orele 15 00 -18 00 executa serviciul în post, având în consemn în pază și apărare, printre alte obiective și depozitul de armament și muniție.

Avea în dotare pistolul mitralieră cu pat rabatabil, seria DD8572-1990 și 30 de cartușe cu glonț calibru 5,45 mm. În jurul orei 18 10 , și-a părăsit itinerariul de patrulare și s-a deplasat circa 6 m, în afara perimetrului postului, așteptând schimbul următor. În aceste împrejurări, aproape în același timp, l-a văzut pe colegul său M.F., deplasându-se către el pe o potecă situată între centrala termică și remiza tehnică. Inculpatul sold. (rez.) G.M.P. și-a poziționat pistolul mitralieră la șold, a armat, iar la apariția soldatului Musteață în zona scărilor clădirii „J”, a executat foc de armă către acesta, glonțul provocându-i plagă împușcată transfixiantă cu orificiul de intrare în zona nării dreapta, iar orificiul de ieșire în zona parieto-occipitală, fapt ce a determinat căderea acestuia pe spate și decesul la fața locului.

Legat de motivația gestului său, inc. sold.(rez.) G.M.P. a declarat inițial că a fost surprins și speriat de apariția intempenstivă a victimei după treptele clădirii „J”, a pus arma din dotare în poziția la șold, a armat introducând cartușe pe țeava și din greșeală a dus mâna în garda trăgaciului declanșând foc de armă către colegul său. Evidențiindu-se unele inadvertențe ale acestei versiuni cu cele constatate la fața locului (poziția victimei, surprinsă de glonț având mâna stângă în buzunarul pantalonilor, poziția inculpatului la momentul executării focului (oarecum ascunsă de peretele de S-V al clădirii „J”) distanța mică de tragere, și direcția armei la declanșarea (focului) s-a efectuat o reconstituire a celor întâmplate, stabilindu-se o altă stare de fapt, ulterior în cursul cercetărilor, recunoscută ca fiind reală de inculpat.

De asemenea, pornindu-se de la rezultatele foarte bune obținute de inculpat în timpul stagiului militar, de la intenția sa de a se angaja ca militar la terminarea stagiului, a părut bizară reacția sa la pretinsa apariție intempestivă a victimei și mai ales executarea focului către aceasta în condițiile în care iluminarea din timpul zilei era optimă. Toate acestea aduse la cunoștința inculpatului au determinat schimbarea depoziției lui în sensul că, a declarat că, de fapt, a văzut victima venind către postul său și s-a hotărât să o „sperie” (înțelegând prin aceasta o manevrare rapidă a armei cu introducerea glonțului pe țeavă și luarea unei poziții de tragere cu arma la șold și cu mâna în garda trăgaciului) însă, degetul arătător i-a alunecat și a atins trăgaciul declanșându-se focul de armă care a condus la decesul, aproape instantaneu, al soldatului M.F.

Această versiune este confirmată de cele descoperite la cercetarea la fața locului (poziția inculpatului și a victimei, direcția de tragere, poziția tubului cartuș), de concluziile raportului de autopsie medico-legală (traiectoria glonțului prin capul victimei oblic-ascendentă către posterior focul fiind declanșat în afara zonei de acțiune a factorilor suplimentari ai împușcării) și a celui balistic (arma folosită este în stare de funcționare și nu declanșează accidental focul). II Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial București, inculpatul sold.rez. G.M.P. și partea civilă T.L. 1. Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial București a solicitat, în baza art. 379 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc.

pen., admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și pronunțarea unei sentințe temeinice și legale, ținând cont de următoarele critici: - inculpatului nu i-a fost aplicată și pedeapsa complementară a degradării militare prevăzută de art. 67 C. pen.; - se impunea arestarea inculpatului, întrucât infracțiunile săvârșite de inculpat prezintă un grad ridicat de pericol social; - măsura prevăzută de art. 145 1 C. proc. pen., respectiv obligarea inculpatului de a nu părăsi țara, menținută de instanță cu ocazia pronunțării condamnării la o pedeapsă de 15 ani închisoare pentru infracțiunea de omor deosebit de grav, nu este adecvată cu normele care reglementează încălcarea acestor relații sociale.

În sprijinul acestor motive de apel s-a arătat că în capitolul IV al Codului penal - Secțiunea pedepselor complementare este prevăzută și degradarea militară, care conform art. 67 alin. (2) C. pen. se aplică obligatoriu condamnaților militari și rezerviști, dacă pedeapsa principală este închisoarea mai mare de 10 ani sau detențiunea pe viață. 2) Partea civilă T.L., deși a declarat apel, nu a depus motive în acest sens. 3) Inculpatul în cererea de apel a solicitat, în esență, desființarea sentinței atacate și schimbarea încadrării juridice, conform art. 334 C. proc. pen., din infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 176 alin. (l) lit. g) C. pen., raportat la art. 174 alin. (1) C. pen.

