ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4707/2012

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluția instanței de fond Prin Sentința nr. 171/2011 - CA din 13 septembrie 2011, Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantul P.V., în contradictoriu cu pârâții U.N.B.R. și B. Satu Mare, a anulat Decizia nr. 86/2010 emisă de pârâtul B. Satu Mare și Deciziile nr. 96 și nr. 128/2010 emise de pârâta U.N.B.R. și a obligat pe pârâți să emită decizia de primire a reclamantului în profesia de avocat cu titlu de avocat definitiv în cadrul B. Satu Mare. Instanța de fond a respins restul cererilor, respectiv cea privind obligarea înscrierii în barou în forma solicitată de reclamant.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele: Reclamantul a formulat la data de 26 octombrie 2010 (fila 4) o cerere de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, în temeiul art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, conform căruia, la cerere, poate fi primit în profesie, cu scutire de examen cel care, anterior sau la data primirii în profesia de avocat, a îndeplinit funcția de judecător, procuror, notar, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puțin 10 ani. Prin Decizia nr. 86 din 02 decembrie 2010 a B. Satu Mare s-a reținut că solicitantul îndeplinește condițiile de formă prevăzute de art. 16 din Legea nr. 5171995 modificată și completată prin Legea nr. 255/2004, însă pentru că nu s-a prezentat la interviul pentru verificarea cunoștințelor privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, Consiliul B. Satu Mare a apreciat că nu sunt îndeplinite toate cerințele de admitere în profesie.

S-a apreciat că prevederea legală "poate fi primit în profesie" trebuie înțeleasă în sensul că, dacă o persoană se află într-una din situațiile reglementate de art. 16 alin. (2) lit. a) și b) și solicită primirea în profesia de avocat, cererea trebuie să fie admisă dacă îndeplinește și celelalte condiții prevăzute de Legea nr. 51/1995, o altfel de interpretare dând posibilitatea de a se acționa arbitrar și discreționar și că impunerea altor condiții decât cele expres prevăzute de lege este nelegală. Condiția prevăzută de art. 16 alin. (2) lit. b) de exercitare a profesiei de judecător, procuror, notar, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puțin 10 ani, reprezintă fundamentul scutirii de examen, întrucât se prezumă că acest termen este îndestulător pentru dobândirea cunoștințelor juridice necesare exercitării profesiei de avocat.

Dispozițiile art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat prevăd posibilitatea verificării cunoștințelor și nu obligația, fapt ce poate duce de asemenea la aplicarea arbitrară a acestor prevederi, precum și la stabilirea tot în mod arbitrar a baremului,respectiv a nivelului de cunoștințe pe care trebuie să le aibă solicitantul pentru a putea fi acceptat în barou. În speță pârâtul B. Satu Mare, deși a reținut că reclamantul îndeplinește cerințele legale pentru a accede în profesie cu scutire de examen, ulterior reține că acesta nu s-a prezentat la interviul organizat pentru verificarea cunoștințelor, ceea ce constituie o contradicție în termeni atâta vreme cât se acceptă faptul că acesta nu trebuie supus unui examen pentru ca apoi să fie sancționat pentru că nu s-a prezentat la acest examen - intitulat interviu.

Pe de altă parte, s-a reținut că deși decizia de respingere a cererii este întemeiată pe faptul neprezentării la interviu, prin întâmpinarea formulată pârâtul susține că reclamantul îndeplinește condițiile de a fi primit în profesie fără examen, iar capătul de cerere formulat în acest sens este lipsit de obiect. Deși formal s-a recunoscut dreptul reclamantului de a fi primit în profesie fără examen, ulterior i s-a imputat că nu a participat la acesta, ceea ce echivalează cu lipsirea de însuși dreptul recunoscut, excepția lipsei de obiect a cererii sub acest aspect fiind neîntemeiată.

Pe de altă parte, din întâmpinare rezultă că respingerea cererii de înscriere în barou ar fi determinată în realitate de nerespectarea prevederilor art. 18 alin. (4) din Statutul profesiei referitoare la moralitatea și demnitatea solicitantului și nu de nerespectarea art. 16 din lege, susțineri lipsite de orice suport atâta vreme cât decizia emisă și contestată în cauză, nu cuprinde nici cea mai vagă aluzie la acest temei de drept ori la împrejurări de natură a-l face incident. Acest aspect rezultă și din cuprinsul deciziilor nr. 96 și 128/19 - 20 februarie 2011 aparținând Consiliului U.N.B.R. din România, ambele emise în aceeași zi și cuprinzând aceleași considerente, întemeind respingerea contestației solicitantului pe motivul absenței acestuia de la examenul de verificare a cunoștințelor.

