ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4494/2009

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 3 februarie 2009, reclamantele C.I. și I.C. au solicitat obligarea pârâtelor

A.N.R.P. și C.C.S.D. să emită decizia reprezentând titlurile de despăgubire,

aferente imobilului preluat abuziv, situat în municipiul Craiova, precum și

obligarea pârâtelor la plata de daune morale în sumă de 1.000 lei și la plata

de penalități de 100 lei/zi de întârziere, începând cu data pronunțării

hotărârii și până la executarea efectivă a acesteia.

În

motivarea acțiunii, reclamantele au arătat că prin dispoziția din 28 septembrie

2007 emisă de primarul municipiului Craiova s-a produs acordarea de despăgubiri

în condițiile prevăzute de titlul VII din Legea nr. 247/2005 pentru imobilul

preluat în mod abuziv de stat și dosarul a fost înaintat la A.N.R.P., unde a

fost înregistrat în 14 aprilie 2008.

Reclamantele

au mai arătat că pârâtele nu și-au îndeplinit obligația legală de a emite

decizia reprezentând titlurile de despăgubire, vătămând dreptul lor de a

beneficia de despăgubirile cuvenite ca măsură reparatorie pentru imobilul

preluat abuziv și care nu mai poate fi restituit în natură.

Pârâta

C.C.S.D. a invocat excepția prematurității acțiunii, arătând că reclamantele nu

au parcurs procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 247/2005.

Curtea

de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a pronunțat

sentința nr. 88 din 10 martie 2009, prin care a admis în parte acțiunea, a

obligat pârâta C.C.S.D. să emită în favoarea reclamantelor titlurile de

despăgubire aferente imobilului preluat abuziv de stat, situat în municipiul

Craiova, conform dispoziției din 28 septembrie 2007 emisă de primarul municipiului

Craiova și a respins celelalte cereri.

Excepția

prematurității acțiunii a fost respinsă de instanța de fond, cu motivarea că

reclamantele au respectat prevederile Legii nr. 247/2005 cu privire la

procedura administrativă pentru acordarea de despăgubiri, dar pârâtele au

tergiversat finalizarea acestei proceduri prin emiterea deciziei reprezentând

titlurile de despăgubire.

Pe

fondul cauzei, instanța de fond a apreciat că durata excesivă a procedurilor

administrative este de natură a încălca principiul procesului rezonabil,

întrucât termenul rezonabil la care se referă art. 6 paragraful 1 din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului cuprinde și durata procedurilor administrative,

care constituie o premisă indispensabilă prevăzută în dreptul intern pentru

sesizarea instanței.

Împotriva

acestei sentințe, a declarat recurs pârâta C.C.S.D., solicitând ca în baza art.

304 pct. 9 C. proc. civ., să fie modificată hotărârea atacată, în sensul

respingerii acțiunii formulate de reclamantă.

Recurenta

a susținut că instanța de fond a reținut în mod greșit culpa sa pentru

depășirea termenului de 6 luni pentru soluționarea dosarului, care a fost înregistrat

la data de 14 aprilie 2008 și a fost selectat la data de 7 octombrie 2008, în

cadrul etapelor prevăzute pentru procedura administrativă de titlul VII al

Legii nr. 247/2005.

Față

de complexitatea cauzei, conduita reclamantelor și cea a autorităților

competente, de importanța litigiului, recurenta a considerat că instanța de

fond a apreciat în mod netemeinic faptul că decizia reprezentând titlurile de

despăgubire nu a fost emisă într-un termen rezonabil.

Sub

acest aspect, s-a reiterat excepția prematurității acțiunii și s-a arătat că, dosarul

se află în procedura de comunicare a raportului de evaluare și că, numai după

finalizarea acesteia, membrii comisiei se pot pronunța asupra cererii formulate

de intimatele - reclamante.

Analizând

actele și lucrurile dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 3041

C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru

următoarele considerente:

Instanța

de fond a constatat corect refuzul nejustificat al comisiei recurente de a aplica

prevederile Legii nr. 247/2005 prin soluționarea dosarului înregistrat sub nr. 39799/CC/14

aprilie 2008, în sensul parcurgerii tuturor etapelor prevăzute în art. 16 din titlul

VII al legii sus menționate și emiterii deciziei reprezentând titlurile de

despăgubire cuvenite intimatelor - reclamante, conform dispoziției din 28

septembrie 2007 emisă de primarul municipiului Craiova.

Comisia

recurentă nu a respectat prevederile legale susmenționate, întrucât până la data

cererii de chemare în judecată nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în

fiecare etapă a procedurii administrative după înregistrarea dosarului și după primirea

dispoziției din 28 septembrie 2007 emisă pe numele intimatelor - reclamante, în

calitatea lor de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii.

Față

de data de 14 aprilie 2008 la care a fost inițiată procedura administrativă și

data de 3 februarie 2009 la care a fost formulată cererea de chemare în

judecată, instanța de fond a apreciat corect că este neîntemeiată excepția

prematurității acțiunii, cu atât mai mult cu cât recurenta - pârâtă nu a

indicat temeiul juridic al excepției de procedură invocată.

Prin

notele scrise depuse la acest termen, recurenta a învederat că sentința atacată

a și fost executată, întrucât a fost emisă decizia nr. 4332 din 23 aprilie 2009

care a fost comunicată intimatelor – reclamante.

Pentru

motivele expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a

hotărârii atacate, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de pârâta C.C.S.D. împotriva sentinței nr. 88 din 10 martie

2009 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată,

în ședință publică, astăzi 21 octombrie 2009.