în infracțiunea de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. (2) C. pen., în concurs cu infracțiunea de călcare de consemn, prevăzută de art. 333 lit. b) C. pen., reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 73 lit. b), art. 74 și art. 76 C. pen., iar ca modalitate de executare, aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiționată a executării prevăzută de art. 81 C. pen. Curtea în temeiul art. 378 alin. (1) C. proc. pen., verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, constată: Prima instanță, pe baza probelor administrate, a stabilit corect situația de fapt. La 17 septembrie 2006 inculpatul soldat rez. G.M.P. se afla în executarea serviciului de pază în postul nr. 1 al U.M.

01191 Lipova, județul Arad, în schimbul al III-lea între orele 15 00 -18 00 , având în pază și apărare, printre alte obiective, și depozitul de muniție și armament din incinta tehnică nr. 2. Militarul avea în dotare pistolul mitralieră cu pat rabatabil seria DD 8572-1990 și 30 cartușe, cu glonț cal. 5,45 mm în încărcătorul atașat armei; în jurul orei 18 10 și-a părăsit itinerariul de patrulare și s-a deplasat circa 6 m către clădirea „J” unde a observat schimbul următor venind pe traseul de deplasare. Aproape în același timp 1-a văzut pe colegul său soldatul M.F. deplasându-se către el, pe o potecă situată între centrala termică și remiza tehnică. Inculpatul și-a poziționat pistolul mitralieră în poziția la șold, a armat, iar la apariția soldatului M.F.

în zona scărilor clădirii „J” de la o distanță de circa 4 m, a executat foc de armă către acesta, glonțul provocându-i plagă împușcată transfixiantă cu orificiul de intrare în zona nării din dreapta, iar orificiul de ieșire în zona parieto-occipitală, fapt ce a determinat căderea acestuia pe spate și decesul său la fața locului. Din probe mai rezultă că inculpatul avea abilități deosebite în mânuirea armamentului, iar la apariția victimei inculpatul nu se putea simți amenințat, știind că în apropiere se afla și schimbul care urma să sosească. Inculpatul, săvârșind această infracțiune, a încălcat acele norme care asigură dreptul la viață al unui om, considerat ca drept absolut și indisponibil, opozabil tuturor, care impune obligarea tuturor celorlalți oameni să respecte dreptul la viață al altuia și să se abțină de la orice încălcare a vieții altuia.

Inculpatul a săvârșit infracțiunea de omor deosebit de grav în împrejurări care îi imprimă un grad și mai sporit de periculozitate socială și justifică aplicarea unei sancțiuni mai severe. Același inculpat, săvârșind infracțiunea de călcare de consemn, prevăzută de art. 333 alin. (3) C. pen., a încălcat acele obligații (prevăzute de norme) ale militarilor cu ocazia executării unei misiuni privind serviciul de garnizoană, de gardă, pază, patrulare și însoțire, precum și orice dispoziție transmisă ca un consemn special în îndeplinirea acestor misiuni. În consecință, Curtea apreciază că se impune pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 176 alin. (1) lit. g) C. pen.

raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., aplicarea unei sancțiuni mai severe. Față de dispozițiile imperative ale art. 67 alin. (2) C. pen., privind degradarea militară a condamnaților militari și rezerviști pedeapsa aplicată fiind mai mare de 10 ani închisoare, prima instanță a greșit neaplicând acest text de lege, chiar dacă inculpatul la data săvârșirii faptei avea doar gradul militar de soldat (cel mai mic grad); prin aplicarea textului susmenționat se are în vedere pierderea gradului și a dreptului de a purta uniformă. Referitor la motivul de apel al Parchetului Militar privind aplicarea măsurii arestării inculpatului, Curtea apreciază că această măsură nu este obligatorie în momentul judecării apelului întrucât inculpatul a avut o atitudine procesuală corespunzătoare prezentându-se la toate termenele de judecată.

Cu privire la apelul declarat de inculpat, acesta a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor deosebit de grav în infracțiunea de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. (2) C. pen. Latura subiectivă a infracțiunii de omor constă în intenția de a ucide un om. Aceasta se manifestă atât sub forma intenției directe cât și a intenției indirecte, după cum infractorul prevede că fapta sa (comisivă sau omisivă) va produce ca rezultat moartea unei persoane și dorește sau voiește producerea acesteia ori deși nu o dorește, o acceptă în mod conștient. Latura subiectivă a infracțiunii de ucidere din culpă constă în săvârșirea faptei fie din culpă simplă, fie din culpă profesională sau specială, ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exercitarea unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activități.

De remarcat că inculpatul nu se afla în exercitarea unei profesii ori meserii și nici a unei activități oarecare, ci se afla într-un cadru riguros determinat, era militar ca santinelă în serviciul de gardă sau pază pe lângă depozitele de armament muniții sau materiale explozive. Inculpatul a dat mai multe declarații contradictorii care nu se coroborează între ele și nici cu celelalte probe administrate. Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii, mai exact a arătat că nu a avut intenția de a ucide, dar acesta și-a poziționat pistolul mitralieră în poziția la șold, a armat, iar la apariția soldatului M.F.

