ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3503/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința nr. 474 din 3 decembrie 2009

pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și

fiscal, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul C.N.D. în

contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor –

Direcția pentru Coordonarea Aplicării Legii nr. 10/2001, având ca obiect

despăgubire și a fost obligată pârâta să emită reclamantului decizia,

reprezentând titlu de despăgubire, aferentă imobilului preluat abuziv, compus

din teren și construcție, situat în Municipiul Craiova, conform dispoziției nr.

1036 din 23 iunie 2005 emisă de Primarul Municipiului Craiova.

Au fost respinse celelalte capete de cerere

vizând obligarea pârâtei la plata unor daune morale în sumă de 10.000 RON și a

sumei de 100 lei/zi de întârziere, începând cu data pronunțării hotărârii și

până la executarea efectivă a acesteia.

Pentru a pronunța această sentință, prima

instanță a reținut că prin dispoziția nr. 10367 din 23 iunie 2005, Primarul

Municipiului Craiova a propus acordarea de despăgubiri pentru imobilul preluat,

teren și construcție, situat în Municipiul Craiova, imposibil de restituit în

natură, dosarul fiind transmis Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea

Proprietăților și înregistrat sub nr. 12559/CC/2005.

Instanța de fond a reținut că demersurile reclamantului,

pentru rezolvarea cererilor sale, au rămas fără rezultat, timp de aproximativ 4

ani, astfel că durata excesivă a procedurilor administrative este de natură a

încălca în mod evident art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului,

text ce implică și respectarea unui termen rezonabil de soluționare a unei

cauze cât și art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 la Convenție, prin care România s-a obligat să respecte bunurile persoanelor fizice sau

juridice.

Cererea de obligare a pârâtei la acordarea

daunelor cominatorii a fost respinsă de prima instanță, cu motivarea că

procedura prevăzută de art. 24 din Legea nr. 554/2004, este o procedură

specială, de sancționare a autorităților, în cazul în care acestea nu execută

hotărârile definitive și irevocabile, procedură care este subsecventă actualei

etape judiciare.

De asemenea, a fost respinsă cererea privind

plata daunelor morale ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs

pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, invocând temeiul prevăzut de art. 304

1

C. proc. civ., conform căruia „instanța va examina cauza sub toate aspectele,

recursul nefiind limitativ la motivele de casare prevăzute în art. 304 C. proc.

civ.”

Susține, în esență, recurenta pârâtă, prin

motivele de recurs formulate că instanța de fond, în mod greșit a reținut că în

speță au fost încălcate dispozițiilor privind respectarea unui termen rezonabil

de soluționare a cauzei, pentru că procedura administrativă prevăzută de Titlul

VII din Legea nr. 247/2005, ce trebuie respectată, presupune parcurgerea

obligatorie a mai multor etape, modalitatea de transmitere a dosarelor spre

evaluare, respectând ordina de înregistrare a acestora, potrivit Deciziei nr.

2815 din 16 septembrie 2008 emisă de pârâtă.

Totodată, susține recurenta-pârâtă, în materie

de termen rezonabil, jurisprudența C.E.D.O., a stabilit anumite criterii,

precum complexitatea cauzei, conduita reclamantului și cea a autorităților

competente și importanța litigiului pentru reclamant, potrivit acestor criterii

instanței de fond apreciind în mod greșit că era necesară obligarea pârâtei la

emiterea titlului de despăgubire în favoarea reclamantei.

Se solicită admiterea recursului și modificarea

sentinței, în sensul respingerii ca neîntemeiată a acțiunii formulată de

reclamant.

Intimatul-reclamant a depus note scrise,

solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței primei

instanțe ca fiind legală și temeinică.

Recursul este nefondat, astfel că va fi respins

în baza art. 312 C. proc. civ., potrivit considerentelor ce se vor arăta în

continuare.

