ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5398/2013

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința nr. 53/CA/2012-PI din 16 februarie 2012, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul R.C. în contradictoriu cu pârâții Baroul Bihor și Uniunea Națională a Barourilor din România și, în consecință, a anulat Hotărârea Consiliului Baroului Bihor din 18 noiembrie 2010, respectiv Decizia nr. 74 din 19 - 20 februarie 2011 emisă de Uniunea Națională a Barourilor din România și a obligat Baroul Bihor să soluționeze pe fond cererea acestuia privind înscrierea în Barou cu scutire de examen.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut situația de fapt potrivit căreia reclamantul a formulat cerere de primire în profesie cu scutire de examen înregistrată la Baroul Bihor la data de 4 noiembrie 2010, anexând actele justificative indicate, pe baza cărora avocatul raportor a întocmit referatul privind cererea de primire în profesie, cu scutire de examen din data de 17 noiembrie 2010. În data de 18 noiembrie 2010, Consiliul Baroului Bihor s-a întrunit în ședința din 18 noiembrie 2010, hotărând amânarea soluționării cererii reclamantului pe motivul că recursul declarat de acesta împotriva hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii, prin care s-a dispus excluderea sa din magistratură pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. e) și k) din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor, nu a fost soluționat, iar prin Hotărârea 317 din 19 august 2010, s-a hotărât suspendarea sa din funcția de procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor.

Plângerea prealabilă formulată de reclamant a fost respinsă de Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România în ședința din 19 - 20 februarie 2011. Curtea a apreciat că, în mod greșit, Consiliul Baroului Bihor a amânat soluționarea cererii reclamantului de primire în profesie cu scutire de examen și nu s-a pronunțat pe fond, în sensul admiterii sau respingerii ei, în urma verificării îndeplinirii condițiilor prevăzute de Legea nr. 51/1995 în vigoare la data formulării cererii, reținând că amânarea soluționării cererii până la judecarea recursului declarat de reclamant împotriva hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii prin care s-a dispus excluderea sa din magistratură, echivalează cu o nesoluționare a acesteia, atâta vreme cât nu se cunoaște data la care Înalta Curte de Casație și Justiție va pronunța o soluție, iar de la data formulării de către reclamant a cererii de primire în profesie cu scutire de examen a trecut circa un an și jumătate.

Împotriva Sentinței civile nr. 53/CA/2012-P.I. din data de 14 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal au declarat recurs în termen legal pârâții Uniunea Națională a Barourilor din România și Baroul Bihor, prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac și modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul R.C. ca nefondată, fără obligarea la plata cheltuielilor de judecată. S-a învederat, prin motivele cererii de recurs, că soluția adoptată de instanța de fond prin sentința atacată este netemeinică și nelegală, întrucât în mod corect prin Hotărârea din 18 noiembrie 2010 a Consiliului Baroului Bihor, menținută prin Decizia nr. 74 din 20 februarie 2011 a Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România, s-a dispus amânarea soluționării cererii reclamantului de primire în profesia de avocat cu scutire de examen.

Amânarea soluționării cererii reclamantului de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, au precizat recurentele, a fost motivată de faptul că în urma verificărilor efectuate după înregistrarea cererii, s-a constatat că prin Hotărârea nr. 7/P din 22 iunie 2010 a Secției de procurori a Consiliului Superior al Magistraturii s-a dispus excluderea din magistratură a reclamantului pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. e) și k) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, și că împotriva acestei hotărâri reclamantul a declarat recurs aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție (situația în care s-a hotărât suspendarea recurentului din funcția de procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor începând cu data de 19 august 2010 până la soluționarea recursului).

Prin urmare, raportat la această împrejurare, precum și la conținutul art. 13 lit. c) din Legea nr. 51/1995, Consiliul Baroului Bihor a considerat că în cazul reclamantului nu se poate aprecia dacă sunt întrunite condițiile de primire în profesie, în special condiția privind demnitatea profesiei, motiv pentru care a hotărât amânarea soluționării cererii formulate de intimatul R.C. Au apreciat recurentele că Hotărârea Consiliului Baroului Bihor este legală și raportat la dispozițiile art. 16 alin. (1) din Statutul profesiei de avocat potrivit cărora cererea formulată de persoana care dorește primirea în profesie cu scutire de examen trebuie să cuprindă mențiunile arătate în art. 15 din Statut, unde la lit. e) se prevede obligația solicitantului de a depune declarația că nu se află în vreunul din cazurile de nedemnitate prevăzute de art. 13 din lege.