în zona scărilor clădirii „J”, de la o distanță de circa 4 m, a executat foc de armă către acesta, determinându-i pe loc decesul (în aceste condiții inculpatul a prevăzut că fapta sa comisivă va produce ca rezultat moartea victimei și chiar a dorit (voit) producerea acesteia); inculpatul avea abilități în mânuirea armamentului și nu numai, că nu s-a simțit amenințat de apropierea schimbului ce urma să îl înlocuiască, dar nici nu i-a păsat de acesta.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța constată că suma la care a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente Ministerul Apărării către partea civilă T.L., ce constituie echivalentul daunelor morale, este prea mare față de împrejurările în care faptele s-au petrecut (victima era militar în termen, coleg și prieten cu inculpatul), față de modul de trai și față de nivelul veniturilor din țara noastră în general și ale părții civile în particular, care a invocat starea materială precară, povara cheltuielilor de înmormântare și de existență în general, fiind potrivită reducerea acestora către suma de 40.000 lei, în acord cu practica judiciară curentă a instanțelor militare, dar și civile în domeniu.

În ceea ce privește daunele materiale instanța de apel a constatat că greșit prima instanță a introdus în despăgubirile civile - daune materiale și cheltuielile judiciare ale părții civile T.L., în sumă de 1881 lei, care în conformitate cu art. 193 alin. (2) și (4) C. proc. pen. trebuie acordate părții separat de despăgubirile civile. În consecință, Curtea, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite apelurile declarate de Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial București, de inculpatul sold. rez. G.M.P. și de partea civilă T.L. împotriva sentinței nr. 44 din 9 iulie 2008 a Tribunalului Militar Teritorial București. Va desființa hotărârea atacată.

Va descontopi si va repune în individualitatea lor pedepsele de: - 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de călcare de consemn, prevăzută în art. 333 alin. (3) C. pen.; - 15 (cincisprezece) ani închisoare și 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a)-c) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută în art. 176 alin. (1) lit. g) C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. Va majora de la 15 (cincisprezece) ani închisoare la 19 (nouăsprezece) ani închisoare pedeapsa stabilită inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav prevăzută în art. 176 alin. (1) lit. g) C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., va stabili inculpatului pedeapsa complementară a degradării militare. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (2) C. pen. va contopi pedepsele stabilite și va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea de 19 (nouăsprezece) ani închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii pe o perioadă de 5 (cinci) ani a drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a)-c) C. pen. și pedeapsa complementară a degradării militare. Va interzice inculpatului drepturile prevăzute în art. 64 lit. a)-c) C. pen., pe durata prevăzută în art. 71 C. pen. Va reduce despăgubirile civile la care au fost obligați în solidar inculpatul și partea responsabilă civilmente Ministerul Apărării către partea civilă T.L.

de la 150.000 lei la 40.000 lei daune morale (considerând că suferințele morale nu trebuie să constituie surse de venituri iraționale cu atât mai mult cu cât nimic nu poate echivala și nici prețui ceea ce înseamnă viata unei persoane) și de la 7.000 lei la 5.119 lei daune materiale (potrivit probelor din dosarul cauzei). Așa fiind, prin decizia penală nr. 13 din 5 noiembrie 2008 a Curții Militare de Apel s-au admis apelurile declarate în cauză de Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial București, inculpatul soldat (rez.) G.M.P. și partea civilă T.L. împotriva sentinței nr. 44 din 9 iulie 2008 a Tribunalului Militar Teritorial București. S-a desființat hotărârea atacată.

S-au descontopit și s-au repus în individualitatea lor pedepsele de: - 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de călcare de consemn, prevăzută în art. 333 alin. (3) C. pen.; - 15 (cincisprezece) ani închisoare și 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a)-c) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută în art. 176 alin. (1) lit. g) C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. S-a majorat de la 15 (cincisprezece) ani închisoare la 19 (nouăsprezece) ani închisoare pedeapsa stabilită inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav prevăzută în art. 176 alin. (1) lit. g) C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. a fost stabilită inculpatului pedeapsa complementară a degradării militare. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (2) C. pen. s-au contopit pedepsele stabilite și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 19 (nouăsprezece) ani închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii pe o perioadă de 5 (cinci) ani a drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a)-c) C. pen. și pedeapsa complementară a degradării militare. S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute în art. 64 lit. a)-c) C. pen. pe durata prevăzută în art. 71 C. pen. S-au redus despăgubirile civile la care au fost obligați în solidar inculpatul și partea responsabilă civilmente Ministerul Apărării către partea civilă T.L.

