ÎCCJ, decizie (scj.ro #83833)

ÎCCJ, decizie (scj.ro #83833) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Omor deosebit de grav. Tentativă. Omor

săvârșit asupra unui militar. Omor săvârșit de către

un militar

Cuprins pe

materii:

Drept penal. Partea

specială. Infracțiuni contra persoanei. Infracțiuni contra

vieții, integrității corporale și

sănătății

Indice

alfabetic:

Drept penal

-

omor deosebit de grav

-

tentativă

-

omor săvârșit asupra unui militar

-

omor săvârșit de către un

militar

C. pen.,

art. 20, art. 174, art. 176 alin. (1) lit. f) și g)

Tentativa

la infracțiunea de omor, săvârșită de către un militar

în timpul îndatoririlor de serviciu, prin executarea unor manevre periculoase

cu arma care au avut ca rezultat acționarea trăgaciului armei și

declanșarea unor focuri de armă în direcția unui alt militar, cauzându-i

plăgi împușcate, se încadrează în dispozițiile art. 20

raportat la art. 174 combinat cu art. 176 alin. (1) lit. g) C. pen., iar nu

și în art. 176 alin. (1) lit. f) din același cod, întrucât elementul

circumstanțial de agravare prevăzut în art. 176 alin. (1) lit. f) C.

pen., referitor la săvârșirea omorului asupra unui magistrat, polițist,

jandarm ori asupra unui militar în timpul sau în legătură cu

îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau publice ale acestora, presupune ca

mobilul faptei să îl constituie răzbunarea sau ura împotriva

persoanei asupra căreia este săvârșită fapta, din cauza

serviciului pe care aceasta îl îndeplinește.

I.C.C.J.,

Secția penală, decizia nr. 1091 din 21 martie 2011

Prin sentința nr. 18

din 24 martie

2010 a

Tribunalului Militar Teritorial București, inculpatul soldat voluntar rez.

R.D.

a fost condamnat la 3 ani

închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1)

lit. a) - c) C. pen. pe durata prevăzută în art. 71 alin. (2) C. pen.

pentru tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav

prevăzută în art. 20 C. pen. raportat la art. 174 coroborat cu art.

176 alin. (1) lit. f) și g) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art.

76 C

. pen.

Totodată, inculpatul

a fost condamnat la 6 luni închisoare pentru infracțiunea de călcare

de consemn prevăzută în art. 333 alin. (1) C. pen.

În baza art. 33 lit. a)

și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa

cea mai grea de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor

prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) - c) C. pen. pe durata

prevăzută în art. 71 alin. (2) C. pen.

Pentru a dispune în

aceste sens, instanța de fond a reținut următoarele:

Inculpatul soldat rez.

R.D. a fost angajat ca soldat voluntar pe bază de contract de către

Ministerul Apărării Naționale, începând cu data de 17 aprilie

2006, în funcția de pistolar, contractul fiindu-i reînnoit la 17 aprilie

2007.

În perioada 31 ianuarie

2007 - 29 mai 2007, plutonul din care făcea parte inculpatul executa

serviciul de pază la o unitate militară - cazarma C.

În ziua de 20 aprilie

2007, inculpatul R.D., împreună cu colegul său, caporal P.N., a

executat serviciul de patrulă în cazarma C. până la ora 14.00,

după care au ridicat de la corpul de gardă armamentul din dotare în

vederea exercitării controlului antiterorist în zona punctului de control

de la intrarea în cazarmă.

În intervalul 14.30 -

15.45, inculpatul, împreună cu militarul arătat mai sus, a efectuat

controlul tuturor autoturismelor și persoanelor care s-au deplasat în zona

punctului de control/acces.

Aproximativ în jurul

orelor 15.50, întrucât în zonă nu au mai circulat autovehicule sau

persoane, inculpatul s-a așezat pe un scaun aflat lângă stâlpul drept

al barierei, vis-a-vis de clădirea punctului de control/acces în unitate,

fiind orientat cu fața spre acest imobil.

În momentul în care s-a

așezat pe scaun, inculpatul R.D.

avea

cureaua

armei petrecută peste umărul drept, țeava acesteia fiind

orientată oblic, în jos, cu patul rabatat (pliat pe armă, în

poziția „închis”), arma fiind sprijinită pe genunchiul drept.

