ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1159/2018

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 23.04.2015, reclamantul A. a solicitat anularea Hotărârii nr. 63/18.11.2010 emisă de Baroul Bihor, anularea Deciziei nr. 1075/7.03.2015 emisă de Uniunea Națională a Barourilor din România, să se constate că îndeplinește condițiile legale privind primirea în profesia de avocat cu scutire de examen și obligarea pârâților să emită deciziile de primire a reclamantului în profesia de avocat și să procedeze la înscrierea în tabloul avocaților definitivi.

Prin sentința nr. 141/CA/2015-PI din 28 septembrie 2015, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Baroul Bihor și Uniunea Națională a Barourilor din România și a respins ca nefondată cererea pârâților de acordare a cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei hotărâri, reclamantul A. a formulat recurs, cu invocarea motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului, a arătat că susținerea instanței că nu a depus actele solicitate prin adresa nr. x/2010 a Consiliului Baroului Bihor nu poate fi reținută, în condițiile în care prin sentința nr. 266/CA/2012 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosar nr. x s-a reținut cu autoritate de lucru judecat că adresa nr. x/2010 nu i-a fost comunicată niciodată.

În ceea ce privește fondul cererii, a depus in susținerea cererii sale de primire în profesie toate actele prevăzute de legislația în vigoare, respectiv diploma de licență, certificatul de naștere, adeverința medicală, copia cărții de muncă, cazier judiciar.

Prin sentința recurată se enumeră o serie de acte care în opinia instanței ar fi trebuit depuse: certificat de căsătorie, însă la data depunerii cererii nu mai era căsătorit (a se vedea în acest sens sentința de divorț nr. 5211/2009 a Judecătoriei Oradea, anexată recursului); dovada promovării examenului de definitivare în funcția juridică îndeplinită anterior, prin susținerea examenului la materii compatibile cu programa de examen pentru admiterea in profesia de avocat, însă îndeplinește funcția de procuror încă din anul 1996, potrivit mențiunii de la poziția 17 din cartea de muncă, iar la data de 20.11.1997 a absolvit examenul de capacitate, care reprezintă examenul de definitivare în funcția de procuror, ca de altfel a oricărui magistrat, conform art. 60-66 din Legea nr. 92/1992, în vigoare la data promovării examenului de capacitate, iar în cadrul acestui examen probele susținute au cuprins inclusiv materiile drept civil, penal, procedura civilă și procedura penală (art. 63 din Legea nr. 92/1992), care se regăsesc în programa de examen pentru admiterea în profesia de avocat, dacă nu ar fi absolvit examenul de capacitate nu ar mai fi putut îndeplini funcția de procuror; certificat privind starea de sănătate eliberat de instituția sanitară stabilită de barou conform hotărârii UNBR, însă a anexat adeverința medicală care atestă starea de sănătate la data depunerii cererii, iar în afară de acest lucru, potrivit art. 50 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 92/1992, poate fi numit magistrat doar cel care este apt din punct de vedere medical pentru exercitarea funcției, prin actele depuse a făcut dovada că este apt din punct de vedere medical.

A făcut dovada depunerii tuturor actelor prevăzute de lege, însă, atât pârâtele cât și instanța de fond au dat dovadă de un formalism exagerat, dispunând respingerea cererii sale pentru nedepunerea unor acte ca certificatul de căsătorie sau fotografii tip legitimație.

La data de 21 decembrie 2015, Baroul Bihor a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, întrucât, față de înscrisurile existente la dosarul cauzei și în raport cu prevederile legale incidente, hotărârea Curții de Apel Oradea este pronunțată cu interpretarea și aplicarea corectă a legii, iar motivele de recurs invocate sunt nefondate. În acord cu dispozițiile art. 15 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat, dispozițiile pct. 1 lit. a), c), g) și e) din Hotărârea nr. 902/2010, și văzând și actele depuse la dosarul cauzei, în mod legal instanța de fond a constatat că reclamantul nu a respectat aceste prevederi legale.

