ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4053/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

fond.

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel

Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta C.I. a solicitat,

în contradictoriu cu pârâtele A.N.R.P. și C.C.S.D., obligarea acestora la emiterea

deciziei reprezentând titlurile de despăgubire aferente imobilului preluat

abuziv, situat în Craiova, și obligarea la plata sumei de 10.000 lei cu titlu

de daune morale și la 100 lei/zi de întârziere, începând cu data pronunțării hotărârii

și până la executarea efectivă a acesteia.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că prin dispoziția nr. 10456 din 27 mai 2005 emisă de

Primarul Municipiului Craiova s-a stabilit cu titlu de măsuri reparatorii sub

forma titlurilor de valoare nominală, pentru imobilul menționat.

S-a mai arătat că dosarul a

fost înaintat către A.N.R.P. , fiind înregistrat sub nr. 18903 CC și că, deși

au trecut mai mult de 2 ani, nu a fost încă emisă decizia privind titlurile de

despăgubiri.

Pârâta A.N.R.D. a depus

întâmpinare invocând excepția lipsei calității procesuale pasive, pe care

instanța de fond a respins-o ca neîntemeiată.

fond.

Prin sentința nr. 75 din 27

februarie 2009, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și

fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta C.I. și a obligat

pârâta C.C.S.D. să emită reclamantei decizia reprezentând titlurile de

despăgubire aferente imobilului preluat abuziv situat în Craiova, conform

dispoziției nr. 10456 din 27 mai 2005 emisă de Primarul Municipiului Craiova. A

respins celelalte capete de cerere.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că durata excesivă a procedurilor administrative

este de natură a încălca, în mod evident, principiul procesului rezonabil.

A mai reținut că dreptul la

soluționarea în termen rezonabil reprezintă o garanție pentru o soluționare

echitabilă atât în procedura prealabilă, cât și în contencios, fiind statuat ca

atare în C.E.D.O. - art. 6, iar împrejurarea că autoritățile române nu au luat

măsuri eficiente de soluționare a cererilor constituie culpa acestora și nu

poate să conducă la împiedicarea realizării dreptului reclamantei.

În argumentarea soluției

s-au mai invocat și dispozițiile art. 11 din Constituția României, potrivit

cărora statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință

obligațiile ce îi revin din tratatele la care este parte, iar C.E.D.O. a fost

ratificată de România prin Legea nr. 30/1994.

În finalul considerentelor

instanța de fond a reținut și incidența art. 1 al Protocolului adițional la Convenție, în sensul că prin neîndeplinirea obligației de a emite titlurile de despăgubire

autoritățile pârâte aduc o evidentă atingere noțiunii de „bun” și a obligației

statului de a proteja bunurile și valorile patrimoniale ale persoanelor.

În ceea ce privește capătul

de cerere privind obligarea pârâtelor la acordarea daunelor morale, instanța de

fond a apreciat că aceasta este neîntemeiată deoarece nu a fost motivată în

nici un fel de reclamantă, iar cererea privind obligarea la daune cominatorii

nu poate fi primită deoarece art. 24 din Legea nr. 554/2004 a prevăzut o

procedură specială de sancționare a autorităților, în cazul în care acestea nu

execută hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, procedură subsecventă

etapei judiciare.

Împotriva acestei sentințe

au declarat recurs pârâtele A.N.R.P. și C.C.S.D. București.

I. În recursul declarat de A.N.R.P.

a fost criticată soluția instanței de fond în legătură cu modul în care a

soluționat excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei autorități,

apreciind că soluția este nelegală și netemeinică.

În motivele de recurs se

arată că în cursul procedurii administrative privind acordarea despăgubirilor

aferente imobilelor preluate în mod abuziv, procedură reglementată de Titlul

VII din Legea nr. 247/2005, nu A.N.R.P. a fost investită cu emiterea deciziei

conținând titlul de despăgubiri, ci C.C.S.D.

