ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4932/2009

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată la data de 13 ianuarie 2009 reclamantul T.N. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele A.N.R.P. și C.C.S.D., obligarea pârâtelor să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire aferent imobilului preluat abuziv din Craiova, să-i plătească daune morale în sumă de 50.000 lei și 100 lei/zi de întârziere începând cu data pronunțării hotărârii până la executarea efectivă a acesteia. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, în temeiul Legii nr. 10/2001 prin Dispoziția nr. 9037 din 25 mai 2005, primarul municipiului Craiova a acordat măsuri reparatorii sub forma titlurilor de valoare nominală, în limita sumei de 475.000.000 lei, pentru imobilul de la adresa sus indicată.

Dosarul a fost înaintat A.N.R.P., și, cu toate că a formulat cerere pentru eliberarea titlurilor, totuși, C.C.S.D. nu a respectat această obligație legală. 2. Hotărârea primei instanțe Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 52 din 13 februarie 2009, a admis în parte acțiunea și a obligat pe pârâta C.C.S.D. să emită reclamantului decizia reprezentând titlurile de despăgubire aferente imobilului preluat abuziv din Craiova, conform dispoziției nr. 9037 din 25 mai 2005, emisă de primarul municipiului Craiova.

Cu privire la primul capăt de cerere, s-a reținut că reclamantul a început procedura de recuperare a unui bun al său ori a contravalorii acestuia prin formularea unei notificări în anul 2001, autoritatea locală pronunțându-se la 21 aprilie 2005 și că, ulterior transmiterii dosarului către pârâte, reclamantul a întreprins mai multe demersuri pentru valorificarea dreptului său, cererile sale nefiind soluționate în mod favorabil. S-a apreciat că procedurile administrative, coroborate cu cele judiciare trebuie să se desfășoare în termen rezonabil și că depășirea unui termen de 6 ani de la data formulării cererii de acordare a măsurilor reparatorii constituie deja o încălcare evidentă a prevederilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.

Referitor la cererea de acordare a daunelor cominatorii și la cea de acordare a daunelor morale, prima instanță a reținut că soluția de respingere se impune, întrucât, prin art. 24 din Legea nr. 554/2004 s-a prevăzut o procedură specială de sancționare a autorităților, în cazul în care acestea nu execută hotărâri definitive și irevocabile, procedură care este subsecventă actualei etape judiciare. 3. Recursurile declarate de pârâte Împotriva susmenționatei sentințe au declarat recurs atât pârâta A.N.R.P. cât și pârâta C.C.S.D., invocând motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. 3.1. Recursul declarat de A.N.R.P. Recurenta critică hotărârea primei instanțe pentru modul în care a soluționat excepția lipsei calității sale procesual pasive pe care a invocat-o prin întâmpinare.

Recurenta arată că excepția trebuia admisă, în raport de faptul că are atribuții distincte de cealaltă recurentă. Consideră că prima instanță a interpretat greșit dispozițiile art. 13 alin. (1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 și a ignorat H.G. nr. 34/2009 și H.G. nr. 361/2005. 3.2.Recursul declarat de C.C.S.D.

Această recurentă nu și-a structurat criticile formulate la adresa hotărârii Curții de apel, dar, din modul cum au fost expuse, rezultă că vizează următoarele aspecte: a) nu s-a analizat apărarea referitoare la imposibilitatea emiterii deciziei reprezentând titlu de despăgubire, în lipsa comunicării situației dezbaterii succesiunii defunctei T.V., de către intimat; b) instanța de fond a ignorat în mod vădit prevederile legislației interne în vigoare, motivându-și hotărârea numai pe dispozițiile C.E.D.O.; c) în speță s-a întocmit raportul de evaluare, care a fost comunicat intimatului, la data de 4 martie 2009, acesta fiind de acord cu rezultatul evaluării. 4. Procedura în fața instanței de recurs Intimatul T.N.

nu a formulat întâmpinare. În cadrul probei cu înscrisuri, admisibilă în recurs conform art. 305 C. proc. civ., intimata C.C.S.D. a depus Decizia nr. 5060 din 30 iunie 2009 prin care a emis titlu de despăgubire în favoarea intimatului, în nume propriu, cât și ca moștenitor al defunctei T.V., în cuantum de 476.978,61 lei. II Considerentele Înaltei Curți asupra recursului. Examinând sentința atacată prin prisma celor două recursuri prezentate la pct. 1.3. și a prevederilor art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că numai recursul declarat de pârâta A.N.R.P. este fondat. 1. Argumentele de drept reținute în soluționarea recursului A.N.R.P. Singura entitate abilitată de lege să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire este C.C.S.D.

Această concluzie rezultă din prevederile art. 13 alin. (1) din Titlul VII privind Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv al Legii nr. 247/2005 potrivit cărora: „Pentru analizarea și stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se acordă potrivit prevederilor prezentei legi, se constituie in subordinea Cancelariei Primului Ministru – C.C.S.D. denumita in continuare Comisia Centrală care are, în principal, următoarele atribuții: a) dispune emiterea deciziilor referitoare la acordarea de titluri de despăgubire b) ia alte măsuri, necesare aplicării prezentei legi”. Atribuțiile A.N.R.P. în procedura administrativă reglementată de același titlu din Legea nr. 247/2005 vizează o etapă ulterioară deciziei reprezentând titlul de despăgubire.

