ÎCCJ, decizie (scj.ro #83822)

Tentativă. Omor deosebit de grav. Omor săvârșit asupra unui polițist Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracțiuni contra persoanei.

Infracțiuni contra vieții, integrității corporale și sănătății Indice alfabetic: Drept penal - tentativă - omor deosebit de grav - omor săvârșit asupra unui polițist C. pen ., art. 20, art. 174, art. 176 alin. (1) lit. f) Fapta inculpatului, oprit în trafic în cadrul unei investigații efectuate de poliție, de a pune în mișcare autoturismul, în timp ce un polițist se afla cu picioarele pe scărița autoturismului și cu o mână prins de bara metalică de deasupra autoturismului, de a continua deplasarea în trafic cu viteză, inclusiv pe contrasens, și de a accidenta o altă mașină, în timp ce polițistul se afla în exteriorul autoturismului, inculpatul efectuând manevre prin care să își asigure scăparea de urmărirea unei mașini de poliție și de victimă, constituie tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav, fiind incidente dispozițiile art. 176 alin. (1) lit. f) C. pen ., referitoare la săvârșirea faptei asupra unui polițist în timpul îndeplinirii îndatoririlor de serviciu ale acestuia.

I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 642 din 18 februarie 2011 Prin sentința penală nr. 84/S/2009, Tribunalul Brașov, în baza art. 334 C . proc . pen ., a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută în art. 20 C . pen . raportat la art. 174 și art. 176 alin. (1) lit. f) C. pen ., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen ., în infracțiunea prevăzută în art. 239 alin. (4) C. pen . cu referire la art. 182 alin. (2) teza finală C. pen . și aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen . În baza art. 239 alin. (4) C. pen . cu referire la art. 182 alin. (2) teza finală C. pen . și aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen ., a condamnat pe inculpatul N.D. la o pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 239 alin. (2) C. pen ., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen ., a condamnat același inculpat la o pedeapsa de 6 luni închisoare. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen ., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen . Pentru a pronunța această hotărâre, în fapt s-au reținut următoarele: În luna decembrie 2006, Serviciul de Poliție Transporturi Maritime Constanța a efectuat o serie de investigații relativ la posibila săvârșire de infracțiuni prin interpunerea în circuitul financiar a unor firme.

În vederea efectuării acestor investigații, în data de 27 decembrie 2006, s-a intenționat realizarea unui „flagrant” care să conducă la identificarea persoanelor implicate în aceste activități comerciale, considerate ilegale de către organele de poliție, acțiunea fiind coordonată de către L.R., care la acel moment ocupa funcția de șef al Serviciului de Poliție Transporturi Maritime Constanța. În vederea unei supravegheri corespunzătoare a activităților considerate drept infracționale de către organele de urmărire penală ce urmau a se desfășura în 27 decembrie 2006, a fost monitorizată Banca P., ocazie cu care în atenția polițiștilor a intrat și inculpatul N.D. În cursul activităților desfășurate de polițiști, la 27 decembrie 2006, a fost urmărit autoturismul condus de inculpatul N.D., iar pe B-dul A. s-a intenționat de către organele de urmărire penală oprirea în trafic a acestui autoturism.

Autoturismul de poliție condus de agent șef Z.N. a pus în funcțiune girofarul, a rulat în paralel cu mașina inculpatului, iar prin porta-voce agentul șef Z.N. l-a somat pe inculpat să oprească pe dreapta, acesta din urmă conformându-se, rămânând cu motorul în funcțiune. Din mașina de poliție a coborât comisarul C.D. - parte vătămată în prezenta cauză, care s-a deplasat la autoturismul condus de inculpatul N.D., partea vătămată declinându-și calitatea de polițist și aplecându-se pe geamul deschis al portierei stânga față, încercând să scoată din contact cheile mașinii inculpatului pentru a avea siguranța faptului că aceasta - având motorul pornit - nu va părăsi locul. În acel moment, inculpatul N.D.

