ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 854/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 854/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I

Prin

sentința penală nr. 44 din 9 iulie 2008 a Tribunalului Militar

Teritorial București a fost condamnat inculpatul sold.(rez) G.M.P., fost

militar în termen la U.M. 01191 Lipova, județul Arad, după cum

urmează:

- 3

(trei) ani închisoare pentru infracțiunea de călcare de consemn, prevăzută

de art. 333 alin. (3) C. pen.;

- 15

(cincisprezece) ani închisoare și 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prevăzută

de art. 64 lit. a)-c) C. pen., pentru infracțiunea de omor

deosebit de grav, prevăzută de art. 176 alin. (1) lit.

g) C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen.

În baza

art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., s-a aplicat

inculpatului pedeapsa cea mai grea de 15 (cincisprezece) ani închisoare și

5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a)-c) C. pen.

Pe

durata prevăzută de art. 71 C. pen., s-au interzis

inculpatului drepturile prevăzută de art. 64 lit. a)-c) C.

pen.

În baza

art. 14 C. proc. pen., art. 346 C. proc. pen. și art. 998 și art. 1000

alin. (3) C. civ., s-a admis acțiunea civilă a părții

civile T.L., și a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă

civilmente Ministerul Apărării, să plătească

părții civile suma de 150.000 RON daune morale și 7.000 RON

despăgubiri materiale și dobânzile legale de la rămânerea

definitivă a acestei hotărâri, până la executare.

În baza

art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea

responsabilă civilmente Ministerul Apărării, la 4.000 lei

cheltuieli judiciare către stat, în care se includ 2.000 lei pentru

cheltuielile efectuate la urmărirea penală și 660 lei

contravaloare prestații medico-legale.

Conform

art. 357 alin. (2) lit. b), art. 136 lit. c) C. proc. pen. și art. 145

1

C. proc. pen., s-a menținut măsura obligării inculpatului de a

nu părăsi țara.

S-a

reținut că prin rechizitoriul din 2 martie 2007, dat în dosarul nr. 54/P/2006,

Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial a trimis în

judecată pe inculpatul sold. (rez.) G.M.P., pentru săvârșirea,

infracțiunilor de călcare de consemn prevăzută de

art. 333 alin. (3) C. pen. și omor deosebit de grav prevăzută

de art. 176 alin. (1) lit. g), raportat la art. 174 alin. (1) C.

pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Prin

ordonanța procurorului din 29 noiembrie 2006 s-a dispus măsura

obligării de a nu părăsi țara pe o perioadă de 30 de

zile, măsură care a fost prelungită succesiv până la 28

martie 2007.

La

primirea dosarului la instanță, prin încheierea din 27 martie 2007,

în temeiul art. 136 C. proc. pen. și art. 145

1

C. proc. pen., a

fost menținută măsura preventivă a obligării de a nu

părăsi țara.

Potrivit

rechizitoriului, inc. sold.(rez.) G.M.P. în data de 17 septembrie 2006, la

U.M.01191 Lipova, județul Arad, în timp ce se afla în postul de pază

nr. 1, a folosit arma din dotarea sa (pistol mitralieră cal.5,45 mm, seria

D.D.8572 - 1990) și a împușcat mortal pe colegul său sold. M.F.

Cercetarea

la fața locului a stabilit că victima sold. M.F. se găsea în

poziția decubit dorsal, în fața clădirii. Capul victimei se afla

lângă colțul anexei, iar piciorul drept lângă treptele

scării, mâna stângă fiind introdusă în buzunarul pantalonilor.

Arma se găsea la 75 de cm de treptele clădirii „J” și la 136 cm de

bocancii victimei, cu țeava îndreptată către acesta. Arma era

dezasigurată cu pârghia la poziția F.A., avea cartuș pe

țeava și 28 de cartușe în încărcător, toate calibrul

5,45 mm, și inscripționate „325 – 90”.

După

cosirea ierbii s-a găsit la 10 metri S-V de scările clădirii

„J”, un tub cartuș de calibru 5,45 mm, culoare verzuie, inscripționat

„325-90”.

Atât

inculpatul cât și victima au fost încorporați de C.M.J. Timiș

și, după o perioadă de instrucție efectuată la

U.M.01784 Râmnicu-Vâlcea, au fost mutați la unități. Începând cu

sfârșitul lunii iulie 2006, ambii au făcut parte din efectivele U.M.01191

Lipova, județul Arad.

La data

de 17 septembrie 2006, inc. sold.(rez.) G.M.P., executa serviciul de gardă

fiind schimbul al

III-lea la postul nr. 1. Potrivit planificării, între orele 15

00

-18

00

executa serviciul în post, având în consemn în pază și apărare,

printre alte obiective și depozitul de armament și muniție.

Avea în

dotare pistolul mitralieră cu pat rabatabil, seria DD8572-1990 și 30

de cartușe cu glonț calibru 5,45 mm.

În jurul

orei 18

10

, și-a părăsit itinerariul de patrulare

și s-a deplasat circa 6 m, în afara perimetrului postului, așteptând

schimbul următor.

În

aceste împrejurări, aproape în același timp, l-a văzut pe

colegul său M.F., deplasându-se către el pe o potecă

situată între centrala termică și remiza tehnică.

Inculpatul

sold. (rez.) G.M.P. și-a poziționat pistolul mitralieră la

șold, a armat, iar la apariția soldatului Musteață în zona

scărilor clădirii „J”, a executat foc de armă către acesta,

glonțul provocându-i plagă împușcată transfixiantă cu

orificiul de intrare în zona nării dreapta, iar orificiul de ieșire

în zona parieto-occipitală, fapt ce a determinat căderea acestuia pe

spate și decesul la fața locului.

Legat de

motivația gestului său, inc. sold.(rez.) G.M.P. a declarat

inițial că a fost surprins și speriat de apariția intempenstivă

a victimei după treptele clădirii „J”, a pus arma din dotare în

poziția la șold, a armat introducând cartușe pe țeava

și din greșeală a dus mâna în garda trăgaciului

declanșând foc de armă către colegul său.

