ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4053/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Sesizarea instanței de fond. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta C.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele A.N.R.P. și C.C.S.D., obligarea acestora la emiterea deciziei reprezentând titlurile de despăgubire aferente imobilului preluat abuziv, situat în Craiova, și obligarea la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale și la 100 lei/zi de întârziere, începând cu data pronunțării hotărârii și până la executarea efectivă a acesteia. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin dispoziția nr. 10456 din 27 mai 2005 emisă de Primarul Municipiului Craiova s-a stabilit cu titlu de măsuri reparatorii sub forma titlurilor de valoare nominală, pentru imobilul menționat.

S-a mai arătat că dosarul a fost înaintat către A.N.R.P. , fiind înregistrat sub nr. 18903 CC și că, deși au trecut mai mult de 2 ani, nu a fost încă emisă decizia privind titlurile de despăgubiri. Pârâta A.N.R.D. a depus întâmpinare invocând excepția lipsei calității procesuale pasive, pe care instanța de fond a respins-o ca neîntemeiată. 2. Soluția instanței de fond. Prin sentința nr. 75 din 27 februarie 2009, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta C.I. și a obligat pârâta C.C.S.D. să emită reclamantei decizia reprezentând titlurile de despăgubire aferente imobilului preluat abuziv situat în Craiova, conform dispoziției nr. 10456 din 27 mai 2005 emisă de Primarul Municipiului Craiova.

A respins celelalte capete de cerere. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că durata excesivă a procedurilor administrative este de natură a încălca, în mod evident, principiul procesului rezonabil. A mai reținut că dreptul la soluționarea în termen rezonabil reprezintă o garanție pentru o soluționare echitabilă atât în procedura prealabilă, cât și în contencios, fiind statuat ca atare în C.E.D.O. - art. 6, iar împrejurarea că autoritățile române nu au luat măsuri eficiente de soluționare a cererilor constituie culpa acestora și nu poate să conducă la împiedicarea realizării dreptului reclamantei. În argumentarea soluției s-au mai invocat și dispozițiile art. 11 din Constituția României, potrivit cărora statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce îi revin din tratatele la care este parte, iar C.E.D.O.

a fost ratificată de România prin Legea nr. 30/1994. În finalul considerentelor instanța de fond a reținut și incidența art. 1 al Protocolului adițional la Convenție, în sensul că prin neîndeplinirea obligației de a emite titlurile de despăgubire autoritățile pârâte aduc o evidentă atingere noțiunii de „bun” și a obligației statului de a proteja bunurile și valorile patrimoniale ale persoanelor. În ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea pârâtelor la acordarea daunelor morale, instanța de fond a apreciat că aceasta este neîntemeiată deoarece nu a fost motivată în nici un fel de reclamantă, iar cererea privind obligarea la daune cominatorii nu poate fi primită deoarece art. 24 din Legea nr. 554/2004 a prevăzut o procedură specială de sancționare a autorităților, în cazul în care acestea nu execută hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, procedură subsecventă etapei judiciare.

3. Calea de atac exercitată. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtele A.N.R.P. și C.C.S.D. București. I. În recursul declarat de A.N.R.P. a fost criticată soluția instanței de fond în legătură cu modul în care a soluționat excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei autorități, apreciind că soluția este nelegală și netemeinică. În motivele de recurs se arată că în cursul procedurii administrative privind acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, procedură reglementată de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, nu A.N.R.P. a fost investită cu emiterea deciziei conținând titlul de despăgubiri, ci C.C.S.D. S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a A.N.R.P.

și să fie menținută soluția instanței de fond în privința respingerii celorlalte solicitări formulate de reclamantă. II. În recursul declarat de C.C.S.D. este criticată soluția instanței de fond, în ceea ce privește obligarea acesteia la emiterea titlului de despăgubire, ca fiind neîntemeiată pentru că s-a reținut, în mod greșit, că au fost încălcate dispozițiile privind respectarea unui termen rezonabil. Se invocă faptul că au fost solicitate detalii în legătură cu amplasarea imobilului de la Primăria municipiului Craiova, iar în urma parcurgerii celorlalte etape s-a ajuns la etapa evaluării, urmând a fi transmis dosarul în vederea efectuării raportului de evaluare.

În motivele de recurs se arată și faptul că dispozițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 stabilesc exact etapele ce trebuie parcurse în vederea emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire de către această entitate, iar aspectele reținute referitoare la depășirea termenului rezonabil sunt neîntemeiate. S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii cererii reclamantei ca neîntemeiată. 4. Soluția instanței de recurs. După examinarea motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul declarat de A.N.R.P. și se va respinge recursul declarat de C.C.S.D. I. Recursul declarat de A.N.R.P.

va fi admis pentru următoarele considerente: Instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N.R.P. considerând că chiar dacă emiterea deciziilor referitoare la acordarea titlurilor de despăgubire intră în atribuțiile Comisiei Centrale, totuși, această autoritate are, între alte atribuții și pe acelea și a acorda sprijin și îndrumare metodologică autorităților publice și persoanelor juridice implicate în procesul de aplicare a Legii nr. 10/2001, republicată și de a monitoriza acest proces. Calitatea procesuală pasivă este definită ca fiind identitatea dintre pârât și cel obligat în cadrul raportului juridic dedus judecății. Față de această definiție se poate concluziona că A.N.R.P.

