ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2715/2007

Asupra recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată

Tribunalului Galați, reclamantul S.I. a chemat în judecată B.A.G. și U.N.B.R. solicitând

anularea Deciziei nr. 78 din 15 iunie 2005, emisă de Baroul Galați, obligarea

ca în termen de 30 de zile să emită o nouă decizie prin care să se admită

cererea sa de primire în calitate de avocat definitiv în baza art. 16 alin. (2)

din Legea nr. 51/1995.

Prin

Încheierea din 16 noiembrie 2005, în baza art. 40 alin. (3) C. proc. civ. s-a

dispus scoaterea cauzei de pe rolul Tribunalului Galați și trimiterea spre

judecată Tribunalului Bacău, având în vedere că prin Încheierea nr. 5397 din 9

noiembrie 2005, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a admis cererea de

strămutare și s-a dispus strămutarea judecării cauzei la Tribunalul Bacău.

Cauza a fost

înregistrată sub nr. 8470/2005 la Tribunalul Bacău, iar prin Încheierea din 6 februarie 2006, s-a admis excepția necompetenței

materiale și a fost declinată soluționarea cauzei în favoarea Curții de Apel

Bacău, având în vedere că cererea contestatorului se îndreaptă și împotriva

deciziei emise de o autoritate centrală autonomă, U.N.B.R., iar în acest caz,

competența de soluționare aparține Curții de Apel, care are competența de a

soluționa litigiile de contencios administrativ având ca obiect acte emise de

autoritățile sau instituțiile publice centrale.

După

înregistrarea cauzei pe rolul Curții de Apel Bacău, a fost invocată excepția de

neconstituționalitate a dispozițiilor art. 16

1

din Legea nr. 51/1995

față de dispozițiile art. 15, art. 16 alin. (1) și alin. (2), art. 20 și art. 41

alin. (1) din Constituție.

Curtea

Constituțională, prin Decizia nr. 751 din 26 octombrie 2006, a respins excepția de neconstituționalitate ca devenită inadmisibilă, deoarece prin Decizia nr.

513 din 20 iunie 2006, Curtea Constituțională a admis excepția de

neconstituționalitate a dispozițiilor art. 16

1

din Legea nr. 51/1995

privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat.

După

repunerea cauzei pe rol prin sentința civilă nr. 1 din 8 ianuarie 2007, Curtea

de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, a respins

excepțiile prematurității și inadmisibilității acțiunii, a fost admisă, în

parte, acțiunea formulată de reclamant, a fost anulată Decizia nr. 78/2005 a

Baroului Galați și respinsă cererea privind admiterea cererii de primire în

avocatură.

În

considerentele sentinței s-a reținut faptul că la 25 mai 2005, reclamantul a

formulat cererea către Baroul Galați pentru a fi primit în profesia de avocat

cu scutire de examen, iar prin Decizia nr. 78 din 15 iunie 2005, Baroul Galați

a respins cererea ca fiind tardiv introdusă, în conformitate cu art. 16 alin.

(1) din Legea nr. 51/1995. Această decizie a fost contestată la U.B.R., dar până la data formulării cererii de chemare în judecată nu s-a răspuns reclamantului.

Excepția

prematurității acțiunii, excepție invocată de Baroul Galați, argumentată de

faptul că Uniunea Națională nu s-a pronunțat asupra contestației, a fost

respinsă ca neîntemeiată deoarece reclamantul s-a adresat Instanței de

contencios administrativ numai după expirarea termenului prevăzut de art. 2 lit.

g) din Legea nr. 554/2004, de la adresarea plângerii prealabile U.N.B.R., iar

aceasta a fost chemată în judecată pe considerentul nesoluționării plângerii

prealabile în termen de 30 de zile.

De altfel,

plângerea prealabilă a fost soluționată abia la data de 4 februarie 2006, deși

a fost depusă la 7 iulie 2005.

