ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4266/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4266/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

judecată

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Oradea, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal,

reclamanta A.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Baroul Satu Mare și

Uniunea Națională a Barourilor din România anularea Deciziei nr. 80/2010 a

Consiliului Baroului Satu Mare, anularea Deciziei nr. 131 din 19 - 20 februarie

2011 emisă de Consiliul U.N.B.R., constatarea îndeplinirii condițiilor legale

pentru primirea în profesia de avocat, cu scutire de examen, obligarea

pârâților să emită decizia de primire a reclamantei în profesia de avocat în

Baroul Satu Mare și să procedeze la înscrierea sa în Tabloul avocaților

definitivi al Baroului Satu Mare, obligarea pârâților la plata de daune, în

solidar, în cuantum de 150 RON pentru fiecare zi de la expirarea termenului de

30 de zile de la solicitarea înscrierii și până la înscrierea efectivă în

Tabloul avocaților definitivi, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii

reclamanta a arătat că a solicitat primirea în profesia de avocat cu scutire de

examen, întrucât îndeplinește cerințele legale prevăzute de art. 11, 13, 16

alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 și a făcut dovada îndeplinirii acestor

condiții, odată cu depunerea cererii.

A arătat reclamanta

că în data de 15 iulie 2010, sub nr. 365/2010, i-a fost înregistrată la Baroul

Satu Mare cererea de primire în profesia de avocat cu scutire de examen,

conform art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995.

A mai arătat

reclamanta că în data de 23 septembrie 2010 a fost înștiințată să se prezinte

la sediul Baroului Satu Mare pentru verificarea cunoștințelor prin interviu în

formă scrisă, nefiindu-i comunicat în ce constă acest examen, tematica,

bibliografia și temeiul legal.

A mai precizat

reclamanta că Hotărârea U.N.B.R. nr. 902/2010 nu era în vigoare la acea dată.

Totodată s-a arătat

că prin Decizia nr. 80/2010 emisă de Baroul Satu Mare s-a atestat de către

avocatul raportor că reclamanta întrunește toate condițiile prevăzute de art.

16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 și Legea nr. 255/2004.

În data de 11

ianuarie 2011 reclamanta a formulat contestație împotriva deciziei emise de

Baroul Satu Mare și a înaintat-o consiliului U.N.B.R. care a respins-o prin

Decizia nr. 131 din 19 - 20 februarie 2011.

de apel

Prin Sentința nr.

207/CA/2011 din 10 octombrie 2011, Curtea de Apel Oradea a admis în parte

acțiunea astfel cum a fost precizată de reclamanta A.L., a constatat că reclamanta

îndeplinește condițiile legale privind primirea în profesia de avocat, cu

scutire de examen, a anulat Decizia nr. 80/2010 emisă de Consiliul Baroului

Satu Mare și Decizia nr. 131 din 19 - 20 februarie 2011 emisă de Consiliul

Uniunii Naționale a Barourilor din România, a obligat pârâții să emită decizia

de primire a reclamantei în profesia de avocat, în Baroul Satu Mare și să

procedeze la înscrierea în Tabloul avocaților definitivi, a respins capătul de

cerere privind obligarea pârâților la plata de daune, în cuantum de 150 RON

pentru fiecare zi de la expirarea termenului de 30 de zile de la solicitarea

înscrierii și până la înscrierea efectivă în Tabloul avocaților definitivi, a

obligat pârâții, în solidar, la plata sumei de 150 RON cu titlu de cheltuieli

de judecată parțiale, în favoarea reclamantei, reprezentând deplasări la

instanță.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Curtea a reținut în esență următoarele.

Reclamanta A.L. a

formulat la data de 15 iulie 2010, înregistrată sub nr. 365/2010, o cerere de

primire în profesia de avocat, cu scutire de examen, în temeiul prevederilor

art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, potrivit cărora, la cerere,

poate fi primit în profesie, cu scutire de examen cel care, anterior sau la

data primirii în profesia de avocat, a îndeplinit funcția de judecător,

procuror, notar, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puțin 10 ani.

