ÎCCJ, decizie (scj.ro #83822)

ÎCCJ, decizie (scj.ro #83822) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Tentativă. Omor

deosebit de grav. Omor săvârșit asupra unui polițist

Cuprins pe materii:

Drept penal. Partea specială.

Infracțiuni contra persoanei. Infracțiuni contra vieții,

integrității corporale și sănătății

Indice alfabetic:

Drept penal

-

tentativă

-

omor

deosebit de grav

-

omor

săvârșit asupra unui polițist

C.

pen

.,

art. 20, art. 174, art. 176 alin. (1) lit. f)

Fapta inculpatului, oprit în trafic în cadrul unei

investigații efectuate de poliție, de a pune în mișcare

autoturismul, în timp ce un polițist se afla cu picioarele pe

scărița autoturismului și cu o mână prins de bara

metalică de deasupra autoturismului, de a continua deplasarea în trafic cu

viteză, inclusiv pe contrasens, și de a accidenta o altă

mașină, în timp ce polițistul se afla în exteriorul

autoturismului, inculpatul efectuând manevre prin care să își asigure

scăparea de urmărirea unei mașini de poliție și de

victimă, constituie tentativă la infracțiunea de omor deosebit

de grav, fiind incidente dispozițiile art. 176 alin. (1) lit. f) C.

pen

., referitoare la săvârșirea faptei asupra

unui polițist în timpul îndeplinirii îndatoririlor de serviciu ale

acestuia.

I.C.C.J., Secția penală, decizia

nr. 642 din 18 februarie 2011

Prin

sentința penală nr. 84/S/2009, Tribunalul Brașov, în baza art.

334 C

.

proc

.

pen

., a dispus schimbarea încadrării juridice

din infracțiunea prevăzută în art.

20 C

.

pen

.

raportat la art. 174 și art. 176 alin. (1) lit. f) C.

pen

.,

cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C.

pen

., în

infracțiunea prevăzută în art. 239 alin. (4) C.

pen

. cu referire la art. 182 alin. (2) teza finală C.

pen

. și aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C.

pen

.

În

baza art. 239 alin. (4) C.

pen

. cu referire la art.

182 alin. (2) teza finală C.

pen

. și

aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C.

pen

., a

condamnat pe inculpatul N.D. la o pedeapsa de 3 ani închisoare.

În

baza art. 239 alin. (2) C.

pen

., cu aplicarea art. 37

alin. (1) lit. b) C.

pen

., a condamnat același

inculpat la o pedeapsa de 6 luni închisoare.

În

baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C.

pen

.,

a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

S-a

făcut

aplicarea art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și

b) C.

pen

.

Pentru

a pronunța această hotărâre, în fapt s-au reținut

următoarele:

În

luna decembrie 2006, Serviciul de Poliție Transporturi Maritime

Constanța a efectuat o serie de investigații relativ la posibila

săvârșire de infracțiuni prin interpunerea în circuitul

financiar a unor firme.

În

vederea efectuării acestor investigații, în data de 27 decembrie

2006, s-a intenționat realizarea unui „flagrant” care să conducă

la identificarea persoanelor implicate în aceste activități

comerciale, considerate ilegale de către organele de poliție,

acțiunea fiind coordonată de către L.R., care la acel moment

ocupa funcția de șef al Serviciului de Poliție Transporturi

Maritime Constanța.

În

vederea unei supravegheri corespunzătoare a activităților

considerate drept infracționale de către organele de urmărire

penală ce urmau a se desfășura în 27 decembrie

2006, a

fost

monitorizată Banca P., ocazie cu care în atenția

polițiștilor a intrat și inculpatul N.D.

În

cursul activităților desfășurate de polițiști, la

27 decembrie

2006, a

fost urmărit autoturismul condus de inculpatul N.D., iar pe B-dul A. s-a

intenționat de către organele de urmărire penală oprirea în

trafic

a acestui autoturism.

Autoturismul

de poliție condus de agent șef Z.N. a pus în funcțiune

girofarul, a rulat în paralel cu mașina inculpatului, iar prin porta-voce

agentul șef Z.N. l-a somat pe inculpat să oprească pe dreapta,

acesta din urmă conformându-se, rămânând cu motorul în funcțiune.

Din

mașina de poliție a coborât comisarul C.D. - parte

vătămată în prezenta cauză, care s-a deplasat la

autoturismul condus de inculpatul N.D., partea vătămată

declinându-și calitatea de polițist și aplecându-se pe geamul

deschis al portierei stânga față, încercând să scoată din

contact cheile mașinii inculpatului pentru a avea siguranța faptului

că aceasta - având motorul pornit - nu va părăsi locul.