nu are calitate procesuală pasivă tocmai pentru că această autoritate nu poate fi obligată la emiterea deciziei conținând titlul de despăgubiri, așa cum a solicitat reclamanta. Chiar dacă A.N.R.P. este o autoritate ce are unele atribuții în acordarea despăgubirilor potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005, aceasta nu are ca atribuție emiterea titlului de despăgubiri, iar sprijinul și îndrumarea metodologică se acordă autorităților publice locale și centrale, precum și celorlalte persoane juridice deținătoare de imobile care fac obiectul restituirii potrivit Legii nr. 10/2001, republicată. De aceea, va fi admis recursul, va fi modificată sentința atacată, în parte, în sensul că va respinge acțiunea reclamantei C.I.

față de A.N.R.P. pentru lipsa calității procesuale pasive. Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței. II. Recursul declarat de C.C.S.D. va fi respins ca nefondat pentru următoarele considerente: Reclamanta a formulat notificare în baza Legii nr. 10/2001 iar, prin Dispoziția nr. 10456 din 27 mai 2005, Primarul municipiului Craiova i-a acordat măsuri reparatorii sub forma titlurilor de valoare nominală în cuantum de 35.500 lei, reprezentând despăgubiri pentru imobilul situat în Craiova. Dosarul a fost înaintat în anul 2006 C.C. și înregistrat sub nr. 18903/CC și chiar a fost selectat aleatoriu dar încă nu a fost emis titlul de despăgubiri. În luna decembrie 2008 reclamanta a solicitat C.C.

emiterea titlului de despăgubiri dar acesta tot nu a fost emis, deși reclamanta este o persoană în vârstă de 82 de ani. C.C. invocă faptul că nu a procedat la emiterea titlului de despăgubiri deoarece a solicitat unele relații de la Primăria municipiului Craiova în legătură cu amplasarea terenului, însă la dosar se află adresa din 28 septembrie 2007 emisă de această autoritate și din care rezultă că precizările solicitate au fost comunicate încă din luna septembrie 2007, astfel că vor fi înlăturate aceste susțineri ale recurentei. Deși se susține în motivele de recurs că sunt neîntemeiate reținerile instanței de fond referitoare la depășirea termenului rezonabil de soluționare a dosarului reclamantei potrivit procedurii administrative prevăzută de Titlul VIII din Legea nr. 247/2005, aceste susțineri sunt nefondate.

Este adevărat că Legea nr. 247/2005 nu a prevăzut un termen în care să se soluționeze dosarele în care s-au stabilit despăgubiri pentru imobilele preluate abuziv. Nici Normele metodologice de aplicare a Titlului VII, aprobate prin H.G. nr. 1095/2005, cu modificările ulterioare nu sunt lămuritoare pentru că s-a precizat că „ordinea în care vor fi soluționate dosarele va fi stabilită prin decizie a Comisiei Centrale” lăsându-se posibilitatea acestei instituții să stabilească modul de soluționare. Dacă inițial, prin Decizia nr. 2 din 28 februarie 2006, C.C. a stabilit că ordinea de soluționare a dosarelor să fie aleatorie, ulterior, prin Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 s-a prevăzut ca ordinea de soluționare să fie cea a înregistrării dosarelor.

În speță, dosarul a fost selectat aleatoriu, dar, deși au trecut câțiva ani de la înregistrarea dosarului, încă nu a fost emis titlul de despăgubiri, iar acest titlu nu poate fi emis decât prin parcurgerea obligatorie a procedurii administrative în fața C.C.S.D. Prin urmare, atitudinea autorității administrative trebuie analizată din perspectiva accesului la un proces echitabil, drept prevăzut de art. 6 din C.E.D.O. Una din garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenție este aceea a „termenului rezonabil” în care să fie soluționată cauza, respectiv principiul celerității procedurilor judiciare. Prin aceasta se asigură nu numai eficacitatea dar și credibilitatea actului de justiție, iar statul este responsabil pentru activitatea ansamblului serviciilor sale.

În materie civilă, termenul rezonabil impus de art. 6 parag. 1 cuprinde și durata unor proceduri administrative preliminare, atunci când posibilitatea sesizării unei jurisdicții este condiționată de normele de drept intern, în mod obligatoriu, de parcurgerea unei asemenea proceduri, așa cum este cazul în speță. Pentru respectarea termenului rezonabil, statul trebuie să-și organizeze sistemul puterilor sale în așa fel încât să răspundă acestei cerințe, dincolo de dificultățile generate de diverși factori care pot întârzia procedurile, inclusiv pe cea administrativă, prealabilă celei judiciare. Reclamanta nu poate beneficia de protecția asigurată de prevederile art. 6 din Convenție pentru că nu au fost luate măsuri eficiente de soluționare a cererii sale într-un termen rezonabil, mai ales că litigiul a debutat cu o notificare în anul 2001. De aceea, în baza art. 312 C. proc.

civ., recursul declarat de C.S.D. va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de A.N.R.P. împotriva sentinței nr. 75 din 27 februarie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal. Modifică în parte sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea reclamantei C.I. față de A.N.R.P. pentru lipsa calității procesuale pasive. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Respinge recursul declarat de C.C.S.D. împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 octombrie 2009.