ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5398/2013

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 53/CA/2012-PI din 16

februarie 2012, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul R.C. în

contradictoriu cu pârâții Baroul Bihor și Uniunea Națională a Barourilor din

România și, în consecință, a anulat Hotărârea Consiliului Baroului Bihor din 18

noiembrie 2010, respectiv Decizia nr. 74 din 19 - 20 februarie 2011 emisă de

Uniunea Națională a Barourilor din România și a obligat Baroul Bihor să soluționeze

pe fond cererea acestuia privind înscrierea în Barou cu scutire de examen.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut situația de fapt potrivit căreia

reclamantul a formulat cerere de primire în profesie cu scutire de examen înregistrată

la Baroul Bihor la data de 4 noiembrie 2010, anexând actele justificative

indicate, pe baza cărora avocatul raportor a întocmit referatul privind cererea

de primire în profesie, cu scutire de examen din data de 17 noiembrie 2010.

În data de 18 noiembrie

2010, Consiliul Baroului Bihor s-a întrunit în ședința din 18 noiembrie 2010,

hotărând amânarea soluționării cererii reclamantului pe motivul că recursul

declarat de acesta împotriva hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii,

prin care s-a dispus excluderea sa din magistratură pentru săvârșirea abaterii

disciplinare prevăzute de art. 99 lit. e) și k) din Legea nr. 303/2004 privind

Statutul judecătorilor și procurorilor, nu a fost soluționat, iar prin

Hotărârea 317 din 19 august 2010, s-a hotărât suspendarea sa din funcția de

procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor.

Plângerea prealabilă

formulată de reclamant a fost respinsă de Consiliul Uniunii Naționale a

Barourilor din România în ședința din 19 - 20 februarie 2011.

Curtea a apreciat că,

în mod greșit, Consiliul Baroului Bihor a amânat soluționarea cererii

reclamantului de primire în profesie cu scutire de examen și nu s-a pronunțat

pe fond, în sensul admiterii sau respingerii ei, în urma verificării

îndeplinirii condițiilor prevăzute de Legea nr. 51/1995 în vigoare la data

formulării cererii, reținând că amânarea soluționării cererii până la judecarea

recursului declarat de reclamant împotriva hotărârii Consiliului Superior al

Magistraturii prin care s-a dispus excluderea sa din magistratură, echivalează

cu o nesoluționare a acesteia, atâta vreme cât nu se cunoaște data la care

Înalta Curte de Casație și Justiție va pronunța o soluție, iar de la data

formulării de către reclamant a cererii de primire în profesie cu scutire de

examen a trecut circa un an și jumătate.

Împotriva Sentinței

civile nr. 53/CA/2012-P.I. din data de 14 februarie 2012 pronunțată de Curtea

de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal au

declarat recurs în termen legal pârâții Uniunea Națională a Barourilor din

România și Baroul Bihor, prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare

de atac și modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii cererii de

chemare în judecată formulată de reclamantul R.C. ca nefondată, fără obligarea

la plata cheltuielilor de judecată.

S-a învederat, prin

motivele cererii de recurs, că soluția adoptată de instanța de fond prin

sentința atacată este netemeinică și nelegală, întrucât în mod corect prin

Hotărârea din 18 noiembrie 2010 a Consiliului Baroului Bihor, menținută prin

Decizia nr. 74 din 20 februarie 2011 a Consiliului Uniunii Naționale a

Barourilor din România, s-a dispus amânarea soluționării cererii reclamantului

de primire în profesia de avocat cu scutire de examen.

Amânarea soluționării

cererii reclamantului de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, au

precizat recurentele, a fost motivată de faptul că în urma verificărilor

efectuate după înregistrarea cererii, s-a constatat că prin Hotărârea nr. 7/P

din 22 iunie 2010 a Secției de procurori a Consiliului Superior al

Magistraturii s-a dispus excluderea din magistratură a reclamantului pentru

săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. e) și k) din Legea

nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, și că împotriva

acestei hotărâri reclamantul a declarat recurs aflat pe rolul Înaltei Curți de

Casație și Justiție (situația în care s-a hotărât suspendarea recurentului din

funcția de procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor începând cu data

de 19 august 2010 până la soluționarea recursului).

Prin urmare, raportat

la această împrejurare, precum și la conținutul art. 13 lit. c) din Legea nr.

51/1995, Consiliul Baroului Bihor a considerat că în cazul reclamantului nu se

poate aprecia dacă sunt întrunite condițiile de primire în profesie, în special

condiția privind demnitatea profesiei, motiv pentru care a hotărât amânarea

soluționării cererii formulate de intimatul R.C.

