ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4266/2012

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual. Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A.L.

a solicitat în contradictoriu cu pârâții Baroul Satu Mare și Uniunea Națională a Barourilor din România anularea Deciziei nr. 80/2010 a Consiliului Baroului Satu Mare, anularea Deciziei nr. 131 din 19 - 20 februarie 2011 emisă de Consiliul U.N.B.R., constatarea îndeplinirii condițiilor legale pentru primirea în profesia de avocat, cu scutire de examen, obligarea pârâților să emită decizia de primire a reclamantei în profesia de avocat în Baroul Satu Mare și să procedeze la înscrierea sa în Tabloul avocaților definitivi al Baroului Satu Mare, obligarea pârâților la plata de daune, în solidar, în cuantum de 150 RON pentru fiecare zi de la expirarea termenului de 30 de zile de la solicitarea înscrierii și până la înscrierea efectivă în Tabloul avocaților definitivi, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că a solicitat primirea în profesia de avocat cu scutire de examen, întrucât îndeplinește cerințele legale prevăzute de art. 11, 13, 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 și a făcut dovada îndeplinirii acestor condiții, odată cu depunerea cererii. A arătat reclamanta că în data de 15 iulie 2010, sub nr. 365/2010, i-a fost înregistrată la Baroul Satu Mare cererea de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, conform art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995. A mai arătat reclamanta că în data de 23 septembrie 2010 a fost înștiințată să se prezinte la sediul Baroului Satu Mare pentru verificarea cunoștințelor prin interviu în formă scrisă, nefiindu-i comunicat în ce constă acest examen, tematica, bibliografia și temeiul legal.

A mai precizat reclamanta că Hotărârea U.N.B.R. nr. 902/2010 nu era în vigoare la acea dată. Totodată s-a arătat că prin Decizia nr. 80/2010 emisă de Baroul Satu Mare s-a atestat de către avocatul raportor că reclamanta întrunește toate condițiile prevăzute de art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 și Legea nr. 255/2004. În data de 11 ianuarie 2011 reclamanta a formulat contestație împotriva deciziei emise de Baroul Satu Mare și a înaintat-o consiliului U.N.B.R.

care a respins-o prin Decizia nr. 131 din 19 - 20 februarie 2011. 2. Hotărârea curții de apel Prin Sentința nr. 207/CA/2011 din 10 octombrie 2011, Curtea de Apel Oradea a admis în parte acțiunea astfel cum a fost precizată de reclamanta A.L., a constatat că reclamanta îndeplinește condițiile legale privind primirea în profesia de avocat, cu scutire de examen, a anulat Decizia nr. 80/2010 emisă de Consiliul Baroului Satu Mare și Decizia nr. 131 din 19 - 20 februarie 2011 emisă de Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România, a obligat pârâții să emită decizia de primire a reclamantei în profesia de avocat, în Baroul Satu Mare și să procedeze la înscrierea în Tabloul avocaților definitivi, a respins capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata de daune, în cuantum de 150 RON pentru fiecare zi de la expirarea termenului de 30 de zile de la solicitarea înscrierii și până la înscrierea efectivă în Tabloul avocaților definitivi, a obligat pârâții, în solidar, la plata sumei de 150 RON cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale, în favoarea reclamantei, reprezentând deplasări la instanță.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut în esență următoarele. Reclamanta A.L. a formulat la data de 15 iulie 2010, înregistrată sub nr. 365/2010, o cerere de primire în profesia de avocat, cu scutire de examen, în temeiul prevederilor art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, potrivit cărora, la cerere, poate fi primit în profesie, cu scutire de examen cel care, anterior sau la data primirii în profesia de avocat, a îndeplinit funcția de judecător, procuror, notar, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puțin 10 ani. Prin Decizia nr. 80 din 2 decembrie 2010, emisă de Consiliul Baroului Satu Mare, în baza dispozițiilor art. 11 și următoarele, art. 53 și următoarele din Legea nr. 51/1995, art. 14 și următoarele, art. 73 și următoarele din Statutul profesiei de avocat, a fost respinsă cererea reclamantei de primire în profesia de avocat cu scutire de examen.

Pentru a emite această decizie, Consiliul Baroului Satu Mare a avut în vedere referatul consilierului raportor, avocat R.C., din care rezultă că reclamanta întrunește condițiile prevăzute de dispozițiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 modificată și completată prin Legea nr. 255/2004, motivul respingerii cererii fiind acela că nu a realizat punctajul stabilit de Comisia Baroului Satu Mare, pentru promovare la interviul pentru verificarea cunoștințelor privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, nefiind astfel întrunite toate condițiile de admitere a cererii. Prin Decizia nr. 131 din 19 februarie 2011, emisă de Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România, a fost respinsă ca neîntemeiată contestația formulată de reclamanta A.L.

