ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 326/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul T.V. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Cluj, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea hotărârii nr. 9643 din 22 aprilie 2003 și recunoașterea calității de refugiat cu acordarea drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999 cu modificările ulterioare. În motivarea cererii reclamantul a susținut că părinții săi s-au refugiat în luna octombrie 1940 din orașul Cluj în Timișoara și în timpul refugiului lor, la data de 4 ianuarie 1944 s-a născut el, dobândind astfel calitatea de refugiat, pe care o avea și părinții săi. Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 792 din 2 iulie 2003 a admis acțiunea formulată de reclamant, dispunând anularea hotărârii nr. 9643 din 22 aprilie 2003 emisă de pârâtă.

Totodată, a obligat pârâta să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat pentru perioada 4 ianuarie 1944 – 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999 cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 aprilie 2003. Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că pentru motive de echitate nu se justifică aplicarea unui tratament discriminatoriu copiilor minori refugiați împreună cu părinții sau născuți în refugiu care au avut același statut de refugiat pe care l-au avut și părinții lor și au suferit aceleași privațiuni, până la data de 6 martie 1945. Împotriva acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Cluj.

Recurenta a susținut, în esență, că pentru dobândirea calității de refugiat este necesar ca datorită persecuțiilor etnice la care a fost supusă, persoana să își schimbe domiciliul în altă localitate; ori contestatorul nu și-a schimbat domiciliul fiind născut în localitatea Timișoara, oraș care aparține Statutului Român. Recursul este nefondat. Este de necontestat că reclamantul T.V. s-a născut în perioada în care părinții săi au fost refugiați, urmare a Diktatului de la Viena, din Cluj la Timișoara, județul Timiș din octombrie 1940 până în aprilie 1945, când s-au reîntors toți în Cluj. Potrivit prevederilor art.1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr.189/2000 beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetățean român, care în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situații enumerate.

Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă că obiectul cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective în perioada arătată, din motive etnice. Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație. Or, în cauză este necontestat că reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate. Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victimele și/sau au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G.

nr. 105/1999 și soțului supraviețuitor. Deci, dacă legiuitorul a înțeles să acorde o indemnizație lunară soțului supraviețuitor, care nu a suferit persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a fortiori trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii copilul care fiind născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate consecințele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale ca urmare a persecuțiilor etnice. Având în vedere considerentele de mai sus, care justifică pe deplin soluția de admitere a acțiunii, motivele de recurs sunt neîntemeiate, acesta urmând să fie respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 792 din 2 iulie 2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 29 ianuarie 2004.