ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 330/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta T.G.M.V. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Cluj, solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâta și pe calea contenciosului administrativ să dispună anularea Hotărârii nr. 10445 din 2 iunie 2003 emisă de Casa de Pensii Cluj în sensul de a fi obligată pârâta să-i acorde drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000. În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că are calitatea de persoană refugiată în sensul actelor normative menționate, fiind născută în refugiu, la data de 6 iunie 1944. Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr.789 din 2 iulie 2003 a admis acțiunea formulată de reclamantă și în consecință a dispus anularea Hotărârii nr. 10445 din 2 iunie 2003 emisă de pârâtă.

Totodată, a obligat pârâta să-i recunoască reclamantei statutul de persoană refugiată pentru intervalul 6 iunie 1944 – 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 iunie 2003. Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că pentru motive de echitate nu se justifică aplicarea unui tratament discriminatoriu minorilor refugiați împreună cu părinții săi născuți în refugiu – statul având îndatorirea de protecție și sprijin în mod egal tuturor cetățenilor săi. Împotriva acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Cluj.

Recurenta a susținut, în esență, că pentru ca o persoană să dobândească calitatea de „refugiat”este necesar ca datorită persecuțiilor etnice la care a fost supusă să își schimbe domiciliul în altă localitate; ori contestatoarea nu și-a schimbat domiciliul și nu a suferit persecuții din motive etnice, localitatea Boj aparținând Statutului Român. Examinând cauza în raport de motivele invocate și având în vedere și prevederile art. 304 1 C. proc. civ., Curtea va constatat că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare. Astfel, este necontestat că reclamanta s-a născut la data de 6 iunie 1944 în localitatea Țîntari (județul Brșov), raionul Codlea, unde familia părinților săi fusese nevoită să se refugieze din localitatea de domiciliu: Cojocna, județul Cluj, ca urmare a persecuțiilor exercitate din motive etnice în Ardealul de Nord după data de 6 septembrie 1940. Potrivit prevederilor art.1 din O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetățean român, care în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situații enumerate. Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă că obiectul cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective în perioada arătată, din motive etnice. Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație. Or, în cauză este necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate. Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victimele și/sau au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G.

nr.105/1999 și soțului supraviețuitor. Deci, dacă legiuitorul a înțeles să acorde o indemnizație lunară soțului supraviețuitor, care nu a suferit persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a fortiori trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii copilul care fiind născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate consecințele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale ca urmare a persecuțiilor etnice. Având în vedere considerentele de mai sus, care justifică pe deplin soluția de admitere a acțiunii, motivele de recurs sunt neîntemeiate, acesta urmând să fie respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 789 din 2 iulie 2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 29 ianuarie 2004.