ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4266/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4266/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursurilor
de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cadrul procesual. Cererea de chemare în
judecată
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de
Apel Oradea, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal,
reclamanta A.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Baroul Satu Mare și
Uniunea Națională a Barourilor din România anularea Deciziei nr. 80/2010 a
Consiliului Baroului Satu Mare, anularea Deciziei nr. 131 din 19 - 20 februarie
2011 emisă de Consiliul U.N.B.R., constatarea îndeplinirii condițiilor legale
pentru primirea în profesia de avocat, cu scutire de examen, obligarea
pârâților să emită decizia de primire a reclamantei în profesia de avocat în
Baroul Satu Mare și să procedeze la înscrierea sa în Tabloul avocaților
definitivi al Baroului Satu Mare, obligarea pârâților la plata de daune, în
solidar, în cuantum de 150 RON pentru fiecare zi de la expirarea termenului de
30 de zile de la solicitarea înscrierii și până la înscrierea efectivă în
Tabloul avocaților definitivi, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii
reclamanta a arătat că a solicitat primirea în profesia de avocat cu scutire de
examen, întrucât îndeplinește cerințele legale prevăzute de art. 11, 13, 16
alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 și a făcut dovada îndeplinirii acestor
condiții, odată cu depunerea cererii.
A arătat reclamanta
că în data de 15 iulie 2010, sub nr. 365/2010, i-a fost înregistrată la Baroul
Satu Mare cererea de primire în profesia de avocat cu scutire de examen,
conform art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995.
A mai arătat
reclamanta că în data de 23 septembrie 2010 a fost înștiințată să se prezinte
la sediul Baroului Satu Mare pentru verificarea cunoștințelor prin interviu în
formă scrisă, nefiindu-i comunicat în ce constă acest examen, tematica,
bibliografia și temeiul legal.
A mai precizat
reclamanta că Hotărârea U.N.B.R. nr. 902/2010 nu era în vigoare la acea dată.
Totodată s-a arătat
că prin Decizia nr. 80/2010 emisă de Baroul Satu Mare s-a atestat de către
avocatul raportor că reclamanta întrunește toate condițiile prevăzute de art.
16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 și Legea nr. 255/2004.
În data de 11
ianuarie 2011 reclamanta a formulat contestație împotriva deciziei emise de
Baroul Satu Mare și a înaintat-o consiliului U.N.B.R. care a respins-o prin
Decizia nr. 131 din 19 - 20 februarie 2011.
Hotărârea curții
de apel
Prin Sentința nr.
207/CA/2011 din 10 octombrie 2011, Curtea de Apel Oradea a admis în parte
acțiunea astfel cum a fost precizată de reclamanta A.L., a constatat că reclamanta
îndeplinește condițiile legale privind primirea în profesia de avocat, cu
scutire de examen, a anulat Decizia nr. 80/2010 emisă de Consiliul Baroului
Satu Mare și Decizia nr. 131 din 19 - 20 februarie 2011 emisă de Consiliul
Uniunii Naționale a Barourilor din România, a obligat pârâții să emită decizia
de primire a reclamantei în profesia de avocat, în Baroul Satu Mare și să
procedeze la înscrierea în Tabloul avocaților definitivi, a respins capătul de
cerere privind obligarea pârâților la plata de daune, în cuantum de 150 RON
pentru fiecare zi de la expirarea termenului de 30 de zile de la solicitarea
înscrierii și până la înscrierea efectivă în Tabloul avocaților definitivi, a
obligat pârâții, în solidar, la plata sumei de 150 RON cu titlu de cheltuieli
de judecată parțiale, în favoarea reclamantei, reprezentând deplasări la
instanță.
Pentru a pronunța
această hotărâre, Curtea a reținut în esență următoarele.
Reclamanta A.L. a
formulat la data de 15 iulie 2010, înregistrată sub nr. 365/2010, o cerere de
primire în profesia de avocat, cu scutire de examen, în temeiul prevederilor
art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, potrivit cărora, la cerere,
poate fi primit în profesie, cu scutire de examen cel care, anterior sau la
data primirii în profesia de avocat, a îndeplinit funcția de judecător,
procuror, notar, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puțin 10 ani.