Se reține că obligarea reclamantului să participe la o verificare a cunoștințelor sub forma unui test grilă, echivalează cu susținerea unui examen, chiar dacă a fost intitulat interviu, ceea ce contravine dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 51/1995 și că în acest sens în care s-a pronunțat constant și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Deciziile nr. 4553/2008, nr. 3228/2009, precum și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Ștefan și Ștef contra României contra României din 27 ianuarie 2009. A fost respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea înscrierii în barou în forma solicitată de reclamant, respectiv de cabinet individual la sediul menționat, urmând ca acesta să se adreseze pârâtului pentru a verifica îndeplinirea cerințelor specifice.

2. Calea de atac exercitată Împotriva acestei soluții, considerând-o netemeinică și nelegală, au declarat recurs pârâții. I. În recursul declarat de B. Satu Mare s-a invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și s-a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii cererii reclamantului, cu plata cheltuielilor de judecată.

În motivele de recurs se arată că în conformitate cu dispozițiile art. 19 din Statutul Profesiei de Avocat, consilierul raportor va face toate cercetările pe care le consideră necesare și care se vor referi la condițiile prevăzute de lege și stat pentru primirea în profesia de avocat, iar conform art. 21 alin. (1) din același stat "după depunerea raportului, consiliul baroului analizează îndeplinirea condițiilor pentru primirea în profesie și soluționează eventualele opoziții", iar potrivit alin. (2) "Consiliul baroului poate să verifice cunoștințele solicitantului cu privire la organizarea și exercitarea profesiei de avocat", după care consiliul baroului va pronunța o hotărâre motivată asupra cererii.

Sintagma poate să verifice cunoștințele solicitantului, este în concordanță cu principiul autonomiei barourilor, pentru că B. are dreptul de a verifica îndeplinirea condițiilor de admisibilitate în a accede în profesia de avocat și cunoștințele solicitantului în profesia pentru care a optat. Or, din moment ce, de la bun început, acesta a refuzat să se prezinte la verificarea cunoștințelor cu privire la organizarea și exercitarea profesiei de avocat, această manifestare de voință nu poate fi interpretată decât ca un afront la profesie sau ca o evitare a unei situații de a fi respins ca urmare a necunoașterii legislației ce reglementează profesia pentru care optează. S-a invocat și faptul că interpretarea dată de către instanța de fond prevederilor legale "poate fi primit în profesie" este total eronată.

În primul rând, dacă legiuitorul ar fi prevăzut că simpla îndeplinire a condițiilor de admisibilitate ar fi folosit termenul de "trebuie" sau "este obligat", iar în al doilea rând, s-a lăsat la latitudinea barourilor, în virtutea principiului autonomiei, posibilitatea de a verifica cunoștințele candidatului atât în ceea ce privește profesia de avocat, cât și cele de moralitate, integritate și probitate ce decurg din Codul deontologic, or, tocmai aceste două situații au dus la respingerea cererii. II. În recursul declarat de U.N.B.R. s-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea cererii ca nefondată, fără cheltuieli de judecată, pentru că hotărârea este dată cu interpretarea și aplicarea greșită a prevederilor Legii nr. 51/1995 și ale Statutului profesiei de avocat.

Din interpretarea gramaticală și teleologică a art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 și art. 21 alin. (1) și (2) din Statutul profesiei de avocat rezultă că: - primirea în profesie a persoanelor care îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 16 alin. (2) lit. a) - b) reprezintă o posibilitate pe care legea o recunoaște acestor persoane, concomitent fiind recunoscută și posibilitatea consiliilor barourilor de a verifica cunoștințele solicitanților; - modalitatea de verificare a cunoștințelor solicitanților nu este stabilită prin lege, dar hotărârea consiliului baroului de a verifica cunoștințele în formă scrisă nu este abuzivă și nelegală. În consens cu prevederile art. 21 din Statut, prin Hotărârea Consiliului U.N.B.R.