S-a solicitat admiterea

recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii excepției lipsei calității

procesuale pasive a A.N.R.P. și să fie menținută soluția instanței de fond în

privința respingerii celorlalte solicitări formulate de reclamantă.

II. În recursul declarat de

C.C.S.D. este criticată soluția instanței de fond, în ceea ce privește obligarea

acesteia la emiterea titlului de despăgubire, ca fiind neîntemeiată pentru că

s-a reținut, în mod greșit, că au fost încălcate dispozițiile privind

respectarea unui termen rezonabil.

Se invocă faptul că au fost

solicitate detalii în legătură cu amplasarea imobilului de la Primăria municipiului Craiova, iar în urma parcurgerii celorlalte etape s-a ajuns la etapa evaluării,

urmând a fi transmis dosarul în vederea efectuării raportului de evaluare.

În motivele de recurs se

arată și faptul că dispozițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 stabilesc

exact etapele ce trebuie parcurse în vederea emiterii deciziei reprezentând

titlul de despăgubire de către această entitate, iar aspectele reținute

referitoare la depășirea termenului rezonabil sunt neîntemeiate.

S-a solicitat admiterea

recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii cererii reclamantei ca

neîntemeiată.

recurs.

După examinarea motivelor de

recurs invocate, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte de Casație

și Justiție va admite recursul declarat de A.N.R.P. și se va respinge recursul

declarat de C.C.S.D.

I. Recursul declarat de

A.N.R.P. va fi admis pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a respins

excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N.R.P. considerând că chiar

dacă emiterea deciziilor referitoare la acordarea titlurilor de despăgubire

intră în atribuțiile Comisiei Centrale, totuși, această autoritate are, între

alte atribuții și pe acelea și a acorda sprijin și îndrumare metodologică

autorităților publice și persoanelor juridice implicate în procesul de aplicare

a Legii nr. 10/2001, republicată și de a monitoriza acest proces.

Calitatea procesuală pasivă

este definită ca fiind identitatea dintre pârât și cel obligat în cadrul

raportului juridic dedus judecății.

Față de această definiție se

poate concluziona că A.N.R.P. nu are calitate procesuală pasivă tocmai pentru

că această autoritate nu poate fi obligată la emiterea deciziei conținând

titlul de despăgubiri, așa cum a solicitat reclamanta.

Chiar dacă A.N.R.P. este o

autoritate ce are unele atribuții în acordarea despăgubirilor potrivit Titlului

VII din Legea nr. 247/2005, aceasta nu are ca atribuție emiterea titlului de

despăgubiri, iar sprijinul și îndrumarea metodologică se acordă autorităților

publice locale și centrale, precum și celorlalte persoane juridice deținătoare

de imobile care fac obiectul restituirii potrivit Legii nr. 10/2001,

republicată.

De aceea, va fi admis

recursul, va fi modificată sentința atacată, în parte, în sensul că va respinge

acțiunea reclamantei C.I. față de A.N.R.P. pentru lipsa calității procesuale

pasive.

Vor fi menținute celelalte

dispoziții ale sentinței.

II. Recursul declarat de C.C.S.D.

va fi respins ca nefondat pentru următoarele considerente:

Reclamanta a formulat notificare

în baza Legii nr. 10/2001 iar, prin Dispoziția nr. 10456 din 27 mai 2005,

Primarul municipiului Craiova i-a acordat măsuri reparatorii sub forma

titlurilor de valoare nominală în cuantum de 35.500 lei, reprezentând

despăgubiri pentru imobilul situat în Craiova.

Dosarul a fost înaintat în

anul 2006 C.C. și înregistrat sub nr. 18903/CC și chiar a fost selectat

aleatoriu dar încă nu a fost emis titlul de despăgubiri.

În luna decembrie 2008

reclamanta a solicitat C.C. emiterea titlului de despăgubiri dar acesta tot nu

a fost emis, deși reclamanta este o persoană în vârstă de 82 de ani.