Partea

vătămată fruntaș V.M. se afla în dreptul ușii de acces

în clădirea punctului de control/acces stând în picioare, iar șeful

patrulei, martorul P.N., se afla în stânga părții vătămate,

lângă stâlpul stâng al barierei, vis-a-vis de inculpat, ambii cu fața

către acesta din urmă.

Inculpatul a dezasigurat

arma și a apucat cu mâna dreaptă port-închizătorul acesteia,

acționându-l într-o cursă completă specifică

operațiunii de încărcare a armei. Acest fapt a fost observat de

către martorul caporal P.N., care, sesizând potențialul de

periculozitate al manevrei de mai sus, l-a atenționat pe inculpat să

nu se mai joace cu arma.

Imediat după ce a

fost atenționat, inculpatul R.D. s-a ridicat de pe scaun și, având

cureaua armei așezată peste umărul drept, cu arma

sprijinită pe șoldul drept, cu mâna dreaptă, fără a

privi spre armă, a încercat să o asigure, însă procedând ca

și anterior, în același mod neprofesionist, nerespectând

dispozițiile legale privind mânuirea armamentului din dotare, a

acționat trăgaciul armei, declanșând astfel un foc în serie

scurtă în direcția părții vătămate.

Urmare a focurilor

executate de către inculpat, partea vătămată a căzut

la pământ, în apropierea treptelor de la clădirea punctului de

control/acces în unitate,

suferind

două

plăgi împușcate la nivelul abdomenului.

După producerea

incidentului, inculpatul a așezat arma lângă el, pe pământ, de

unde a fost ridicată și asigurată de către martorul

plutonier P.A.

Partea

vătămată, fruntaș V.M., a fost transportată de

îndată cu o ambulanță la Spitalul Clinic de Urgentă Militar

Central „Dr. Carol Davila” București unde, conform foii de observație

clinică generală

întocmită

de către Secția Chirurgie

I,

a fost internată, în perioada

20

aprilie -

6

august

2007,

cu diagnosticul:

„Plagă prin armă de foc cu leziuni multiple; ruptură de

stomac, ruptură de splină și rinichi stâng. Plagă colon

(operat). Șoc hemoragie. Status posttraumatism prin împușcare cu

multiple leziuni viscerale. Amputație

1/3

medie coapsă, membru pelvin

bilateral. Escare de

decubit regiune sacrală și

trohanteriană bilateral.”

Prin decizia nr. 3 din 29

septembrie 2010, Curtea Militară de Apel a dispus, între altele,

următoarele:

A admis apelurile

declarate de Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial

București și inculpat împotriva sentinței nr. 18 din 24 martie

2010 și, în consecință, a desființat hotărârea

atacată numai cu privire la latura penală, în sensul că l-a

condamnat pe inculpat la 3 ani și 4 luni închisoare și interzicerea

drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) - c) C. pen. pe timp de

3 ani pentru tentativă la omor deosebit de grav prevăzută în

art. 20 C. pen. raportat la art. 174 combinat cu art. 176 alin. (1) lit. f)

și g) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 333

alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 alin. (1) lit. e) C.

pen., l-a condamnat pe același inculpat la 2 luni închisoare pentru

infracțiunea de călcare de consemn

Conform art. 33 lit.

b), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., a aplicat

inculpatului pedeapsa principală cea mai

grea de 3 ani și 4 luni închisoare, alături de pedeapsa interzicerii

drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) - c) C. pen. pe timp de

3 ani, iar pe perioada indicată în art. 71 C.pen., a interzis inculpatului

drepturile prevăzute în art.

64

C

. pen.

Împotriva deciziei, în

termen legal, a declarat recurs, între alții, inculpatul R.D.

Cu ocazia dezbaterilor,

Înalta Curte de Casație și Justiție a pus în discuție

contradictorie, din oficiu, cazul de casare prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. referitor la încadrarea juridică a faptei.