Din motivele de recurs invocate se conturează clar ideea că este de notorietate faptul că recurentul îndeplinește funcția de procuror încă din anul 1996, ceea ce ar fi de natură a justifica de ce nu ii revine obligația ce incumbă tuturor celorlalți candidați, aceea de a depune înscrisurile cerute de lege, iar Baroul Bihor avea obligația de a deduce că, dacă nu ar fi absolvit examenul de capacitate nu ar mai fi putut îndeplini funcția de procuror, și ca atare nu se impunea să solicite depunerea dovezii de promovare a examenului de definitivare în funcția juridică îndeplinită anterior, și de a deduce că este apt din punct de vedere medical, deoarece a fost apt la data primirii în magistratură, trebuia să cunoască și faptul că recurentul reclamant nu a depus certificatul de căsătorie deoarece nu mai era căsătorit, aceasta în condițiile în care sentința de divorț este anexată recursului. Așadar, a arătat intimatul, în opinia recurentului dispozițiile legale nu sunt opozabile erga omnes și trebuia să manifeste un formalism mai puțin exagerat în raport cu persoana recurentului.

La data de 24 decembrie 2015, intimata U.N.B.R. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. A arătat că instanța de fond a reținut corect că recurentul-reclamant nu a depus toate înscrisurile necesare la cererea de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, astfel cum prevedeau dispozițiile art. 15 și art. 16 din Statutul profesiei de avocat, în forma de la data formulării cererii, și Hotărârea nr. 902/2010 a Consiliului U.N.B.R.

Susținerea recurentului că la data depunerii cererii nu mai era căsătorit pentru că anterior divorțase nu îl scutea pe acesta să depună hotărârea de divorț pentru a face o astfel de dovadă; recurentul a prezentat un certificat medical eliberat de altă instituție medicală și nu a înțeles să depună cele două fotografii tip legitimație; susținerea că nu i s-a comunicat adresa nr. x prin care i se solicita să completeze dosarul de primire în profesia de avocat și cu alte înscrisuri nu prezintă relevanță, pentru că atât pe site-ul baroului, la avizierul baroului, cât și în Statutul profesiei de avocat și Hotărârea nr. 902/2010 a Consiliului U.N.B.R., se arătau condițiile de primire în profesia de avocat cu scutire de examen și înscrisurile ce trebuie să fie atașate cererii.

Cererea recurentului de primire în profesia de avocat cu scutire de examen a fost respinsă prin Hotărârea nr. 63 din 18 noiembrie 2010 a Consiliului Baroului Bihor pentru că petentul nu a completat dosarul și cererea de înscriere cu toate înscrisurile necesare și pentru că nu a înțeles să achite suma de 200 de RON reprezentând taxa de participare la testul de verificare a cunoștințelor privind legislația specifică profesiei de avocat, iar în Decizia nr. 1075 din 7 martie 2015 a Consiliului U.N.B.R. s-a reținut că recurentul trebuia să depună înscrisurile prevăzute de art. 15 și art. 16 din Statutul profesiei de avocat, că primirea în profesie cu scutire de examen era numai o posibilitate, nu o obligație pentru barou, că solicitanții puteau fi verificați asupra cunoștințelor referitoare la organizarea și exercitarea profesiei de avocat și că baroul are posibilitatea de a solicita plata unei taxe pentru procesarea și verificarea dosarului, conform art. 315 alin. (1) lit. i) din Statutul profesiei de avocat.

Prezintă relevanță și dispozițiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, care prevăd că profesia de avocat este liberă și independentă, cu organizare și funcționare autonome, în condițiile legii și ale statutului profesiei; ca atare, modul de organizare și de funcționare a acestei profesii este reglementat atât de Legea nr. 51/1995 cât și de Statutul profesiei de avocat și este de reținut și împrejurarea că recurentul nu a vrut să se prezinte la testul de verificare a cunoștințelor privitoare la legislația specifică profesiei de avocat, așa cum i s-a solicitat și cum se stabilise de Consiliul U.N.B.R. în cazul solicitanților de primire în profesia de avocat cu scutire de examen; contrar susținerilor recurentului, practica instanței supreme a fost în sensul că barourile aveau dreptul să verifice candidații care solicitau primirea în profesia de avocat cu scutire de examen, fără ca verificarea să îmbrace forma unui examen, cu barem și punctaj minim de promovare, însă recurentul a refuzat să se prezinte la verificare și din acest motiv nici nu a vrut să achite taxa de 200 RON.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2)-(3) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității recursului, prin care s-a constatat că cererea de recurs întrunește cerințele de admisibilitate. Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 27.11.2017, completul de filtru a analizat raportul, a constatat că acesta este întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ. și a dispus comunicarea actului către părți, conform alin. (4) al aceluiași articol.

Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 05.02.2018, completul de filtru a admis recursul în principiu și a fixat termen pentru judecarea acestuia în ședință publică, conform art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

Examinând sentința recurată prin prisma motivului de casare invocat prin cererea de recurs, prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, Înalta Curte constată următoarele:

Reclamantul a formulat cerere de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, înregistrată la Baroul Bihor la nr. 344 din data de 21.06.2010.

Prin adresa nr. x/2010, Baroul Bihor a solicitat reclamantului să se prezinte la secretariat, până la data de 2 noiembrie, pentru a preciza dacă își menține sau nu cererea și, totodată, să completeze dosarul conform prevederilor Hotărârii Consiliului UNBR nr. 902/11.09.2010 și să achite taxa de 200 RON.

Prin Hotărârea nr. 563/18.11.2010, Baroul Bihor a respins cererea, cu motivarea că reclamantul nu a dat curs solicitării Baroului Bihor nr. 563/27.10.2010 de completa dosarul și cererea conform art. 15 și 16 din Statutul profesiei de avocat și Hotărârii Consiliului UNBR NR. 902/11.09.2010, și nu a achitat taxa de 200 RON reprezentând taxă de participare la testul de verificare a cunoștințelor privind legislația specifică profesiei de avocat.

Prin decizia nr. 396/31.03.2012, Uniunea Națională a Barourilor DIN România a respins contestația formulată de reclamant ca tardivă.

Prin sentința nr. 266/CA/2012 din data de 10 septembrie 2012, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ a admis acțiunea formulată de reclamant, a anulat decizia nr. 396/31.03.2012 emisă de pârâta U.N.B.R. și a repus reclamantul în termenul de contestație a hotărârii nr. 63/18.11.2010 emisă de pârâtul Baroul Bihor. S-a constatat că reclamantul nu a intrat în posesia adresei nr. x/2010, deoarece recomandata cu nr. 13150 a fost înapoiată expeditorului, cu mențiunea "avizat, lipsă domiciliu", iar hotărârea nr. 63/18.11.2010 expediată reclamantului cu recomandata nr. 146113, la aceeași adresă, s-a înapoiat cu aceeași mențiune, respectiv "lipsă domiciliu". Prin decizia nr. 846/20 februarie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a anulat recursul declarat de Baroul Bihor împotriva sentinței nr. 266/CA/2012 ca netimbrat și a respins recursul declarat de Uniunea Națională a Barourilor din România.

Prin decizia nr. 1075/7.03.2015, pârâtul U.N.B.R. a respins contestația formulată de reclamant împotriva Hotărârii Baroului Bihor nr. 63/18.11.2010.

S-a reținut că prevederile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 stipulează clar că persoana care îndeplinește condițiile legale de primire în profesie cu scutire de examen poate fi primită în profesie; formularea textului nu reprezintă, deci, o condiție imperativă, ci o posibilitate pe care legea o recunoaște acestor persoane, astfel că, pe baza acestei formulări a textului legal, în Statutul profesiei s-a inserat posibilitatea verificării de către consiliul baroului a cunoștințelor solicitantului cu privire la organizarea și exercitarea profesiei de avocat, întrucât textul din statut nu interzice verificarea scrisă a candidatului, iar Hotărârea Consiliului UNBR nr. 902/2010 prevede această posibilitate, cuprinzând inclusiv documentele ce trebuie depuse de solicitant; prevederile art. 15 din Statutul profesiei de avocat, la care face referire petentul, se aplică în cazul cererilor de primire în profesie cu examen, conform art. 16 alin. (1) din lege, în redactarea valabilă la data depunerii cererii, și nu în cazul celor cu scutire de examen (art. 16 alin. (2) din Lege); baroul are posibilitatea de a solicita plata unei taxe pentru procesarea și verificarea dosarului, conform art. 315 alin. (1) lit. i) din Statutul profesiei, în redactarea de la data depunerii cererii (art. 337 în prezent).

Raportat la cele arătate, în ceea ce privește motivele respingerii cererii de către Baroul Bihor, Înalta Curte constată că, prin sentința recurată, instanța de fond a reținut, iar pârâții nu au formulat recurs, că în mod greșit s-a reținut culpa reclamantului în ceea ce privește neplata taxei de 200 RON, reprezentând taxa de participare la testul de verificare a cunoștințelor, întrucât reclamantul a solicitat primirea în profesia de avocat cu scutire de examen, în temeiul art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995.