În

acel moment, inculpatul N.D. l-a lovit cu mâna peste față pe

comisarul de poliție C.D., împingându-l pe acesta, acțiunea

inculpatului având ca rezultat dezechilibrarea părții

vătămate C.D. și căderea acesteia pe carosabil.

La

foarte scurt timp, de mașina inculpatului N.D. s-a apropiat și

subcomisarul L.R. care i-a strigat inculpatului „Poliția! Oprește

și coboară din mașină!”, însă inculpatul nu s-a supus

acestei somații, a introdus autoturismul în viteză și l-a pus în

mișcare.

În

acest moment, partea vătămată L.R. a urcat pe scărița

autoturismului încercând să ajungă la volan și să

scoată cheile din contact, însă inculpatul N.D. a pus în mișcare

mașina, după ce în prealabil îl lovise peste braț pe L.R.

și a demarat în viteză, în timp ce partea vătămată era

„agățată” de autoturismul său, respectiv avea picioarele pe

scărița menționată și mâna dreaptă prinsă de

bara metalică de deasupra autoturismului.

Inculpatul

N.D., deși l-a observat prins de autoturism său pe L.R., și-a

continuat deplasarea, a accidentat din spate o altă mașină

oprită la stop și a intrat inclusiv pe contrasens în încercarea sa de

a părăsi zona respectivă.

Inculpatul

N.D. a parcurs inițial aproximativ

80 m

, cu subcomisarul L.R. „agățat”

de autoturismul său, după care a virat dreapta - deși nu era

încadrat pe banda ce i-ar fi permis acest lucru -, pentru ca ulterior,

după alți aproximativ

80

m

, să vireze din nou dreapta, moment în care

subcomisarul L.R., profitând de reducerea vitezei de către inculpat, a

reușit să scoată din toc pistolul ce îl avea asupra sa și

să-l someze pe inculpat.

Inculpatul

N.D. nu s-a conformat imediat, însă, după ce a mai parcurs

aproximativ

30 m

și văzând pistolul părții vătămate L.R. la tâmpla

sa, a oprit autoturismul și a fost condus la sediul Serviciului de

Poliție Transporturi Maritime Constanța.

Curtea

de Apel Brașov, Secția penală și pentru cauze cu minori,

prin decizia nr. 85/Ap din 18 noiembrie

2009, a

admis apelul declarat de procuror

împotriva sentinței penale nr. 84/S/2009 a Tribunalului Brașov, pe

care a desființat-o sub aspectul dispoziției de schimbare a

încadrării juridice dată faptei reținute în sarcina inculpatului

N.D. prin rechizitoriu, cu privire la partea vătămată L.R.

și al individualizării judiciare a pedepselor.

În

baza art.

334 C

.

proc

.

pen

., a dispus

schimbarea încadrării juridice dată faptei reținute în sarcina

inculpatului cu privire la partea vătămată L.R. din

infracțiunea de ultraj prevăzută în art. 239 alin. (4) C.

pen

. cu referire la art. 182 alin. (2) teza finală C.

pen

. și aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C.

pen

., în tentativă la infracțiunea de omor

deosebit de grav prevăzută în art. 20 raportat la art. 174, art. 175

alin. (1) lit. i) și art. 176 alin. (1) lit. f) C.

pen

.,

cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C.

pen

.

În

baza art. 20 raportat la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) și art. 176

alin. (1) lit. f) C.

pen

., a condamnat pe inculpatul

N.D. la pedeapsa de 8 ani închisoare și pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) teza a II-a

și b) C.

pen

., pe o durată de 4 ani.

A

majorat pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată pentru comiterea

infracțiunii de ultraj

prevăzută în art. 239 alin. (2) C.

pen

., cu

aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C.

pen

., la un an

și 6 luni închisoare.

În

baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art.

35 C

.

pen

.,

a contopit pedepsele și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 8

ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C.

pen

. pe o durată de 4 ani.

A

menținut celelalte dispoziții ale hotărârii atacate și a

respins, ca nefondat, apelul declarat de

inculpat

.

Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat

recurs, între alții, inculpatul

.

Apărătorul

inculpatului, în susținerea motivelor de recurs, a arătat că, în

mod nejustificat, instanța de apel a schimbat încadrarea juridică a

faptei în infracțiunea de tentativă la omor deosebit de grav.

