ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 307/2012

Asupra cererii de revizuire de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat

următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin

cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea - secția comercială și de

contencios administrativ și fiscal, reclamantul C.A.C. a solicitat, în

contradictoriu cu pârâții Baroul Bihor și Uniunea Națională a Barourilor din

România, să se constate că îndeplinește condițiile legale pentru primirea în

profesia de avocat, cu scutire de examen, anularea Deciziei nr. 76/2010 emisă

de Consiliul Baroului Bihor, obligarea pârâților să emită decizia de primire a

reclamantului în profesia de avocat și să procedeze la înscrierea sa în Tabloul

avocaților definitivi al Baroului Bihor, în termen de 30 de zile de la

solicitare, obligarea pârâților la plata de daune în solidar, în cuantum de 150

lei pentru fiecare zi de la expirarea termenului de 30 de zile de la

solicitarea înscrierii și până la înscrierea în Tabloul avocaților definitivi,

precum și la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința

civilă nr. 108/CA din 29 aprilie 2011 a Curții de Apel Oradea a fost admisă în

parte acțiunea reclamantului C.A.C. și, în consecință, a constatat că

reclamantul îndeplinește condițiile legale pentru primirea în profesia de

avocat, cu scutire de examen, a anulat Decizia nr. 76/2010 și Decizia nr. 34/2011,

obligând pârâții să emită decizia de primire a reclamantului în profesia de

avocat și să procedeze la înscrierea sa în Tabloul avocaților definitivi al

Baroului Bihor, respingând celelalte capete de cerere ca neîntemeiate.

Prin

decizia nr. 4143 din 16 septembrie 2011 a înaltei Curți de Casație și Justiție

a fost respins recursul formulat de către Baroul Bihor și Uniunea Națională a

Barourilor din România împotriva sentinței civile nr. 108/CA din 29 aprilie

2011 a Curții de Apel Oradea - secția comercială și de contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat, obligând recurenții la plata către intimat a sumei de

261,06 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a

pronunța această hotărâre, instanța de control judiciar a reținut că

la data formulării cererii de primire

în profesie de către intimatul C.A.C. (21 octombrie 2010) art. 16 alin. (2) lit.

b) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat

avea următorul cuprins: „(2) La cerere, poate fi primit în profesie, cu scutire

de examen: b)cel care până la data primirii în profesia de avocat a îndeplinit

funcția de judecător, procuror, notar public, consilier juridic sau

jurisconsult timp de cel puțin 10 ani și dacă nu i-a încetat activitatea din

motive disciplinare care îl fac nedemn pentru profesia de avocat".

Ulterior, prin

Statutul profesiei de avocat, la art. 21 alin. (2) s-a adăugat că „în cazul

cererilor de primire în profesie cu scutire de examen, consiliul baroului poate

să verifice cunoștințele solicitantului cu privire la organizarea și

exercitarea profesiei de avocat".

În fine,

prin Hotărârea nr. 902 din 11 septembrie 2010 a Consiliului U.N.B.R., care la pct.

5 detaliază procedura de verificare a cunoștințelor privind legislația

specifică profesiei de avocat, se mai adaugă suplimentar și că Rezultatul

verificării cunoștințelor. poate determina respingerea cererii de primire în

profesie cu scutire de examen:

Jurisprudență constantă a înaltei

Curți de Casație și Justiție în această materie, mai ales după pronunțarea

hotărârii C.E.D.O. din data de 27 ianuarie 2009 în cauza Ștefan și Ștef

împotriva României, care semnala divergențele de jurisprudență, a fost în

sensul că impunerea unor condiții suplimentare celor indicate în art. 16 alin. (2)

lit. b) din Legea nr. 51/1995 precizat, conturează excesul de putere, în sensul

art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 (exemplu: Decizia nr. 3228 din

17 iunie 2010 a Î.C.C.J. – S.C.A.F.).

Concret,

în privința practicii administrative de a realiza verificarea cunoștințelor

specifice profesiei pe calea unei testări scrise cu barem și punctaj minim de

promovare, care în realitate reprezintă un examen, instanța supremă s-a

pronunțat în sensul că în acest mod este golită de conținut prevederea legală

și, contrar susținerilor recurenților, această practică s-a menținut și după

adoptarea Hotărârii nr. 902 din 11 septembrie 2010 a Consiliului U.N.B.R. (ex.:

Decizia nr. 4777 din 4 noiembrie 2010 și Decizia nr. 233 din 20 ianuarie 2011

ale Î.C.C.J. – S.C.A.F.).

Instanța

de control judiciar a reținut că apărarea referitoare la faptul că testul grilă

impus de recurentul Baroul Bihor nu ar reprezenta un examen este lipsită de

consistență.