Instanța de fond a constatat, însă, că în mod întemeiat a fost respinsă cererea raportat la necompletarea dosarului, conform prevederilor art. 15 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat și ale Hotărârii 902/11.09.2010 a Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România, cu înscrisurile prevăzute la art. 15 din Statutul profesiei de avocat și la punctul 1 lit. a-i) din Hotărârea nr. 902/2010, respectiv certificatul de căsătorie, dovada promovării examenului de definitivare în funcția juridică îndeplinită anterior, prin susținerea examenului la materii compatibile cu programa de examen pentru admiterea în profesia de avocat, certificat privind starea de sănătate eliberat de instituția sanitară stabilită de barou conform hotărârii UNBR, două fotografii tip legitimație, acte prevăzute de pct. 1 lit. a),c,e și g din Hotărârea nr. 902/2010 și de art. 15 alin. (2) din Statut, nefiind respectată nici cerința depunerii unui exemplar din înscrisurile anexate cererii în copie legalizată.

Înalta Curte constată că instanța de fond a aplicat în mod greșit dispozițiile legale incidente, în vigoare la data depunerii cererii de către reclamant.

Potrivit dispozițiilor art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, în vigoare la data formulării cererii, 21.06.2010, "la cerere, poate fi primit în profesie, cu scutire de examen: (...); b) cel care până la data primirii în profesia de avocat a îndeplinit funcția de judecător, procuror, notar public, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puțin 10 ani și dacă nu i-a încetat activitatea din motive disciplinare care îl fac nedemn pentru profesia de avocat".

Potrivit Statutului profesiei de avocat, adoptat de Consiliul U.N.B.R. din 25 septembrie 2004, în vigoare la aceeași dată, art. 15, " (1) Cererea formulată de persoana care dorește să fie primită în profesie pe bază de examen, conform art. 16 alin. (1) din Lege, se depune în două exemplare și va cuprinde: a) numele, prenumele și domiciliul solicitantului;b) locul și data nașterii;c) elementele actului de identitate și organul emitent;d) indicarea diplomei de licență eliberată de o instituție de învățământ superior acreditată în condițiile legii care atestă calitatea de licențiat al unei facultăți de drept;e) declarația că nu se află în vreunul dintre cazurile de nedemnitate prevăzute la art. 13 din Lege;f) declarația solicitantului că nu se află în nici unul dintre cazurile de incompatibilitate prevăzute la art. 14 din Lege ori că înțelege să renunțe la orice stare de incompatibilitate, în cel mult două luni de la data comunicării deciziei de primire în profesia de avocat, sub sancțiunea prevăzută la art. 24 alin. (2) din Lege;g) angajamentul de a realiza formarea profesională inițială în profesia de avocat, pe perioada stagiului în condițiile prevăzute de Lege și de statutul profesiei;h) declarația expresă că nu este sau nu a fost înscris într-un alt barou din România. În caz contrar, se vor indica: baroul, perioada, cauzele retragerii sau încetării activității. (2) Cererea va fi însoțită de următoarele acte depuse în dublu exemplar:a) copie de pe actul de identitate și de pe actele de stare civilă;b) copie de pe diploma de licență. În cazul în care se solicită primirea în profesie pe bază de diplome eliberate de instituțiile de învățământ superior din altă țară se va depune și dovada de echivalare, în condițiile legii;c) certificatul de cazier judiciar, eliberat cu cel mult 15 zile înainte de data depunerii cererii;d) certificat privind starea de sănătate a candidatului, eliberat de instituția sanitară stabilită de barou conform hotărârii U.N.B.R. Durata de valabilitate a certificatului este de 60 de zile de la data emiterii;e) certificat eliberat de baroul competent în care solicitantul a mai fost înscris în profesie, care să ateste cauzele încetării calității de avocat;f) două fotografii tip legitimație.".

Potrivit art. 16 alin. (1) și (3) din Statutul menționat, "(1)Cererea formulată de persoana care dorește primirea în profesie cu scutire de examen în condițiile art. 16 alin. (2) din Lege, pe lângă mențiunile de la art. 15 din prezentul statut, trebuie să cuprindă menționarea temeiurilor pe baza cărora se cere primirea în profesie cu scutire de examen. (...) (3) Persoana prevăzută la art. 16 alin. (2) lit. b) din Lege care a îndeplinit funcția de judecător, procuror, notar public, consilier juridic sau jurisconsult, va depune o copie certificată de pe carnetul de muncă sau o adeverință echivalentă eliberată de Camera Notarilor Publici.".