nr. 902 din 11 septembrie 2010 s-a prevăzut posibilitatea verificării cunoștințelor privind legislația specifică profesiei de avocat chiar și în formă scrisă și că rezultatul acestor verificări poate determina respingerea cererii de primire în profesie cu scutire de examen. A fost criticată susținerea instanței de fond potrivit căreia obligarea reclamantului să participe la o verificare a cunoștințelor sub forma unui text grilă echivalează cu susținerea unui examen, chiar dacă a fost intitulată interviu, deoarece scutirea de examen nu poate fi extinsă și în ceea ce privește legislația specifică profesiei de avocat pentru că exercitarea vreuneia dintre profesiile enumerate în art. 16 alin. (2) lit. b) nu implică și cunoașterea acestei legislații.

S-a menționat că temeiul respingerii cererii de primire în profesia de avocat a fost neprezentarea acestuia la interviul pentru verificarea cunoștințelor, organizat la 29 noiembrie 2010, iar aceasta nu reprezintă o contradicție în termeni așa cum a arătat instanța de fond, iar în lipsa acestei prezentări nu se putea admite cererea. Intimatul P.V. a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate. 3. Soluția instanței de recurs După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite recursurile declarate pentru următoarele considerente: Reclamantul a formulat cerere pentru primirea în profesia de avocat, cu scutire de examen, în temeiul art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, cerere înregistrată sub nr. 532 din 26 octombrie 2010 la B. Satu Mare.

Prin Decizia nr. 86/2010 Consiliul B. Satu Mare a respins cererea intimatului-reclamant deoarece acesta nu s-a prezentat la interviul pentru verificarea cunoștințelor privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat. Ulterior, prin Decizia nr. 96 din 19 - 20 februarie 2011 a Consiliului U.N.B.R. a fost respinsă ca neîntemeiată contestația formulată de intimatul-reclamant, iar prin Decizia nr. 128/19 - 20 februarie 2011 a Consiliului U.N.B.R. a respins contestația ca inadmisibilă.

Este adevărat că art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, prevede că "La cerere, poate fi primit în profesie, cu scutire de examen: a) titularul diplomei de doctor în drept; b) cel care anterior sau la data primirii în profesia de avocat a îndeplinit funcția de judecător, procuror, notar, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puțin 10 ani". Așa cum chiar instanța de fond a reținut, conform art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat "În cazul cererilor de primire în profesie cu scutire de examen, consiliul baroului poate să verifice cunoștințele solicitantului cu privire la organizarea și exercitarea profesiei de avocat". Chiar dacă acest text folosește sintagma "poate să verifice", nu înseamnă că B. nu poate verifica cunoștințele celui care a formulat cererea, cunoștințe referitoare la organizarea și exercitarea profesiei de avocat.

Mai mult, prin Hotărârea U.N.B.R. nr. 902 din 11 septembrie 2010, ce era în vigoare la momentul formulării cererii de către intimatul-reclamant, chiar s-a prevăzut că rezultatul verificării cunoștințelor poate determina respingerea cererii de primire în profesie cu scutire de examen. Atât art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat cât și Hotărârea U.N.B.R. nr. 902 din 11 septembrie 2010 nu au fost anulate, astfel că acestea își produc efectele iar persoanele care solicită primirea în profesia de avocat cu scutire de examen în condițiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, dacă B. a hotărât verificarea cunoștințelor, trebuie să se prezinte la aceste interviuri de verificare. Referitor la indicarea unor decizii ale instanței supreme sau a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, se constată că susținerile instanței de fond sunt nefondate.

Practica instanței supreme este constantă în a aprecia că există un exces de putere al autorității în cazul în care solicitanții care au formulat cerere de primire în profesie în condițiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 au fost supuși unui test scris, dar nu au fost admise cererile celor care nu s-au prezentat la interviul privind verificarea cunoștințelor referitoare la organizarea și exercitarea profesiei de avocat. De aceea, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, vor fi admise recursurile, va fi modificată sentința atacată în sensul că va fi respinsă acțiunea reclamantului ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Admite recursurile declarate de pârâții U.N.B.R. și B. Satu Mare împotriva Sentinței nr. 171/2011 - CA din 13 septembrie 2011 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul P.V., ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 noiembrie 2012. Procesat de GGC - GV