ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 22.01.2013

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 167/2013

HOTĂRÂRE
22.01.2013
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 167/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra

cererii de revizuire de față;

Din

examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data

de 4 august 2010 pe rolul Tribunalului Caraș-Severin sub nr. 3288/115/2010,

reclamanta B.(născută A.)H. a chemat în judecată Statul Român reprezentat de Ministerul

Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Caraș-Severin, solicitând obligarea pârâtului

la plata sumei de 100.000 euro, cu titlu de daune morale pentru prejudiciul

suferit de tatăl său A.W. prin executarea măsurii administrative cu caracter politic

dispuse împotriva sa, constând în dislocarea din satul Topleț în URSS, unde în perioada

17 ianuarie 1945-26 octombrie 1949, a fost prizonier în „P.A." - B.K., unul

dintre cele mai crunte lagăre rusești din istorie.

Prin sentința

civilă nr. 314 din 23 martie 2011, Tribunalul Caraș-Severin, a admis în parte acțiunea

reclamantei B.H., a constatat caracterul politic al măsurii dispuse împotriva defunctului

A.W., autorul reclamantei și a obligat pârâtul Statul Român reprezentat de Ministerul

Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Caraș-Severin la plata echivalentului în lei al

sumei de 30.000 euro la data plății, cu titlu de daune morale, fără cheltuieli de

judecată.

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a reținut în principal incidența în speță a dispozițiilor

art. 3 și 5 din Legea nr. 221/2009 și raportând norma legală evocată la probatoriul

administrat în cauză, a apreciat întemeiată cererea reclamantei.

Pentru cuantificarea

daunelor morale acordate a avut în vedere consecințele negative suferite în plan

fizic și psihic și importanța valorilor morale lezate, în raport de care a apreciat

cuantumul sumei pretinse ca fiind justificat numai în parte și dând eficiență criteriului

unei satisfacții suficiente și echitabile, a admis cererea pentru suma de 30.000

euro.

Prin decizia civilă

nr. 1453/R din 8 noiembrie 2011, Curtea de Apel Timișoara, secția

I c

ivilă, învestită cu soluționarea căilor de atac exercitate

atât de reclamantă, cât și de pârâtul Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor

Publice prin D.G.F.P. Caraș-Severin și de Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin

împotriva hotărârii instanței de fond, a respins recursul declarat de reclamanta

B.(născută A.)H., împotriva sentinței civile nr. 314 din 23 martie 2011 a Tribunalului

Caraș-Severin și a admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul

Caraș-Severin și de pârâtul Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice

prin D.G.F.P. Caraș-Severin împotriva aceleiași hotărâri, pe care a modificat-o

în sensul că a respins acțiunea formulată de reclamanta B.(născută A.)H..

În argumentarea

soluției pronunțate, instanța de control a dat eficiență dispozițiilor art. 330

7

a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secțiile unite pronunțată în recurs în interesul

legii a reținut că urmare Deciziei nr. 1358 din 21 octombrie 2010 a Curții Constituționale,

publicată în M. Of. nr. 761/15.11.2010, dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. a) din

Legea nr. 221/2009, fiind declarate neconstituționale, și-au încetat efectele juridice,

nemaifiind aplicabile similar normelor abrogate.

B.H. a formulat

cerere de revizuire a deciziei civile nr. 1453/R din 8 noiembrie 2011 pronunțată

de Curtea de Apel Timișoara, secția

I c

ivilă, în Dosarul

nr. 3288/115/2010, indicând drept temei juridic dispozițiile art. 322 pct. 7 C.

proc. civ..

În motivarea cererii,

revizuenta a arătat că decizia atacată este contrară Deciziei nr. 12 din 19 septembrie

2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secțiile unite pronunțată în recurs

în interesul legii, susținând că instanța de recurs nu putea șl nici nu avea dreptul

să se pronunțe în mod favorabil asupra recursurilor formulate de Parchetul de pe

lângă Tribunalul Caras-Severin și de Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P.

Caraș-Severin, atâta timp cât exista la dosarul cauzei o hotărâre definitivă, respectiv

sentința civilă nr. 314 din 23 martie 2011 pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin.