Prin Decizia nr. 80
din 2 decembrie 2010, emisă de Consiliul Baroului Satu Mare, în baza
dispozițiilor art. 11 și următoarele, art. 53 și următoarele din Legea nr.
51/1995, art. 14 și următoarele, art. 73 și următoarele din Statutul profesiei
de avocat, a fost respinsă cererea reclamantei de primire în profesia de avocat
cu scutire de examen.
Pentru a emite
această decizie, Consiliul Baroului Satu Mare a avut în vedere referatul
consilierului raportor, avocat R.C., din care rezultă că reclamanta întrunește
condițiile prevăzute de dispozițiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995
modificată și completată prin Legea nr. 255/2004, motivul respingerii cererii
fiind acela că nu a realizat punctajul stabilit de Comisia Baroului Satu Mare,
pentru promovare la interviul pentru verificarea cunoștințelor privind
organizarea și exercitarea profesiei de avocat, nefiind astfel întrunite toate condițiile
de admitere a cererii.
Prin Decizia nr. 131
din 19 februarie 2011, emisă de Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din
România, a fost respinsă ca neîntemeiată contestația formulată de reclamanta
A.L. împotriva Deciziei nr. 80 din 2 decembrie 2010, emisă de Consiliul
Baroului Satu Mare, cu motivarea că la interviul organizat de Barou, în temeiul
prevederilor art. 21 alin. (2) din Statutul Profesiei de Avocat și ale
Hotărârii nr. 902 din 1 septembrie 2010 emisă de Consiliul U.N.B.R., reclamanta
nu a realizat punctajul minim stabilit de către Consiliul Baroului, dovedind
astfel ”necunoașterea” prevederilor legale și statutare. Totodată, din
verificarea actelor anexate cererii de primire în profesie, s-a constatat că
lipsește dovada de definitivare a reclamantei, prin examen, în funcția de
consilier juridic.
Instanța a reținut că
prin Statutul profesiei de avocat, la art. 21 alin. (2) s-a adăugat că „în
cazul cererilor de primire în profesie cu scutire de examen, Consiliul Baroului
poate verifica cunoștințele solicitantului cu privire la organizarea și
exercitarea profesiei de avocat”.
De asemenea, prin
Hotărârea nr. 902 din 11 septembrie 2010 a Consiliului U.N.B.R., care la pct. 5
detaliază procedura de verificare a cunoștințelor privind legislația specifică
profesiei de avocat, se mai adaugă suplimentar și că „rezultatul verificării
cunoștințelor …. poate determina respingerea cererii de primire în profesie cu
scutire de examen”.
În opinia instanței,
apărarea referitoare la faptul că testul grilă impus de pârâtul Baroul Satu
Mare nu ar reprezenta un examen, este lipsită de consistență.
A mai reținut
instanța că aspectul cantitativ invocat, respectiv împrejurarea că verificarea
cunoștințelor a vizat doar reglementările specifice profesiei, iar nu alte materii
(C. civ., penal, proceduri) este complet nerelevant, câtă vreme ceea ce se
reproșează pârâților, este faptul că impunerea unei grile și a unui barem
prestabilit, precum și a unui punctaj minim obligatoriu de atins de către
solicitanți, echivalează, în mod evident cu un examen, și, prin aceasta,
contravine legii.
Instanța a mai
reținut și că prin Legea nr. 270 din 22 decembrie 2010, dispozițiile Legii nr.
51/1995 au fost modificate substanțial, accesul în profesia de avocat
realizându-se numai pe bază de examen însă, în baza principiului tempus regit
actum, acest eveniment legislativ nu afectează dreptul reclamantei de a fi
primită în profesie cu scutire de examen, potrivit reglementării în vigoare la
data formulării cererii sale (15 iulie 2010).
Contrar celor
susținute de pârâți, Curtea de Apel Oradea a reținut că sintagma utilizată de
legiuitor „poate fi primit în profesie cu scutire de examen” nu poate fi
interpretată ca instituind o simplă vocație. Câtă vreme reclamanta a formulat
cererea de primire în profesie cu scutire de examen, îndeplinește condițiile
expres arătate la art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, respectiv a
exercitat funcția de consilier juridic peste 10 ani și nu i-a încetat
activitatea din motive disciplinare care să o facă nedemnă pentru profesia de
avocat, în sensul explicitat de art. 13 din același act normativ, are un drept
subiectiv de a fi primită în profesie, drept care nu poate fi îngrădit decât
pentru motive temeinice, proporționale cu scopul urmărit de pârâți în organizarea
profesiei de avocat.
