ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5060/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 102 din 24 martie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă ca tardiv introdusă acțiunea formulată de reclamanta T.E.

în contradictoriu cu pârâta Agenția de Sănătate Publică din cadrul Ministerului Transportului și Infrastructurii, acțiune având ca obiect obligarea pârâtei la încadrarea în funcția de consilier 1/1, conform Legii nr. 188/1999, precum și la acordarea retroactivă a drepturilor salariale de care nu a beneficiat prin încadrarea în funcția de consilier principal 1/1 la data de 01 ianuarie 2005. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că potrivit înscrisurilor depuse la dosarul cauzei reclamanta a contestat încadrarea în funcția publică de consilier juridic principal 1/1 la ASP-MTCT Unitatea Teritorială Timișoara, în luna martie a anului 2006, iar pârâta a răspuns contestației în luna aprilie a aceluiași an.

A mai reținut judecătorul fondului că deși solicitările nu au fost rezolvate favorabil reclamantei, acțiunea a fost introdusă la data de 6 martie 2008, la Judecătoria Timișoara. S-a constat că potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1), (2) și (4) din O.U.G. nr. 92/2004, în vigoare la data formulării contestației în procedura prealabilă, reclamanta avea obligația de a se adresa instanței de contencios administrativ în termen de 30 de zile de la data când a cunoscut refuzul pârâtei de a soluționa cererea. Apreciind că reclamanta nu a respectat acest termen de decădere, prima instanță a făcut aplicarea art. 103 C. proc. civ.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs T.E., criticând soluția pronunțată pentru netemeinicie și nelegalitate, în susținerea căii de atac exercitate recurenta arătând că actul administrativ numărul 167 din 15 ianuarie 2005 al Agenției de Sănătate Publică este lovit de nulitate întrucât îi încalcă drepturile salariale, fiind întemeiat pe prevederile O.U.G. nr. 92/2004, iar nu pe cele ale Legii nr. 188/1999 aplicabile în speța dedusă judecății. Apreciază recurenta că prima instanță nu a ținut cont de întâmpinarea sa formulată la 19 ianuarie 2009 și, mai mult decât atât, sentința s-a pronunțat în favoarea pârâtului, cu toate că acesta nu a fost prezent în ședință publică. Mai arată recurenta că în ședința de la termenul din 24 martie 2009 i s-a comunicat că este evidentă nedreptatea ce i s-a făcut, dar că a depășit termenul prevăzut de Legea nr. 554/2004.

Arată recurenta că Legea nr. 188/1999 și C. mun. nu au fost abrogate de Legea nr. 554/2004, iar că în alte cauze vizând drepturi salariale nu a fost invocat termenul de 6 luni prevăzut de Legea nr. 554/2004. Recurenta invocă în sprijinul susținerilor sale prevederile art. 283 alin. (1) lit. c) și d) C. mun. Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și a prevederilor art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat. În conformitate de prevederile art. 30 din O.U.G. nr. 92/2004, cu modificările și completările ulterioare, act normativ în temeiul căruia reclamanta a fost reîncadrată în funcția publică de consilier principal 1/1, soluționarea contestațiilor în legătură cu stabilirea salariilor de bază, sporurilor, premiilor și a altor drepturi care se acordă potrivit acestei ordonanțe de urgență este de competența ordonatorilor de credite.

Contestațiile se soluționează în termen de 10 zile de la înregistrare, iar împotriva măsurilor dispuse persoana în cauză se poate adresa instanței de contencios administrativ sau, după caz, instanței judecătorești competente, potrivit legii, în termen de 30 de zile de la data comunicării soluționării contestației. După cum în mod corect a constatat prima instanță, reclamanta a contestat reîncadrarea sa în funcția publică de consilier principal 1/1, primind comunicarea soluționării contestația în luna aprilie a anului 2006, aceste aspecte rezultând atât din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, cât și din cuprinsul acțiunii introductive. Or, în raport cu prevederile art. 30 din O.U.G. nr. 92/2004, termenul de sesizare a instanței de contencios administrativ este de 30 de zile de la data comunicării soluției, termenul de față fiind unul special, aplicabil în procedura reglementată de acest act normativ, procedură urmată de reclamantă.

Cum reclamanta a înțeles să promoveze acțiunea introductivă la data de 6 martie 2008, așadar cu mult ulterior împlinirii termenului prevăzut de lege, în mod corect prima instanță a făcut aplicarea art. 103 C. proc. civ., respingând ca tardivă cererea formulată. Curtea apreciază nefondate susținerile recurentei relative la neaplicarea în cauză a prevederilor O.U.G. nr. 92/2004, întrucât reîncadrarea acesteia s-a efectuat în temeiul dispozițiilor acestei ordonanțe ce vizează drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aceasta înțelegând totodată să conteste măsura reîncadrării, evident în procedura specială reglementată de actul normativ. În plus, așa cum rezultă din prevederea art. 2 a O.U.G.

nr. 92/2004, prevederile ordonanței se aplică funcționarilor publici numiți în temeiul Legii nr. 188/1999. Se constată că în speță nu este aplicabilă prevederea art. 4 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, invocată de către recurentă prin notele de ședință depuse la data de 20 august 2009, întrucât acest text de lege vizează soluționarea cauzei de către instanța în fața căreia s-a invocat o excepție de nelegalitate, în situația în care instanța de contencios a constatat nelegalitatea actului în raport cu care a fost invocată excepția. Invocarea de către recurentă a unor cauze de nulitate în ce privește actul nr. 167 din 15 ianuarie 2005 emis de Agenția de Sănătate Publică nu atrage aplicabilitatea art. 4 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, acest act nefiind de altfel relevant în cauză, în raport cu soluția de respingere a acțiunii ca tardiv introdusă.

În raport de cele mai sus menționate, Curtea apreciază că hotărârea recurată este legală, astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul formulat va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de T.E. împotriva sentinței civile nr. 102 din 24 martie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 noiembrie 2009.