ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 307/2012

Asupra cererii de revizuire de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, reclamantul C.A.C.

a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Baroul Bihor și Uniunea Națională a Barourilor din România, să se constate că îndeplinește condițiile legale pentru primirea în profesia de avocat, cu scutire de examen, anularea Deciziei nr. 76/2010 emisă de Consiliul Baroului Bihor, obligarea pârâților să emită decizia de primire a reclamantului în profesia de avocat și să procedeze la înscrierea sa în Tabloul avocaților definitivi al Baroului Bihor, în termen de 30 de zile de la solicitare, obligarea pârâților la plata de daune în solidar, în cuantum de 150 lei pentru fiecare zi de la expirarea termenului de 30 de zile de la solicitarea înscrierii și până la înscrierea în Tabloul avocaților definitivi, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 108/CA din 29 aprilie 2011 a Curții de Apel Oradea a fost admisă în parte acțiunea reclamantului C.A.C. și, în consecință, a constatat că reclamantul îndeplinește condițiile legale pentru primirea în profesia de avocat, cu scutire de examen, a anulat Decizia nr. 76/2010 și Decizia nr. 34/2011, obligând pârâții să emită decizia de primire a reclamantului în profesia de avocat și să procedeze la înscrierea sa în Tabloul avocaților definitivi al Baroului Bihor, respingând celelalte capete de cerere ca neîntemeiate.

3. Hotărârea instanței de recurs Prin decizia nr. 4143 din 16 septembrie 2011 a înaltei Curți de Casație și Justiție a fost respins recursul formulat de către Baroul Bihor și Uniunea Națională a Barourilor din România împotriva sentinței civile nr. 108/CA din 29 aprilie 2011 a Curții de Apel Oradea - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat, obligând recurenții la plata către intimat a sumei de 261,06 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de control judiciar a reținut că la data formulării cererii de primire în profesie de către intimatul C.A.C.

(21 octombrie 2010) art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat avea următorul cuprins: „(2) La cerere, poate fi primit în profesie, cu scutire de examen: b)cel care până la data primirii în profesia de avocat a îndeplinit funcția de judecător, procuror, notar public, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puțin 10 ani și dacă nu i-a încetat activitatea din motive disciplinare care îl fac nedemn pentru profesia de avocat". Ulterior, prin Statutul profesiei de avocat, la art. 21 alin. (2) s-a adăugat că „în cazul cererilor de primire în profesie cu scutire de examen, consiliul baroului poate să verifice cunoștințele solicitantului cu privire la organizarea și exercitarea profesiei de avocat". În fine, prin Hotărârea nr. 902 din 11 septembrie 2010 a Consiliului U.N.B.R., care la pct. 5 detaliază procedura de verificare a cunoștințelor privind legislația specifică profesiei de avocat, se mai adaugă suplimentar și că Rezultatul verificării cunoștințelor.

poate determina respingerea cererii de primire în profesie cu scutire de examen: Jurisprudență constantă a înaltei Curți de Casație și Justiție în această materie, mai ales după pronunțarea hotărârii C.E.D.O. din data de 27 ianuarie 2009 în cauza Ștefan și Ștef împotriva României, care semnala divergențele de jurisprudență, a fost în sensul că impunerea unor condiții suplimentare celor indicate în art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 precizat, conturează excesul de putere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 (exemplu: Decizia nr. 3228 din 17 iunie 2010 a Î.C.C.J. – S.C.A.F.).

Concret, în privința practicii administrative de a realiza verificarea cunoștințelor specifice profesiei pe calea unei testări scrise cu barem și punctaj minim de promovare, care în realitate reprezintă un examen, instanța supremă s-a pronunțat în sensul că în acest mod este golită de conținut prevederea legală și, contrar susținerilor recurenților, această practică s-a menținut și după adoptarea Hotărârii nr. 902 din 11 septembrie 2010 a Consiliului U.N.B.R. (ex.: Decizia nr. 4777 din 4 noiembrie 2010 și Decizia nr. 233 din 20 ianuarie 2011 ale Î.C.C.J. – S.C.A.F.). Instanța de control judiciar a reținut că apărarea referitoare la faptul că testul grilă impus de recurentul Baroul Bihor nu ar reprezenta un examen este lipsită de consistență.