Evidențiindu-se

unele inadvertențe ale acestei versiuni cu cele constatate la fața

locului (poziția victimei, surprinsă de glonț având mâna

stângă în buzunarul pantalonilor, poziția inculpatului la momentul

executării focului (oarecum ascunsă de peretele de S-V al

clădirii „J”) distanța mică de tragere, și direcția

armei la declanșarea (focului) s-a efectuat o reconstituire a celor

întâmplate, stabilindu-se o altă stare de fapt, ulterior în cursul

cercetărilor, recunoscută ca fiind reală de inculpat. De asemenea,

pornindu-se de la rezultatele foarte bune obținute de inculpat în timpul

stagiului militar, de la intenția sa de a se angaja ca militar la

terminarea stagiului, a părut bizară reacția sa la pretinsa

apariție intempestivă a victimei și mai ales executarea focului

către aceasta în condițiile în care iluminarea din timpul zilei era

optimă. Toate acestea aduse la cunoștința inculpatului au

determinat schimbarea depoziției lui în sensul că, a declarat

că, de fapt, a văzut victima venind către postul său

și s-a hotărât să o „sperie” (înțelegând prin aceasta o

manevrare rapidă a armei cu introducerea glonțului pe țeavă

și luarea unei poziții de tragere cu arma la șold și cu

mâna în garda trăgaciului) însă, degetul arătător i-a

alunecat și a atins trăgaciul declanșându-se focul de armă

care a condus la decesul, aproape instantaneu, al soldatului M.F.

Această

versiune este confirmată de cele descoperite la cercetarea la fața

locului (poziția inculpatului și a victimei, direcția de

tragere, poziția tubului cartuș), de concluziile raportului de autopsie

medico-legală (traiectoria glonțului prin capul victimei

oblic-ascendentă către posterior focul fiind declanșat în afara

zonei de acțiune a factorilor suplimentari ai împușcării)

și a celui balistic (arma folosită este în stare de funcționare

și nu declanșează accidental focul).

II

Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel Parchetul Militar de pe

lângă Tribunalul Militar Teritorial București, inculpatul sold.rez. G.M.P.

și partea civilă T.L.

1.

Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial București

a solicitat, în baza art. 379 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., admiterea

apelului, desființarea sentinței atacate și pronunțarea

unei sentințe temeinice și legale, ținând cont de

următoarele critici:

-

inculpatului nu i-a fost aplicată și pedeapsa complementară a

degradării militare prevăzută de art. 67 C. pen.;

- se

impunea arestarea inculpatului, întrucât infracțiunile săvârșite

de inculpat prezintă un grad ridicat de pericol social;

-

măsura prevăzută de art. 145

1

C. proc. pen.,

respectiv obligarea inculpatului de a nu părăsi țara,

menținută de instanță cu ocazia pronunțării

condamnării la o pedeapsă de 15 ani închisoare pentru

infracțiunea de omor deosebit de grav, nu este adecvată cu normele care

reglementează încălcarea acestor relații sociale.

În

sprijinul acestor motive de apel s-a arătat că în capitolul IV al

Codului penal - Secțiunea pedepselor complementare este

prevăzută și degradarea militară, care conform art. 67 alin.

(2) C. pen. se aplică obligatoriu condamnaților militari și

rezerviști, dacă pedeapsa principală este închisoarea mai mare

de 10 ani sau detențiunea pe viață.

2)

Partea civilă T.L., deși a declarat apel, nu a depus motive în acest

sens.

3)

Inculpatul în cererea de apel a solicitat, în esență,

desființarea sentinței atacate și schimbarea încadrării

juridice, conform art. 334 C. proc. pen., din infracțiunea de omor

deosebit de grav, prevăzută de art. 176 alin. (l) lit.

g) C. pen., raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. în infracțiunea de

ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. (2) C.

pen., în concurs cu infracțiunea de călcare de consemn, prevăzută

de art. 333 lit. b) C. pen., reținerea circumstanțelor

atenuante prevăzute de art. 73 lit. b), art. 74 și art. 76 C.

pen., iar ca modalitate de executare, aplicarea unei pedepse cu suspendarea

condiționată a executării prevăzută de

art. 81 C. pen.

Curtea

în temeiul art. 378 alin. (1) C. proc. pen., verificând hotărârea

atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei,

constată:

Prima

instanță, pe baza probelor administrate, a stabilit corect

situația de fapt.

La 17

septembrie 2006 inculpatul soldat rez. G.M.P. se afla în executarea serviciului

de pază în postul nr. 1 al U.M. 01191 Lipova, județul Arad, în

schimbul al III-lea între orele 15

00

-18

00

, având în

pază și apărare, printre alte obiective, și depozitul de

muniție și armament din incinta tehnică nr. 2.

Militarul

avea în dotare pistolul mitralieră cu pat rabatabil seria DD 8572-1990

și 30 cartușe, cu glonț cal. 5,45 mm în încărcătorul

atașat armei; în jurul orei 18

10

și-a părăsit

itinerariul de patrulare și s-a deplasat circa 6 m către

clădirea „J” unde a observat schimbul următor venind pe traseul de

deplasare.

Aproape

în același timp 1-a văzut pe colegul său soldatul M.F.

deplasându-se către el, pe o potecă situată între centrala

termică și remiza tehnică. Inculpatul și-a poziționat

pistolul mitralieră în poziția la șold, a armat, iar la

apariția soldatului M.F. în zona scărilor clădirii „J” de la o

distanță de circa 4 m, a executat foc de armă către acesta,

glonțul provocându-i plagă împușcată transfixiantă cu

orificiul de intrare în zona nării din dreapta, iar orificiul de

ieșire în zona parieto-occipitală, fapt ce a determinat căderea

acestuia pe spate și decesul său la fața locului.

Din

probe mai rezultă că inculpatul avea abilități deosebite în

mânuirea armamentului, iar la apariția victimei inculpatul nu se putea

simți amenințat, știind că în apropiere se afla și

schimbul care urma să sosească.

