ÎCCJ, decizie (scj.ro #83900)

Pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi. Detențiune pe viață Cuprins pe materii: Drept penal. Partea generală. Pedepsele. Pedepsele complementare și pedepsele accesorii aplicabile persoanei fizice Indice alfabetic: Drept penal - pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi - detențiune pe viață C. pen ., art. 64 Aplicarea pedepsei principale a detențiunii pe viață nu exclude aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi prevăzută în art. 64 C. pen ., întrucât persoana condamnată la pedeapsa detențiunii pe viață poate beneficia de înlocuirea acestei pedepse, în condițiile art. 55 alin. (2) C. pen ., cu pedeapsa închisorii de 25 de ani sau de liberarea condiționată, conform art. 55 1 C. pen ., iar în aceste cazuri, pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi se execută, după executarea pedepsei principale a închisorii care înlocuiește detențiunea pe viață ori după ce pedeapsa detențiunii pe viață se consideră executată.

I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 927 din 11 martie 2010 Prin sentința penală nr. 183 din 27 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț, inculpatul N.I.

a fost condamnat la următoarele pedepse: - pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav prevăzută în art. 174, art. 175 alin. (1) lit. d), art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen . (victimă R.M.), cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen ., la pedeapsa detențiunii pe viață; - pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav prevăzută în art. 174, art. 175 alin. (1) lit. d), art. 176 alin. (1) lit. c) și d) C. pen ., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen . (victimă P.M.), la pedeapsa detențiunii pe viață; - pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor deosebit de grav, prevăzută în art. 20, art. 21 alin. (2) teza II-a C. pen . raportat la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. d), art. 176 alin. (1) lit. c) și d) C. pen ., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen . (parte vătămată I.A.), la pedeapsa de 20 de ani închisoare; - pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în formă agravată, prevăzută în art. 211 alin. (2 1 ) lit. c), cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen . (parte vătămată R.M.), la pedeapsa de 20 de ani închisoare; - pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în formă agravată, prevăzută în art. 211 alin. (2 1 ) lit. c), cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen . (parte vătămată P.M.), la pedeapsa de 20 de ani închisoare; - pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în formă agravată,

prevăzută în art. 211 alin. (2 1 ) lit. c), cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen . (parte vătămată P.A.), la pedeapsa de 20 de ani închisoare. În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 C. pen ., s-a aplicat inculpatului N.I. pedeapsa rezultantă a detențiunii pe viață, urmând ca inculpatul să execute această pedeapsă. În temeiul art. 176 C. pen . raportat la art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen ., s-a aplicat inculpatului N.I. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen . pe durata a 10 ani, ce va fi executată după executarea pedepsei principale. În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen ., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen . pe durata executării pedepsei principale.

Prin decizia nr. 140 din 15 decembrie 2009, Curtea de Apel Bacău, Secția penală, cauze minori și familie, a admis apelul inculpatului, a desființat în parte sentința penală nr. 183 din 27 octombrie 2009 a Tribunalului Neamț, în sensul că a înlăturat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, menținându-se celelalte prevederi ale sentinței penale apelate. Instanța de prim control judiciar a apreciat că inculpatul are de executat pedeapsa rezultantă a detențiunii pe viață, însă în raport cu art. 53, art. 65 și art. 66 C. pen . nu i se poate aplica în vederea executării și pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, între alții, procurorul, care a criticat decizia penală nr. 140 din 15 decembrie 2009 a Curții de Apel Bacău sub aspectul înlăturării pedepsei complementare aplicate inculpatului.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând recursul procurorului prin prisma motivelor invocate și din oficiu, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc . pen ., constată fondat recursul procurorului, pentru următoarele considerente: Instanța de apel, în mod eronat, a înlăturat pedeapsa complementară aplicată de instanța de fond inculpatului N.I. în cauza dedusă judecății. Dispozițiile art. 176 alin. (1) C. pen . se interpretează în sensul că „omorul deosebit de grav” se pedepsește cu detențiunea pe viață plus interzicerea unor drepturi, ca pedeapsă complementară sau închisoare de la 15 la 25 de ani plus interzicerea unor drepturi, ca pedeapsă complementară. „Detențiunea pe viață” este o pedeapsă severă, ce presupune executarea acesteia, de regulă, pe durată îndelungată (pe viață).

Însă, de la această regulă sunt și excepții reglementate de Codul penal, după cum urmează: - art. 55 C. pen . și art. 55 2 C. pen . reglementează posibilitatea înlocuirii pedepsei detențiunii pe viață cu închisoarea pe timp de 25 de ani, când cel condamnat la pedeapsa detențiunii pe viață a împlinit vârsta de 60 de ani în timpul executării acestei pedepse; - art. 55 1 C. pen . reglementează posibilitatea acordării beneficiului liberării condiționate condamnatului la pedeapsa detențiunii pe viață, dacă cel în cauză a executat 20 de ani de detențiune, a fost stăruitor în muncă, disciplinat și a dat dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale.

De asemenea, poate fi liberat condiționat condamnatul care a trecut de vârsta de 60 de ani pentru bărbați și 55 de ani pentru femei, dacă a executat 15 ani de detențiune și îndeplinește și condițiile prevăzute în art. 55 1 alin. (1) C. pen . În condițiile în care un condamnat la detențiune pe viață ar beneficia de înlocuirea acesteia în închisoare pe timp de 25 de ani sau ar fi liberat condiționat, în condițiile stipulate de art. 55 - 55 2 C. pen ., ar însemna ca în momentul în care pedeapsa principală este considerată executată să-și redobândească toate drepturile civile, ceea ce constituie o discriminare față de ceilalți condamnați aflați în executarea unor pedepse cu închisoarea, mai puțin severe decât detențiunea pe viață și care, după executarea pedepsei principale, încep executarea pedepsei complementare, prin interzicerea unora sau mai multor drepturi civile prevăzute în art. 64 C. pen . Prin urmare, în mod greșit a fost înlăturată pedeapsa complementară.

Pentru aceste considerente, conform art. 385 15 pct. 2 lit. a) C. proc . pen ., Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de procuror împotriva deciziei nr. 140 din 15 decembrie 2009 a Curții de Apel Bacău, Secția penală, cauze minori și familie, a casat decizia penală atacată și, rejudecând, a menținut sentința penală nr. 183 din 27 octombrie 2009 a Tribunalului Neamț.