Dispoziția nr. 10367 din 23 iunie 2005 emisă de

Primăria Municipiului Craiova în art. 1 prevede că se acordă măsuri reparatorii

sub formă de titluri de valoare nominală către intimatul-reclamant C.N.D.,

pentru imobilul compus din teren și construcții situat în Municipiul Craiova, în

limita sumei de 996.000.000 lei la care a fost evaluat imobilul.

Dispoziția de acordare a măsurilor reparatorii

însoțită de întreaga documentație a fost înaintată Autorității Naționale pentru

Restituirea Proprietăților, fiind înregistrată sub nr. 12559/CC/2005 la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, procedura administrativă

prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, Capitolul V, Secțiunea I

intitulată „valorificarea titlurilor de despăgubire”, nefiind parcursă până la

momentul soluționării în fond a cauzei de către prima instanță.

Cum de la data înregistrării dosarului la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor au trecut mai bine de 4 ani, în mod corect

a statuat instanța de fond că în soluționarea cererii nu s-a ținut cont de

respectarea unui termen rezonabil, termen prevăzut de art. 6 din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului.

În interpretarea caracterului rezonabil al

procedurii, ca și instanța de fond, instanța de recurs constată că în cauza

dedusă judecății, nu a fost parcursă decât etapa transmiterii și înregistrării

dosarului, deși au trecut circa 4 ani de la data emiterii Dispoziției Primarului,

dispoziție ce a rămas definitivă nefiind atacată în termenul de 30 zile de la

comunicare.

Recurenta-pârâtă susține că referitor la

verificarea legalității respingerii cererii de restituire în natură a

imobilului notificat de intimatul-reclamant, precum și etapa evaluării, acestea

sunt condiționate de respectarea ordinii de înregistrare a dosarelor, astfel

cum s-a stabilit prin decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, dar chiar și în aceste condiții astfel cum

în mod just reține și instanța de fond, a fost depășit cu mult termenul rezonabil

în care trebuia soluționat dosarul de despăgubiri.

Chiar dacă în derularea etapelor procedurii

administrative, astfel cum sunt stabilite de Legea nr. 247/2005, nu sunt

prevăzute termene precise, aceasta nu înseamnă că autoritatea pârâtă are latitudinea

de a rezolva cererea de despăgubiri a intimatului-reclamant într-un termen care

să se prelungească la nesfârșit.

Este adevărat și ceea ce susține

recurenta-pârâtă în sensul că în aprecierea termenului rezonabil trebuie ținut

seama și de criterii precum complexitatea cauzei, conduita reclamantului și cea

a autorităților competente, însă, raportat la speța supusă soluționării, aceste

criterii nu dau dreptul recurentei-pârâte de a prelungi durata procedurii

administrative peste termenul rezonabil, prevalență având importanța litigiului

pentru intimatul-reclamant care se concretizează în speranța legitimă a acestuia

de a fi despăgubit într-un termen cât mai scurt pentru imobilul ce a intrat în

mod abuziv în proprietatea statului.

Ca și instanța de fond, instanța de control

judiciar estimează că prelungirea procedurii în mod nerezonabil se datorează

deficiențelor autorității competente, respectiv recurentei-pârâte, aceasta

fiind răspunzătoare pentru întârzierea generală înregistrată în modul de

tratare a acestei cauze, pentru care nu există explicații pertinente.

Așadar, în mod corect și cu respectarea

legislației în materie, instanța de fond a obligat autoritatea pârâtă la

emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire, înțelegându-se prin

aceasta obligarea sa la urgentarea procedurii administrative și parcurgerea

etapelor prevăzute de aceasta, știut fiind că finalizarea acestei proceduri are

ca efect emiterea deciziei.

Constatând deci că instanța de fond a pronunțat o

soluție legală și temeinică, recursul se privește ca nefondat și în baza art.

312 C. proc. civ. urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței nr. 474 din 3 decembrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 iunie

2010.