Aspectul cantitativ invocat, respectiv împrejurarea că verificarea cunoștințelor a vizat doar reglementările specifice profesiei, iar nu alte materii (civil, penal, proceduri), a fost reținut de instanța de recurs ca fiind complet nerelevant, câtă vreme ceea ce se reproșează reclamantului este faptul că impunerea unei grile și a unui barem prestabilit, precum și a unui punctaj minim obligatoriu de atins echivalează, în mod evident, cu un examen și, prin aceasta, contravine legii. De altfel, este justă apărarea intimatului-reclamant în sensul că Hotărârea nr. 902/2010 a Consiliului U.N.B.R. nu îi este opozabilă, câtă vreme emitentul actului normativ nu și-a îndeplinit obligația prevăzută de art. 11 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative de a-i asigura publicarea în M. Of.

în vederea intrării în vigoare. Înalta Curte a reținut că aspectul privind modificările din Legea nr. 51/1995, în sensul că accesul în profesia de avocat se realizează numai pe bază de examen, trebuie apreciat în baza principiului tempus regit actum, iar acest eveniment legislativ în cauza de față nu afectează dreptul intimatului-recurent de a fi primit în profesie cu scutire de examen, potrivit reglementării în vigoare la data formulării cererii sale. Instanța de control judiciar a reținut că sintagma utilizată de legiuitor „poate fi primit în profesie cu scutire de examen", nu poate fi interpretată ca instituind o simplă vocație.

Câtă vreme intimatul care a formulat cererea de primire în profesie cu scutire de examen îndeplinește condițiile expres arătate la lit. b), respectiv, a exercitat funcția de consilier juridic peste 10 ani și nu i-a încetat activitatea din motive disciplinare, care să-l facă nedemn pentru profesia de avocat, în sensul explicitat la art. 13 din același act normativ, el are un drept subiectiv de a fi primit în profesie, drept care nu poate fi îngrădit decât pentru motive temeinice, proporționale cu scopul urmărit de recurenți în organizarea profesiei de avocat. Instanța de control judiciar a concluzionat că refuzul recurenților de a-l primi în profesie fără examen, pe motiv că nu a întrunit punctajul stabilit pentru verificarea cunoștințelor specifice profesiei, apare ca nejustificat și în mod corect a fost sancționat de prima instanță prin admiterea acțiunii.

4. Cererea de revizuire formulata de Uniunea Națională a Barourilor din România Revizuenta a invocat existența unui viciu de procedură cu U.N.B.R., indicând ca temei al cererii de revizuire dispozițiile art. 322 pct. 8 C. proc. civ. S-a arătat că cererea de față este admisibilă, iar apoi a reluat motivele prezentate în cererea de recurs formulată. Decizia pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție în revizuire Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea cererii de revizuire de față, analizând motivele formulate în raport cu hotărârea atacată și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă pentru considerentele ce urmează: În conformitate cu dispozițiile art. 125 alin. (3) și art. 128 din Constituție, competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege, iar împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii.

Codul de procedură civilă reglementează în Titlul V - Capitolul II, revizuirea hotărârilor (art. 322-328), cale extraordinară de atac, iar în conformitate cu dispozițiile prevăzute de art. 322 C. proc. civ. revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în cele 9 cazuri expres prevăzute de articolul arătat. Analizând actele și lucrările dosarului, înalta Curte a constatat că, în cauza dedusă judecății, instanța de control judiciar a respins recursul U.N.B.R. și al Baroului Bihor și a menținut hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Oradea. Așa fiind, înalta Curte constată că cererea de față nu poate fi primită, întrucât procedând la verificarea deciziei atacate în raport cu motivul de revizuire formulat, a rezultat că cererea de revizuire nu se încadrează în limitele stabilite de dispozițiile legale.

Văzând și dispozițiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., în conformitate cu care dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază, înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată. Pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri date de o instanță de recurs, legiuitorul a impus condiția ca această instanță să fi evocat fondul, ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care a fost reținută de instanța de fond, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare dintre ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății decât cea care a fost aleasă până în acel moment.

Pentru aceste considerente, văzând că nu sunt motive de reformare a deciziei atacate, înalta Curte va respinge cererea de revizuire de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de Uniunea Națională a Barourilor din România împotriva deciziei nr. 4143 din 16 septembrie 2011 a înaltei Curți de Casație și Justiție ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 ianuarie 2012.