ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2994/2015

Decizia nr. 2994/2015

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamantul A., judecător la Tribunalul Bihor, a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Uniunea Națională a Barourilor din România și Baroul de Avocați Bihor, anularea Deciziei Uniunii Naționale a Barourilor din România din 19 - 20 februarie 2011 prin care s-a respins contestația formulată împotriva Hotărârii Consiliului Baroului Bihor din 18 noiembrie 2010, precum și anularea acestei din urmă hotărâri; ca o consecință a anulării acestor hotărâri, reclamantul a solicitat să fie obligați pârâții ca, în baza art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 255/2004, să emită Decizia de admitere în profesia de avocat, cu scutire de examen sau orice altfel de interviu; totodată reclamantul a solicitat ca, în baza art. 24 alin. (1) din Legea nr. 51/1995, să se dispună emiterea Deciziei de trecere pe tabloul avocaților incompatibili, sens în care decizia de admitere în profesie urmează să producă efecte în condițiile alin. (2) numai de la data încetării stării de incompatibilitate, după cum prevede art. 15 alin. (1) lit. f) din Statutul profesiei de avocat; totodată, reclamantul a solicitat a se dispune admiterea în profesie cu scutirea de orice fel de taxă neprevăzută expres de Legea nr. 51/1995.

Prin Sentința civilă nr. 234/CA/2011 P.I. din 2 noiembrie 2011, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Uniunea Națională a Barourilor din România și Baroul de Avocați Bihor, a dispus anularea Hotărârii Consiliului Baroului Bihor din 18 noiembrie 2010 și a Deciziei Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România din 19 - 20 februarie 2011, a obligat pârâtul Baroul Bihor să emită decizie de primire a reclamantului în profesia de avocat, cu scutire de examen sau orice formă de verificare a cunoștințelor, decizie ce va produce efecte la data încetării stării de incompatibilitate în care se găsește reclamantul, fără să subziste în sarcina acestuia obligația rezolvării stării de incompatibilitate în termenul de 2 luni prevăzut de art. 25 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 și a respins acțiunea sub aspectul celorlalte pretenții formulate de reclamant.

Prin Decizia nr. 3.235 din 12 martie 2013 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a admis recursurile declarate de Uniunea Națională a Barourilor din România și de Baroul Bihor împotriva Sentinței nr. 234/CA/2011 P.I. din 2 noiembrie 2011 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a modificat sentința atacată în sensul că a respins acțiunea formulată de reclamantul A. ca neîntemeiată și a obligat intimatul-reclamant la plata sumei de 800 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către recurenta-pârâtă Uniunea Națională a Barourilor din România.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de recurs a reținut, că prin Decizia nr. 60 din 18 noiembrie 2010, Consiliul Baroului Bihor a respins cererea de primire în profesie cu scutire de examen, cu motivarea că a refuzat să plătească taxa pentru participarea la testul de verificare a cunoștințelor, cât și pentru lipsa din dosar a unor înscrisuri doveditoare.

Potrivit prevederilor legale în vigoare la data formulării/soluționării cererii reclamantului, art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, republicată, la cerere puteau fi primite în profesia de avocat, cu scutire de examen, persoanele care îndeplineau condițiile enumerate la alin. (2) lit. a) și lit. b).

Instanța de recurs a constatat că legiuitorul, prin edictarea unei norme juridice permisive "poate fi primit în profesie", a conferit autorității competente un drept de apreciere discreționar.

Astfel, se explică și se justifică legalitatea prevederilor art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat, adoptat la Congresul Avocaților din România, potrivit cărora "în cazul cererilor de primire în profesie cu scutire de examen, consiliul baroului poate să verifice cunoștințele solicitantului cu privire la organizarea și exercitarea profesiei de avocat", ceea ce nu reprezintă o adăugare la dispozițiile art. 16 alin. (2) din lege, ci o materializare a exercitării dreptului de apreciere ce i-a fost conferit de legiuitor prin folosirea unei norme juridice permisive.

De asemenea, în scopul asigurării unei transparențe care să permită instanțelor competente să verifice legalitatea exercitării dreptului de apreciere și existența/inexistența oricărei forme de arbitrariu, prin Hotărârea nr. 902 din 11 februarie 2010, Consiliul U.N.B.R. a adoptat Ghidul de bună practică privind procedura soluționării transparente a cererilor de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, act care nu a fost atacat/constatat ca fiind nelegal.

Este adevărat că la pct. 5 cap. II din Ghid, se prevede că verificarea cunoștințelor va consta dintr-o evaluare făcută pe baza unor discuții libere în cadrul unui interviu, cu privire la legislația specifică organizării și exercitării profesiei de avocat, dar se prevede și că barourile pot decide ca verificarea să se facă și în formă scrisă.

Așadar, Baroul Bihor a avut temei legal și regulamentar să procedeze la realizarea verificării respective, la care reclamantul a nu a înțeles să se prezinte.

Este adevărat că jurisprudența Înaltei Curți, secția de contencios administrativ și fiscal, este în sensul că testarea nu trebuie transformată într-un adevărat examen, în caz contrar, s-ar încălca dispozițiile legale incidente speței, însă cum reclamantul nu s-a prezentat la testare, nu se poate afirma că această modalitate de verificare a cunoștințelor reprezintă, în realitate, un examen.

Deci, în contextul în care reclamantul nu s-a prezentat pentru verificarea cunoștințelor cu privire la organizarea și exercitarea profesiei de avocat, Baroul Bihor nu a putut să își exercite dreptul prevăzut în art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat, lipsind astfel una dintre condițiile obligatorii pentru intrarea în profesia de avocat, cu scutire de examen, conform art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Împotriva Deciziei nr. 3.235 din 12 martie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a formulat cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 și 7 C. proc. civ.

Înainte de a analiza motivele invocate în cererea de revizuire, în raport cu dispozițiile art. 324 C. proc. civ., verificând data la care a fost formulată, Înalta Curte constată că aceasta a fost declarată peste termenul prevăzut de art. 324 C. proc. civ.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Potrivit acestui text de lege, "termenul de revizuire este de o lună în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 2 și 7 și se va socoti de la comunicarea hotărârilor definitive, iar în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 5 termenul de revizuire se va socoti din ziua în are s-au descoperit înscrisurile ce se invocă ...".

Or, din actele dosarului rezultă că decizia atacată a fost pronunțată la 12 martie 2013, iar cererea de revizuire a fost înregistrată la data de 14 aprilie 2014 potrivit rezoluției aflate la dosar, deci cu mult peste termenul prevăzute de textele legale sus-citate.

De asemenea, conform dispozițiilor art. 103 C. proc. civ. "neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei".

În cauză, revizuentul nu a pretins și nu a dovedit că a fost împiedicat în exercitarea în termen a căii de atac printr-o împrejurare mai presus de voința lui.

În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 324 C. proc. civ. cererea de revizuire va fi respinsă, ca tardiv formulată.

De asemenea, în temeiul dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., revizuentul A. va fi obligat la plata sumei de 500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, către intimata Uniunea Națională a Barourilor din România

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei nr. 3.235 din 12 martie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca tardivă.

Obligă revizuentul A. la plata sumei de 500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, către intimata Uniunea Națională a Barourilor din România.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 2 octombrie 2015.

Procesat de GGC - N