Analizând

legalitatea și temeinicia deciziei

recurate

sub

aspectul motivelor invocate, conform art. 385

6

alin. (2) C.

proc

.

pen

., Înalta Curte de

Casație și Justiție reține că recursul declarat în

cauză nu este fondat, urmând a fi respins ca atare, pentru

următoarele considerente:

Înalta

Curte de Casație și Justiție apreciază că

situația de fapt a fost corect reținută de cele două

instanțe în urma coroborării tuturor probelor administrate atât în

faza de urmărire penală, cât și în faza de cercetare

judecătorească, încadrarea juridică dată faptelor

corespunde situației de fapt reținute, în mod corect stabilind

instanța de apel că în cauză sunt întrunite condițiile

tragerii la răspundere a inculpatului N.D. pentru tentativă la

infracțiunea de omor deosebit de grav prevăzută în art. 20

raportat la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) și art. 176 alin. (1)

lit. f) C.

pen

., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit.

b) C.

pen

. și pentru infracțiunea de ultraj

prevăzută în art. 239 alin. (2) C.

pen

., cu

aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C.

pen

.

Analizând

actele și lucrările dosarului se constată că tribunalul a

dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea

prevăzută în art.

20

C

.

pen

. raportat la art. 174

și art. 176 alin. (1) lit. f)

C.

pen

. - astfel cum a fost trimis în judecată inculpatul

- în infracțiunea

prevăzută în art. 239 alin. (4) C.

pen

.

cu referire la art. 182 alin. (2) teza finală C.

pen

.,

reținând că punerea în primejdie a vieții s-a realizat ca un

rezultat mai grav decât cel urmărit de inculpat, ce i se poate imputa

numai din culpă.

Așa

cum rezultă din situația de fapt expusă anterior, partea

vătămată s-a aflat în exteriorul unei mașini care circula

pe un drum public principal, cu un trafic intens ziua, într-un oraș mare,

mașina fiind condusă cu viteză de către șofer, trecând

prin fața mașinilor aflate în coloană la semafor, inclusiv pe

contrasens, mașină care a lovit un alt autoturism aflat în trafic

chiar cu partea stângă - față unde se afla partea

vătămată, pe o distanță de circa

500 m

(potrivit

procesului-verbal de reconstituire), într-un sector cu curbe, în

condițiile în care șoferul încerca să scape de urmărirea

mașinii de poliție și de victimă, toate acestea fiind

elemente care reliefează în mod clar starea de pericol grav și

imediat în care s-a aflat partea vătămată, fiind suficient ca la

un moment dat aceasta să-și piardă echilibrul și să

cadă, fiind de notorietate faptul că impactul (mai ales la o

viteză mare) cu asfaltul și/sau cu alte autoturisme aflate în trafic

cauzează nu doar leziuni foarte grave, ci chiar decesul.

Toți

martorii oculari au observat faptul că partea vătămată a

rămas agățată de bara de sus a autoturismului condus de

inculpat, însă inculpatul nu a oprit, ci a continuat înaintarea, deși

auzea sirena mașinii de poliție din urma sa și țipetele

părții vătămate. Martorii au confirmat existența

manevrelor periculoase efectuate de inculpat: A.C. a văzut că

inculpatul a mers cu viteză. S.L. a văzut vehiculul inculpatului

lovind autoturismul martorei S.L. cu partea stânga - față, după

care a trecut în viteză făcând o curbă la dreapta, partea

vătămată strigând spre ei să vină cu mașinile

și să-l blocheze. Martorul B.C. a văzut partea

vătămată agățată numai în mâini, deoarece

picioarele i-au alunecat de pe scărița mașinii, a văzut

că inculpatul a accelerat, mărind viteza de deplasare, ajungând pe

contrasens, efectuând un viraj la dreapta, de asemenea, în viteză mare.

Întreaga

acțiune a inculpatului nu poate decât să ducă la concluzia

că acesta nu numai că a prevăzut pericolul pentru partea

vătămată, ci chiar a acceptat posibilitatea producerii lui

pentru a putea scăpa de urmărire, faptul că partea vătămată

nu a căzut, iar rezultatul mai grav nu s-a produs, datorându-se exclusiv

acesteia.

În

aceste condiții, aprecierea primei instanțe în sensul că

inculpatul a acționat cu

praeterintenție

,

iar punerea în primejdie a vieții părții vătămate i se

poate imputa numai din culpă apare ca fiind eronată, schimbarea încadrării

juridice efectuată cu privire la fapta în discuție fiind

neîntemeiată. În consecință, încadrarea juridică

corectă a faptei este aceea dată de instanța de apel, respectiv

art. 20 raportat la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) și art. 176 alin.

(1) lit. f) C.

pen

., cu aplicarea art. 37 alin. (1)

lit. b) C.

pen

. - tentativă la infracțiunea

de omor deosebit de grav.

Față

de considerentele ce preced, Înalta Curte de Casație și

Justiție, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc

.

pen

., a respins, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul N.D. împotriva deciziei penale nr. 85/Ap din 18

noiembrie

2009 a

Curții de Apel Brașov, Secția penală și pentru cauze

cu minori.