ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4932/2009

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

judecată

Prin acțiunea înregistrată

la data de 13 ianuarie 2009 reclamantul T.N. a solicitat, în contradictoriu cu

pârâtele A.N.R.P. și C.C.S.D., obligarea pârâtelor să emită decizia reprezentând

titlu de despăgubire aferent imobilului preluat abuziv din Craiova, să-i

plătească daune morale în sumă de 50.000 lei și 100 lei/zi de întârziere

începând cu data pronunțării hotărârii până la executarea efectivă a acesteia.

În

motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, în temeiul Legii nr. 10/2001 prin Dispoziția

nr. 9037 din 25 mai 2005, primarul municipiului Craiova a acordat măsuri reparatorii

sub forma titlurilor de valoare nominală, în limita sumei de 475.000.000 lei,

pentru imobilul de la adresa sus indicată.

Dosarul

a fost înaintat A.N.R.P., și, cu toate că a formulat cerere pentru eliberarea

titlurilor, totuși, C.C.S.D. nu a respectat această obligație legală.

primei instanțe

Curtea

de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr.

52 din 13 februarie 2009, a admis în parte acțiunea și a obligat pe pârâta C.C.S.D.

să emită reclamantului decizia reprezentând titlurile de despăgubire aferente

imobilului preluat abuziv din Craiova, conform dispoziției nr. 9037 din 25 mai

2005, emisă de primarul municipiului Craiova.

Cu

privire la primul capăt de cerere, s-a reținut că reclamantul a început

procedura de recuperare a unui bun al său ori a contravalorii acestuia prin

formularea unei notificări în anul 2001, autoritatea locală pronunțându-se la

21 aprilie 2005 și că, ulterior transmiterii dosarului către pârâte,

reclamantul a întreprins mai multe demersuri pentru valorificarea dreptului

său, cererile sale nefiind soluționate în mod favorabil.

S-a apreciat că procedurile administrative,

coroborate cu cele judiciare trebuie să se desfășoare în termen rezonabil și că

depășirea unui termen de 6 ani de la data formulării cererii de acordare a

măsurilor reparatorii constituie deja o încălcare evidentă a prevederilor art. 6

din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.

Referitor la cererea de

acordare a daunelor cominatorii și la cea de acordare a daunelor morale, prima

instanță a reținut că soluția de respingere se impune, întrucât, prin art. 24

din Legea nr. 554/2004 s-a prevăzut o procedură specială de sancționare a

autorităților, în cazul în care acestea nu execută hotărâri definitive și

irevocabile, procedură care este subsecventă actualei etape judiciare.

pârâte

Împotriva susmenționatei

sentințe au declarat recurs atât pârâta A.N.R.P. cât și pârâta C.C.S.D.,

invocând motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

3.1. Recursul declarat de A.N.R.P.

Recurenta critică hotărârea

primei instanțe pentru modul în care a soluționat excepția lipsei calității

sale procesual pasive pe care a invocat-o prin întâmpinare.

Recurenta arată că excepția

trebuia admisă, în raport de faptul că are atribuții distincte de cealaltă

recurentă. Consideră că prima instanță a interpretat greșit dispozițiile art. 13

alin. (1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 și a ignorat H.G. nr. 34/2009 și

H.G. nr. 361/2005.

3.2.Recursul declarat de C.C.S.D.

Această recurentă nu și-a structurat

criticile formulate la adresa hotărârii Curții de apel, dar, din modul cum au

fost expuse, rezultă că vizează următoarele aspecte:

a) nu s-a analizat apărarea

referitoare la imposibilitatea emiterii deciziei reprezentând titlu de

despăgubire, în lipsa comunicării situației dezbaterii succesiunii defunctei T.V.,

de către intimat;

b) instanța de fond a

ignorat în mod vădit prevederile legislației interne în vigoare, motivându-și hotărârea

numai pe dispozițiile C.E.D.O.;

c) în speță s-a întocmit

raportul de evaluare, care a fost comunicat intimatului, la data de 4 martie

2009, acesta fiind de acord cu rezultatul evaluării.

instanței de recurs

Intimatul T.N. nu a formulat

întâmpinare.

În cadrul probei cu

înscrisuri, admisibilă în recurs conform art. 305 C. proc. civ., intimata C.C.S.D.

a depus Decizia nr. 5060 din 30 iunie 2009 prin care a emis titlu de

despăgubire în favoarea intimatului, în nume propriu, cât și ca moștenitor al

defunctei T.V., în cuantum de 476.978,61 lei.

II Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului.

Examinând sentința atacată

prin prisma celor două recursuri prezentate la pct. 1.3. și a prevederilor art.

304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că numai recursul declarat

de pârâta A.N.R.P. este fondat.

reținute în soluționarea recursului A.N.R.P.

Singura entitate abilitată

de lege să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire este C.C.S.D.

Această concluzie rezultă

din prevederile art.  13 alin. (1) din Titlul VII privind Regimul stabilirii și

plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv al Legii nr. 247/2005

potrivit cărora:

„Pentru analizarea și

stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se acordă potrivit prevederilor

prezentei legi, se constituie

in subordinea Cancelariei Primului Ministru –

C.C.S.D.

denumita in continuare

Comisia Centrală

care are, în principal, următoarele atribuții:

a) dispune emiterea deciziilor

referitoare la acordarea de titluri de despăgubire

b) ia alte măsuri, necesare

aplicării prezentei legi”.