Prin Decizia nr. 80

din 2 decembrie 2010, emisă de Consiliul Baroului Satu Mare, în baza

dispozițiilor art. 11 și următoarele, art. 53 și următoarele din Legea nr.

51/1995, art. 14 și următoarele, art. 73 și următoarele din Statutul profesiei

de avocat, a fost respinsă cererea reclamantei de primire în profesia de avocat

cu scutire de examen.

Pentru a emite

această decizie, Consiliul Baroului Satu Mare a avut în vedere referatul

consilierului raportor, avocat R.C., din care rezultă că reclamanta întrunește

condițiile prevăzute de dispozițiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995

modificată și completată prin Legea nr. 255/2004, motivul respingerii cererii

fiind acela că nu a realizat punctajul stabilit de Comisia Baroului Satu Mare,

pentru promovare la interviul pentru verificarea cunoștințelor privind

organizarea și exercitarea profesiei de avocat, nefiind astfel întrunite toate condițiile

de admitere a cererii.

Prin Decizia nr. 131

din 19 februarie 2011, emisă de Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din

România, a fost respinsă ca neîntemeiată contestația formulată de reclamanta

A.L. împotriva Deciziei nr. 80 din 2 decembrie 2010, emisă de Consiliul

Baroului Satu Mare, cu motivarea că la interviul organizat de Barou, în temeiul

prevederilor art. 21 alin. (2) din Statutul Profesiei de Avocat și ale

Hotărârii nr. 902 din 1 septembrie 2010 emisă de Consiliul U.N.B.R., reclamanta

nu a realizat punctajul minim stabilit de către Consiliul Baroului, dovedind

astfel ”necunoașterea” prevederilor legale și statutare. Totodată, din

verificarea actelor anexate cererii de primire în profesie, s-a constatat că

lipsește dovada de definitivare a reclamantei, prin examen, în funcția de

consilier juridic.

Instanța a reținut că

prin Statutul profesiei de avocat, la art. 21 alin. (2) s-a adăugat că „în

cazul cererilor de primire în profesie cu scutire de examen, Consiliul Baroului

poate verifica cunoștințele solicitantului cu privire la organizarea și

exercitarea profesiei de avocat”.

De asemenea, prin

Hotărârea nr. 902 din 11 septembrie 2010 a Consiliului U.N.B.R., care la pct. 5

detaliază procedura de verificare a cunoștințelor privind legislația specifică

profesiei de avocat, se mai adaugă suplimentar și că „rezultatul verificării

cunoștințelor …. poate determina respingerea cererii de primire în profesie cu

scutire de examen”.

În opinia instanței,

apărarea referitoare la faptul că testul grilă impus de pârâtul Baroul Satu

Mare nu ar reprezenta un examen, este lipsită de consistență.

A mai reținut

instanța că aspectul cantitativ invocat, respectiv împrejurarea că verificarea

cunoștințelor a vizat doar reglementările specifice profesiei, iar nu alte materii

(C. civ., penal, proceduri) este complet nerelevant, câtă vreme ceea ce se

reproșează pârâților, este faptul că impunerea unei grile și a unui barem

prestabilit, precum și a unui punctaj minim obligatoriu de atins de către

solicitanți, echivalează, în mod evident cu un examen, și, prin aceasta,

contravine legii.

Instanța a mai

reținut și că prin Legea nr. 270 din 22 decembrie 2010, dispozițiile Legii nr.

51/1995 au fost modificate substanțial, accesul în profesia de avocat

realizându-se numai pe bază de examen însă, în baza principiului tempus regit

actum, acest eveniment legislativ nu afectează dreptul reclamantei de a fi

primită în profesie cu scutire de examen, potrivit reglementării în vigoare la

data formulării cererii sale (15 iulie 2010).