de la 150.000 lei la 40.000 lei daune morale și de la 7.000 lei la 5.119 lei daune materiale. În baza art. 194 alin. (1) și (4) și art. 191 alin. (3) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente Ministerul Apărării să plătească părții civile T.L. suma de 1.881 lei cu titlu de cheltuieli judiciare. Cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea apelului au rămas în sarcina statului. III Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs inculpatul G.M.P., partea responsabilă civilmente Ministerul Apărării și partea civilă T.L. În recursul declarat de inculpatul G.M.P., decizia atacată este criticată prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 17, 18 și 14 C. proc.

pen., învederând instanței că s-a comis o gravă eroare de fapt ce a condus la o greșită încadrare juridică dată faptei. S-a susținut că probele nu au fost coroborate și s-a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 178 alin. (2) C. pen. și aplicarea unei pedepse în limitele prevăzute de lege S-a mai susținut că nu a existat nici un mobil al faptei, că inculpatul a avut anumite percepții și că încorporarea inculpatului a fost efectuată deficitar, fără a i se face o expertiză psihiatrică sau o examinare psihologică, considerând că acestea sunt culpe succesive ale cadrelor militare. S-a arătat că discernământul inculpatului i-a fost afectat, însă nu pretinde lipsa acestuia.

Cu privire la infracțiunea încălcării de consemn, s-a susținut că practic au fost 2, 3 pași ori activitatea de pază a unui obiectiv presupune aflarea cât mai aproape de obiectiv. S-a mai susținut că în propria-i cale de atac i s-a înrăutățit situația, întrucât apelul parchetului nu se referea decât la degradarea militară, deși inculpatul nu avea decât gradul de soldat. În recursul declarat de partea responsabilă civilmente Ministerul Apărării este criticată decizia atacată numai cu privire la latura civilă a acesteia, solicitându-se, în principal respingerea acțiunii părții civile T.L. și în subsidiar reducerea daunelor acordate într-un cuantum de 5.119 lei daune materiale și respectiv 40.000 lei daune morale.

În recursul declarat de partea civilă T.L. s-a solicitat casarea deciziei instanței militare de apel și menținerea sentinței instanței de fond. 1. Examinând din oficiu recursul declarat de partea civilă T.L., Înalta Curte are în vedere, în conformitate cu dispozițiile art. 385 3 alin. (1) C. proc. pen. combinat cu art. 363 alin. (1) C. proc. pen., termenul de recurs este de 10 zile, iar potrivit dispozițiilor art. 385 3 alin. (2) C. proc. pen. combinat cu art. 363 alin. (3) teza a II-a C. proc. pen., pentru părțile care au lipsit atât la dezbateri cât și la pronunțare (cum este cazul recurentei T.L. în speță) acest termen curge de la comunicarea deciziei de pe dispozitiv. Întrucât recursul declarat de partea civilă T.L.

a fost înregistrat la 22 ianuarie 2009, iar dispozitivul deciziei atacate a fost pronunțat la 5 noiembrie 2008, rezultă fără echivoc că recursul de față a fost promovat cu înfrângerea dispozițiilor legale imperative suscitate și, în consecință, se privește ca tardiv, sens în care urmează a fi respins ca atare, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. a) teza I C. proc. pen. 2. Cu privire la recursul declarat de partea responsabilă civilmente Ministerul Apărării Naționale, reținându-se că dispozițiile art. 385 10 alin. (2) C. proc. pen.

statuează că „motivele de recurs se formulează în scris, prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanța de recurs cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată” se constată că în speță memoriul separat cu motivele scrise de critică ale deciziei atacate a fost depus la 26 februarie 2009, ulterior primului termen de judecată ce a fost fixat în cauză la data de 28 ianuarie 2009. În consecință, în conformitate cu dispozițiile art. 385 10 alin. (3) C. proc. pen., datorat nerespectării condiției impuse prin dispozițiile alin. (2) al textului de mai sus, Înalta Curte este datoare a lua în considerare numai cazurile de casare care, potrivit dispozițiilor art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen. se iau în considerare din oficiu. Cum, pe de altă parte, nu se reține incidența în cauză a vreunuia din cazurile de casare dintre cele care, potrivit dispozițiilor art. 385 9 alin. (3) teza I C. proc. pen., se iau în considerare întotdeauna din oficiu, Înalta Curte are în vedere că recursul declarat de partea responsabilă civilmente Ministerul Apărării Naționale se privește ca nefondat și urmează a fi respins ca atare, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. 3. Examinând actele și lucrările dosarului, decizia recurată, în raport de motivele de critică iterate și de cazurile de casare indicate cu prilejul dezbaterilor orale, Înalta Curte are în vedere sub: a) aspectul primei critici invocate în recursul declarat de inculpatul G.M.P.

prin care se tinde la achitarea sa, în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. (deși nu este pretinsă în mod direct) ci se solicită constatarea incidenței în cauză a cazului de casare, prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen. Înalta Curte are în vedere cu titlu de premisă că grava eroare de fapt pretins a fi fost făcute de instanța de apel desemnează contradicția esențială intrinsecă și neechivocă dintre ceea ce „spune” dosarul cauzei prin actele, lucrările și probele sale și soluția de condamnare dispusă, ceea ce nu este cazul în speță. Astfel, instanța de fond, în urma unor cercetări judecătorești laborioase prin care s-a efectuat un examen complet și convingător al mijloacelor de probă administrate în cauză, a reținut corect situația de fapt imputată, constând în esență în aceea că atât inculpatul sold.