În acest context,
refuzul pârâților de a o primi pe reclamantă în profesie, fără examen, pe motiv
că nu a îndeplinit punctajul stabilit pentru verificarea cunoștințelor
specifice profesiei, în opinia Curții apare ca nejustificat.
În ceea ce privește
lipsa dovezii de definitivare a reclamantei prin examen în funcția de consilier
juridic, invocată în Decizia nr. 131 din 19 - 20 februarie 2011, emisă de
Consiliul U.N.B.R., instanța a constatat că la dosarul cauzei există această
dovadă, care rezultă din Adresele nr. 495 și 604 din 2010 anexate și la
contestația formulată către Consiliul U.N.B.R., din Adeverința nr. 65 din 11
octombrie 2010 emisă de Colegiul Uniunii Consilierilor Juridici din România -
Colegiul Consilierilor Juridici Satu Mare, precum și din copia cărții de muncă
a reclamantei.
În ceea ce privește
capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata de daune, în cuantum de
150 de RON pentru fiecare zi de la expirarea termenului de 30 de zile de la
solicitarea înscrierii și până la înscrierea efectivă în tabloul avocaților
definitivi, instanța l-a respins ca neîntemeiat, reclamanta nefăcând dovada
unui prejudiciu moral generat de refuzul pârâților de a o primi în profesia de
avocat cu scutire de examen.
Recursurile
declarate de către pârâți
Împotriva sentinței
pronunțate de Curtea de Apel Oradea au declarat recurs Baroul Satu Mare și
Uniunea Națională a Barourilor din România, invocând dispozițiile art. 304
1
C. proc. civ.
Ambii recurenți au
susținut că prin hotărârea primei instanțe s-au interpretat greșit dispozițiile
art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, în condițiile în care termenul „poate”
reprezintă „o posibilitate pe care legea o recunoaște acestor persoane,
concomitent fiind recunoscută și posibilitatea consiliilor barourilor de a
verifica cunoștințele solicitanților”. În privința modalității concrete de
verificare a cunoștințelor, recurenții au mai arătat că legea nu o stabilește
așa încât hotărârea consiliului baroului de a verifica cunoștințele în formă
scrisă nu este abuzivă și nelegală.
Recurentul Baroul
Satu Mare a insistat îndeosebi asupra faptului că prima instanță a făcut
abstracție de efectele Hotărârii nr. 902 din 11 septembrie 2010 care este
obligatorie și de imediată aplicare din momentul adoptării ei, după cum rezultă
din dispozițiile art. 85 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat.
În fine, recurenta
Uniunea Națională a Barourilor din România mai critică și partea din sentință
referitoare la cheltuielile de judecată, susținând că nu are culpă procesuală.
Apărările
intimatei A.L.
Atât prin
întâmpinare, cât și prin concluziile scrise formulate în cauză, intimata A.L. a
solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.
Intimata a prezentat
pe larg jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios
administrativ și fiscal în materia examinată, indicând decizii pronunțate în
perioada anilor 2004 - 2011, precum și Hotărârea pronunțată de Curtea Europeană
a Drepturilor Omului în cauza Ștefan și Ștef împotriva României, concluzionând
în sensul că situația sa este similară cu a reclamanților din acele cauze, așa
încât, pentru a evita insecuritatea raporturilor juridice și practica
neunitară, se impune menținerea soluției curții de apel.
II. Considerentele
Înaltei Curți asupra recursurilor
Examinând sentința
atacată prin prisma criticilor formulate de recurenți, a apărărilor cuprinse în
întâmpinare și concluziile scrise, cât și sub toate aspectele, în baza art. 304
1
C. proc. civ., Înalta Curte constată că ambele recursuri sunt nefondate, pentru
argumentele expuse în continuare.