împotriva Deciziei nr. 80 din 2 decembrie 2010, emisă de Consiliul Baroului Satu Mare, cu motivarea că la interviul organizat de Barou, în temeiul prevederilor art. 21 alin. (2) din Statutul Profesiei de Avocat și ale Hotărârii nr. 902 din 1 septembrie 2010 emisă de Consiliul U.N.B.R., reclamanta nu a realizat punctajul minim stabilit de către Consiliul Baroului, dovedind astfel ”necunoașterea” prevederilor legale și statutare. Totodată, din verificarea actelor anexate cererii de primire în profesie, s-a constatat că lipsește dovada de definitivare a reclamantei, prin examen, în funcția de consilier juridic. Instanța a reținut că prin Statutul profesiei de avocat, la art. 21 alin. (2) s-a adăugat că „în cazul cererilor de primire în profesie cu scutire de examen, Consiliul Baroului poate verifica cunoștințele solicitantului cu privire la organizarea și exercitarea profesiei de avocat”.

De asemenea, prin Hotărârea nr. 902 din 11 septembrie 2010 a Consiliului U.N.B.R., care la pct. 5 detaliază procedura de verificare a cunoștințelor privind legislația specifică profesiei de avocat, se mai adaugă suplimentar și că „rezultatul verificării cunoștințelor …. poate determina respingerea cererii de primire în profesie cu scutire de examen”. În opinia instanței, apărarea referitoare la faptul că testul grilă impus de pârâtul Baroul Satu Mare nu ar reprezenta un examen, este lipsită de consistență.

A mai reținut instanța că aspectul cantitativ invocat, respectiv împrejurarea că verificarea cunoștințelor a vizat doar reglementările specifice profesiei, iar nu alte materii (C. civ., penal, proceduri) este complet nerelevant, câtă vreme ceea ce se reproșează pârâților, este faptul că impunerea unei grile și a unui barem prestabilit, precum și a unui punctaj minim obligatoriu de atins de către solicitanți, echivalează, în mod evident cu un examen, și, prin aceasta, contravine legii.

Instanța a mai reținut și că prin Legea nr. 270 din 22 decembrie 2010, dispozițiile Legii nr. 51/1995 au fost modificate substanțial, accesul în profesia de avocat realizându-se numai pe bază de examen însă, în baza principiului tempus regit actum, acest eveniment legislativ nu afectează dreptul reclamantei de a fi primită în profesie cu scutire de examen, potrivit reglementării în vigoare la data formulării cererii sale (15 iulie 2010). Contrar celor susținute de pârâți, Curtea de Apel Oradea a reținut că sintagma utilizată de legiuitor „poate fi primit în profesie cu scutire de examen” nu poate fi interpretată ca instituind o simplă vocație.

Câtă vreme reclamanta a formulat cererea de primire în profesie cu scutire de examen, îndeplinește condițiile expres arătate la art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, respectiv a exercitat funcția de consilier juridic peste 10 ani și nu i-a încetat activitatea din motive disciplinare care să o facă nedemnă pentru profesia de avocat, în sensul explicitat de art. 13 din același act normativ, are un drept subiectiv de a fi primită în profesie, drept care nu poate fi îngrădit decât pentru motive temeinice, proporționale cu scopul urmărit de pârâți în organizarea profesiei de avocat. În acest context, refuzul pârâților de a o primi pe reclamantă în profesie, fără examen, pe motiv că nu a îndeplinit punctajul stabilit pentru verificarea cunoștințelor specifice profesiei, în opinia Curții apare ca nejustificat.

În ceea ce privește lipsa dovezii de definitivare a reclamantei prin examen în funcția de consilier juridic, invocată în Decizia nr. 131 din 19 - 20 februarie 2011, emisă de Consiliul U.N.B.R., instanța a constatat că la dosarul cauzei există această dovadă, care rezultă din Adresele nr. 495 și 604 din 2010 anexate și la contestația formulată către Consiliul U.N.B.R., din Adeverința nr. 65 din 11 octombrie 2010 emisă de Colegiul Uniunii Consilierilor Juridici din România - Colegiul Consilierilor Juridici Satu Mare, precum și din copia cărții de muncă a reclamantei.

În ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata de daune, în cuantum de 150 de RON pentru fiecare zi de la expirarea termenului de 30 de zile de la solicitarea înscrierii și până la înscrierea efectivă în tabloul avocaților definitivi, instanța l-a respins ca neîntemeiat, reclamanta nefăcând dovada unui prejudiciu moral generat de refuzul pârâților de a o primi în profesia de avocat cu scutire de examen. 3. Recursurile declarate de către pârâți Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel Oradea au declarat recurs Baroul Satu Mare și Uniunea Națională a Barourilor din România, invocând dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ.

Ambii recurenți au susținut că prin hotărârea primei instanțe s-au interpretat greșit dispozițiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, în condițiile în care termenul „poate” reprezintă „o posibilitate pe care legea o recunoaște acestor persoane, concomitent fiind recunoscută și posibilitatea consiliilor barourilor de a verifica cunoștințele solicitanților”. În privința modalității concrete de verificare a cunoștințelor, recurenții au mai arătat că legea nu o stabilește așa încât hotărârea consiliului baroului de a verifica cunoștințele în formă scrisă nu este abuzivă și nelegală. Recurentul Baroul Satu Mare a insistat îndeosebi asupra faptului că prima instanță a făcut abstracție de efectele Hotărârii nr. 902 din 11 septembrie 2010 care este obligatorie și de imediată aplicare din momentul adoptării ei, după cum rezultă din dispozițiile art. 85 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat.