Inculpatul,

săvârșind această infracțiune, a încălcat acele norme

care asigură dreptul la viață al unui om, considerat ca drept

absolut și indisponibil, opozabil tuturor, care impune obligarea tuturor

celorlalți oameni să respecte dreptul la viață al altuia

și să se abțină de la orice încălcare a vieții

altuia.

Inculpatul

a săvârșit infracțiunea de omor deosebit de grav în împrejurări

care îi imprimă un grad și mai sporit de periculozitate socială

și justifică aplicarea unei sancțiuni mai severe.

Același

inculpat, săvârșind infracțiunea de călcare de consemn, prevăzută

de art. 333 alin. (3) C. pen., a încălcat acele obligații

(prevăzute de norme) ale militarilor cu ocazia executării unei

misiuni privind serviciul de garnizoană, de gardă, pază,

patrulare și însoțire, precum și orice dispoziție transmisă

ca un consemn special în îndeplinirea acestor misiuni.

În

consecință, Curtea apreciază că se impune pentru

săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută

de art. 176 alin. (1) lit. g) C. pen. raportat la art. 174 alin. (1)

C. pen., aplicarea unei sancțiuni mai severe.

Față

de dispozițiile imperative ale art. 67 alin. (2) C. pen., privind

degradarea militară a condamnaților militari și rezerviști

pedeapsa aplicată fiind mai mare de 10 ani închisoare, prima

instanță a greșit neaplicând acest text de lege, chiar dacă

inculpatul la data săvârșirii faptei avea doar gradul militar de

soldat (cel mai mic grad); prin aplicarea textului susmenționat se are în

vedere pierderea gradului și a dreptului de a purta uniformă.

Referitor

la motivul de apel al Parchetului Militar privind aplicarea măsurii

arestării inculpatului, Curtea apreciază că această

măsură nu este obligatorie în momentul judecării apelului

întrucât inculpatul a avut o atitudine procesuală corespunzătoare prezentându-se

la toate termenele de judecată.

Cu privire

la apelul declarat de inculpat, acesta a solicitat schimbarea încadrării

juridice din infracțiunea de omor deosebit de grav în infracțiunea de

ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. (2) C.

pen.

Latura

subiectivă a infracțiunii de omor constă în intenția de a

ucide un om. Aceasta se manifestă atât sub forma intenției directe

cât și a intenției indirecte, după cum infractorul prevede

că fapta sa (comisivă sau omisivă) va produce ca rezultat

moartea unei persoane și dorește sau voiește producerea acesteia

ori deși nu o dorește, o acceptă în mod conștient.

Latura

subiectivă a infracțiunii de ucidere din culpă constă în

săvârșirea faptei fie din culpă simplă, fie din culpă

profesională sau specială, ca urmare a nerespectării

dispozițiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exercitarea

unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite

activități.

De

remarcat că inculpatul nu se afla în exercitarea unei profesii ori meserii

și nici a unei activități oarecare, ci se afla într-un cadru

riguros determinat, era militar ca santinelă în serviciul de gardă

sau pază pe lângă depozitele de armament muniții sau materiale

explozive.

Inculpatul

a dat mai multe declarații contradictorii care nu se coroborează

între ele și nici cu celelalte probe administrate.

Inculpatul

nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii, mai exact a arătat

că nu a avut intenția de a ucide, dar acesta și-a

poziționat pistolul mitralieră în poziția la șold, a armat,

iar la apariția soldatului M.F. în zona scărilor clădirii „J”,

de la o distanță de circa 4 m, a executat foc de armă către

acesta, determinându-i pe loc decesul (în aceste condiții inculpatul a

prevăzut că fapta sa comisivă va produce ca rezultat moartea

victimei și chiar a dorit (voit) producerea acesteia); inculpatul avea

abilități în mânuirea armamentului și nu numai, că nu s-a

simțit amenințat de apropierea schimbului ce urma să îl

înlocuiască, dar nici nu i-a păsat de acesta.

În ceea

ce privește latura civilă a cauzei, instanța constată

că suma la care a fost obligat inculpatul în solidar cu partea

responsabilă civilmente Ministerul Apărării către partea

civilă T.L., ce constituie echivalentul daunelor morale, este prea mare

față de împrejurările în care faptele s-au petrecut (victima era

militar în termen, coleg și prieten cu inculpatul), față de

modul de trai și față de nivelul veniturilor din țara

noastră în general și ale părții civile în particular, care

a invocat starea materială precară, povara cheltuielilor de

înmormântare și de existență în general, fiind potrivită

reducerea acestora către suma de 40.000 lei, în acord cu practica

judiciară curentă a instanțelor militare, dar și civile în

domeniu.

În ceea

ce privește daunele materiale instanța de apel a constatat că

greșit prima instanță a introdus în despăgubirile civile -

daune materiale și cheltuielile judiciare ale părții civile T.L.,

în sumă de 1881 lei, care în conformitate cu art. 193 alin. (2) și (4)

C. proc. pen. trebuie acordate părții separat de despăgubirile

civile.

În consecință,

Curtea, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite apelurile

declarate de Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial

București, de inculpatul sold. rez. G.M.P. și de partea civilă T.L.

împotriva sentinței nr. 44 din 9 iulie 2008 a Tribunalului Militar

Teritorial București.

Va

desființa hotărârea atacată.

Va

descontopi si va repune în individualitatea lor pedepsele de:

- 3

(trei) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de

călcare de consemn, prevăzută în art. 333 alin. (3) C. pen.;

- 15

(cincisprezece) ani închisoare și 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor

prevăzute în art. 64 lit. a)-c) C. pen. pentru săvârșirea

infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută în art. 176 alin.

(1) lit. g) C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen.

Va

majora de la 15 (cincisprezece) ani închisoare la 19 (nouăsprezece) ani

închisoare pedeapsa stabilită inculpatului pentru săvârșirea

infracțiunii de omor deosebit de grav prevăzută în art. 176 alin.