Argumente de fapt
și de drept relevante
După cum rezultă din
prezentarea de la pct. I.1 - I.2. din această decizie, în esență, problema care
a fost dedusă spre soluționare vizează legalitatea refuzului recurenților-pârâți
Uniunea Națională a Barourilor din România și Baroul Satu Mare de a o primi pe
intimata-reclamantă A.L. în profesia de avocat, cu scutire de examen.
Prima instanță a
stabilit că impunerea unor condiții suplimentare celor indicate în cuprinsul
art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, respectiv organizarea unui
interviu sub forma unui test grilă și stabilirea unui punctaj minimal de 20 de
puncte (din 25 posibile) echivalează cu susținerea unui examen și, prin
aceasta, contravine legii.
Această concluzie
este corectă, ea fiind împărtășită și de instanța de recurs.
Fără a relua situația
de fapt care a fost descrisă pe larg în sentință și nu a fost contestată de
către recurenți, Înalta Curte reține că din elementele furnizate chiar de către
aceștia rezultă că, la „interviul” din 29 noiembrie 2010, candidații au avut de
rezolvat un test grilă cu 25 întrebări în interval de o oră, fiind declarați
admiși în profesie doar aceia care au realizat minim 20 puncte. Intimata a
obținut 15 puncte și a fost respinsă.
La fel ca judecătorul
de la fondul cauzei, și instanța de recurs consideră că procedeul prezentat
anterior se circumscrie noțiunii de examen, iar nu de interviu, cum susțin
recurenții, fiind de domeniul evidenței că a fost golită de conținut prevederea
legală care îi conferea intimatei dreptul de a fi primită în profesie „cu
scutire de examen”.
Împrejurarea că
legiuitorul a folosit sintagma „poate fi primit în profesie” nu conferă
recurenților dreptul de a refuza accesul intimatei, care îndeplinește
condițiile expres arătate în cuprinsul art. 16 alin. (2) lit. b) din lege,
respectiv, a exercitat profesia de consilier juridic peste 10 ani și nu i-a
încetat activitatea din motive disciplinare care să o facă nedemnă pentru
profesia de avocat, în sensul explicitat la art. 13 din același act normativ.
Cât privește critica
recurentului Baroul Satu Mare referitoare la ignorarea Hotărârii nr. 902 din 11
septembrie 2010 a Consiliului UNBR, aceasta este lipsită de suport, câtă vreme
emitentul acestui act normativ nu și-a îndeplinit obligația prevăzută de art.
11 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru
elaborarea actelor normative, de a-i asigura publicarea în M. Of. în vederea
intrării în vigoare și, în orice caz, hotărârea a fost adoptată după
înregistrarea cererii de primire în profesie a intimatei, care avea așteptarea
legitimă ca solicitarea să-i fie soluționată după procedura reglementată la
acel moment.
De altfel, după cum
bine subliniază intimata prin întâmpinare, soluția pronunțată de prima instanță
se impune a fi păstrată și pentru rațiuni care țin de respectarea principiului
securității juridice prin asigurarea unei jurisprudențe unitare în materia
examinată, exprimată printr-o multitudine de decizii în același sens cu
prezenta (de ex. Decizia nr. 4777/2010, Decizia nr. 233/2011, Decizia nr.
4143/2011, ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios
administrativ și fiscal).
În fine, referitor la
cheltuielile de judecată parțiale, în cuantum de 150 RON, acordate de prima
instanță în temeiul art. 276 C. proc. civ., Înalta Curte reține că motivul
referitor la lipsa culpei procesuale, invocat de Uniunea Națională a Barourilor
din România, nu are consistență, câtă vreme intimata a fost obligată să
parcurgă procedura judiciară pentru demonstrarea caracterului nejustificat al
refuzului recurenților de a o primi în profesie.
Temeiul legal al
soluției adoptate
Pentru considerentele
anterior expuse, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art.
312 alin. (1) C. proc. civ., se vor respinge recursurile de față, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile
declarate de Baroul Satu Mare și Uniunea Națională a Barourilor din România
împotriva Sentinței nr. 207/CA din 10 octombrie 2011 a Curții de Apel Oradea,
secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată, în
ședință publică, astăzi 19 octombrie 2012.
Procesat de GGC - LM