ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1041/2008

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 179/CA/2007-PI, Curtea de Apel Oradea a admis acțiunea

reclamantei G.C.P. formulată în contradictoriu cu pârâta U.N.B.R., a anulat

Decizia nr. 206 din 12 mai 2007 emisă de Consiliul Uniunii, a obligat pârâta să

emită actele necesare înscrierii reclamantei în profesia de avocat în Baroul

Satu Mare, a respins capătul de cerere pentru daune morale și a obligat pârâta

să plătească cheltuielile de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, Instanța de Fond a

constatat că refuzul primirii în profesia de avocat cu scutire de examen este

urmarea hotărârilor judecătorești pronunțate de

reclamantă în timpul exercitării funcției de judecător și pe criticile

aduse

activității ei de judecată.

Instanța de Fond a reținut faptul că a accepta ideea că

primirea în profesia de avocat a unui fost judecător poate fi refuzată pentru

hotărârile judecătorești nefavorabile practicienilor acestei profesii și care

au fost pronunțate în timpul exercitării

profesiei,

ar putea afecta grav independența actului de justiție, ceea

ce este

contrar prevederilor art. 24 pct. 3 din Constituție.

În ceea ce privește plata despăgubirilor morale, Instanța

a constatat că în motivarea deciziei nu se folosește nici o expresie jignitoare

și nu se face nici o afirmație care ar leza drepturile personale nepatrimoniale

ale reclamantei, astfel că respingerea cererii nu creează o pagubă morală atâta

timp cât prin controlul judecătoresc asupra actului administrativ i se

recunoaște dreptul de a intra în profesie.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs

atât reclamanta G.C.P., cât și intimata U.N.B.R.

În recursul său, reclamanta a invocat

prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a susținut, în esență, că Instanța

de Fond a aplicat în mod greșit prevederile art. 3 alin. (1) din Decretul nr.

31/1954, ale Constituției României, ale Pactului internațional privind

drepturile civile și politice și ale C.E.D.O., care consacră principiul

fundamental al ocrotirii drepturilor subiective civile, între care dreptul la o

bună reputație și la onoare, care i-au fost încălcate de pârâtă, astfel că

respingerea capătului de acțiune privind daunele morale este o soluție

nelegală.

U.N.B.R., în recursul

formulat,

a invocat drept temei legal prevederile art. 304 pct. 9 și ale

art. 304 C.

proc. civ. și a susținut, în esență, că soluția este nelegală și netemeinică:

- în primul rând, pentru că Instanța de Fond, admițând

acțiunea, a obligat U.N.B.R. să emită acte administrative care, potrivit art.

63 din Legea nr. 51/1995, republicată, nu sunt în competența acestei instituții

profesionale;

- în al doilea rând, pentru că Instanța de Fond a ignorat

faptul că reclamanta, la interviul organizat pentru verificarea

cunoștințelor privind dispozițiile legale

referitoare la organizarea și

exercitarea profesiei de avocat, în fața

Consiliului Baroului Satu Mare, a dat răspunsuri necorespunzătoare.

Recursurile sunt întemeiate pentru motivele care vor fi

prezentate în continuare.

Așa cum s-a reținut în expunerea rezumativă prezentată mai

sus, Instanța de Fond, admițând acțiunea, a anulat Decizia nr. 206 din 12 mai

2007 emisă de Consiliul U.N.B.R., pe care l-a obligat să emită actele necesare

înscrierii reclamantei în profesia de avocat în Baroul Satu Mare, cu scutire de

examen, așa cum ceruse și recurenta-reclamantă.

Prin Decizia nr. 206,

Consiliul U.N.B.

R. a respins contestația formulată

împotriva Deciziei nr. 67 din 18 decembrie 2006 prin care Consiliul Baroului

Satu Mare a respins cererea reclamantei de primire în profesia de avocat cu

scutire de examen, care a fost menținută astfel ca legală și temeinică.

În legătură cu intrarea în profesia de avocat, potrivit

art. 63 lit. o) din Legea nr. 51/1995, republicată, cu modificările și

completările ulterioare, Consiliul U.N.B.R. are competența de a verifica legalitatea

și temeinicia deciziilor de primire în profesie,

date de către consiliile barourilor, la cererea persoanelor interesate.

În conformitate cu prevederile

art. 53 alin. (2) lit. c) din aceeași

lege, Consiliul

baroului are atribuția de a verifica și constata îndeplinirea condițiilor

legale ale cererilor de primire în profesie și aprobă primirea în profesie, cu

examen sau cu scutire de examen.

Or, Instanța de Fond, prin hotărârea atacată a obligat

U.N.B.R., ca instituție de interes public, să emită actul administrativ necesar

primirii în profesia de avocat, deși emiterea actului respectiv intră în

competența altei instituții de interes public, fără a verifica dacă, în raport

cu obiectul acțiunii -(obligarea pârâtei la emiterea actelor necesare înscrierii

în profesia de avocat la Baroul Satu Mare), instituția publică de interes

public pârâtă avea sau nu capacitate administrativă, în funcție de care putea

fi sau nu subiect al raportului juridic dedus judecății.

Deci, cu alte cuvinte, Instanța de Fond a omis să verifice

dacă instituția de interes public pârâtă avea calitate procesuală în raport cu

prevederile legale aplicabile în cauză: art. 53 alin. (2) lit. e) și art. 63

din Legea nr. 51/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Or, existența calității

procesuale a părților, în raport cu cadrul

procesual

stabilit prin acțiunea introductivă, constituie o condiție de ordine publică a

admisibilității acțiunii respective, în privința căreia Instanța de Fond era

datoare să se pronunțe din oficiu.

Pe de altă parte, Instanța de Fond a dispus cu privire la

intrarea în profesia de avocat a reclamantei, fără a se pronunța cu privire la

Decizia nr. 67 a Consiliului Baroului Satu Mare deși, la cererea părții

interesate, în temeiul prevederilor art. 18 din Legea nr. 554/2004, cu

modificările și completările ulterioare, putea și trebuia să se pronunțe cu

privire la acest act care, în contextul soluționării contestației, a stat la

baza emiterii Deciziei nr. 206, atacată în fata Instanței de contencios.

Mai mult, Instanța de Fond a dispus cu privire

la intrarea în profesie și înscrierea unei persoane într-un barou care nu a

fost parte în proces, pentru că hotărârea pronunțată să-i fie opozabilă, deși

potrivit art. 47 din aceeași lege, profesia de avocat este organizată și

funcționează în baza principiului autonomiei.

Procedând în acest mod, Instanța de Fond a dat

o hotărâre

nelegală care va fi casată, iar

cauza va fi trimisă pentru rejudecare,

aceleiași Instanțe.

Având în vedere această soluție, cercetarea

celorlalte motive ale recursurilor este superfluă, urmând ca Instanța de

rejudecare să le verifice ca apărări.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de G.C.P. și de U.N.B.R.

împotriva

sentinței civile nr. 179/CA/2007-PI

din 29 octombrie 2007 a Curții

de Apel Oradea, secția comercială și de

contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza aceleiași Instanțe

pentru rejudecare.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 martie 2008.