(1) lit. g) C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen.

În baza

art. 67 alin. (2) C. pen., va stabili inculpatului pedeapsa complementară

a degradării militare.

În baza

art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (2) C. pen. va contopi

pedepsele stabilite și va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea de 19

(nouăsprezece) ani închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii

pe o perioadă de 5 (cinci) ani a drepturilor prevăzute în art. 64 lit.

a)-c) C. pen. și pedeapsa complementară a degradării militare.

Va

interzice inculpatului drepturile prevăzute în art. 64 lit. a)-c) C. pen.,

pe durata prevăzută în art. 71 C. pen.

Va

reduce despăgubirile civile la care au fost obligați în solidar

inculpatul și partea responsabilă civilmente Ministerul

Apărării către partea civilă T.L. de la 150.000 lei la

40.000 lei daune morale (considerând că suferințele morale nu trebuie

să constituie surse de venituri iraționale cu atât mai mult cu cât

nimic nu poate echivala și nici prețui ceea ce înseamnă viata

unei persoane) și de la 7.000 lei la 5.119 lei daune materiale (potrivit

probelor din dosarul cauzei).

Așa

fiind, prin decizia penală nr. 13 din 5 noiembrie 2008 a Curții

Militare de Apel s-au admis apelurile declarate în cauză de Parchetul

Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial București,

inculpatul soldat (rez.) G.M.P. și partea civilă T.L. împotriva

sentinței nr. 44 din 9 iulie 2008 a Tribunalului Militar Teritorial

București.

S-a

desființat hotărârea atacată.

S-au

descontopit și s-au repus în individualitatea lor pedepsele de:

- 3

(trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de

călcare de consemn, prevăzută în art. 333 alin. (3) C. pen.;

- 15

(cincisprezece) ani închisoare și 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor

prevăzute în art. 64 lit. a)-c) C. pen. pentru săvârșirea

infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută în art. 176 alin.

(1) lit. g) C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen.

S-a

majorat de la 15 (cincisprezece) ani închisoare la 19 (nouăsprezece) ani

închisoare pedeapsa stabilită inculpatului pentru săvârșirea

infracțiunii de omor deosebit de grav prevăzută în art. 176 alin.

(1) lit. g) C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen.

În baza

art. 67 alin. (2) C. pen. a fost stabilită inculpatului pedeapsa

complementară a degradării militare.

În baza

art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (2) C. pen. s-au

contopit pedepsele stabilite și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai

grea de 19 (nouăsprezece) ani închisoare, pedeapsa complementară a

interzicerii pe o perioadă de 5 (cinci) ani a drepturilor prevăzute

în art. 64 lit. a)-c) C. pen. și pedeapsa complementară a

degradării militare.

S-au

interzis inculpatului drepturile prevăzute în art. 64 lit. a)-c) C. pen.

pe durata prevăzută în art. 71 C. pen.

S-au

redus despăgubirile civile la care au fost obligați în solidar

inculpatul și partea responsabilă civilmente Ministerul

Apărării către partea civilă T.L. de la 150.000 lei la

40.000 lei daune morale și de la 7.000 lei la 5.119 lei daune materiale.

În baza

art. 194 alin. (1) și (4) și art. 191 alin. (3) C. proc. pen., a fost

obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente

Ministerul Apărării să plătească părții

civile T.L. suma de 1.881 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Cheltuielile

judiciare ocazionate de judecarea apelului au rămas în sarcina statului.

III

Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs inculpatul G.M.P., partea

responsabilă civilmente Ministerul Apărării și partea

civilă T.L.

În recursul

declarat de inculpatul G.M.P., decizia atacată este criticată prin

prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 17, 18

și 14 C. proc. pen., învederând instanței că s-a comis o

gravă eroare de fapt ce a condus la o greșită încadrare

juridică dată faptei. S-a susținut că probele nu au fost

coroborate și s-a solicitat schimbarea încadrării juridice în

infracțiunea prevăzută de art. 178 alin. (2) C. pen. și

aplicarea unei pedepse în limitele prevăzute de lege

S-a mai

susținut că nu a existat nici un mobil al faptei, că inculpatul

a avut anumite percepții și că încorporarea inculpatului a fost

efectuată deficitar, fără a i se face o expertiză

psihiatrică sau o examinare psihologică, considerând că acestea

sunt culpe succesive ale cadrelor militare. S-a arătat că

discernământul inculpatului i-a fost afectat, însă nu pretinde lipsa

acestuia.

Cu

privire la infracțiunea încălcării de consemn, s-a susținut

că practic au fost 2, 3 pași ori activitatea de pază a unui

obiectiv presupune aflarea cât mai aproape de obiectiv. S-a mai susținut

că în propria-i cale de atac i s-a înrăutățit

situația, întrucât apelul parchetului nu se referea decât la degradarea

militară, deși inculpatul nu avea decât gradul de soldat.

În

recursul declarat de partea responsabilă civilmente Ministerul

Apărării este criticată decizia atacată numai cu privire la

latura civilă a acesteia, solicitându-se, în principal respingerea

acțiunii părții civile T.L. și în subsidiar reducerea

daunelor acordate într-un cuantum de 5.119 lei daune materiale și

respectiv 40.000 lei daune morale.

În

recursul declarat de partea civilă T.L. s-a solicitat casarea deciziei

instanței militare de apel și menținerea sentinței

instanței de fond.

1.

Examinând din oficiu recursul declarat de partea civilă T.L., Înalta Curte

are în vedere, în conformitate cu dispozițiile art. 385

3

alin.

(1) C. proc. pen. combinat cu art. 363 alin. (1) C. proc. pen., termenul de

recurs este de 10 zile, iar potrivit dispozițiilor art. 385

3

alin.

(2) C. proc. pen. combinat cu art. 363 alin. (3) teza a II-a C. proc. pen.,

pentru părțile care au lipsit atât la dezbateri cât și la

pronunțare (cum este cazul recurentei T.L. în speță) acest

termen curge de la comunicarea deciziei de pe dispozitiv.