Atribuțiile A.N.R.P. în

procedura administrativă reglementată de același titlu din Legea nr. 247/2005

vizează o etapă ulterioară deciziei reprezentând titlul de despăgubire. Astfel,

potrivit art. 18 alin. (1):

„După emiterea titlurilor de

despăgubire aferente, A.N.R.P. va emite, pe baza acestora și a opțiunilor persoanelor

îndreptățite, un titlu de conversie și/sau un titlu de plată. Titlul de conversie

va fi înaintat Depozitarului Central în termen de 30 de zile calendaristice

calculate de la data emiterii, în vederea conversiei în acțiuni, iar titlurile de

plată vor fi remise Direcției pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar în

vederea efectuării operațiunilor de plată”,

Ca urmare, recursul acestei

pârâte este fondat și va fi admis cu consecința modificării sentinței în sensul

admiterii excepției lipsei calității pasive a A.N.R.P., cu consecința

respingerii acțiunii față de A.N.R.P.

drept reținute în soluționarea recursului declarat de C.C.S.D.

Intimatul-reclamant a dedus spre

soluționare refuzul nejustificat al autorității recurente de a emite titlu de

despăgubire, în temeiul art. 13 alin. (1) lit. a) din Titlul VII al Legii nr.

247/2005, pentru imobilul situat în Craiova, imposibil de restituit în natură,

în baza Dispoziției nr. 9037 din 25 mai 2005 a primarului acestui municipiu.

Dispoziția indicată,

împreună cu documentația aferentă, au fost transmise Secretariatului Comisiei

Centrale, constituindu-se astfel Dosarul cu nr. 19017/CC. Spre deosebire de

toate celelalte instituții publice sau private, recurenta C.C.S.D. nu indică în

nicio situație alături de numărul dosarului și data sau măcar anul

înregistrării sale.În orice caz, în cauza de față, afirmația intimatului că

dosarul său a fost înregistrat la recurentă „în cursul anului 2006” nu a fost combătută de recurente.

Cu toate acestea, abia la

data de 30 iunie 2009, după aproximativ trei ani, recurenta C.C.S.D. a adoptat

Decizia nr. 5060 prin care s-a emis titlul de despăgubire solicitat.

Din simpla expunere

cronologică anterioară rezultă că soluția fondului este corectă, neexistând nicio

rațiune pentru ca procedura administrativă reglementată de Capitolul V din

Titlul VII al Legii nr. 247/2005 să dureze trei ani.

În concret, referitor la

criticile formulate de recurentă, Înalta Curte reține următoarele:

a) Decesul numitei T.V. a

survenit la peste doi ani de la înregistrarea Dosarului nr. 19077/ CC.

Recurenta nu a învederat

nicio justificare rezonabilă pentru întârzierea soluționării dosarului în

această perioadă. Abia la data de 27 noiembrie 2008 și numai după insistențele

intimatului, concretizate în scrisoarea trimisă la 17 mai 2008 (fila 3-4, dosar

fond) recurenta a recunoscut că „până la data prezentei, dosarul dvs. nu a fost

repartizat unui consilier în vederea analizării și transmiterii către un

evaluator autorizat”, invocând, totodată, lipsa unui certificat de calitate

succesorală . Lipsa acestui înscris nu constituie însă un motiv temeinic, de

natură a înlătura caracterul nerezonabil al duratei procedurii administrative

și pentru că actul administrativ putea fi emis pe numele moștenirii numitei T.V.,

efectul acestuia urmând a se produce, în mod evident, numai în patrimoniul

persoanelor care și-ar fi demonstrat calitatea de succesor.

b) Afirmația recurentei din

cuprinsul acestui motiv de recurs este vădit tendențioasă.

Potrivit dispozițiilor art. 11

alin. (2) din Constituție

„Tratatele ratificate de

Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”.

Cum atât Convenția pentru

apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, cât și primul

Protocol adițional la Convenție au fost ratificate prin Legea nr. 30/1994, aceste

reglementări internaționale fac parte din dreptul intern. În plus, în raport de

art. 20 din Constituție ele se aplică cu prioritate ori de câte ori conțin

reglementări mai favorabile.

Prin urmare, prima instanță

a aplicat în mod legal dispozițiile art. 6 paragr. 1 din C.E.D.O. constatând cu

justețe că dreptul la un proces echitabil presupune derularea procedurilor

contencioase, care includ în materia examinată și procedura administrativă prevăzută

de Capitolul V Titlul VII din Legea nr. 247/2005, într-un termen rezonabil.

Or, recurenta C.C.S.D. a

încălcat aceste dispoziții legale împiedicându-l pe intimat să se bucure de

„bunul” său în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenție.

c) Într-adevăr, pe parcursul

soluționării acestei cauze, în recurs, recurenta a emis actul administrativ solicitat

Decizia nr. 5060 din 30 iunie 2009. Acest fapt nu poate conduce însă la

admiterea recursului, ci are doar semnificația recunoașterii legitimității solicitărilor

intimatului și reprezintă un act de executare benevolă a sentinței Curții de

apel.

pronunțate

Pentru toate considerentele expuse

la pct. II.1. și II.2., în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ. și art.

20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 se va admite recursul declarat de pârâta A.N.R.P.

și se va modifica în parte sentința atacată în sensul respingerii acțiunii față

de aceasta, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate

procesuală pasivă.

De asemenea, se va respinge

recursul declarat de C.C.S.D., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta

A.N.R.P. împotriva sentinței civile nr. 52 din 13 februarie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Modifică, în parte, sentința

atacată, în sensul că respinge acțiunea reclamantului față de A.N.R.P., ca

fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Menține celelalte dispoziții

ale sentinței.

Respinge recursul declarat

de C.C.S.D. împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 noiembrie 2009.