ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6680/2011

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Tribunalul București, secția a IV-a civilă,

prin Sentința civilă nr. 73 din 26 ianuarie 2010, a admis în parte acțiunea

formulată de reclamanta G.G., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin

Ministerul Finanțelor Publice, și pe cale de consecință, pârâtul a fost obligat

să plătească suma de 50.000 euro cu titlu de daune morale.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut că, autorul reclamantei a fost privat de

libertate o perioadă de aproximativ 3 ani și că, înainte de a fi privat de

libertate, acesta a fost monitorizat de agenții de securitate.

Curtea de Apel

București, secția a III-a civilă - prin Decizia civilă nr. 638 din 8 noiembrie

2010, a admis apelul formulat de Statul Român prin Ministerul Finanțelor

Publice, împotriva Sentinței civile nr. 73 din 23 ianuarie 2010 pronunțată de

Tribunalul București, în contradictoriu cu reclamanta G.G. și pe cale de

consecință: pârâtul a fost obligat la 30.000 euro cu titlu de daune morale.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de apel a reținut că, autorul Ț.V. a fost condamnat la 8 ani

închisoare și 5 ani interdicție corecțională pentru săvârșirea infracțiunii de

uneltire contra ordinii sociale.

Împotriva deciziei

civile mai sus menționată a declarat recurs Statul Român, prin Ministerul

Finanțelor Publice, criticând-o ca fiind nelegală, invocând dispozițiile art.

304 pct. 9 C. proc. civ. - deoarece:

- Instanța de apel în

mod greșit a obligat Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, către

reclamantă la suma de 30.000 euro cu titlu de daune, deoarece prin Decizia nr.

1358 din 21 octombrie 2010 a Curții Constituționale a fost admisă excepția de

constituționalitate a prevederilor art. 5 alin. (1), teza 1 din Legea nr.

221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative

asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989,

iar prin Decizia nr. 1354 din 20 octombrie 2010 au fost declarate

neconstituționale prevederile art. I pct. 1 și art. II din O.U.G. nr. 62/2010

pentru modificarea și completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu

caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în

perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 și pentru suspendarea aplicării unor

dispoziții din titlul VII al Legii nr. 247/2005.

- Autorul Ț.V., tatăl

reclamantei, a fost membru al unei organizații legionare (șef de cuib) și prin

urmare trebuia să se respingă acțiunea reclamantei ca inadmisibilă.

- Dreptul la

repararea unui prejudiciu moral este un drept de natură exclusiv personală ce

nu se poate transmite prin moștenire, moștenitorii putând doar continua

acțiunea introdusă de autorul lor.

- Suma de 30.000 euro

cu titlu de daune, acordată reclamantei este exagerat de mare.

Recursul declarat de

Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice este nefondat pentru cele ce

preced.

Hotărârea recurată a

fost dată sub imperiul conținutului art. 5 alin. (1) lit. a) teza I din Legea

nr. 221/2009, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 62/2010.

După pronunțarea

acesteia a fost dată Decizia Curții Constituționale nr. 1358 din 21 octombrie

2010 publicată în M. Of. nr. 761/15.11.2010 prin care dispozițiile art. 5 alin.

(1) lit. a) teza I din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter

politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6

martie 1945 - 22 decembrie 1989, cu modificările și completările ulterioare, au

fost declarate neconstituționale.

Cu privire la

efectele deciziilor Curții Constituționale pronunțate în controlul de

neconstituționalitate a posteriori, art. 147 alin. (4) din Constituție arată că

la data publicării lor în M. Of. al României, deciziile Curții Constituționale

sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.

Art. 147 alin. (1)

din Constituție și art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 prevăd că

dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, constatate ca fiind

neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la

publicarea deciziei Curții Constituționale, dacă, în acest interval,

Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile

neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen,

dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.