Asupra recursului

declarat de inculpatul R.D, critica referitoare la greșita încadrare

juridică a faptei, apărarea apreciind-o ca fiind corectă pe cea

prevăzută în art. 184 alin. (2) și (4) C. pen.,

„vătămare corporală din culpă”, deoarece, se susține,

rezultatul - moartea victimei - a fost consecința unei greșeli în

mânuirea armamentului, este neîntemeiată.

Aspectul de drept

referitor la forma și modalitatea de vinovăție cu care

inculpatul a săvârșit fapta a fost examinat - la cererea acestuia -

atât de către instanța de fond, cât și de către

instanța de prim control judiciar, Înalta Curte de Casație și

Justiție însușindu-și toate argumentele de fapt și de drept

expuse în cele două hotărâri atacate.

În raport cu

funcția îndeplinită - militar - și cu pregătirea

specifică, inclusiv cu privire la mânuirea armamentului din dotare, este

neîntemeiată apărarea acestuia în sensul că totul s-a petrecut

ca „o joacă”, a fost „un accident.”

Împrejurările

și modul concret în care inculpatul a acționat (astfel cum au fost

anterior prezentate și cum au rezultat din probele administrate) relevă,

precumpănitor, vinovăția acestuia sub forma intenției

indirecte, iar nu pe cea a culpei, fiind irelevante - în prezenta cauză -

alte împrejurări invocate de apărare, cum ar fi: că nu au

existat conflicte anterioare, că nu o cunoștea pe victimă,

că imediat după împușcare a telefonat la corpul de pază,

că a acordat ajutor material și bănesc și că nu a

existat un mobil al faptelor.

Înalta Curte de

Casație și Justiție va admite, însă, recursul inculpatului,

prin prisma cazurilor de casare prevăzute în art. 385

9

alin.

(1) pct. 17 și 14 C. proc. pen., examinate din oficiu, pentru

următoarele motive:

- elementul

circumstanțial agravant introdus în textul art. 176 alin. (1) C. pen. prin

lit. f), de Legea nr. 140/1996, are în vedere pericolul social sporit pe care

îl reprezintă omorul săvârșit asupra unei persoane care

îndeplinește o funcție care implică exercițiul

autorității de stat, din răzbunare sau ură împotriva

acesteia, din cauza serviciului pe care îl îndeplinește. Textul art. 176

alin. (1) lit. f) C. pen. este o variantă agravată a formei

calificate de omor prevăzută în art. 175 alin. (1) lit. f) C. pen.,

având ca deosebire esențială aceea că subiectul pasiv nu

este

orice persoană care

desfășoară o activitate de serviciu sau o activitate

publică, ci o persoană care are calitatea de magistrat,

polițist, jandarm ori militar.

Or, examinarea tuturor

probelor relevă că fapta nu a avut ca mobil răzbunarea sau ura

împotriva victimei, din cauza serviciului pe care îl îndeplinește,

împrejurare necontestată de către acuzare și de către

părțile procesului.

- împrejurările

comiterii faptei, și chiar natura acesteia, nu justifică concluzia

imperativului interzicerii tuturor drepturilor prevăzute în art. 64 C.

pen., nici ca pedeapsă complementară, nici ca pedeapsă

accesorie.

Față

de considerentele ce preced, Înalta Curte de Casație și

Justiție, în temeiul art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., a

admis recursul declarat de inculpat împotriva deciziei nr. 3 din 29 septembrie

2010, a casat, în parte, decizia atacată și rejudecând: a descontopit

pedeapsa rezultantă în cele două pedepse componente; în temeiul art.

334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei în

tentativă la omor deosebit de grav prevăzută în art. 20 raportat

la art. 174 combinat cu art. 176 alin. (1) lit. g) C. pen., cu aplicarea art.

74 și art. 76 alin. (2) C. pen.; a menținut pedeapsa de 3 ani și

4 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art.

64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen., precum

și pedeapsa de 2 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea de

călcare de consemn; conform dispozițiilor art. 33 lit. a), art. 34

alin. (1) lit. b) și art. 35 C. pen., a contopit pedepsele, urmând ca

inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 4 luni

închisoare, precum și pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b)

și lit. c) C. pen. pe timp de 3 ani, iar pe durata prevăzută în

art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute în art. 64

alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. cu titlu de

pedeapsă accesorie, menținând celelalte dispoziții ale deciziei

atacate.