Au apreciat

recurentele că Hotărârea Consiliului Baroului Bihor este legală și raportat la

dispozițiile art. 16 alin. (1) din Statutul profesiei de avocat potrivit cărora

cererea formulată de persoana care dorește primirea în profesie cu scutire de

examen trebuie să cuprindă mențiunile arătate în art. 15 din Statut, unde la

lit. e) se prevede obligația solicitantului de a depune declarația că nu se

află în vreunul din cazurile de nedemnitate prevăzute de art. 13 din lege. S-a

mai relevat că, trecând peste faptul că reclamantul a depus ”declarația că nu

se află în vreunul din cazurile de nedemnitate prevăzute de art. 13 din lege”,

cererea reclamantului de primire în profesia de avocat cu scutire de examen era

oricum incompletă, lipsind mențiunile indicate la art. 15 lit. e) din Statutul

profesiei de avocat.

Intimatul R.C. nu a

depus la dosar întâmpinare.

Recursurile declarate

împotriva Sentinței civile nr. 53/CA/2012-P.I. din data de 14 februarie 2012

pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal de Uniunea Națională a Barourilor din România și Baroul

Bihor sunt nefondate și urmează a fi respinse, pentru considerentele ce se vor

arăta în continuare.

Reclamantul R.C.Gh. a

formulat, la data de 4 noiembrie 2010, către Baroul Bihor, în temeiul

prevederilor art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea

și exercitarea profesiei de avocat, republicată, cu modificările și

completările ulterioare, o cerere de primire în profesia de avocat, cu scutire

de examen, cerere referitor la care Consiliul Baroului Bihor, întrunit în ședința

din 18 noiembrie 2010, a hotărât amânarea soluționării acesteia, motivat de

faptul că față de petent Secția pentru procurori a Consiliului Superior al

Magistraturii a dispus sancțiunea disciplinară a excluderii din magistratură,

că urmare declarării de către petent a recursului împotriva Hotărârii nr. 7/P

din 22 iunie 2010 a secției de procurori s-a dispus suspendarea acestuia din

funcția de procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor până la

soluționarea acestei căi de atac, și că potrivit art. 13 lit. c) din Legea nr.

51/1995 este nedemn de a fi avocat ”cel căruia i s-a aplicat pedeapsa

interdicției de a exercita profesia, pe durata stabilită prin hotărâre

judecătorească sau disciplinară”.

Plângerea prealabilă

formulată de reclamant împotriva Hotărârii Consiliului Baroului Bihor din data

de 18 noiembrie 2010 a fost respinsă de Consiliul Uniunii Naționale a

Barourilor din România, prin Decizia nr. 74 din 19 - 20 februarie 2011,

argumentându-se că în mod corect consiliul baroului a considerat că nu se poate

aprecia corect dacă sunt întrunite condițiile de primire în profesie a

solicitantului, în special prin prisma îndeplinirii condiției privind

demnitatea profesiei, și că se impune amânarea soluționării cererii acestuia

până la soluționarea definitivă a recursului declarat împotriva hotărârii de

excludere din magistratură.

În mod întemeiat,

prin hotărârea recurată, a fost admisă acțiunea reclamantului, a fost anulată

Hotărârea Consiliului Baroului Bihor și Decizia nr. 74 din 19 - 20 februarie 2011

a Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România, și a fost obligat

Baroul Bihor să soluționeze pe fond cererea reclamantului R.C. de primire în

profesia de avocat, cu scutire de examen, întrucât indiscutabil soluția

amânării soluționării cererii petentului până la judecarea recursului declarat

de reclamant împotriva Hotărârii Secției pentru procurori a Consiliului

Superior al Magistraturii prin care s-a dispus excluderea sa din magistratură

nu are o bază legală, este arbitrară și echivalează practic cu un refuz

nejustificat de soluționare a cererii reclamantului, în sensul art. 2 alin. (1)

lit. i) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările

și completările ulterioare.

Consiliul Baroului

Bihor avea obligația legală de a se pronunța asupra solicitării

reclamantului-întemeiată pe prevederile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr.

51/1995, în forma în vigoare la data de 4 noiembrie 2010 - de primire în

profesia de avocat, cu scutire de examen, hotărând fie admiterea fie respingerea

cererii, urmare luării în considerare nu numai a circumstanțelor factuale și a

prevederilor legale incidente (inclusiv a dispozițiilor art. 13 din Legea nr.

51/1995, referitoare la nedemnitate), ci și a dispozițiilor art. 49 alin. (3)

din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii,

republicată, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora

”Recursul suspendă executarea hotărârii secției Consiliului Superior al

Magistraturii de aplicare a sancțiunii disciplinare”.

În raport de cele mai

sus arătate, constatând că nu sunt întemeiate motivele de recurs invocate în

cauză și că este temeinică și legală hotărârea atacată, urmează a se dispune,

în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondate a recursurilor

declarate de Uniunea Națională a Barourilor din România și de Baroul Bihor

împotriva Sentinței nr. 53/CA/2012-P.I. din data de 14 februarie 2012

pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de Uniunea Națională a Barourilor din România și de Baroul Bihor

împotriva Sentinței nr. 53/CA/2012-P.I. din 14 februarie 2012 a Curții de Apel

Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 mai 2013.

Procesat de GGC - LM