(rez.) G.M.P. cât și soldatul M.F. au fost încorporați de C.M.J. Timiș și repartizați la U.M. 01784 Râmnicu Vâlcea, unde au efectuat perioada de instrucție, fiind apoi mutați la unități din Timișoara și Lipova. Începând cu sfârșitul lunii iulie 2006, cei doi militari au făcut parte din efectivele U.M. 01191 Lipova, jud. Arad. La data de 17 septembrie 2006, inculpatul sold. (rez.) G.M.P. a fost planificat să execute serviciul de pază în postul nr. 1, în schimbul al III-lea, între orele 15 00 -18 00 , având în pază și apărare, printre alte obiective și depozitul de muniție și armament din incinta tehnică nr. 2. Avea în dotare pistolul mitralieră cu pat rebatabil, seria DD 8572-1990 și 30 cartușe, cu glonț, cal.

5,45 mm în încărcătorul atașat armei. În jurul orei 18 10 și-a părăsit itinerariul de patrulare și s-a deplasat circa 6 m către clădirea „J”, observând venind pe traseul de deplasare, schimbul următor. Aproape în același timp, l-a văzut pe colegul său, soldatul M.F., deplasându-se către el pe o potecă situată între centrala termică și remiza tehnică. Inculpatul sold. (rez.) G.M.P. și-a poziționat pistolul mitralieră în poziția la șold, a armat, iar la apariția soldatului M.F. în zona scărilor clădirii „J”, de la o distanță de cea 4 m, a executat foc de armă către acesta, glonțul provocându-i plagă împușcată transfixiantă cu orificiul de intrare în zona nării din dreapta, iar orificiul de ieșire în zona parieto-occipitală, fapt ce a determinat căderea acestuia pe spate și decesul său la fața locului.

Ulterior, cercetarea la fața locului efectuată a stabilit că militarul aflat în postul de pază nr. 1, soldatul G.M.P. a folosit arma din dotarea sa (pistol mitralieră cal. 5,45 mm, seria DD8572-1990), provocând o leziune împușcată transfixiantă în zona capului soldatului M.F., care a condus la decesul acestuia (orificiul de intrare situat în zona nării din dreapta, orificiul de ieșire în zona parieto-occipitală paramedian dreapta); s-a stabilit că arma avea cartuș pe țeavă, pârghia poziționată la „F.A.” (foc automat), patul rabatabil deschis, încărcătorul era atașat armei (având 28 de cartușe cal.

5,45 mm, inscripționate „325-90”) și se găsea la 75 cm de treptele clădirii „J” și la 136 cm de bocancii victimei, cu țeava îndreptată către aceasta; de asemenea, la fața locului s-a găsit victima, soldat M.F., în poziție decubit dorsal, în fața clădirii „J” între scările de acces și anexa acestei clădiri (capul lângă colțul anexei, iar piciorul drept lângă treptele scării, mâna stângă fiind introdusă în buzunarul pantalonilor); după cosirea ierbii din partea de S-V a cazărmii, s-a găsit un tub cartuș cal.5,45 mm, culoare verzuie, inscripționat în jurul capsei detonate „325-90”, poziționat la 10 m S-V față de scările clădirii „J”. Cu referire la diminuarea discernământului recurentului inculpat G.M.P.

se are în vedere că prima expertiză efectuată la urmărirea penală a confirmat „diagnosticul stabilit de Spitalul Militar Timișoara: „reacție de scurt circuit afectiv și conduită heteropunitivă secundară și conchidem că numitul G.M.P. a avut discernământul mult diminuat pe fondul acestei reacții de stres emoțional (sau șoc emoțional cum se scrie în ordonanța de efectuare a expertizei)” - fila 96 dosar urmărire penală. Această expertiză a avut în vedere declarația inculpatului în care susținea că a fost surprins de apariția victimei. Cum inculpatul, în prezența apărătorului ales, a revenit asupra declarației, arătând că a vrut să facă o glumă, iar noua stare de fapt este diferită, de cea avută în vedere la efectuarea expertizei, procurorul, prin ordonanța din 08 decembrie 2006, a dispus efectuarea unei noi expertize psihiatrice legale (fila 114, dosar nr. 54/P/2006).

Institutul Medico-Legal Timișoara, la dispoziția parchetului de efectuare a unei noi expertize, a efectuat un supliment la raportul de expertiză psihiatrico-legală nr. 2284 din 27 octombrie 2006, care a concluzionat că G.M. a avut discernământul ușor diminuat raportat la fapta imputată. Întrucât la urmărirea penală între concluziile expertizei psihiatrice efectuate inculpatului și suplimentul la aceeași expertiză au apărut diferențe esențiale, instanța a încuviințat efectuarea unei noi expertize, care să fie avizată și de Comisia de Control și Avizare.