l-a lovit cu mâna peste față pe comisarul de poliție C.D., împingându-l pe acesta, acțiunea inculpatului având ca rezultat dezechilibrarea părții vătămate C.D. și căderea acesteia pe carosabil. La foarte scurt timp, de mașina inculpatului N.D. s-a apropiat și subcomisarul L.R. care i-a strigat inculpatului „Poliția! Oprește și coboară din mașină!”, însă inculpatul nu s-a supus acestei somații, a introdus autoturismul în viteză și l-a pus în mișcare. În acest moment, partea vătămată L.R. a urcat pe scărița autoturismului încercând să ajungă la volan și să scoată cheile din contact, însă inculpatul N.D. a pus în mișcare mașina, după ce în prealabil îl lovise peste braț pe L.R. și a demarat în viteză, în timp ce partea vătămată era „agățată” de autoturismul său, respectiv avea picioarele pe scărița menționată și mâna dreaptă prinsă de bara metalică de deasupra autoturismului.

Inculpatul N.D., deși l-a observat prins de autoturism său pe L.R., și-a continuat deplasarea, a accidentat din spate o altă mașină oprită la stop și a intrat inclusiv pe contrasens în încercarea sa de a părăsi zona respectivă. Inculpatul N.D. a parcurs inițial aproximativ 80 m , cu subcomisarul L.R. „agățat” de autoturismul său, după care a virat dreapta - deși nu era încadrat pe banda ce i-ar fi permis acest lucru -, pentru ca ulterior, după alți aproximativ 80 m , să vireze din nou dreapta, moment în care subcomisarul L.R., profitând de reducerea vitezei de către inculpat, a reușit să scoată din toc pistolul ce îl avea asupra sa și să-l someze pe inculpat. Inculpatul N.D. nu s-a conformat imediat, însă, după ce a mai parcurs aproximativ 30 m și văzând pistolul părții vătămate L.R.

la tâmpla sa, a oprit autoturismul și a fost condus la sediul Serviciului de Poliție Transporturi Maritime Constanța. Curtea de Apel Brașov, Secția penală și pentru cauze cu minori, prin decizia nr. 85/Ap din 18 noiembrie 2009, a admis apelul declarat de procuror împotriva sentinței penale nr. 84/S/2009 a Tribunalului Brașov, pe care a desființat-o sub aspectul dispoziției de schimbare a încadrării juridice dată faptei reținute în sarcina inculpatului N.D. prin rechizitoriu, cu privire la partea vătămată L.R. și al individualizării judiciare a pedepselor. În baza art. 334 C . proc . pen ., a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei reținute în sarcina inculpatului cu privire la partea vătămată L.R.

din infracțiunea de ultraj prevăzută în art. 239 alin. (4) C. pen . cu referire la art. 182 alin. (2) teza finală C. pen . și aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen ., în tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav prevăzută în art. 20 raportat la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) și art. 176 alin. (1) lit. f) C. pen ., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen . În baza art. 20 raportat la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) și art. 176 alin. (1) lit. f) C. pen ., a condamnat pe inculpatul N.D. la pedeapsa de 8 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) teza a II-a și b) C. pen ., pe o durată de 4 ani. A majorat pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată pentru comiterea infracțiunii de ultraj prevăzută în art. 239 alin. (2) C. pen ., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen ., la un an și 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 C . pen ., a contopit pedepsele și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen . pe o durată de 4 ani. A menținut celelalte dispoziții ale hotărârii atacate și a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat . Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs, între alții, inculpatul . Apărătorul inculpatului, în susținerea motivelor de recurs, a arătat că, în mod nejustificat, instanța de apel a schimbat încadrarea juridică a faptei în infracțiunea de tentativă la omor deosebit de grav.

