ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 326/2004

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamantul

T.V. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Cluj, solicitând instanței

ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea hotărârii nr. 9643

din 22 aprilie 2003 și recunoașterea calității de refugiat cu acordarea

drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999 cu modificările ulterioare.

În

motivarea cererii reclamantul a susținut că părinții săi s-au refugiat în luna

octombrie 1940 din orașul Cluj în Timișoara și în timpul refugiului  lor, la

data de 4 ianuarie 1944 s-a născut el, dobândind astfel calitatea de refugiat,

pe care o avea și părinții săi.

Curtea

de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința

nr. 792 din 2 iulie 2003 a admis acțiunea formulată de reclamant, dispunând

anularea hotărârii nr. 9643 din 22 aprilie 2003 emisă de pârâtă.

Totodată,

a obligat pârâta să-i recunoască reclamantului calitatea de  refugiat pentru perioada

4 ianuarie 1944 – 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile prevăzute de O.G. nr.

105/1999 cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 aprilie 2003.

Pentru

a pronunța această soluție instanța a reținut că pentru motive de echitate nu

se justifică aplicarea unui tratament discriminatoriu copiilor minori refugiați

împreună cu părinții sau născuți în refugiu care au avut  același statut de

refugiat pe care  l-au avut și părinții lor și au suferit aceleași privațiuni,

până la data de 6 martie 1945.

Împotriva

acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs Casa

Județeană de Pensii Cluj.

Recurenta

a susținut, în esență, că pentru dobândirea calității de refugiat este necesar

ca datorită persecuțiilor etnice la care a fost supusă, persoana  să își

schimbe domiciliul în altă localitate; ori contestatorul nu și-a schimbat

domiciliul fiind născut în localitatea Timișoara, oraș care aparține  Statutului

Român.

Recursul

este nefondat.

Este de

necontestat că reclamantul T.V. s-a născut în perioada în care părinții săi au

fost refugiați, urmare a Diktatului de la Viena, din Cluj la Timișoara, județul

Timiș din octombrie 1940 până în aprilie 1945, când s-au reîntors toți în Cluj.

Potrivit

prevederilor art.1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr.189/2000

beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetățean român, care

în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945 a  suferit persecuții etnice,

aflându-se în una dintre cele 6 situații enumerate.

Din

interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă că obiectul cât și

scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru

prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective în

perioada arătată, din motive etnice.

Având

în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se

bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele

persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie

înțeleasă atât  persoana care a  suferit acele persecuții în mod nemijlocit,

cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin

consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta

este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au

refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice

și au suferit astfel toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această

situație.

Or, în

cauză este necontestat că reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care

părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a

suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit

familia sa ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.

Că legiuitorul

a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victimele

și/sau au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă

și din  împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din

O.G. nr. 105/1999 și soțului supraviețuitor.

Deci,

dacă legiuitorul a înțeles să acorde o indemnizație lunară soțului

supraviețuitor, care nu a suferit persecuțiile și nici consecințele

persecuțiilor din motive etnice,  a fortiori trebuie să beneficieze de aceleași

drepturi compensatorii copilul care fiind născut în perioada  refugiului, a

suferit în mod direct toate consecințele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra

familiei sale ca urmare a persecuțiilor etnice.

Având

în vedere considerentele de mai sus, care justifică pe deplin soluția de

admitere a acțiunii, motivele de recurs sunt neîntemeiate, acesta urmând să fie

respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul

declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 792

din 2 iulie 2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată,

în ședința publică, astăzi 29 ianuarie 2004.