Și excepția

inadmisibilității acțiunii a fost respinsă pentru că, chiar dacă art. 16 din

Legea nr. 51/1995 folosește sintagma „poate primi”, Consiliul Baroului nu are

un drept discreționar de a primi sau nu în profesie un solicitant care

îndeplinește condițiile prevăzute de lege, iar dacă refuzul este considerat

nejustificat, persoana vătămată se poate adresa Instanței pentru că altfel s-ar

ajunge la o încălcare a garanțiilor instituite de art. 6 al C.E.D.O.

Pe fond,

cererea reclamantului a fost admisă avându-se în vedere că art. 16

1

din Legea nr. 51/1995 a fost declarat neconstituțional, iar decizia Consiliului

Baroului Galați fundamentată pe acest text este nelegală pentru că primirea în

avocatură nu poate fi limitată de vârstă.

Chiar dacă

deciziile Curții Constituționale produc efecte numai pentru viitor, totuși efectul

declarării neconstituționalității se reflectă în hotărârea Instanței pentru că

nu poate fi păstrat un act administrativ emis în baza unui text declarat

neconstituțional.

Capătul de

cerere privind obligarea la o nouă decizie a fost respins pentru că prin

decizie nu s-a statuat asupra condițiilor de primire în profesie, pentru că

această decizie nu poate fi controlată decât prin prisma a ceea ce a dispus,

dar și numai potrivit celor solicitate de reclamant chiar dacă s-a anulat

decizia, reclamantul nu a solicitat obligarea Consiliului Baroului Galați la

emiterea unei noi decizii prin care să analizeze cererea de fond, astfel că va

putea solicita soluționarea în fond a cererii de primire în avocatură, dat

fiind că prima cerere a fost soluționată pe excepție.

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs reclamantul S.I. criticând-o ca fiind

nelegală pentru modul de soluționare a capătului de cerere privind obligarea la

admiterea cererii de primire în avocatură fără examen.

Este

criticată hotărârea Instanței de Fond pentru că deși a solicitat Tribunalului,

în luna octombrie 2005, să se ia act că renunță la judecată față de U.N.B.R., Instanța

de Fond a respins aceasta pentru că nu a existat acordul acesteia.

Prin aceasta

s-ar fi încălcat principiul disponibilității dar și competența materială dat

fiind petitul acțiunii și calitatea autorității emitente a actului a cărui

anulare se solicită.

În privința

capătului de cerere privind obligarea Baroului Galați la emiterea unei alte

decizii prin care să admită cererea de primire cu scutire de examen, pentru că

se ajunge la o nouă acțiune în justiție pentru că, prin decizia atacată,

cererea a fost respinsă pe baza unei excepții, dar și pe fond pot să respingă

cererea în lipsa unei hotărâri prin care să fie obligat.

În drept, au

fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 3,5 și 9 C. proc. civ.

Examinând

probele aflate la dosar, motivele de recurs invocate și dispozițiile legale

incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru

următoarele considerente:

Așa cum am

arătat, reclamantul, inițial, a chemat în judecată B.A.G., dar și U.N.B.R. și,

tocmai plecând de la aceasta, cauza a fost declinată în favoarea Curții de Apel,

singura competentă să soluționeze un litigiu unde calitate procesuală pasivă

are o autoritate centrală.

Chiar dacă

reclamantul a formulat o cerere de renunțare la judecată, aceasta a fost

respinsă de Instanța de Fond având în vedere că pârâții s-au opus acestei

renunțări.

Potrivit art.

246 alin. (1) C. proc. civ. reclamantul poate să renunțe oricând la judecată,

fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă, însă alin. (4) al art. 246 C. proc. civ., prevede că dacă părțile au intrat în dezbaterea fondului, renunțarea nu se poate

face decât cu învoirea celeilalte părți, astfel că dacă pârâtul se opune la

cererea de renunțare, Instanța nu poate decât să continue judecata, fără a se

ține seama de renunțarea la judecată a reclamantului.