Aspectul

cantitativ invocat, respectiv împrejurarea că verificarea cunoștințelor a vizat

doar reglementările specifice profesiei, iar nu alte materii (civil, penal,

proceduri), a fost reținut de instanța de recurs ca fiind complet nerelevant,

câtă vreme ceea ce se reproșează reclamantului este faptul că impunerea unei

grile și a unui barem prestabilit, precum și a unui punctaj minim obligatoriu

de atins echivalează, în mod evident, cu un examen și, prin aceasta, contravine

legii.

De altfel,

este justă apărarea intimatului-reclamant în sensul că Hotărârea nr. 902/2010 a

Consiliului U.N.B.R. nu îi este opozabilă, câtă vreme emitentul actului

normativ nu și-a îndeplinit obligația prevăzută de art. 11 din Legea nr. 24/2000

privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative de

a-i asigura publicarea în M. Of. în vederea intrării în vigoare.

Înalta

Curte a reținut că aspectul privind modificările din Legea nr. 51/1995, în

sensul că accesul în profesia de avocat se realizează numai pe bază de examen,

trebuie apreciat în baza principiului tempus regit actum, iar acest eveniment

legislativ în cauza de față nu afectează dreptul intimatului-recurent de a fi

primit în profesie cu scutire de examen, potrivit reglementării în vigoare la

data formulării cererii sale.

Instanța

de control judiciar a reținut că sintagma utilizată de legiuitor „poate fi

primit în profesie cu scutire de examen", nu poate fi interpretată ca

instituind o simplă vocație. Câtă vreme intimatul care a formulat cererea de

primire în profesie cu scutire de examen îndeplinește condițiile expres arătate

la lit. b), respectiv, a exercitat funcția de consilier juridic peste 10 ani și

nu i-a încetat activitatea din motive disciplinare, care să-l facă nedemn pentru

profesia de avocat, în sensul explicitat la art. 13 din același act normativ,

el are un drept subiectiv de a fi primit în profesie, drept care nu poate fi

îngrădit decât pentru motive temeinice, proporționale cu scopul urmărit de

recurenți în organizarea profesiei de avocat.

Instanța

de control judiciar a concluzionat că refuzul recurenților de a-l primi în

profesie fără examen, pe motiv că nu a întrunit punctajul stabilit pentru

verificarea cunoștințelor specifice profesiei, apare ca nejustificat și în mod

corect a fost sancționat de prima instanță prin admiterea acțiunii.

Uniunea Națională a Barourilor din România

Revizuenta

a invocat existența unui viciu de procedură cu U.N.B.R., indicând ca temei al

cererii de revizuire dispozițiile art. 322 pct. 8 C. proc. civ.

S-a

arătat că cererea de față este admisibilă, iar apoi a reluat motivele

prezentate în cererea de recurs formulată.

Decizia pronunțată de înalta Curte de

Casație și Justiție în revizuire

Înalta Curte de Casație și Justiție

sesizată cu soluționarea cererii de revizuire de față, analizând

motivele formulate în raport cu

hotărârea atacată și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge

cererea de revizuire ca inadmisibilă pentru considerentele ce urmează:

În

conformitate cu dispozițiile art. 125 alin. (3) și art. 128 din Constituție, competența

și procedura de judecată sunt stabilite de lege, iar împotriva hotărârilor

judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de

atac, în condițiile legii.

Codul de

procedură civilă reglementează în Titlul V - Capitolul II, revizuirea

hotărârilor (art. 322-328), cale extraordinară de atac, iar în conformitate cu

dispozițiile prevăzute de art. 322 C. proc. civ. revizuirea unei hotărâri

rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei

hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în

cele 9 cazuri expres prevăzute de articolul arătat.

Analizând

actele și lucrările dosarului, înalta Curte a constatat că, în cauza dedusă

judecății, instanța de control judiciar a respins recursul U.N.B.R. și al

Baroului Bihor și a menținut hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Oradea.

Așa

fiind, înalta Curte constată că cererea de față nu poate fi primită, întrucât

procedând la verificarea deciziei atacate în raport cu motivul de revizuire

formulat, a rezultat că cererea de revizuire nu se încadrează în limitele

stabilite de dispozițiile legale. Văzând și dispozițiile art. 326 alin. (3) C.

proc. civ., în conformitate cu care dezbaterile sunt limitate la

admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază, înalta Curte va

respinge cererea de revizuire formulată.

Pentru a

se putea cere revizuirea unei hotărâri date de o instanță de recurs,

legiuitorul a impus condiția ca această instanță să fi evocat fondul, ceea ce

implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care a fost reținută

de instanța de fond, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de

fapt ce fuseseră stabilite, în oricare dintre ipoteze urmând să se dea o altă

dezlegare raportului juridic dedus judecății decât cea care a fost aleasă până

în acel moment.

Pentru

aceste considerente, văzând că nu sunt motive de reformare a deciziei atacate,

înalta Curte va respinge cererea de revizuire de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire

formulată de Uniunea Națională a Barourilor din România împotriva deciziei nr. 4143

din 16 septembrie 2011 a înaltei Curți de Casație și Justiție ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

24 ianuarie 2012.