În fine, recurenta Uniunea Națională a Barourilor din România mai critică și partea din sentință referitoare la cheltuielile de judecată, susținând că nu are culpă procesuală. 4. Apărările intimatei A.L. Atât prin întâmpinare, cât și prin concluziile scrise formulate în cauză, intimata A.L. a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate. Intimata a prezentat pe larg jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal în materia examinată, indicând decizii pronunțate în perioada anilor 2004 - 2011, precum și Hotărârea pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Ștefan și Ștef împotriva României, concluzionând în sensul că situația sa este similară cu a reclamanților din acele cauze, așa încât, pentru a evita insecuritatea raporturilor juridice și practica neunitară, se impune menținerea soluției curții de apel.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurenți, a apărărilor cuprinse în întâmpinare și concluziile scrise, cât și sub toate aspectele, în baza art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că ambele recursuri sunt nefondate, pentru argumentele expuse în continuare. 1. Argumente de fapt și de drept relevante După cum rezultă din prezentarea de la pct. I.1 - I.2. din această decizie, în esență, problema care a fost dedusă spre soluționare vizează legalitatea refuzului recurenților-pârâți Uniunea Națională a Barourilor din România și Baroul Satu Mare de a o primi pe intimata-reclamantă A.L. în profesia de avocat, cu scutire de examen.

Prima instanță a stabilit că impunerea unor condiții suplimentare celor indicate în cuprinsul art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, respectiv organizarea unui interviu sub forma unui test grilă și stabilirea unui punctaj minimal de 20 de puncte (din 25 posibile) echivalează cu susținerea unui examen și, prin aceasta, contravine legii. Această concluzie este corectă, ea fiind împărtășită și de instanța de recurs. Fără a relua situația de fapt care a fost descrisă pe larg în sentință și nu a fost contestată de către recurenți, Înalta Curte reține că din elementele furnizate chiar de către aceștia rezultă că, la „interviul” din 29 noiembrie 2010, candidații au avut de rezolvat un test grilă cu 25 întrebări în interval de o oră, fiind declarați admiși în profesie doar aceia care au realizat minim 20 puncte.

Intimata a obținut 15 puncte și a fost respinsă. La fel ca judecătorul de la fondul cauzei, și instanța de recurs consideră că procedeul prezentat anterior se circumscrie noțiunii de examen, iar nu de interviu, cum susțin recurenții, fiind de domeniul evidenței că a fost golită de conținut prevederea legală care îi conferea intimatei dreptul de a fi primită în profesie „cu scutire de examen”. Împrejurarea că legiuitorul a folosit sintagma „poate fi primit în profesie” nu conferă recurenților dreptul de a refuza accesul intimatei, care îndeplinește condițiile expres arătate în cuprinsul art. 16 alin. (2) lit. b) din lege, respectiv, a exercitat profesia de consilier juridic peste 10 ani și nu i-a încetat activitatea din motive disciplinare care să o facă nedemnă pentru profesia de avocat, în sensul explicitat la art. 13 din același act normativ.

Cât privește critica recurentului Baroul Satu Mare referitoare la ignorarea Hotărârii nr. 902 din 11 septembrie 2010 a Consiliului UNBR, aceasta este lipsită de suport, câtă vreme emitentul acestui act normativ nu și-a îndeplinit obligația prevăzută de art. 11 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, de a-i asigura publicarea în M. Of. în vederea intrării în vigoare și, în orice caz, hotărârea a fost adoptată după înregistrarea cererii de primire în profesie a intimatei, care avea așteptarea legitimă ca solicitarea să-i fie soluționată după procedura reglementată la acel moment.

De altfel, după cum bine subliniază intimata prin întâmpinare, soluția pronunțată de prima instanță se impune a fi păstrată și pentru rațiuni care țin de respectarea principiului securității juridice prin asigurarea unei jurisprudențe unitare în materia examinată, exprimată printr-o multitudine de decizii în același sens cu prezenta (de ex. Decizia nr. 4777/2010, Decizia nr. 233/2011, Decizia nr. 4143/2011, ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal). În fine, referitor la cheltuielile de judecată parțiale, în cuantum de 150 RON, acordate de prima instanță în temeiul art. 276 C. proc. civ., Înalta Curte reține că motivul referitor la lipsa culpei procesuale, invocat de Uniunea Națională a Barourilor din România, nu are consistență, câtă vreme intimata a fost obligată să parcurgă procedura judiciară pentru demonstrarea caracterului nejustificat al refuzului recurenților de a o primi în profesie.

2. Temeiul legal al soluției adoptate Pentru considerentele anterior expuse, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se vor respinge recursurile de față, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de Baroul Satu Mare și Uniunea Națională a Barourilor din România împotriva Sentinței nr. 207/CA din 10 octombrie 2011 a Curții de Apel Oradea, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 19 octombrie 2012. Procesat de GGC - LM