Contrar celor

susținute de pârâți, Curtea de Apel Oradea a reținut că sintagma utilizată de

legiuitor „poate fi primit în profesie cu scutire de examen” nu poate fi

interpretată ca instituind o simplă vocație. Câtă vreme reclamanta a formulat

cererea de primire în profesie cu scutire de examen, îndeplinește condițiile

expres arătate la art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, respectiv a

exercitat funcția de consilier juridic peste 10 ani și nu i-a încetat

activitatea din motive disciplinare care să o facă nedemnă pentru profesia de

avocat, în sensul explicitat de art. 13 din același act normativ, are un drept

subiectiv de a fi primită în profesie, drept care nu poate fi îngrădit decât

pentru motive temeinice, proporționale cu scopul urmărit de pârâți în organizarea

profesiei de avocat.

În acest context,

refuzul pârâților de a o primi pe reclamantă în profesie, fără examen, pe motiv

că nu a îndeplinit punctajul stabilit pentru verificarea cunoștințelor

specifice profesiei, în opinia Curții apare ca nejustificat.

În ceea ce privește

lipsa dovezii de definitivare a reclamantei prin examen în funcția de consilier

juridic, invocată în Decizia nr. 131 din 19 - 20 februarie 2011, emisă de

Consiliul U.N.B.R., instanța a constatat că la dosarul cauzei există această

dovadă, care rezultă din Adresele nr. 495 și 604 din 2010 anexate și la

contestația formulată către Consiliul U.N.B.R., din Adeverința nr. 65 din 11

octombrie 2010 emisă de Colegiul Uniunii Consilierilor Juridici din România -

Colegiul Consilierilor Juridici Satu Mare, precum și din copia cărții de muncă

a reclamantei.

În ceea ce privește

capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata de daune, în cuantum de

150 de RON pentru fiecare zi de la expirarea termenului de 30 de zile de la

solicitarea înscrierii și până la înscrierea efectivă în tabloul avocaților

definitivi, instanța l-a respins ca neîntemeiat, reclamanta nefăcând dovada

unui prejudiciu moral generat de refuzul pârâților de a o primi în profesia de

avocat cu scutire de examen.

declarate de către pârâți

Împotriva sentinței

pronunțate de Curtea de Apel Oradea au declarat recurs Baroul Satu Mare și

Uniunea Națională a Barourilor din România, invocând dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ.

Ambii recurenți au

susținut că prin hotărârea primei instanțe s-au interpretat greșit dispozițiile

art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, în condițiile în care termenul „poate”

reprezintă „o posibilitate pe care legea o recunoaște acestor persoane,

concomitent fiind recunoscută și posibilitatea consiliilor barourilor de a

verifica cunoștințele solicitanților”. În privința modalității concrete de

verificare a cunoștințelor, recurenții au mai arătat că legea nu o stabilește

așa încât hotărârea consiliului baroului de a verifica cunoștințele în formă

scrisă nu este abuzivă și nelegală.

Recurentul Baroul

Satu Mare a insistat îndeosebi asupra faptului că prima instanță a făcut

abstracție de efectele Hotărârii nr. 902 din 11 septembrie 2010 care este

obligatorie și de imediată aplicare din momentul adoptării ei, după cum rezultă

din dispozițiile art. 85 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat.

În fine, recurenta

Uniunea Națională a Barourilor din România mai critică și partea din sentință

referitoare la cheltuielile de judecată, susținând că nu are culpă procesuală.

intimatei A.L.

Atât prin

întâmpinare, cât și prin concluziile scrise formulate în cauză, intimata A.L. a

solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.

Intimata a prezentat

pe larg jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios

administrativ și fiscal în materia examinată, indicând decizii pronunțate în

perioada anilor 2004 - 2011, precum și Hotărârea pronunțată de Curtea Europeană

a Drepturilor Omului în cauza Ștefan și Ștef împotriva României, concluzionând

în sensul că situația sa este similară cu a reclamanților din acele cauze, așa

încât, pentru a evita insecuritatea raporturilor juridice și practica

neunitară, se impune menținerea soluției curții de apel.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursurilor

Examinând sentința

atacată prin prisma criticilor formulate de recurenți, a apărărilor cuprinse în

întâmpinare și concluziile scrise, cât și sub toate aspectele, în baza art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că ambele recursuri sunt nefondate, pentru

argumentele expuse în continuare.