Astfel, potrivit art. 18 alin. (1): „După emiterea titlurilor de despăgubire aferente, A.N.R.P. va emite, pe baza acestora și a opțiunilor persoanelor îndreptățite, un titlu de conversie și/sau un titlu de plată. Titlul de conversie va fi înaintat Depozitarului Central în termen de 30 de zile calendaristice calculate de la data emiterii, în vederea conversiei în acțiuni, iar titlurile de plată vor fi remise Direcției pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar în vederea efectuării operațiunilor de plată”, Ca urmare, recursul acestei pârâte este fondat și va fi admis cu consecința modificării sentinței în sensul admiterii excepției lipsei calității pasive a A.N.R.P., cu consecința respingerii acțiunii față de A.N.R.P.

2. Argumentele de fapt și de drept reținute în soluționarea recursului declarat de C.C.S.D. Intimatul-reclamant a dedus spre soluționare refuzul nejustificat al autorității recurente de a emite titlu de despăgubire, în temeiul art. 13 alin. (1) lit. a) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, pentru imobilul situat în Craiova, imposibil de restituit în natură, în baza Dispoziției nr. 9037 din 25 mai 2005 a primarului acestui municipiu. Dispoziția indicată, împreună cu documentația aferentă, au fost transmise Secretariatului Comisiei Centrale, constituindu-se astfel Dosarul cu nr. 19017/CC. Spre deosebire de toate celelalte instituții publice sau private, recurenta C.C.S.D. nu indică în nicio situație alături de numărul dosarului și data sau măcar anul înregistrării sale.În orice caz, în cauza de față, afirmația intimatului că dosarul său a fost înregistrat la recurentă „în cursul anului 2006” nu a fost combătută de recurente.

Cu toate acestea, abia la data de 30 iunie 2009, după aproximativ trei ani, recurenta C.C.S.D. a adoptat Decizia nr. 5060 prin care s-a emis titlul de despăgubire solicitat. Din simpla expunere cronologică anterioară rezultă că soluția fondului este corectă, neexistând nicio rațiune pentru ca procedura administrativă reglementată de Capitolul V din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 să dureze trei ani. În concret, referitor la criticile formulate de recurentă, Înalta Curte reține următoarele: a) Decesul numitei T.V. a survenit la peste doi ani de la înregistrarea Dosarului nr. 19077/ CC. Recurenta nu a învederat nicio justificare rezonabilă pentru întârzierea soluționării dosarului în această perioadă.

Abia la data de 27 noiembrie 2008 și numai după insistențele intimatului, concretizate în scrisoarea trimisă la 17 mai 2008 (fila 3-4, dosar fond) recurenta a recunoscut că „până la data prezentei, dosarul dvs. nu a fost repartizat unui consilier în vederea analizării și transmiterii către un evaluator autorizat”, invocând, totodată, lipsa unui certificat de calitate succesorală . Lipsa acestui înscris nu constituie însă un motiv temeinic, de natură a înlătura caracterul nerezonabil al duratei procedurii administrative și pentru că actul administrativ putea fi emis pe numele moștenirii numitei T.V., efectul acestuia urmând a se produce, în mod evident, numai în patrimoniul persoanelor care și-ar fi demonstrat calitatea de succesor.

b) Afirmația recurentei din cuprinsul acestui motiv de recurs este vădit tendențioasă. Potrivit dispozițiilor art. 11 alin. (2) din Constituție „Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”. Cum atât Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, cât și primul Protocol adițional la Convenție au fost ratificate prin Legea nr. 30/1994, aceste reglementări internaționale fac parte din dreptul intern. În plus, în raport de art. 20 din Constituție ele se aplică cu prioritate ori de câte ori conțin reglementări mai favorabile. Prin urmare, prima instanță a aplicat în mod legal dispozițiile art. 6 paragr. 1 din C.E.D.O. constatând cu justețe că dreptul la un proces echitabil presupune derularea procedurilor contencioase, care includ în materia examinată și procedura administrativă prevăzută de Capitolul V Titlul VII din Legea nr. 247/2005, într-un termen rezonabil.

Or, recurenta C.C.S.D. a încălcat aceste dispoziții legale împiedicându-l pe intimat să se bucure de „bunul” său în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenție. c) Într-adevăr, pe parcursul soluționării acestei cauze, în recurs, recurenta a emis actul administrativ solicitat Decizia nr. 5060 din 30 iunie 2009. Acest fapt nu poate conduce însă la admiterea recursului, ci are doar semnificația recunoașterii legitimității solicitărilor intimatului și reprezintă un act de executare benevolă a sentinței Curții de apel. 3. Temeiul legal al soluției pronunțate Pentru toate considerentele expuse la pct. II.1. și II.2., în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 se va admite recursul declarat de pârâta A.N.R.P.

și se va modifica în parte sentința atacată în sensul respingerii acțiunii față de aceasta, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. De asemenea, se va respinge recursul declarat de C.C.S.D., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta A.N.R.P. împotriva sentinței civile nr. 52 din 13 februarie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal. Modifică, în parte, sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea reclamantului față de A.N.R.P., ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Respinge recursul declarat de C.C.S.D. împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 noiembrie 2009.