Întrucât

recursul declarat de partea civilă T.L. a fost înregistrat la 22 ianuarie

2009, iar dispozitivul deciziei atacate a fost pronunțat la 5 noiembrie

2008, rezultă fără echivoc că recursul de față a

fost promovat cu înfrângerea dispozițiilor legale imperative suscitate

și, în consecință, se privește ca tardiv, sens în care

urmează a fi respins ca atare, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. a) teza I C. proc. pen.

privire la recursul declarat de partea responsabilă civilmente Ministerul

Apărării Naționale, reținându-se că dispozițiile

art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen. statuează că „motivele

de recurs se formulează în scris, prin cererea de recurs sau printr-un

memoriu separat, care trebuie depus la instanța de recurs cu cel

puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată” se constată

că în speță memoriul separat cu motivele scrise de critică

ale deciziei atacate a fost depus la 26 februarie 2009, ulterior primului

termen de judecată ce a fost fixat în cauză la data de 28 ianuarie

2009.

În

consecință, în conformitate cu dispozițiile art. 385

10

alin. (3) C. proc. pen., datorat nerespectării condiției impuse prin

dispozițiile alin. (2) al textului de mai sus, Înalta Curte este datoare a

lua în considerare numai cazurile de casare care, potrivit dispozițiilor

art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. se iau în considerare din oficiu.

Cum, pe

de altă parte, nu se reține incidența în cauză a vreunuia

din cazurile de casare dintre cele care, potrivit dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) teza I C. proc. pen., se iau în considerare întotdeauna din oficiu,

Înalta Curte are în vedere că recursul declarat de partea

responsabilă civilmente Ministerul Apărării Naționale se

privește ca nefondat și urmează a fi respins ca atare, în

temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

3.

Examinând actele și lucrările dosarului, decizia recurată, în

raport de motivele de critică iterate și de cazurile de casare

indicate cu prilejul dezbaterilor orale, Înalta Curte are în vedere sub:

a) aspectul

primei critici invocate în recursul declarat de inculpatul G.M.P. prin care se

tinde la achitarea sa, în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. (deși nu este

pretinsă în mod direct) ci se solicită constatarea incidenței în

cauză a cazului de casare, prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C.

proc. pen.

Înalta

Curte are în vedere cu titlu de premisă că grava eroare de fapt

pretins a fi fost făcute de instanța de apel desemnează

contradicția esențială intrinsecă și neechivocă

dintre ceea ce „spune” dosarul cauzei prin actele, lucrările și

probele sale și soluția de condamnare dispusă, ceea ce nu este

cazul în speță.

Astfel,

instanța de fond, în urma unor cercetări judecătorești

laborioase prin care s-a efectuat un examen complet și convingător al

mijloacelor de probă administrate în cauză, a reținut corect

situația de fapt imputată, constând în esență în aceea

că atât inculpatul sold. (rez.) G.M.P. cât și soldatul M.F. au fost

încorporați de C.M.J. Timiș și repartizați la U.M. 01784

Râmnicu Vâlcea, unde au efectuat perioada de instrucție, fiind apoi

mutați la unități din Timișoara și Lipova.

Începând

cu sfârșitul lunii iulie 2006, cei doi militari au făcut parte din

efectivele U.M. 01191 Lipova, jud. Arad.

La data

de 17 septembrie 2006, inculpatul sold. (rez.) G.M.P. a fost planificat să

execute serviciul de pază în postul nr. 1, în schimbul al III-lea, între

orele 15

00

-18

00

, având în pază și apărare,

printre alte obiective și depozitul de muniție și armament din

incinta tehnică nr. 2.

Avea în

dotare pistolul mitralieră cu pat rebatabil, seria DD 8572-1990 și 30

cartușe, cu glonț, cal. 5,45 mm în încărcătorul atașat

armei.

În jurul

orei 18

10

și-a părăsit itinerariul de patrulare

și s-a deplasat circa 6 m către clădirea „J”, observând venind

pe traseul de deplasare, schimbul următor.

Aproape

în același timp, l-a văzut pe colegul său, soldatul M.F.,

deplasându-se către el pe o potecă situată între centrala

termică și remiza tehnică.

Inculpatul

sold. (rez.) G.M.P. și-a poziționat pistolul mitralieră în

poziția la șold, a armat, iar la apariția soldatului M.F. în

zona scărilor clădirii „J”, de la o distanță de cea 4 m, a

executat foc de armă către acesta, glonțul provocându-i

plagă împușcată transfixiantă cu orificiul de intrare în

zona nării din dreapta, iar orificiul de ieșire în zona

parieto-occipitală, fapt ce a determinat căderea acestuia pe spate

și decesul său la fața locului.

Ulterior,

cercetarea la fața locului efectuată a stabilit că militarul

aflat în postul de pază nr. 1, soldatul G.M.P. a folosit arma din dotarea

sa (pistol mitralieră cal. 5,45 mm, seria DD8572-1990), provocând o

leziune împușcată transfixiantă în zona capului soldatului M.F.,

care a condus la decesul acestuia (orificiul de intrare situat în zona

nării din dreapta, orificiul de ieșire în zona

parieto-occipitală paramedian dreapta); s-a stabilit că arma avea

cartuș pe țeavă, pârghia poziționată la „F.A.” (foc

automat), patul rabatabil deschis, încărcătorul era atașat armei

(având 28 de cartușe cal. 5,45 mm, inscripționate „325-90”) și

se găsea la 75 cm de treptele clădirii „J” și la 136 cm de

bocancii victimei, cu țeava îndreptată către aceasta; de

asemenea, la fața locului s-a găsit victima, soldat M.F., în

poziție decubit dorsal, în fața clădirii „J” între scările

de acces și anexa acestei clădiri (capul lângă colțul

anexei, iar piciorul drept lângă treptele scării, mâna stângă

fiind introdusă în buzunarul pantalonilor); după cosirea ierbii din

partea de S-V a cazărmii, s-a găsit un tub cartuș cal.5,45 mm,

culoare verzuie, inscripționat în jurul capsei detonate „325-90”, poziționat

la 10 m S-V față de scările clădirii „J”.

