ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4332/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 9 din 19 ianuarie 2009, a respins, ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanta Primăria Vicovu de Jos, în contradictoriu cu Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au Aparținut Cultelor Religioase din România și intervenientul Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei – Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților, având ca obiect anularea deciziilor nr. 327 din 24 iunie 2004 și nr. 330 din 24 iunie 2004 emise de pârâtă și recunoașterea dreptului său de proprietate asupra imobilelor restituite intervenientului.

Totodată, instanța a respins excepțiile tardivității și a lipsei calității procesuale pasive, invocate de pârâtă și intervenient. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamantei i-a fost comunicat răspunsul la plângerea prealabilă cel mai devreme la data de 5 mai 2008, iar acțiunea a fost formulată, cu respectarea termenului de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004, la data de 3 noiembrie 2008. S-a apreciat că nici excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei nu poate fi reținută, atâta vreme cât aceasta a emis cele două acte administrative contestate.

În sfârșit, instanța de fond a reținut că, în speță, reclamanta a solicitat revocarea celor doză decizii emise de pârâtă în anul 2004, la data de 31 martie 2008, cu mult peste termenul prevăzut de dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, printr-un act administrativ individual, trebuie să solicite autorității publice emitente revocarea lui în termen de 30 de zile de la data comunicării, dar nu mai mult de 6 luni de la data emiterii actului. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta Comuna Vicovu de Jos, prin primarul acestei comune care, fără a se raporta la vreunul dintre motivele de recurs prevăzute la art. 304 și art. 304 1 C. proc.

civ., a susținut, în esență, că hotărârea pronunțată este nelegală și netemeinică, argumentând că bunurile care formează obiectul actului de retrocedare sunt bunuri care aparțin domeniului public al comunei și sunt astfel, inalienabile, imprescriptibile și insesizabile, potrivit prevederilor generale ale Legii nr. 215/2001 și Legii nr. 213/1998. Intimata Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparținut Cultelor Religioase din România, a formulat întâmpinare prin care a susținut, în esență, că soluția instanței de fond este legală și temeinică, cerând respingerea recursului. Prin notele de ședință, recurenta-reclamantă a cerut, în principal, admiterea recursului, casarea sentinței instanței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare, la data emiterii deciziilor de retrocedare a bunurilor aparținând domeniului public al comunei Vicovu de Jos.

Recursul este nefondat, soluția de respingere a acțiunii fiind temeinică pentru motivele care vor fi prezentate mai jos. Este necontestat că obiectul acțiunii îl formează cererea de anulare a Deciziei nr. 327 din 24 iunie 2004 și a Deciziei nr. 330 din 24 iunie 2004 emise de Comisia pentru aplicarea O.U.G. nr. 94/2000 prin care s-a dispus retrocedarea în favoarea Fondului Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei – Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților a imobilelor înscrise în Cartea funciară a comunei Vicovu de Jos, județul Suceava, cu nr.de top 126 și, respectiv, nr. de top 500. Instanța de fond, raportându-se la prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a respins acțiunea ca inadmisibilă, motivând că autoritatea reclamantă a cerut autorității emitente retragerea deciziilor abia la data de 31 martie 2008, cu nerespectarea termenelor legale.

În acest fel, instanța de fond a reținut, cu alte cuvinte, că depunerea plângerii prealabile cu nerespectarea termenelor prevăzute la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 echivalează cu neîndeplinirea procedurii prealabile, ceea ce face ca acțiunea adresată instanței să fie inadmisibilă, raționament care este corect. Dar, instanța de fond a ignorat prevederile art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000, republicată, potrivit cărora deciziile Comisiei speciale de retrocedare vor putea fi atacate cu contestație la instanța de contencios administrativ în termen de 30 de zile de la comunicare, ceea ce impune concluzia că legiuitorul a exclus astfel procedura plângerii prealabile la autoritatea publică emitentă, în termenele prevăzute la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, împiedicând partea să respecte termenul special prevăzut de ordonanța de urgență, care constituie o reglementare derogatorie.

Or, este necontestat că recurenta-reclamantă a cunoscut conținutul celor două decizii cel mai târziu la data de 31 martie 2008 (când s-a și adresat cu plângere la Comisia specială de retrocedare), iar acțiunea a fost înregistrată la instanța de fond la 3 noiembrie 2008, ceea ce înseamnă încălcarea termenului special de 30 de zile prevăzut la art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2004, cu consecința tardivității contestației formulate la instanța de contencios administrativ. De fapt, Comisia centrală de retrocedare invocase excepția tardivității cererii de chemare în judecată pe care instanța de fond a respins-o în mod greșit. Oricum, recurenta-reclamantă nu a formulat nicio critică și nicio apărare în legătură cu respingerea ca inadmisibilă a acțiunii formulate.

Astfel fiind, având în vedere considerentele de mai sus, care completează motivarea instanței de fond, soluția de respingere a acțiunii este temeinică, urmând ca recursul să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de comuna Vicovu de Jos, prin Primar împotriva sentinței civile nr.9 din 19 ianuarie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 octombrie 2009.