ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2292/2019

Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 18 aprilie 2016, reclamanții Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților și Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri care au aparținut cultelor religioase din România, anularea deciziilor nr. 5227-5232 (6 decizii) din 19.02.2016, emise de Comisia Specială de Retrocedare și retrocedarea imobilelor înscrise în CF nr. x a comunei cadastrale ILIȘEȘTI, identice parcelelor cadastrale nr. x.

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 236 din 03 octombrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal, s-a respins, ca nefondată, acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanții Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților și Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei, în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri care au aparținut cultelor religioase din România.

Recursul exercitat în cauză Împotriva sentinței au declarat recurs reclamanții Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților și Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei, criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., au solicitat casarea hotărârii și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

Apărările formulate de intimată Intimata-pârâtă Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri care au aparținut cultelor religioase din România a depus întâmpinare și, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a sentinței instanței de fond.

Cererea de renunțare la judecata recursului Ulterior, prin cererile înregistrate la dosar la data de 21.03.2019, respectiv la 04.03.2019, recurenții-reclamanți Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei și Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților au învederat că renunță la judecata recursului declarat în cauză, în temeiul art. 406 alin. (1) C. proc. civ. 4. Considerentele Înaltei Curți asupra cererii de renunțare la judecata recursului Examinând solicitarea formulată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte va lua act de renunțarea recurenților-reclamanți la judecata recursului declarat în cauză, pentru motivele arătate în continuare. Înalta Curte, sesizată cu soluționarea recursului declarat de reclamanți, reține că, la dosarul cauzei, a fost depusă de către recurenți o cerere de renunțare la judecata recursului. Cererea de renunțare la judecata recursului a fost comunicată intimatei-pârâte Comisia Specială de Retrocedare, care nu a depus un punct de vedere cu privire la aceasta până la termenul de judecată fixat la data de 07.05.2019. Potrivit art. 463 alin. (1) din C. proc. civ.: "Achiesarea la hotărâre reprezintă renunțarea unei părți la calea de atac pe care o putea folosi, ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluții din respectiva hotărâre." În speță, Înalta Curte constată că manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecata căii de atac, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al recurentei-reclamante, care nu este supus cenzurii instanței, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 din C. proc. civ. Pentru considerentele arătate și în raport de dispozițiile art. 463 C. proc. civ., Înalta Curte va lua act de renunțarea recurenților-reclamanți la judecarea recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 236 din 3 octombrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal. PENTRU ACESTE MOTIVE,