Cu

referire la diminuarea discernământului recurentului inculpat G.M.P. se

are în vedere că prima expertiză efectuată la urmărirea penală

a confirmat „diagnosticul stabilit de Spitalul Militar Timișoara:

„reacție de scurt circuit afectiv și conduită

heteropunitivă secundară și conchidem că numitul G.M.P. a

avut discernământul mult diminuat pe fondul acestei reacții de stres

emoțional (sau șoc emoțional cum se scrie în ordonanța de

efectuare a expertizei)” - fila 96 dosar urmărire penală.

Această expertiză a avut în vedere declarația inculpatului în

care susținea că a fost surprins de apariția victimei.

Cum

inculpatul, în prezența apărătorului ales, a revenit asupra

declarației, arătând că a vrut să facă o glumă,

iar noua stare de fapt este diferită, de cea avută în vedere la

efectuarea expertizei, procurorul, prin ordonanța din 08 decembrie 2006, a

dispus efectuarea unei noi expertize psihiatrice legale (fila 114, dosar nr. 54/P/2006).

Institutul

Medico-Legal Timișoara, la dispoziția parchetului de efectuare a unei

noi expertize, a efectuat un supliment la raportul de expertiză

psihiatrico-legală nr. 2284 din 27 octombrie 2006, care a concluzionat

că G.M. a avut discernământul ușor diminuat raportat la fapta

imputată.

Întrucât

la urmărirea penală între concluziile expertizei psihiatrice

efectuate inculpatului și suplimentul la aceeași expertiză au

apărut diferențe esențiale, instanța a încuviințat

efectuarea unei noi expertize, care să fie avizată și de Comisia

de Control și Avizare.

Aceste

aspecte s-a solicitat de către instanța de fond să fie

lămurite, respectiv să se stabilească dacă inculpatul, ca

militar aflat în postul de pază, la momentul apariției unei persoane

în zona interzisă se putea simți amenințat și putea

să-l împuște fără să-și dea seama de identitatea

victimei, cât și de consecințele gestului său reflex de a folosi

arma din dotare și dacă inculpatul prezintă un grad de

sugestibilitate care ar putea explica contradictorialitatea dintre

declarațiile din prima fază a urmăririi penale (inclusiv cele

autografe) și cele date ulterior în fața procurorilor militari de la

București și respectiv în fața instanței de judecată.

Prin

raportul de nouă expertiză psihiatrică legală nr. 3639 din 25

martie 2008, avizat de Comisia de Control și Avizare s-a susținut că:

-

evenimentul s-a produs în cadrul unei reacții de scurt circuit emotiv de

orientare extrapunitivă (dg. de la Spitalul Militar este de reacție

de scurt circuit afectiv și conduită heteropunitivă

secundară (în data de 17 septembrie 2006). Tulburare

anxios-obsesiv-disforică reactivă), este vorba de un act

neintenționat care nu putea fi prevăzut;

- în

ceea ce privește schimbarea declarației făcute, ținând

seama de firea pacientului, de nivelul de instrucție și de

situația în care se află, acesta era în situația să fie

influențabil de terțe persoane, putându-se vorbi de o

sugestionabilitate circumstanțială crescută. Abilitatea

pacientului de a aprecia situațiile de viață mai problematice

și grave apare relativ redusă. Pacientul susține ferm prima declarație,

fapt plauzibil și prin analiză situațională;

- nu se

constată existența unor boli psihice în prezent sau în momentul

comiterii actului;

- în

concluzie, s-a opinat că evaluarea făcută cu ocazia primei

expertize poate fi susținută în sensul unui discernământ

diminuat. Gradul de diminuare poate fi apreciat ca și considerabil, oricum

mai pronunțat decât la formularea „ușor diminuat”.

Comisia de

control și avizare a I.M.L. Timișoara cu nr. 3639/avps din 02 aprilie

2008 a avizat raportul de nouă expertiză consemnând că „este de

acord cu concluziile din cuprinsul raportului de nouă expertiză

psihiatrică-legală”.

Comisia

superioară de medicină legală a I.N.M.L. „Mina Minovici” a

avizat cu nr. E1/6009/2008 din 13 iunie 2008, raportul I.M.L. Timișoara

nr. 3639 din 25 martie 2008, „cu precizarea că pentru momentul

săvârșirii faptei se reconstituie o stare reactivă, care poate

diminua discernământul.”

Cum prin

raportul ultim indicat, Comisia de Medicină Legală Superioară a

I.N.M.L. Mina Minovici s-a iterat precizarea existenței doar a unei posibilități

(sublinierea ns.) respectiv a existenței acelei stări reactive la

momentul săvârșirii faptei, care prin ipoteză poate diminua

discernământul, Înalta Curte are în vedere că în mod legal ambele

instanțe au reținut că inculpatul G.M.P. a avut

discernământ la momentul comiterii faptei mai sus descrise.

În

consecință, în mod legal s-a statuat că fapta recurentului

inculpat G.M.P., care în data de 17 septembrie 2006, în jurul orelor 18

00

-18

20

,

aflat în serviciul de gardă, având în consemn un depozit de armament

și muniție, a părăsit postul și itinerarul de

patrulare, a manevrat arma din dotare altfel decât în condițiile legale

și a executat foc către o altă persoană, constituie

infracțiunea de „călcare de consemn” prevăzută de

art. 333 alin. (3) C. pen., infracțiune care se pedepsește cu

închisoare de la 1 la 5 ani.