Aceste aspecte s-a solicitat de către instanța de fond să fie lămurite, respectiv să se stabilească dacă inculpatul, ca militar aflat în postul de pază, la momentul apariției unei persoane în zona interzisă se putea simți amenințat și putea să-l împuște fără să-și dea seama de identitatea victimei, cât și de consecințele gestului său reflex de a folosi arma din dotare și dacă inculpatul prezintă un grad de sugestibilitate care ar putea explica contradictorialitatea dintre declarațiile din prima fază a urmăririi penale (inclusiv cele autografe) și cele date ulterior în fața procurorilor militari de la București și respectiv în fața instanței de judecată. Prin raportul de nouă expertiză psihiatrică legală nr. 3639 din 25 martie 2008, avizat de Comisia de Control și Avizare s-a susținut că: - evenimentul s-a produs în cadrul unei reacții de scurt circuit emotiv de orientare extrapunitivă (dg.

de la Spitalul Militar este de reacție de scurt circuit afectiv și conduită heteropunitivă secundară (în data de 17 septembrie 2006). Tulburare anxios-obsesiv-disforică reactivă), este vorba de un act neintenționat care nu putea fi prevăzut; - în ceea ce privește schimbarea declarației făcute, ținând seama de firea pacientului, de nivelul de instrucție și de situația în care se află, acesta era în situația să fie influențabil de terțe persoane, putându-se vorbi de o sugestionabilitate circumstanțială crescută. Abilitatea pacientului de a aprecia situațiile de viață mai problematice și grave apare relativ redusă. Pacientul susține ferm prima declarație, fapt plauzibil și prin analiză situațională; - nu se constată existența unor boli psihice în prezent sau în momentul comiterii actului; - în concluzie, s-a opinat că evaluarea făcută cu ocazia primei expertize poate fi susținută în sensul unui discernământ diminuat.

Gradul de diminuare poate fi apreciat ca și considerabil, oricum mai pronunțat decât la formularea „ușor diminuat”. Comisia de control și avizare a I.M.L. Timișoara cu nr. 3639/avps din 02 aprilie 2008 a avizat raportul de nouă expertiză consemnând că „este de acord cu concluziile din cuprinsul raportului de nouă expertiză psihiatrică-legală”. Comisia superioară de medicină legală a I.N.M.L. „Mina Minovici” a avizat cu nr. E1/6009/2008 din 13 iunie 2008, raportul I.M.L. Timișoara nr. 3639 din 25 martie 2008, „cu precizarea că pentru momentul săvârșirii faptei se reconstituie o stare reactivă, care poate diminua discernământul.” Cum prin raportul ultim indicat, Comisia de Medicină Legală Superioară a I.N.M.L.

Mina Minovici s-a iterat precizarea existenței doar a unei posibilități (sublinierea ns.) respectiv a existenței acelei stări reactive la momentul săvârșirii faptei, care prin ipoteză poate diminua discernământul, Înalta Curte are în vedere că în mod legal ambele instanțe au reținut că inculpatul G.M.P. a avut discernământ la momentul comiterii faptei mai sus descrise. În consecință, în mod legal s-a statuat că fapta recurentului inculpat G.M.P., care în data de 17 septembrie 2006, în jurul orelor 18 00 -18 20 , aflat în serviciul de gardă, având în consemn un depozit de armament și muniție, a părăsit postul și itinerarul de patrulare, a manevrat arma din dotare altfel decât în condițiile legale și a executat foc către o altă persoană, constituie infracțiunea de „călcare de consemn” prevăzută de art. 333 alin. (3) C. pen., infracțiune care se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani.

Concomitent, fapta inculpatului G.M.P., care în data de 17 septembrie 2006, în jurul orelor 18 20 , aflat în serviciul de gardă, dar în afara postului pe care l-a părăsit fără drept, cu arma din dotare, a executat foc asupra colegului său, soldatul M.F., împușcându-l mortal, constituie infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 176 alin. (1) lit. g) C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., care se pedepsește cu detențiune pe viață sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi. Forma vinovăției inculpatului recurent este intenția indirectă. Chiar și o afectare a discernământului, apreciată însă de Comisia superioară a I.N.M.L. ca o posibilitate si nu o certitudine, nu poate avea drept consecință înlăturarea răspunderii penale a recurentului inculpat G.M.P.

b) Nu este fondată nici critica întemeiată pe cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen., prin care se tinde la schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor deosebit de grav în cea de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. (2) C. pen. Se are în vedere cu titlu de premisă că latura subiectivă a infracțiunii de omor constă în intenția de a ucide un om. Aceasta se manifestă atât sub forma intenției directe cât și a intenției indirecte, după cum infractorul prevede că fapta sa (comisivă sau omisivă) va produce ca rezultat moartea unei persoane și dorește sau voiește producerea acesteia ori deși nu o dorește, o acceptă în mod conștient.