S-a mai relevat că, trecând peste faptul că reclamantul a depus ”declarația că nu se află în vreunul din cazurile de nedemnitate prevăzute de art. 13 din lege”, cererea reclamantului de primire în profesia de avocat cu scutire de examen era oricum incompletă, lipsind mențiunile indicate la art. 15 lit. e) din Statutul profesiei de avocat. Intimatul R.C. nu a depus la dosar întâmpinare. Recursurile declarate împotriva Sentinței civile nr. 53/CA/2012-P.I. din data de 14 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal de Uniunea Națională a Barourilor din România și Baroul Bihor sunt nefondate și urmează a fi respinse, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Reclamantul R.C.Gh.

a formulat, la data de 4 noiembrie 2010, către Baroul Bihor, în temeiul prevederilor art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, republicată, cu modificările și completările ulterioare, o cerere de primire în profesia de avocat, cu scutire de examen, cerere referitor la care Consiliul Baroului Bihor, întrunit în ședința din 18 noiembrie 2010, a hotărât amânarea soluționării acesteia, motivat de faptul că față de petent Secția pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii a dispus sancțiunea disciplinară a excluderii din magistratură, că urmare declarării de către petent a recursului împotriva Hotărârii nr. 7/P din 22 iunie 2010 a secției de procurori s-a dispus suspendarea acestuia din funcția de procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor până la soluționarea acestei căi de atac, și că potrivit art. 13 lit. c) din Legea nr. 51/1995 este nedemn de a fi avocat ”cel căruia i s-a aplicat pedeapsa interdicției de a exercita profesia, pe durata stabilită prin hotărâre judecătorească sau disciplinară”.

Plângerea prealabilă formulată de reclamant împotriva Hotărârii Consiliului Baroului Bihor din data de 18 noiembrie 2010 a fost respinsă de Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România, prin Decizia nr. 74 din 19 - 20 februarie 2011, argumentându-se că în mod corect consiliul baroului a considerat că nu se poate aprecia corect dacă sunt întrunite condițiile de primire în profesie a solicitantului, în special prin prisma îndeplinirii condiției privind demnitatea profesiei, și că se impune amânarea soluționării cererii acestuia până la soluționarea definitivă a recursului declarat împotriva hotărârii de excludere din magistratură. În mod întemeiat, prin hotărârea recurată, a fost admisă acțiunea reclamantului, a fost anulată Hotărârea Consiliului Baroului Bihor și Decizia nr. 74 din 19 - 20 februarie 2011 a Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România, și a fost obligat Baroul Bihor să soluționeze pe fond cererea reclamantului R.C.

de primire în profesia de avocat, cu scutire de examen, întrucât indiscutabil soluția amânării soluționării cererii petentului până la judecarea recursului declarat de reclamant împotriva Hotărârii Secției pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii prin care s-a dispus excluderea sa din magistratură nu are o bază legală, este arbitrară și echivalează practic cu un refuz nejustificat de soluționare a cererii reclamantului, în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare.

Consiliul Baroului Bihor avea obligația legală de a se pronunța asupra solicitării reclamantului-întemeiată pe prevederile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, în forma în vigoare la data de 4 noiembrie 2010 - de primire în profesia de avocat, cu scutire de examen, hotărând fie admiterea fie respingerea cererii, urmare luării în considerare nu numai a circumstanțelor factuale și a prevederilor legale incidente (inclusiv a dispozițiilor art. 13 din Legea nr. 51/1995, referitoare la nedemnitate), ci și a dispozițiilor art. 49 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora ”Recursul suspendă executarea hotărârii secției Consiliului Superior al Magistraturii de aplicare a sancțiunii disciplinare”.

În raport de cele mai sus arătate, constatând că nu sunt întemeiate motivele de recurs invocate în cauză și că este temeinică și legală hotărârea atacată, urmează a se dispune, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondate a recursurilor declarate de Uniunea Națională a Barourilor din România și de Baroul Bihor împotriva Sentinței nr. 53/CA/2012-P.I. din data de 14 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de Uniunea Națională a Barourilor din România și de Baroul Bihor împotriva Sentinței nr. 53/CA/2012-P.I. din 14 februarie 2012 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 mai 2013. Procesat de GGC - LM