Concomitent,

fapta inculpatului G.M.P., care în data de 17 septembrie 2006, în jurul orelor

18

20

, aflat în serviciul de gardă, dar în afara postului pe

care l-a părăsit fără drept, cu arma din dotare, a executat

foc asupra colegului său, soldatul M.F., împușcându-l mortal,

constituie infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de

art. 176 alin. (1) lit. g) C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., care

se pedepsește cu detențiune pe viață sau cu închisoare de

la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi.

Forma

vinovăției inculpatului recurent este intenția indirectă.

Chiar

și o afectare a discernământului, apreciată însă de Comisia

superioară a I.N.M.L. ca o posibilitate si nu o certitudine, nu poate avea

drept consecință înlăturarea răspunderii penale a

recurentului inculpat G.M.P.

b) Nu

este fondată nici critica întemeiată pe cazul de casare prevăzut

de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen., prin care se tinde la schimbarea

încadrării juridice din infracțiunea de omor deosebit de grav în cea

de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. (2) C. pen.

Se are

în vedere cu titlu de premisă că latura subiectivă a

infracțiunii de omor constă în intenția de a ucide un om.

Aceasta se manifestă atât sub forma intenției directe cât și a

intenției indirecte, după cum infractorul prevede că fapta sa

(comisivă sau omisivă) va produce ca rezultat moartea unei persoane

și dorește sau voiește producerea acesteia ori deși nu o

dorește, o acceptă în mod conștient.

Latura

subiectivă a infracțiunii de ucidere din culpă constă în

săvârșirea faptei fie din culpă simplă, fie din culpă

profesională sau specială, ca urmare a nerespectării

dispozițiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exercitarea

unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite

activități.

De

remarcat că inculpatul nu se afla în exercitarea unei profesii ori meserii

și nici a unei activități oarecare, ci se afla într-un cadru

riguros determinat, era militar ca santinelă în serviciul de gardă

sau pază pe lângă depozitele de armament muniții sau materiale

explozive.

În

legătură cu reținerea în sarcina inculpatului a

săvârșirii infracțiunii de omor deosebit de grav, se cuvin

făcute următoarele precizări:

-

până la modificarea Codului penal prin Legea nr. 278/2006, era incriminat

omorul săvârșit „asupra unui ... militar în timpul sau în

legătură cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau publice ale

acestuia” [art. 176 alin. (1) lit. f) C. pen.];

- prin

Legea nr. 278/2006 s-a introdus lit. g) la art. 176 alin. (1), cu

următorul cuprins: „omorul săvârșit de către .... un

militar în timpul sau în legătură cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu

sau publice ale acestuia”, prevedere legală intrată în vigoare la 30

de zile de la apariția Legii nr. 278/2006.

Această

ultimă prevedere legală este de fapt cea care responsabilizează

militarul aflat în timpul sau în legătură cu îndeplinirea îndatoririlor

de serviciu sau publice, să manifeste o atenție deosebită în

lipsa căreia poate deveni subiect activ al acestei infracțiuni.

Este o

prevedere legală care conferă răspunderii penale un caracter

obiectiv, fiind suficientă comiterea omorului în circumstanțele

legale incriminate (în timpul sau în legătură cu îndeplinirea

îndatoririlor de serviciu sau publice ale subiectului activ

circumstanțiat).

În

speță circumstanța legală este îndeplinită deoarece

fapta inculpatului sold. (rez.) G.M.P. a fost săvârșită „în

timpul” cât se afla în exercitarea serviciului de gardă în postul de

pază nr. 1 la U.M. 01191 Lipova, jud. Arad [chiar dacă ora de

efectuare a schimbului era ușor depășită, schimbarea

posturilor era în desfășurare, iar serviciul de gardă al militarului

aflat în post se consideră terminat, în conformitate cu art. 110 alin. (5)

din Regulamentul serviciului interior, la schimbarea santinelelor].

Sub alt

aspect manevrarea armei (dezasigurarea, introducerea cartușului pe

țeava) cu scopul de a „speria” victima a cărei deplasare fusese

observată de către inculpat, declanșarea focului și

uciderea ei datorită manevrării trăgaciului,

neurmărită dar acceptată ca posibilitate de inculpat

conferă faptei săvârșite încadrarea în infracțiunea de omor

comisă cu intenție indirectă.

Cum pe

de altă parte se susține și că infracțiunea de

încălcare de consemn a fost greșit imputată în sarcina

recurentului inculpat G.M.P., Înalta Curte are în vedere pentru relevarea

netemeiniciei acestei critici că în conformitate cu fișa pazei

cazărmii 853 din data de 17 septembrie 2006, inculpatul sold. G.M.P. a

fost repartizat să execute paza în postul nr.1, în schimbul al III-lea

(între orele 15

00

-18

00

), militarii din cele trei

schimburi fiind declarați „apți pază” de către medicul unității

și „pregătiți să execute misiunea de pază” de

către comandantul subunității de gardă.

În

conformitate cu dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. a) din Regulamentul

serviciului interior (R.G.-2) odată intrată în serviciul de pază

santinela este obligată „să respecte și să execute întocmai

consemnul general și particular” ale postului său (art. 97 și

art. 98 din același regulament).

Conform

art. 97, printre îndatoririle consemnului general pe care santinela este

obligată să le respecte se numără:

- „păzesc

postul încredințat”;

- „nu

părăsesc postul, chiar dacă viața le este în pericol,

până nu sunt schimbați de către una dintre persoanele

cărora li se subordonează”;

- „nu

îndreaptă armamentul împotriva nici unei persoane și nu face uz de

armă decât în situațiile în care ea sau postul păzit sunt

atacate”, aceasta făcându-se cu respectarea prevederilor legale (Legea nr.

17/1996).

De

asemenea, santinela este obligată să respecte prevederile consemnului

particular prin care se detaliază obiectivele păzite (în speță

„Pavilioanele M și N din incinta tehnică nr. 3, depozitul de armament

și muniție din incinta tehnică nr. 2, poarta de acces nr. 3,

parcul auto și latura de vest a cazărmii cuprinse între limitele de

patrulare”), precum și reperele, itinerariul și modul de acțiune

în îndeplinirea misiunii de pază.

