ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1308/2009

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 120/CA din 16 iunie 2008, pronunțată în fond după casarea cu trimiterea spre rejudecare unei hotărâri anterioare, Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta G.C.P., anulând ca nelegale, Decizia nr. 67 din 18 decembrie 2006 emisă de pârâtul Consiliul Baroului Satu Mare, precum și Decizia nr. 206 din 12 mai 2007 emisă de pârâtul Consiliul U.N.B. din România. Pe cale de consecință, au fost obligați pârâții să emită decizia de primire a reclamantei în profesia de avocat în Baroul Satu Mare. Capătul de cerere accesoriu privind daunele morale solicitate de reclamantă a fost respins ca neîntemeiat.

În sfârșit, instanța a obligat pe cei doi pârâți să plătească reclamantei suma de 39,3 lei cheltuieli de judecată. S-a reținut, în esență, că actele administrative prin care a fost respinsă cererea reclamantei vizează doar pretinsa atitudine a acesteia, contrară prevederilor Legii nr. 51/1995, modificată, a celor cuprinse în Statutul profesiei de avocat și în Codul deontologic al avocaților.

Totodată, curtea a considerat irelevantă referirea la societățile comerciale ale soțului reclamantei, deoarece solicitarea de primire în profesie are un caracter personal, iar pe de altă parte, motivația Deciziei nr. 67/2006, privind lipsa de loialitate și a spiritului de cofraternitate față de profesia de avocat este neîntemeiată din moment ce și alți magistrați care au pronunțat hotărâri judecătorești asemănătoare celor pronunțate de reclamantă în legătură cu societăți comerciale ce desfășoară activități juridice, au dobândit calitatea de avocat în anul 2006, fără, a li se imputa necunoașterea legii privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat. În sfârșit, s-a apreciat că atât rezolvarea dată cererii reclamantei, cât și motivarea deciziilor atacate nu conțin expresii jignitoare sau afirmații de natură să lezeze drepturi nepatrimoniale ale acesteia.

Că, articolul publicat în ziar reproduce, în esență, decizia de respingere a cererii, iar eventualele afirmații jignitoare, peste conținutul deciziei, nu pot fi imputate autorității publice ci persoanei care a redactat acel articol. Instanța a concluzionat că în aceste condiții, capătul subsecvent de cerere având ca obiect acordarea unor despăgubiri morale nu poate fi admis. Împotriva sentinței au declarat recurs pârâții U.N.B. din România și Baroul Satu Mare, precum și reclamanta G.C.P. Recurenții-pârâți au reiterat susținerile făcute în fazele anterioare ale judecății cauzei, precizând că deși nu contestă experiența dobândită de reclamantă în profesia de magistrat și nici profesionalismul său în exercitarea funcției, nu poate fi ignorată poziția adoptată de G.C.P.

relativ la profesia de avocat, care a fost contrară prevederilor Legii nr. 51/1995, modificată, Statutului profesiei de avocat și Codului deontologic al avocaților. Poziția respectivă a fost exprimată în mod edificator prin Decizia nr. 356/2005, prin care s-a respins excepția ridicată în cauză privind lipsa de calitate de reprezentant legal al unei societăți comerciale, având ca obiect de activitate „activități juridice” Cod C.A.E.N., care prin reprezentanți săi desfășoară activități specifice profesiei de avocat (asistență, reprezentare, consultații juridice). Pe de altă parte, curtea de apel a ignorat împrejurarea că la interviul realizat în formă orală de către Consiliul Baroului Satu Mare, reclamanta nu a făcut dovada unei pregătiri profesionale temeinice, condiție necesară atunci pentru emiterea în profesia de avocat cu scutire de examen.

Criticile formulate de recurenți nu sunt întemeiate. Cu înscrisurile depuse la dosar s-a demonstrat faptul că la data înregistrării cererii de primire în profesia de avocat, reclamanta avea o vechime în magistratură de 18 ani și o perioadă de 7 ani ea a exercitat funcția de președinte de tribunal. Contrar afirmațiilor din recursul pârâților la interviul susținut în fața reprezentanților Baroului Satu Mare, G.C.P. a făcut dovada unei pregătiri juridice corespunzătoare, inclusiv în ceea ce privește reglementările legale specifice profesiei de avocat. Că este așa, rezultă din procesul – verbal încheiat la 5 decembrie 2006, anexat ca act nou în recurs (filele nr. 87-89). Prima instanță a reținut în mod corect că în realitate, motivul respingerii reclamantei l-a constituit poziția exprimată de acesta printr-o hotărâre judecătorească, despre care s-a afirmat că a favorizat o societate comercială care desfășoară activități juridice.

Dar, o asemenea împrejurare, ca de altfel și referirile pârâților la activitatea soțului reclamante sunt lipsite de relevanță în prezentul litigiu și nu pot justifica măsura de respingere a cererii reclamantei, formulată în baza art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat. Solicitarea de primire în profesia de avocat are în adevăr un caracter personal, iar pe de altă parte, s-a dovedit și faptul că alți magistrați care au pronunțat hotărâri asemănătoare cu decizia invocată de pârâți, au dobândit calitatea de avocat în cursul anului 2006, fără a li se reproșa necunoașterea legii privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat.

Acceptarea ideii că primirea în această profesie a unui fost judecător și președinte de tribunal poate fi refuzată pentru hotărârile pronunțate, dar nefavorabile practicienilor profesiei respective, ar putea afecta grav independența actului de justiție, contravenind dispozițiilor art. 24 pct. 3 din Constituție. Admițând așadar, acțiunea reclamantei și anulând actele administrative supuse controlului jurisdicțional, curtea de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, ce urmează a fi menținută prin respingerea recursului declarat de pârâți ca nefondat. În cadrul recursului său, reclamanta G.C.P. a susținut că în mod eronat instanța de fond nu a admis și capătul de cerere accesoriu, având ca obiect pretenția sa la plata daunelor morale, întrucât prin actele administrative atacate, pârâții i-au adus o atingere gravă onoarei și demnității personale.

Că, argumentele prezentate în actele menționate nu susțin concluzia „necunoașterii dispozițiilor Legii privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, ci conduc la ideea unei atitudini subiective, abuzive și nelegale”, de natură a-i vătăma drepturi fundamentale, între care și dreptul la o bună reputație. Critica este neîntemeiată. Așa cum corect a reținut prima instanță, în motivarea deciziilor contestate nu s-au folosit expresii jignitoare sau care ar putea leza drepturi subiective, nepatrimoniale ale reclamantei. Cât privește articolul publicat în presă, acesta a reprodus în esență, decizia baroului de respingere a cererii reclamantei pentru primirea în profesia de avocat cu scutire de examen.

În măsura în care articolul respectiv ar conține totuși unele afirmații ireverențioase sau expresii de natură a afecta imaginea reclamantei în societate și reputația sa, faptul în sine este imputabil autorului articolului, iar nu autorităților publice pârâte. Așa fiind și în lipsa oricăror elemente care să ateste existența prejudiciului moral suferit de reclamantă prin emiterea celor două acte administrative, legal și temeinic instanța de fond a respins capătul de cerere accesoriu. În consecință, urmează a se respinge ca nefondat și acest recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de reclamanta G.C.P. și de pârâții U.N.B. din România și Baroul Satu Mare împotriva sentinței nr. 120/CA/2008-P.I. din 16 iunie 2008 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 10 martie 2009.