Hotărârea nr. 902/2010 privind adoptarea "Ghidului de bună practică privind procedura soluționării transparente a cererilor de primire în profesia de avocat cu scutire de examen", invocată de către pârâți, a fost emisă de Consiliul UNBR ulterior depunerii cererii de către reclamant, la data de 11.09.2010.

Potrivit înscrisurilor aflate la dosar, cererea depusă la data de 21.06.2010 de reclamant fost formulată în conformitate cu art. 16 alin. (1), raportat la art. 15, și art. 16 alin. (3) din Statutul profesiei de avocat, în vigoare la acea dată, cu mențiunile de la art. 15 (și anume numele, prenumele și domiciliul solicitantului, locul și data nașterii, elementele actului de identitate și organul emitent, indicarea diplomei de licență, declarația că nu se află în vreunul dintre cazurile de nedemnitate prevăzute la art. 13 din Lege, declarația că se află în unul din cazurile de incompatibilitate prevăzute la art. 14 din Lege, fiind procuror, dar va soluționa starea de incompatibilitate în cel mult două luni de la data comunicării deciziei de primire în profesia de avocat, sub sancțiunea prevăzută la art. 24 alin. (2) din Lege, declarația expresă că nu este sau nu a fost înscris într-un alt barou din România), menționarea temeiului pe baza căruia se cere primirea în profesie cu scutire de examen, art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, depunerea unei copii certificate de pe carnetul de muncă; reclamantul a anexat, de altfel, și copia cărții de identitate, a diplomei de licenței, cazier judiciar și adeverință medicală.

Având în vedere că cererea depusă la data de 21.06.2010 de reclamant, care îndeplinea funcția de procuror, de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, a fost formulată în baza și în conformitate cu dispozițiilor art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 (care au prevăzut că poate fi primit în profesie, la cerere, cu scutire de examen, cel care până la data primirii în profesia de avocat a îndeplinit funcția de judecător, procuror, notar public, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puțin 10 ani și dacă nu i-a încetat activitatea din motive disciplinare care îl fac nedemn pentru profesia de avocat) și dispozițiile art. 16 alin. (1), raportat la art. 15, și art. 16 alin. (3) din Statutul profesiei de avocat, în vigoare la acea dată, care au prevăzut că, pe lângă mențiunile de la art. 15 (arătate în cerere), cererea trebuia să prevadă menționarea temeiului pe baza căruia se cere primirea în profesie cu scutire de examen (temei indicat în cerere), cu depunerea unei copii certificate de pe carnetul de muncă (copie anexată cererii, împreună cu alte înscrisuri, reținute anterior), Înalta Curte constată că instanța de fond a aplicat în mod greșit aceste dispoziții legale, motiv de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Cererea de primire în profesie cu scutire de examen a fost formulată de reclamant, care îndeplinea funcția de procuror, în conformitate cu dispozițiile legale incidente în vigoare la data depunerii acesteia, art. 16 alin. (1) și (3) din Statutul profesiei de avocat, în vigoare la acea dată, cu indicarea mențiunilor de la art. 15, menționarea temeiului în baza căruia a cerut primirea cu scutire de examen și depunerea copiei certificate de pe carnetul de muncă, în mod greșit fiind respinsă de către Baroul Bihor pentru nerespectarea condițiilor de formă.

Pentru aceste motive, în ceea ce privește cererea de anulare a hotărârii emisă de Baroul Bihor și deciziei emisă de Uniunea Națională a Barourilor din România, acțiunea formulată de reclamant este întemeiată, însă, raportat la împrejurarea că cererea a fost respinsă în mod greșit pentru condiții de formă, și nu a fost examinată în ceea ce privește fondul acesteia, respectiv incidența dispozițiilor legale care reglementau primirea în profesia de avocat cu scutire de examen și îndeplinirea condițiilor prevăzute de acestea, se impune ca pârâtul Baroul Bihor să reexamineze cererea reclamantului privind primirea în profesia de avocat cu scutire de examen.

Pentru aceste considerente, fiind incident motivul de casare invocat de recurentul reclamant, prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ și art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința recurată pronunțată de Curtea de Apel Oradea și, în rejudecare, va admite în parte acțiunea, va anula hotărârea nr. 63 din 18.11.2010 emisă de Baroul Bihor și decizia nr. 1075 din 07.03.2015 emisă de Uniunea Națională a Barourilor din România și va obliga pârâtul Baroul Bihor să reexamineze cererea reclamantului privind primirea în profesia de avocat cu scutire de examen.