și de drept relevante

După cum rezultă din

prezentarea de la pct. I.1 - I.2. din această decizie, în esență, problema care

a fost dedusă spre soluționare vizează legalitatea refuzului recurenților-pârâți

Uniunea Națională a Barourilor din România și Baroul Satu Mare de a o primi pe

intimata-reclamantă A.L. în profesia de avocat, cu scutire de examen.

Prima instanță a

stabilit că impunerea unor condiții suplimentare celor indicate în cuprinsul

art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, respectiv organizarea unui

interviu sub forma unui test grilă și stabilirea unui punctaj minimal de 20 de

puncte (din 25 posibile) echivalează cu susținerea unui examen și, prin

aceasta, contravine legii.

Această concluzie

este corectă, ea fiind împărtășită și de instanța de recurs.

Fără a relua situația

de fapt care a fost descrisă pe larg în sentință și nu a fost contestată de

către recurenți, Înalta Curte reține că din elementele furnizate chiar de către

aceștia rezultă că, la „interviul” din 29 noiembrie 2010, candidații au avut de

rezolvat un test grilă cu 25 întrebări în interval de o oră, fiind declarați

admiși în profesie doar aceia care au realizat minim 20 puncte. Intimata a

obținut 15 puncte și a fost respinsă.

La fel ca judecătorul

de la fondul cauzei, și instanța de recurs consideră că procedeul prezentat

anterior se circumscrie noțiunii de examen, iar nu de interviu, cum susțin

recurenții, fiind de domeniul evidenței că a fost golită de conținut prevederea

legală care îi conferea intimatei dreptul de a fi primită în profesie „cu

scutire de examen”.

Împrejurarea că

legiuitorul a folosit sintagma „poate fi primit în profesie” nu conferă

recurenților dreptul de a refuza accesul intimatei, care îndeplinește

condițiile expres arătate în cuprinsul art. 16 alin. (2) lit. b) din lege,

respectiv, a exercitat profesia de consilier juridic peste 10 ani și nu i-a

încetat activitatea din motive disciplinare care să o facă nedemnă pentru

profesia de avocat, în sensul explicitat la art. 13 din același act normativ.

Cât privește critica

recurentului Baroul Satu Mare referitoare la ignorarea Hotărârii nr. 902 din 11

septembrie 2010 a Consiliului UNBR, aceasta este lipsită de suport, câtă vreme

emitentul acestui act normativ nu și-a îndeplinit obligația prevăzută de art.

11 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru

elaborarea actelor normative, de a-i asigura publicarea în M. Of. în vederea

intrării în vigoare și, în orice caz, hotărârea a fost adoptată după

înregistrarea cererii de primire în profesie a intimatei, care avea așteptarea

legitimă ca solicitarea să-i fie soluționată după procedura reglementată la

acel moment.

De altfel, după cum

bine subliniază intimata prin întâmpinare, soluția pronunțată de prima instanță

se impune a fi păstrată și pentru rațiuni care țin de respectarea principiului

securității juridice prin asigurarea unei jurisprudențe unitare în materia

examinată, exprimată printr-o multitudine de decizii în același sens cu

prezenta (de ex. Decizia nr. 4777/2010, Decizia nr. 233/2011, Decizia nr.

4143/2011, ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios

administrativ și fiscal).

În fine, referitor la

cheltuielile de judecată parțiale, în cuantum de 150 RON, acordate de prima

instanță în temeiul art. 276 C. proc. civ., Înalta Curte reține că motivul

referitor la lipsa culpei procesuale, invocat de Uniunea Națională a Barourilor

din România, nu are consistență, câtă vreme intimata a fost obligată să

parcurgă procedura judiciară pentru demonstrarea caracterului nejustificat al

refuzului recurenților de a o primi în profesie.

soluției adoptate

Pentru considerentele

anterior expuse, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art.

312 alin. (1) C. proc. civ., se vor respinge recursurile de față, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de Baroul Satu Mare și Uniunea Națională a Barourilor din România

împotriva Sentinței nr. 207/CA din 10 octombrie 2011 a Curții de Apel Oradea,

secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 19 octombrie 2012.

Procesat de GGC - LM