Analizând legalitatea și temeinicia deciziei recurate sub aspectul motivelor invocate, conform art. 385 6 alin. (2) C. proc . pen ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține că recursul declarat în cauză nu este fondat, urmând a fi respins ca atare, pentru următoarele considerente: Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că situația de fapt a fost corect reținută de cele două instanțe în urma coroborării tuturor probelor administrate atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de cercetare judecătorească, încadrarea juridică dată faptelor corespunde situației de fapt reținute, în mod corect stabilind instanța de apel că în cauză sunt întrunite condițiile tragerii la răspundere a inculpatului N.D.

pentru tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav prevăzută în art. 20 raportat la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) și art. 176 alin. (1) lit. f) C. pen ., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen . și pentru infracțiunea de ultraj prevăzută în art. 239 alin. (2) C. pen ., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen . Analizând actele și lucrările dosarului se constată că tribunalul a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută în art. 20 C . pen . raportat la art. 174 și art. 176 alin. (1) lit. f) C. pen . - astfel cum a fost trimis în judecată inculpatul - în infracțiunea prevăzută în art. 239 alin. (4) C. pen . cu referire la art. 182 alin. (2) teza finală C. pen ., reținând că punerea în primejdie a vieții s-a realizat ca un rezultat mai grav decât cel urmărit de inculpat, ce i se poate imputa numai din culpă.

Așa cum rezultă din situația de fapt expusă anterior, partea vătămată s-a aflat în exteriorul unei mașini care circula pe un drum public principal, cu un trafic intens ziua, într-un oraș mare, mașina fiind condusă cu viteză de către șofer, trecând prin fața mașinilor aflate în coloană la semafor, inclusiv pe contrasens, mașină care a lovit un alt autoturism aflat în trafic chiar cu partea stângă - față unde se afla partea vătămată, pe o distanță de circa 500 m (potrivit procesului-verbal de reconstituire), într-un sector cu curbe, în condițiile în care șoferul încerca să scape de urmărirea mașinii de poliție și de victimă, toate acestea fiind elemente care reliefează în mod clar starea de pericol grav și imediat în care s-a aflat partea vătămată, fiind suficient ca la un moment dat aceasta să-și piardă echilibrul și să cadă, fiind de notorietate faptul că impactul (mai ales la o viteză mare) cu asfaltul și/sau cu alte autoturisme aflate în trafic cauzează nu doar leziuni foarte grave, ci chiar decesul.

Toți martorii oculari au observat faptul că partea vătămată a rămas agățată de bara de sus a autoturismului condus de inculpat, însă inculpatul nu a oprit, ci a continuat înaintarea, deși auzea sirena mașinii de poliție din urma sa și țipetele părții vătămate. Martorii au confirmat existența manevrelor periculoase efectuate de inculpat: A.C. a văzut că inculpatul a mers cu viteză. S.L. a văzut vehiculul inculpatului lovind autoturismul martorei S.L. cu partea stânga - față, după care a trecut în viteză făcând o curbă la dreapta, partea vătămată strigând spre ei să vină cu mașinile și să-l blocheze. Martorul B.C. a văzut partea vătămată agățată numai în mâini, deoarece picioarele i-au alunecat de pe scărița mașinii, a văzut că inculpatul a accelerat, mărind viteza de deplasare, ajungând pe contrasens, efectuând un viraj la dreapta, de asemenea, în viteză mare.

Întreaga acțiune a inculpatului nu poate decât să ducă la concluzia că acesta nu numai că a prevăzut pericolul pentru partea vătămată, ci chiar a acceptat posibilitatea producerii lui pentru a putea scăpa de urmărire, faptul că partea vătămată nu a căzut, iar rezultatul mai grav nu s-a produs, datorându-se exclusiv acesteia. În aceste condiții, aprecierea primei instanțe în sensul că inculpatul a acționat cu praeterintenție , iar punerea în primejdie a vieții părții vătămate i se poate imputa numai din culpă apare ca fiind eronată, schimbarea încadrării juridice efectuată cu privire la fapta în discuție fiind neîntemeiată. În consecință, încadrarea juridică corectă a faptei este aceea dată de instanța de apel, respectiv art. 20 raportat la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) și art. 176 alin. (1) lit. f) C. pen ., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen . - tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav.

Față de considerentele ce preced, Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc . pen ., a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.D. împotriva deciziei penale nr. 85/Ap din 18 noiembrie 2009 a Curții de Apel Brașov, Secția penală și pentru cauze cu minori.