În

timpul cercetărilor s-a stabilit că aceste prevederi îi erau

cunoscute inculpatului care a mărturisit că intenționa ca la

terminarea stagiului militar să devină militar profesionist.

Faptul

că inculpatul sold. (rez.) G.M.P., la data de 17 septembrie 2006,

și-a încălcat cu știință prevederile consemnului

general și particular al postului de pază nr.1 (care are în

responsabilitate și depozitul de armament și muniție din incinta

tehnică nr. 2) și și-a părăsit itinerariul de

patrulare, a manevrat arma din dotarea sa în alte condiții decât cele

legale și mai ales a executat foc către o altă persoană, îi

conferă o gravitate aparte, iar încadrarea juridică este în

prevederile art. 333 alin. (3) C. pen.

c) Sunt

însă fondate criticile întemeiate pe incidența în cauză a

cazului de casare, prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Astfel,

sub un prim aspect, se are în vedere că în capitolul IV al Codului penal,

în secțiunea „pedepselor complementare”, este cuprinsă și cea a

degradării militare care, conform art. 67 alin. (2) C. pen., se

aplică obligatoriu condamnaților militari și rezerviști,

dacă pedeapsa principală este închisoarea mai mare de 10 ani sau

detențiunea pe viață.

Cum

potrivit ierarhiei militare nu exista un grad inferior celui de soldat

rezultă pe calea unui silogism logico-formal și juridic că

pedeapsa degradării militare nu putea fi aplicată și

recurentului inculpat soldat G.M.P., sens în care, admițându-se recursul

declarat de acesta se va dispune înlăturarea pedepsei complementare

indicată.

Concomitent,

se apreciază că pedeapsa rezultantă aplicată într-un

cuantum de 19 ani închisoare este totuși extrem de severă și nu

satisface în totalitate scopurile și finalitățile ei definite

prin dispozițiile art. 52 C. pen., raportat, pe de o parte, la necesara ei

caracterizare ca măsură de constrângere și reeducare a

recurentului inculpat, cât și față de nevoia prevenirii

săvârșirii de noi infracțiuni.

Tot

astfel, se are în vedere că această pedeapsă nu este în totul

judicios dozată prin prisma criteriilor legale de individualizare

judiciară prevăzută de art. 72 C. pen.

Deși

este indubitabil pericolul social generic și concret sporit al

infracțiunii de omor comisă, se are în vedere că nu au fost în

totalitate valorificate datele care circumstanțiază totuși

favorabil persoana recurentului inculpat G.M.P., care nu are antecedente penale

(este necăsătorit, studii – școala profesională), iar din

caracterizarea de la serviciu de la U.M. 01191 Lipova, județul Arad

rezultă că era un bun executant al ordinelor primite, și-a

însușit regulamentul de pază, cunoscând foarte bine prevederile

consemnului general și a uzului de armă, s-a remarcat la toate

ședințele de tragere printr-o precizie și viteză de

executare a focului, iar la controalele efectuate privind modul de executare a

serviciului de gardă, nu a fost găsit niciodată neregulamentar,

în fapt urmând a se angaja ca voluntar după stagiul militar.

Pentru considerentele de mai sus,

urmează ca admițându-se recursul declarat de inculpatul G.M.P.

să se dispună casarea deciziei recurate numai cu privire la

individualizarea pedepsei și rejudecând:

Se va descontopi pedeapsa

rezultantă de 19 ani închisoare în pedepsele componente de 19 ani

închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 174 - art. 176 alin.

(1) lit. g) C. pen. și 3 ani închisoare pentru infracțiunea

prevăzută de art. 333 alin. (3) C. pen. care vor fi repuse în

individualitatea lor.

Se va reduce de la 19 ani

închisoare la 15 ani închisoare pedeapsa aplicată pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 174 – art. 176 alin. (1) lit. g) C.

pen.

În baza art. 65 C. pen., se vor

interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a II), b) C.

pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

Se va înlătura pedeapsa

complementară a degradării militare, prevăzută de art. 67 alin.

(2) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34

lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. se vor contopi pedepsele aplicate,

urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare

și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a II), b)

C. pen.

Se va face aplicarea

dispozițiilor art. 71- 64 lit. a II), b) C. pen.

Între aceste limite, urmează

a se menține restul dispozițiilor deciziei recurate.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul G.M.P. împotriva deciziei penale nr. 13 din 05 noiembrie 2008 a

Curții Militare de Apel.

Casează decizia recurată

numai cu privire la individualizarea pedepsei și rejudecând:

Descontopește pedeapsa

rezultantă de 19 ani închisoare în pedepsele componente de 19 ani

închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 174 – 176 alin. (1) lit. g) C.

pen. și 3 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 333 alin. (3)

C. pen. pe care le repune în individualitatea lor.

Reduce de la 19 ani închisoare la

15 ani închisoare pedeapsa aplicată pentru săvârșirea

infracțiunii prev. de art. 174 – 176 alin. (1) lit. g) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. interzice

inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a II), b) C. pen. pe o durată

de 5 ani după executarea pedepsei principale.

Înlătură pedeapsa

complementară a degradării militare, prev. de art. 67 alin. (2) C.

pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34

lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. contopește pedepsele aplicate,

urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare

și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a II), b) C. pen.

Face aplicarea dispozițiilor

art. 71- 64 lit. a II), b) C. pen.

Menține restul

dispozițiilor deciziei recurate.

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de partea responsabilă civilmente Ministerul Apărării,

împotriva deciziei penale nr. 13 din 05 noiembrie 2008 a Curții Militare

de Apel.

Respinge ca tardiv recursul declarat de partea

civilă T.L., împotriva aceleiași decizii.

Cheltuielile judiciare ocazionate

cu soluționarea recursului inculpatului rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului

desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, în

sumă de 100 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiției

și Libertăților Cetățenești.

Obligă recurenta parte civilă

și recurenta parte responsabilă civilmente la plata sumei de câte 200

lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 11

martie 2009.