Latura subiectivă a infracțiunii de ucidere din culpă constă în săvârșirea faptei fie din culpă simplă, fie din culpă profesională sau specială, ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exercitarea unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activități. De remarcat că inculpatul nu se afla în exercitarea unei profesii ori meserii și nici a unei activități oarecare, ci se afla într-un cadru riguros determinat, era militar ca santinelă în serviciul de gardă sau pază pe lângă depozitele de armament muniții sau materiale explozive.

În legătură cu reținerea în sarcina inculpatului a săvârșirii infracțiunii de omor deosebit de grav, se cuvin făcute următoarele precizări: - până la modificarea Codului penal prin Legea nr. 278/2006, era incriminat omorul săvârșit „asupra unui ... militar în timpul sau în legătură cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau publice ale acestuia” [art. 176 alin. (1) lit. f) C. pen.]; - prin Legea nr. 278/2006 s-a introdus lit. g) la art. 176 alin. (1), cu următorul cuprins: „omorul săvârșit de către … un militar în timpul sau în legătură cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau publice ale acestuia”, prevedere legală intrată în vigoare la 30 de zile de la apariția Legii nr. 278/2006. Această ultimă prevedere legală este de fapt cea care responsabilizează militarul aflat în timpul sau în legătură cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau publice, să manifeste o atenție deosebită în lipsa căreia poate deveni subiect activ al acestei infracțiuni.

Este o prevedere legală care conferă răspunderii penale un caracter obiectiv, fiind suficientă comiterea omorului în circumstanțele legale incriminate (în timpul sau în legătură cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau publice ale subiectului activ circumstanțiat). În speță circumstanța legală este îndeplinită deoarece fapta inculpatului sold. (rez.) G.M.P. a fost săvârșită „în timpul” cât se afla în exercitarea serviciului de gardă în postul de pază nr. 1 la U.M. 01191 Lipova, jud. Arad [chiar dacă ora de efectuare a schimbului era ușor depășită, schimbarea posturilor era în desfășurare, iar serviciul de gardă al militarului aflat în post se consideră terminat, în conformitate cu art. 110 alin. (5) din Regulamentul serviciului interior, la schimbarea santinelelor].

Sub alt aspect manevrarea armei (dezasigurarea, introducerea cartușului pe țeava) cu scopul de a „speria” victima a cărei deplasare fusese observată de către inculpat, declanșarea focului și uciderea ei datorită manevrării trăgaciului, neurmărită dar acceptată ca posibilitate de inculpat conferă faptei săvârșite încadrarea în infracțiunea de omor comisă cu intenție indirectă. Cum pe de altă parte se susține și că infracțiunea de încălcare de consemn a fost greșit imputată în sarcina recurentului inculpat G.M.P., Înalta Curte are în vedere pentru relevarea netemeiniciei acestei critici că în conformitate cu fișa pazei cazărmii 853 din data de 17 septembrie 2006, inculpatul sold. G.M.P. a fost repartizat să execute paza în postul nr.1, în schimbul al III-lea (între orele 15 00 -18 00 ), militarii din cele trei schimburi fiind declarați „apți pază” de către medicul unității și „pregătiți să execute misiunea de pază” de către comandantul subunității de gardă.

În conformitate cu dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. a) din Regulamentul serviciului interior (R.G.-2) odată intrată în serviciul de pază santinela este obligată „să respecte și să execute întocmai consemnul general și particular” ale postului său (art. 97 și art. 98 din același regulament). Conform art. 97, printre îndatoririle consemnului general pe care santinela este obligată să le respecte se numără: - „păzesc postul încredințat”; - „nu părăsesc postul, chiar dacă viața le este în pericol, până nu sunt schimbați de către una dintre persoanele cărora li se subordonează”; - „nu îndreaptă armamentul împotriva nici unei persoane și nu face uz de armă decât în situațiile în care ea sau postul păzit sunt atacate”, aceasta făcându-se cu respectarea prevederilor legale (Legea nr. 17/1996).

De asemenea, santinela este obligată să respecte prevederile consemnului particular prin care se detaliază obiectivele păzite (în speță „Pavilioanele M și N din incinta tehnică nr. 3, depozitul de armament și muniție din incinta tehnică nr. 2, poarta de acces nr. 3, parcul auto și latura de vest a cazărmii cuprinse între limitele de patrulare”), precum și reperele, itinerariul și modul de acțiune în îndeplinirea misiunii de pază. În timpul cercetărilor s-a stabilit că aceste prevederi îi erau cunoscute inculpatului care a mărturisit că intenționa ca la terminarea stagiului militar să devină militar profesionist. Faptul că inculpatul sold.