Având în

vedere că nu s-a putut lua act de renunțarea la judecată împotriva U.N.B.R., nu

s-au încălcat nici normele de competență pentru că fiind o autoritate centrală

parte în proces, competența aparține Curții de Apel în primă Instanță.

Pentru că au

fost respectate dispozițiile art. 246 alin. (4) C. proc. civ., nu se poate

vorbi de o încălcare a principiului disponibilității pentru că legea recunoaște

dreptul reclamantului de a putea renunța la acțiune, dar în anumite condiții,

clar stabilite de lege, astfel că nu sunt incidente motivele de recurs

prevăzute de art. 304 pct. 3 și 304 pct. 5 C. proc. civ.

În motivele

de recurs se invocă faptul că această renunțare ar fi fost făcută din 2005, iar

dezbaterile asupra fondului ar fi fost la 8 ianuarie 2007, dar nu pot fi

reținute aceste mențiuni pentru că intrarea în dezbaterea fondului coincide cu

admiterea probelor, ori este greu de crezut că admiterea probelor s-a făcut

odată cu soluționarea cauzei care s-a produs la 8 ianuarie 2007. Prin urmare,

nu se poate confunda momentul intrării în dezbaterea fondului, la care face

referire art. 246 alin. (4) C. proc. civ., cu momentul soluționării cauzei, al

încheierii dezbaterilor.

Nici motivul

de recurs care vizează modul de soluționare al obiectului acțiunii nu este

fondat.

Prin Decizia nr.

78 din 15 iunie 2005 emisă de B.A.G. a fost respinsă cererea reclamantului

pentru primirea în profesia de avocat cu scutire de examen, ca tardiv

introdusă.

Prin urmare,

cererea reclamantului a fost soluționată în baza unui excepții, a tardivității,

fără a se analiza pe fond cererea acestuia, pentru a fi verificate condițiile

pentru primirea în profesia de avocat cu scutire de examen.

În mod

corect, Instanța de Fond a admis acțiunea, anulând această decizie dar

respingând capătul de cerere privind admiterea cererii de primire în avocatură,

pentru că această cerere nu a fost analizată, pe fond, mai întâi, da B.A.G.,

așa cum prevede legea.

Numai în

cazul în care, după analizarea cererii reclamantului pe fond, Baroul Galați nu

va admite cererea reclamantului, acesta se poate adresa Instanței pentru a

verifica îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru admiterea în

profesia de avocat cu scutire de examen, dar nu se poate dispune, direct, de

către Instanță admiterea cererii, fără a fi analizată, mai întâi, de Baroul

Galați.

De altfel,

așa cum a reținut și Instanța de Fond, reclamantul nu a solicitat obligarea

baroului Galați să-i analizeze pe fond cererea ci ca Instanța să se pronunțe

asupra cererii sale, chiar dacă, inițial, cererea a fost respinsă nu pe fond,

ci pe baza unei excepții.

Instanța nu

poate admite acest capăt de cerere numai pentru că reclamantul bănuiește că

cererea sa va fi respinsă de Baroul Galați sau că se prelungesc litigiile

dintre părți pentru că orice hotărâre judecătorească trebuie să fie dată cu

respectarea dispozițiilor legale.

Chiar dacă se

invocă faptul că într-un alt litigiu s-ar putea invoca autoritatea de lucru

judecat, nici acesta nu este un motiv de casare a sentinței, pentru că,

analizând condițiile cerute, pentru a exista autoritatea de lucru judecat este

posibil ca această excepție să nu poată fi admisă.

Apreciind că

soluția Instanței de Fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ., va fi respins recursul ca nefondat, pentru că hotărârea Instanței de Fond a fost

dată cu aplicarea dispozițiilor legale incidente.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de S.I. împotriva sentinței civile nr. 1 din 8 ianuarie 2007 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 mai 2007.