ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4267/2010
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4267/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț sub nr. 3322/103/2009, reclamanta P.E. a chemat în judecată pe pârâta SCM C. Piatra Neamț solicitând instanței să dispună anularea comunicării din 31 iulie 2009, a deciziei nr. 70 din 3 august 2009 și constatarea nulității absolute a hotărârii nr. 6 din 4 august 2009 a societății pârâte. Prin sentința civilă nr. 1183 din 22 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta P.E. în contradictoriu cu SCM C. și s-a dispus anularea hotărârii nr. 6 din 4 august 2009, a deciziei nr. 3 din 3 august 2009 emis de A.G.A.
a SCM C. Piatra Neamț. A fost respinsă cererea vizând anularea adresei din 31 iulie 2007. În motivarea sentinței, instanța a reținut în esență că nu a fost respectat termenul de 15 zile pentru convocarea A.G.A., situație în care hotărârea nr. 6 din 31 iulie 2009 și actul subsecvent, respectiv decizia nr. 3 din 3 august 2009 sunt lovite de nulitate absolută. Împotriva sentinței civile nr. 1183/2009 pronunțată de Tribunalul Neamț a formulat apel pârâta SCM C. Piatra Neamț, apel ce a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 25 din 26 februarie 2010 a Curții de Apel Bacău. În motivarea deciziei, instanța de apel a reținut în esență că hotărârea instanței de fond este legală, soluția pronunțată fiind fundamentată pe încălcarea dispozițiilor legale privind convocarea, reținând că nu au fost respectate condițiile cumulative – de publicare în ziar și de comunicare a convocării prin poștă, pentru a se reține legalitatea convocării.
Dispozițiile legale vizând convocarea au caracter imperativ, iar nerespectarea acestora atrage sancțiunea nulității hotărârilor luate fără a fi nevoie să se facă dovada unei vătămări. În condițiile în care adresa de convocare a fost emisă la data de 20 iulie 2009 iar adunarea generală a avut loc la 31 iulie 2009, pârâta nu a respectat termenul imperativ prevăzut de art. 34 din Legea nr. 1/2005. În plus, instanța de apel a reținut că nici publicitatea în ziar nu a respectat termenul de 15 zile calculat conform dispozițiilor art. 101 C. proc. civ., situație în care în mod corect instanța de fond a apreciat necesitatea aplicării sancțiunii nulității hotărârii. Împotriva deciziei comerciale nr. 25 din 26 februarie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Bacău a formulat recurs pârâta SCM C. Piatra Neamț, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul admiterii apelului, iar pe fond respingerea acțiunii formulate de reclamanta P.E., ca nefondate.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta arată că instanțele de fond au interpretat și aplicat greșit dispozițiile Legii nr. 1/2005 statutul societății și nu a analizat cauza sub aspectul efectelor asupra unor probleme de interes general ale societății pârâte. Instanța de apel a omis să ia în considerare probele administrate de pârâta prin care se face dovada relei credințe a reclamantei care s-a sustras de la participarea la adunare. Astfel, în adunarea generală din data de 31 iulie 2009 au fost analizate două puncte, respectiv analiza bilanțului contabil și analiza abaterilor disciplinare a reclamantei care nu se mai află în raporturi de muncă cu societatea din data de 1 iunie 2009, fiind pensionată legal.
La adunarea generală în discuție au fost prezenți toți cooperatorii convocați, lipsă fiind doar reclamanta care a refuzat participarea, motivând că nu dorește decât dizolvarea societății. Reclamanta P.E. a formulat întâmpinare prin care solicită, în esență, respingerea recursului ca nefondat. Analizând decizia recurată în raport de criticile formulate, în limitele controlului de legalitate, se constată că recursul este nefondat. Recurenta nu a motivat în drept recursul formulat, dar criticile învederate vizând aplicarea și interpretarea greșită a legii vor fi încadrate în raport de dispozițiile art. 306 pct. 3 C. proc. civ. în motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Legea nr. 1/2005 este norma cadru ce reglementează organizarea și funcționarea cooperației.
Potrivit art. 34 alin. (4) din același act normativ convocarea membrilor cooperatori pentru adunarea generală sau extraordinară se face prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, fie prin semnarea convocatorului de fiecare membru cooperator și publicarea cu cel mult 15 zile înainte de data adunării în unul dintre ziarele de largă răspândire. Și în statutul societății pârâte, la art. 16 s-a prevăzut obligativitatea respectării termenului de 15 zile, vizând publicitatea înainte de întrunirea adunării generale. Normele legale privind convocarea A.G.A. reglementază probleme ce țin de statutul organic al persoanei juridice și de drepturile fundamentale ale membrilor cooperatori, drepturi care țin de esența raporturilor juridice societare, iar încălcarea acestor norme atrage nulitatea hotărârilor A.G.A.
luate în altfel de condiții. Recurenta pârâtă a preluat în art. 16 din statut, dispozițiile art. 34 din Legea nr. 1/1995, iar normele ce reglementează astfel convocarea au un caracter imperativ a căror încălcarea duce la nulitatea hotărârii. În aceste condiții, în mod corect instanțele de fond au aplicat și interpretat dispozițiile art. 34 din Legea nr. 1/2005 și art. 16 din statutul pârâtei, criticile recurentei pe acest aspect fiind nefondate. Apărarea pârâtei vizând efectele anulării hotărârii A.G.A. nu înlătură caracterul imperativ al dispozițiilor legale încălcate, dispoziții ce urmăresc protejarea intereselor fiecărui membru și acordarea posibilității de a lua parte la adunarea generală și de a-și manifesta voința.
În mod corect ambele instanțe au dispus anularea hotărârii adunării generale pentru considerente formale de legalitate a convocării în raport de dispozițiile art. 34 din Legea nr. 1/2005 și art. 16 din statut fără a analiza aspectele de fond. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) respinge recursul declarat de pârâta SCM C. Piatra Neamț împotriva deciziei nr. 25 din 26 februarie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SCM C. Piatra Neamț împotriva deciziei nr. 25 din 26 februarie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 decembrie 2010.
Rețeaua de citări a acestei cauze
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.