(rez.) G.M.P., la data de 17 septembrie 2006, și-a încălcat cu știință prevederile consemnului general și particular al postului de pază nr.1 (care are în responsabilitate și depozitul de armament și muniție din incinta tehnică nr. 2) și și-a părăsit itinerariul de patrulare, a manevrat arma din dotarea sa în alte condiții decât cele legale și mai ales a executat foc către o altă persoană, îi conferă o gravitate aparte, iar încadrarea juridică este în prevederile art. 333 alin. (3) C. pen. c) Sunt însă fondate criticile întemeiate pe incidența în cauză a cazului de casare, prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Astfel, sub un prim aspect, se are în vedere că în capitolul IV al Codului penal, în secțiunea „pedepselor complementare”, este cuprinsă și cea a degradării militare care, conform art. 67 alin. (2) C. pen., se aplică obligatoriu condamnaților militari și rezerviști, dacă pedeapsa principală este închisoarea mai mare de 10 ani sau detențiunea pe viață.

Cum potrivit ierarhiei militare nu exista un grad inferior celui de soldat rezultă pe calea unui silogism logico-formal și juridic că pedeapsa degradării militare nu putea fi aplicată și recurentului inculpat soldat G.M.P., sens în care, admițându-se recursul declarat de acesta se va dispune înlăturarea pedepsei complementare indicată. Concomitent, se apreciază că pedeapsa rezultantă aplicată într-un cuantum de 19 ani închisoare este totuși extrem de severă și nu satisface în totalitate scopurile și finalitățile ei definite prin dispozițiile art. 52 C. pen., raportat, pe de o parte, la necesara ei caracterizare ca măsură de constrângere și reeducare a recurentului inculpat, cât și față de nevoia prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni.

Tot astfel, se are în vedere că această pedeapsă nu este în totul judicios dozată prin prisma criteriilor legale de individualizare judiciară prevăzută de art. 72 C. pen. Deși este indubitabil pericolul social generic și concret sporit al infracțiunii de omor comisă, se are în vedere că nu au fost în totalitate valorificate datele care circumstanțiază totuși favorabil persoana recurentului inculpat G.M.P., care nu are antecedente penale (este necăsătorit, studii – școala profesională), iar din caracterizarea de la serviciu de la U.M.

01191 Lipova, județul Arad rezultă că era un bun executant al ordinelor primite, și-a însușit regulamentul de pază, cunoscând foarte bine prevederile consemnului general și a uzului de armă, s-a remarcat la toate ședințele de tragere printr-o precizie și viteză de executare a focului, iar la controalele efectuate privind modul de executare a serviciului de gardă, nu a fost găsit niciodată neregulamentar, în fapt urmând a se angaja ca voluntar după stagiul militar. Pentru considerentele de mai sus, urmează ca admițându-se recursul declarat de inculpatul G.M.P. să se dispună casarea deciziei recurate numai cu privire la individualizarea pedepsei și rejudecând: Se va descontopi pedeapsa rezultantă de 19 ani închisoare în pedepsele componente de 19 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 174 - art. 176 alin. (1) lit. g) C. pen.

și 3 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 333 alin. (3) C. pen. care vor fi repuse în individualitatea lor. Se va reduce de la 19 ani închisoare la 15 ani închisoare pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 174 – art. 176 alin. (1) lit. g) C. pen. În baza art. 65 C. pen., se vor interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a II), b) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale. Se va înlătura pedeapsa complementară a degradării militare, prevăzută de art. 67 alin. (2) C. pen. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. se vor contopi pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a II), b) C. pen.

Se va face aplicarea dispozițiilor art. 71- 64 lit. a II), b) C. pen. Între aceste limite, urmează a se menține restul dispozițiilor deciziei recurate. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul G.M.P. împotriva deciziei penale nr. 13 din 05 noiembrie 2008 a Curții Militare de Apel. Casează decizia recurată numai cu privire la individualizarea pedepsei și rejudecând: Descontopește pedeapsa rezultantă de 19 ani închisoare în pedepsele componente de 19 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 174 – 176 alin. (1) lit. g) C. pen. și 3 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 333 alin. (3) C. pen. pe care le repune în individualitatea lor. Reduce de la 19 ani închisoare la 15 ani închisoare pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 174 – 176 alin. (1) lit. g) C. pen. În baza art. 65 C. pen. interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a II), b) C. pen.

pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale. Înlătură pedeapsa complementară a degradării militare, prev. de art. 67 alin. (2) C. pen. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. contopește pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a II), b) C. pen. Face aplicarea dispozițiilor art. 71- 64 lit. a II), b) C. pen. Menține restul dispozițiilor deciziei recurate. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea responsabilă civilmente Ministerul Apărării, împotriva deciziei penale nr. 13 din 05 noiembrie 2008 a Curții Militare de Apel. Respinge ca tardiv recursul declarat de partea civilă T.L., împotriva aceleiași decizii.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului inculpatului rămân în sarcina statului. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Obligă recurenta parte civilă și recurenta parte responsabilă civilmente la plata sumei de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 martie 2009.