ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1041/2008

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 179/CA/2007-PI, Curtea de Apel Oradea a admis acțiunea reclamantei G.C.P. formulată în contradictoriu cu pârâta U.N.B.R., a anulat Decizia nr. 206 din 12 mai 2007 emisă de Consiliul Uniunii, a obligat pârâta să emită actele necesare înscrierii reclamantei în profesia de avocat în Baroul Satu Mare, a respins capătul de cerere pentru daune morale și a obligat pârâta să plătească cheltuielile de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre, Instanța de Fond a constatat că refuzul primirii în profesia de avocat cu scutire de examen este urmarea hotărârilor judecătorești pronunțate de reclamantă în timpul exercitării funcției de judecător și pe criticile aduse activității ei de judecată.

Instanța de Fond a reținut faptul că a accepta ideea că primirea în profesia de avocat a unui fost judecător poate fi refuzată pentru hotărârile judecătorești nefavorabile practicienilor acestei profesii și care au fost pronunțate în timpul exercitării profesiei, ar putea afecta grav independența actului de justiție, ceea ce este contrar prevederilor art. 24 pct. 3 din Constituție. În ceea ce privește plata despăgubirilor morale, Instanța a constatat că în motivarea deciziei nu se folosește nici o expresie jignitoare și nu se face nici o afirmație care ar leza drepturile personale nepatrimoniale ale reclamantei, astfel că respingerea cererii nu creează o pagubă morală atâta timp cât prin controlul judecătoresc asupra actului administrativ i se recunoaște dreptul de a intra în profesie.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs atât reclamanta G.C.P., cât și intimata U.N.B.R. În recursul său, reclamanta a invocat prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a susținut, în esență, că Instanța de Fond a aplicat în mod greșit prevederile art. 3 alin. (1) din Decretul nr. 31/1954, ale Constituției României, ale Pactului internațional privind drepturile civile și politice și ale C.E.D.O., care consacră principiul fundamental al ocrotirii drepturilor subiective civile, între care dreptul la o bună reputație și la onoare, care i-au fost încălcate de pârâtă, astfel că respingerea capătului de acțiune privind daunele morale este o soluție nelegală. U.N.B.R., în recursul formulat, a invocat drept temei legal prevederile art. 304 pct. 9 și ale art. 304 C. proc.

civ. și a susținut, în esență, că soluția este nelegală și netemeinică: - în primul rând, pentru că Instanța de Fond, admițând acțiunea, a obligat U.N.B.R. să emită acte administrative care, potrivit art. 63 din Legea nr. 51/1995, republicată, nu sunt în competența acestei instituții profesionale; - în al doilea rând, pentru că Instanța de Fond a ignorat faptul că reclamanta, la interviul organizat pentru verificarea cunoștințelor privind dispozițiile legale referitoare la organizarea și exercitarea profesiei de avocat, în fața Consiliului Baroului Satu Mare, a dat răspunsuri necorespunzătoare. Recursurile sunt întemeiate pentru motivele care vor fi prezentate în continuare.

Așa cum s-a reținut în expunerea rezumativă prezentată mai sus, Instanța de Fond, admițând acțiunea, a anulat Decizia nr. 206 din 12 mai 2007 emisă de Consiliul U.N.B.R., pe care l-a obligat să emită actele necesare înscrierii reclamantei în profesia de avocat în Baroul Satu Mare, cu scutire de examen, așa cum ceruse și recurenta-reclamantă. Prin Decizia nr. 206, Consiliul U.N.B. R. a respins contestația formulată împotriva Deciziei nr. 67 din 18 decembrie 2006 prin care Consiliul Baroului Satu Mare a respins cererea reclamantei de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, care a fost menținută astfel ca legală și temeinică. În legătură cu intrarea în profesia de avocat, potrivit art. 63 lit. o) din Legea nr. 51/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare, Consiliul U.N.B.R.

are competența de a verifica legalitatea și temeinicia deciziilor de primire în profesie, date de către consiliile barourilor, la cererea persoanelor interesate. În conformitate cu prevederile art. 53 alin. (2) lit. c) din aceeași lege, Consiliul baroului are atribuția de a verifica și constata îndeplinirea condițiilor legale ale cererilor de primire în profesie și aprobă primirea în profesie, cu examen sau cu scutire de examen.

Or, Instanța de Fond, prin hotărârea atacată a obligat U.N.B.R., ca instituție de interes public, să emită actul administrativ necesar primirii în profesia de avocat, deși emiterea actului respectiv intră în competența altei instituții de interes public, fără a verifica dacă, în raport cu obiectul acțiunii -(obligarea pârâtei la emiterea actelor necesare înscrierii în profesia de avocat la Baroul Satu Mare), instituția publică de interes public pârâtă avea sau nu capacitate administrativă, în funcție de care putea fi sau nu subiect al raportului juridic dedus judecății. Deci, cu alte cuvinte, Instanța de Fond a omis să verifice dacă instituția de interes public pârâtă avea calitate procesuală în raport cu prevederile legale aplicabile în cauză: art. 53 alin. (2) lit. e) și art. 63 din Legea nr. 51/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Or, existența calității procesuale a părților, în raport cu cadrul procesual stabilit prin acțiunea introductivă, constituie o condiție de ordine publică a admisibilității acțiunii respective, în privința căreia Instanța de Fond era datoare să se pronunțe din oficiu. Pe de altă parte, Instanța de Fond a dispus cu privire la intrarea în profesia de avocat a reclamantei, fără a se pronunța cu privire la Decizia nr. 67 a Consiliului Baroului Satu Mare deși, la cererea părții interesate, în temeiul prevederilor art. 18 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, putea și trebuia să se pronunțe cu privire la acest act care, în contextul soluționării contestației, a stat la baza emiterii Deciziei nr. 206, atacată în fata Instanței de contencios.

Mai mult, Instanța de Fond a dispus cu privire la intrarea în profesie și înscrierea unei persoane într-un barou care nu a fost parte în proces, pentru că hotărârea pronunțată să-i fie opozabilă, deși potrivit art. 47 din aceeași lege, profesia de avocat este organizată și funcționează în baza principiului autonomiei. Procedând în acest mod, Instanța de Fond a dat o hotărâre nelegală care va fi casată, iar cauza va fi trimisă pentru rejudecare, aceleiași Instanțe. Având în vedere această soluție, cercetarea celorlalte motive ale recursurilor este superfluă, urmând ca Instanța de rejudecare să le verifice ca apărări.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de G.C.P. și de U.N.B.R. împotriva sentinței civile nr. 179/CA/2007-PI din 29 octombrie 2007 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza aceleiași Instanțe pentru rejudecare. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 martie 2008.