ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4267/2010

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4267/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț sub nr.

3322/103/2009, reclamanta P.E. a chemat în judecată pe pârâta SCM C. Piatra

Neamț solicitând instanței să dispună anularea comunicării din 31 iulie 2009, a

deciziei nr. 70 din 3 august 2009 și constatarea nulității absolute a hotărârii

nr. 6 din 4 august 2009 a societății pârâte.

Prin sentința civilă nr. 1183 din 22

octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț a fost admisă acțiunea formulată

de reclamanta P.E. în contradictoriu cu SCM C. și s-a dispus anularea hotărârii

nr. 6 din 4 august 2009, a deciziei nr. 3 din 3 august 2009 emis de A.G.A. a SCM

C. Piatra Neamț.

A fost respinsă cererea vizând

anularea adresei din 31 iulie 2007.

În motivarea sentinței, instanța a

reținut în esență că nu a fost respectat termenul de 15 zile pentru convocarea A.G.A.,

situație în care hotărârea nr. 6 din 31 iulie 2009 și actul subsecvent,

respectiv decizia nr. 3 din 3 august 2009 sunt lovite de nulitate absolută.

Împotriva sentinței civile nr. 1183/2009

pronunțată de Tribunalul Neamț a formulat apel pârâta SCM C. Piatra Neamț, apel

ce a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 25 din 26 februarie 2010 a

Curții de Apel Bacău.

În motivarea deciziei, instanța de

apel a reținut în esență că hotărârea instanței de fond este legală, soluția

pronunțată fiind fundamentată pe încălcarea dispozițiilor legale privind

convocarea, reținând că nu au fost respectate condițiile cumulative – de

publicare în ziar și de comunicare a convocării prin poștă, pentru a se reține

legalitatea convocării.

Dispozițiile legale vizând

convocarea au caracter imperativ, iar nerespectarea acestora atrage sancțiunea

nulității hotărârilor luate fără a fi nevoie să se facă dovada unei vătămări.

În condițiile în care adresa de

convocare a fost emisă la data de 20 iulie 2009 iar adunarea generală a avut

loc la 31 iulie 2009, pârâta nu a respectat termenul imperativ prevăzut de art.

34 din Legea nr. 1/2005.

În plus, instanța de apel a reținut

că nici publicitatea în ziar nu a respectat termenul de 15 zile calculat conform

dispozițiilor art. 101 C. proc. civ., situație în care în mod corect instanța de

fond a apreciat necesitatea aplicării sancțiunii nulității hotărârii.

Împotriva deciziei comerciale nr. 25

din 26 februarie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Bacău a formulat recurs

pârâta SCM C. Piatra Neamț, solicitând admiterea recursului, modificarea

deciziei recurate în sensul admiterii apelului, iar pe fond respingerea

acțiunii formulate de reclamanta P.E., ca nefondate.

În dezvoltarea motivelor de recurs,

recurenta arată că instanțele de fond au interpretat și aplicat greșit

dispozițiile Legii nr. 1/2005 statutul societății și nu a analizat cauza sub

aspectul efectelor asupra unor probleme de interes general ale societății

pârâte.

Instanța de apel a omis să ia în

considerare probele administrate de pârâta prin care se face dovada relei

credințe a reclamantei care s-a sustras de la participarea la adunare.

Astfel, în adunarea generală din

data de 31 iulie 2009 au fost analizate două puncte, respectiv analiza bilanțului

contabil și analiza abaterilor disciplinare a reclamantei care nu se mai află

în raporturi de muncă cu societatea din data de 1 iunie 2009, fiind pensionată

legal.

La adunarea generală în discuție au

fost prezenți toți cooperatorii convocați, lipsă fiind doar reclamanta care a

refuzat participarea, motivând că nu dorește decât dizolvarea societății.

Reclamanta P.E. a formulat

întâmpinare prin care solicită, în esență, respingerea recursului ca nefondat.

Analizând decizia recurată în raport

de criticile formulate, în limitele controlului de legalitate, se constată că

recursul este nefondat.

Recurenta nu a motivat în drept

recursul formulat, dar criticile învederate vizând aplicarea și interpretarea greșită

a legii vor fi încadrate în raport de dispozițiile art. 306 pct. 3 C. proc.

civ. în motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Legea nr. 1/2005 este norma cadru ce

reglementează organizarea și funcționarea cooperației.

Potrivit art. 34 alin. (4) din

același act normativ convocarea membrilor cooperatori pentru adunarea generală

sau extraordinară se face prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire,

fie prin semnarea convocatorului de fiecare membru cooperator și publicarea cu

cel mult 15 zile înainte de data adunării în unul dintre ziarele de largă

răspândire.

Și în statutul societății pârâte, la

art. 16 s-a prevăzut obligativitatea respectării termenului de 15 zile, vizând

publicitatea înainte de întrunirea adunării generale.

Normele legale privind convocarea A.G.A.

reglementază probleme ce țin de statutul organic al persoanei juridice și de

drepturile fundamentale ale membrilor cooperatori, drepturi care țin de esența raporturilor

juridice societare, iar încălcarea acestor norme atrage nulitatea hotărârilor A.G.A.

luate în altfel de condiții.

Recurenta pârâtă a preluat în art. 16

din statut, dispozițiile art. 34 din Legea nr. 1/1995, iar normele ce

reglementează astfel convocarea au un caracter imperativ a căror încălcarea

duce la nulitatea hotărârii.

În aceste condiții, în mod corect

instanțele de fond au aplicat și interpretat dispozițiile art. 34 din Legea nr.

1/2005 și art. 16 din statutul pârâtei, criticile recurentei pe acest aspect fiind

nefondate.

Apărarea pârâtei vizând efectele

anulării hotărârii A.G.A. nu înlătură caracterul imperativ al dispozițiilor

legale încălcate, dispoziții ce urmăresc protejarea intereselor fiecărui membru

și acordarea posibilității de a lua parte la adunarea generală și de a-și

manifesta voința.

În mod corect ambele instanțe au dispus

anularea hotărârii adunării generale pentru considerente formale de legalitate

a convocării în raport de dispozițiile art. 34 din Legea nr. 1/2005 și art. 16

din statut fără a analiza aspectele de fond.

Pentru considerentele expuse, Înalta

Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) respinge recursul declarat de pârâta SCM

C. Piatra Neamț împotriva deciziei nr. 25 din 26 februarie 2010 a Curții de

Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

SCM C. Piatra Neamț împotriva deciziei nr. 25 din 26 februarie 2010 a Curții de

Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 8 decembrie 2010.