C.C. invocă faptul că nu a

procedat la emiterea titlului de despăgubiri deoarece a solicitat unele relații

de la Primăria municipiului Craiova în legătură cu amplasarea terenului, însă

la dosar se află adresa din 28 septembrie 2007 emisă de această autoritate și

din care rezultă că precizările solicitate au fost comunicate încă din luna

septembrie 2007, astfel că vor fi înlăturate aceste susțineri ale recurentei.

Deși se susține în motivele

de recurs că sunt neîntemeiate reținerile instanței de fond referitoare la

depășirea termenului rezonabil de soluționare a dosarului reclamantei potrivit

procedurii administrative prevăzută de Titlul VIII din Legea nr. 247/2005,

aceste susțineri sunt nefondate.

Este adevărat că Legea nr. 247/2005

nu a prevăzut un termen în care să se soluționeze dosarele în care s-au

stabilit despăgubiri pentru imobilele preluate abuziv. Nici Normele metodologice

de aplicare a Titlului VII, aprobate prin H.G. nr. 1095/2005, cu modificările

ulterioare nu sunt lămuritoare pentru că s-a precizat că „ordinea în care vor

fi soluționate dosarele va fi stabilită prin decizie a Comisiei Centrale”

lăsându-se posibilitatea acestei instituții să stabilească modul de

soluționare.

Dacă inițial, prin Decizia nr.

2 din 28 februarie 2006, C.C. a stabilit că ordinea de soluționare a dosarelor

să fie aleatorie, ulterior, prin Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 s-a prevăzut

ca ordinea de soluționare să fie cea a înregistrării dosarelor.

În speță, dosarul a fost

selectat aleatoriu, dar, deși au trecut câțiva ani de la înregistrarea

dosarului, încă nu a fost emis titlul de despăgubiri, iar acest titlu nu poate

fi emis decât prin parcurgerea obligatorie a procedurii administrative în fața

C.C.S.D.

Prin urmare, atitudinea

autorității administrative trebuie analizată din perspectiva accesului la un

proces echitabil, drept prevăzut de art. 6 din C.E.D.O.

Una din garanțiile prevăzute

de art. 6 din Convenție este aceea a „termenului rezonabil” în care să fie

soluționată cauza, respectiv principiul celerității procedurilor judiciare.

Prin aceasta se asigură nu

numai eficacitatea dar și credibilitatea actului de justiție, iar statul este

responsabil pentru activitatea ansamblului serviciilor sale.

În materie civilă, termenul

rezonabil impus de art. 6 parag. 1 cuprinde și durata unor proceduri

administrative preliminare, atunci când posibilitatea sesizării unei

jurisdicții este condiționată de normele de drept intern, în mod obligatoriu,

de parcurgerea unei asemenea proceduri, așa cum este cazul în speță.

Pentru respectarea

termenului rezonabil, statul trebuie să-și organizeze sistemul puterilor sale

în așa fel încât să răspundă acestei cerințe, dincolo de dificultățile generate

de diverși factori care pot întârzia procedurile, inclusiv pe cea

administrativă, prealabilă celei judiciare.

Reclamanta nu poate

beneficia de protecția asigurată de prevederile art. 6 din Convenție pentru că

nu au fost luate măsuri eficiente de soluționare a cererii sale într-un termen

rezonabil, mai ales că litigiul a debutat cu o notificare în anul 2001.

De aceea, în baza art. 312 C.

proc. civ., recursul declarat de C.S.D. va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

A.N.R.P. împotriva sentinței nr. 75 din 27 februarie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Modifică în parte sentința

atacată, în sensul că respinge acțiunea reclamantei C.I. față de A.N.R.P. pentru

lipsa calității procesuale pasive.

Menține celelalte dispoziții

ale sentinței.

Respinge recursul declarat

de C.C.S.D. împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 octombrie 2009.