ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2755/2019

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanții Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților și Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei, reprezentați prin arhiepiscop, au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România anularea Deciziilor nr. 3570 și nr. 3571 din 16 septembrie 2015 emisă de Comisia Specială de Retrocedare. Totodată, au solicitat retrocedarea imobilelor înscrise în C.F. nr. x a comunei cadastrale Horodnic de Jos, identice parcelelor cadastrale cu construcții nr. x și y.

Hotărârea primei instanțe Curtea de Apel Suceava, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 105 din 20 mai 2016 a respins cererea formulată de reclamanți, ca nefondată.

Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților și Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, pe fond, admiterea acțiunii.

Apărarea intimatei-pârâte Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Comisia Specială de Retrocedare a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat, și menținerea sentinței atacate, fiind temeinică și legală.

Procedura derulată în fața instanței de recurs Prin cererea înregistrată la data de 21 martie 2019, aflată la fila x din dosar, recurenții-reclamanți au solicitat să se ia act că renunță la judecata recursului. II.Considerentele Înaltei Curți asupra recursului 1. Argumentele de drept relevante Constatând că, în cauză, recurenții-reclamanți au formulat cerere de renunțare la judecată, instanța de control judiciar va avea în vedere dispozițiile art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., care prevăd: "Judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel". Potrivit dispozițiilor art. 406 alin. (1) din C. proc. civ., " Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă." Manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al părții care nu este supus cenzurii instanței, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 406 alin. (6) teza a doua din C. proc. civ., Înalta Curte va lua act de renunțarea la judecata recursului.