Prin urmare,

deciziile Curții Constituționale nu abrogă și nici nu modifică prevederile

legale ci împiedică procedura de efecte de către dispozițiile declarate

neconstituționale până la intervenția legiuitorului.

Dacă puterea

legislativă sau executivă nu respectă această cerință, sancțiunea declarării

neconstituționale a sancțiunii declarării neconstituționale a unui text nu este

abrogarea lui, ci încetarea efectelor sale juridice.

În speță, încetarea

efectelor juridice a dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. a) din teza I din

Legea nr. 221/2009, înseamnă că, la data judecării recursului nu se mai poate

ține cont de o dispoziție declarată neconstituțională ci, în aprecierea

cuantumului daunelor morale cuvenit reclamantei, sunt avute în vedere

criteriile doctrinare și jurisprudența în materie.

Autorul Ț.V. a fost

condamnat de Tribunalul Militar Iași la 8 ani închisoare corecțională și 5 ani

interdicție corecțională pentru săvârșirea infracțiunii de uneltire contra

ordinii sociale. De asemenea, autorului i-a fost confiscată toată averea.

Acesta a fost arestat la data de 21 octombrie 1959 și a fost pus în libertate

la data de 4 octombrie 1962 conform Decretului de grațiere nr. 722/1962.

Susținerea

recurentului în sensul că reclamanta (fiica autorului) nu poate beneficia de

daune morale în condițiile art. 5 alin. (1), deoarece autorul a făcut parte

dintr-o organizație legionară, fiind șeful unui cuib de legionari, nu poate fi

primită deoarece nu se coroborează cu probele existente la dosarul cauzei.

De asemenea, nu poate

fi primită nici susținerea recurentului potrivit căreia suma de 30.000

euro, cu

titlu de daune morale către reclamantă, este exagerat de mare, pentru

următoarele

considerente:

Prejudiciul moral nu

se poate rezuma la determinarea „prețului” suferinței psihice, care nu poate fi

cuantificată, ci presupune aprecierea tuturor consecințelor negative ale

prejudiciului, precum și ale implicației acestuia pe planul vieții personale,

sociale și/sau profesionale ale persoanei care invocă existența prejudiciului.

Daunele morale, ca

echivalent al prejudiciului moral, constituie o componentă a pagubei invocate

de către cel condamnat pentru vătămarea intereselor personale nepatrimoniale

cum ar fi libertatea de mișcare și de exprimare, onoare, reputația, imaginea în

societate și în familie a persoanei respective.

Prin privarea de

libertate, ca urmare a stării de detenție, drepturile și libertățile fundamentale

ale autorului reclamantei au suferit o atingere serioasă, iar traumele psihice

și suferințele fizice provocate trebuie să fie reparate prin acordarea unor

despăgubiri de vreme ce acesta a avut de suportat, atât în perioada detenției,

cât și ulterior, o serie de consecințe pentru că a fost izolat de colectivitate

și de familie, a suportat un regim de detenție, iar după liberarea din

penitenciar a încercat să se angajeze însă nu a reușit.

Autorul reclamantei -

decedat la data de 11 februarie 1976, a suferit pe plan fizic și psihic, iar

suferințele sale trebuie să fie reparate prin acordarea de despăgubiri.

Prin urmare, suma de

30.000 euro, reprezentând daune morale acordate reclamantei în calitate de

fiică a autorului, este îndestulătoare.

Cuantificării

prejudiciului moral, în speță, i s-a dat o apreciere rezonabilă, echitabilă,

corespunzătoare prejudiciului real suferit de cel în cauză.

În conformitate cu

dispozițiile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 221/2009 reclamanta este

îndreptățită să primească daunele morale în cuantum de 30.000 euro, întrucât

este fiica autorului Ț.V.

Așadar, față de cele

reținute, se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Statul

Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor

Publice a Municipiului București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor

Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București

împotriva Deciziei nr. 638A din 8 noiembrie 2010 a Curții de Apel București,

secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 octombrie 2011.