În temeiul dispozițiilor

art. 137 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanța se va pronunța cu prioritate

asupra excepțiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte

cercetarea fondului pricinii, Înalta Curte, deliberând cu prioritate asupra excepției

inadmisibilității căii extraordinare de atac invocată din oficiu și analizând actele

și lucrările dosarului din perspectiva normelor legale incidente, urmează să respingă

cererea de revizuire ca inadmisibilă, în considerarea următoarelor, în considerarea

următoarelor

Unul dintre principiile

fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac,

și presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor

lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, și astfel nu pot

exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat

este consacrat și la nivel constituțional, fiind înscris în art. 129 din Constituție,

care prevede dreptul părților și al procurorului de a folosi căile de atac, însă

numai în condițiile legii.

Astfel, împotriva

hotărârilor judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții

imperative, de la care nu se poate deroga.

În cauza dedusă

judecății, B.H., a solicitat revizuirea unei hotărâri irevocabile pronunțate în

calea extraordinară de atac a recursului,

Potrivit dispozițiilor

art. 322 pct. 7 C. proc. civ.: "revizuirea unei hotărâri rămase definitivă

în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță

de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri definitive

potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una sau aceeași

pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. Aceste dispoziții se aplică

și în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de instanțe de recurs".

În speță, se constată

că decizia a cărei revizuire se cere este o hotărâre irevocabilă ce evocă fondul,

pronunțată de o instanța de recurs, care, potrivit art. 322 alin. (1), pct. 7 teza

a ll-a C. proc. civ., este susceptibilă de a fi atacată/cenzurată în calea extraordinară

a revizuirii, hotărârea pretins potrivnică acesteia Decizia nr. 12 din 19 septembrie

2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secțiile unite fiind pronunțată în

recurs în interesul legii în Dosarul nr. 14/2011.

Legiuitorul a

prevăzut, însă prin norma legală precitată, pentru admisibilitatea cererii de revizuire,

pe lângă condițiile mai sus expuse și condiția îndeplinirii unei triplei identități,

respectiv hotărârile pretins potrivnice să fie pronunțate în una sau aceeași pricină,

între aceleași persoane, având aceeași calitate.

În cauză, în raport

de condițiile de admisibilitate mai sus evocate se constată că între decizia civilă

nr. 1453/R din 8 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția

I c

ivilă, în Dosarul nr. 3288/115/2010, a cărei revizuire se cere

și decizia pretins potrivnică, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,

secțiile unite în Dosarul nr. 14/2011 în recurs în interesul legii, nu este îndeplinită

condiția identității părților litigante.

Mai mult decât

atât, se reține că, hotărârile pronunțate în calea extraordinară de atac a recursului

în interesul legii, nu pot constitui element de contradicție cu alte decizii pronunțate

în alte cauze, având în vedere dispozițiile art. 330

7

alin. (2) și

(4) C. proc. civ., care prevăd expres că: „Decizia se pronunță numai în interesul

legii și nu are efecte asupra hotărârilor judecătorești examinate și nici cu privire

la situația părților din acele procese" și că: „Dezlegarea dată problemelor

de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei

în M. Of.

.

Astfel, în raport

de textele legale precitate, precum și de faptul că decizia atacată a fost pronunțată

într-o cauză purtată între alte părți față de decizia pretins contradictorie, pronunțată

în calea extraordinară de atac a recursului în interesul legii, Înalta Curte reține

că în speță nu sunt întrunite condițiile prevăzute de dispozițiile art. art. 322

alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., a căror rațiune avută în vedere de legiuitor la

edictarea normei fost aceea de a nu se pronunța hotărâri diferite în cauze având

același obiect, aceleași părți, cu poziții procesuale identice, situație care ar

constitui o sfidare a oricărei logici de fapt și de drept.

De altfel, rațiunea

reglementării prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. o constituie necesitatea

de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, atunci când instanțele

au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză

și aceleași părți, situație în care executarea hotărârilor este imposibilă, ca urmare

a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă,

iar ieșirea din situația anormală, creată de existența hotărârilor potrivnice, nu

se poate realiza decât prin revizuirea ultimei hotărâri care înfrânge principiul

autorității lucrului judecat.

Pe cale de consecință,

cum în speță nu se poate reține autoritatea lucrului judecat între cele două decizii

pretins contradictorii și nici imposibilitatea punerii lor în executare, Înalta

Curte reține că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C.

proc. civ. în lipsa unor hotărâri potrivnice date în aceeași pricină, între aceleași

persoane, având aceeași calitate, fiind inadmisibil a se invoca pretinsa contrarietate

dintre o decizie adoptată, în condițiile legii, și o hotărâre pronunțată în recurs

în interesul legii care nu produce efecte cu privire la situația părților din acel

proces.

În concluzie,

față de considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 322 alin. (1) pct. 7 teza

a ll-a și art. 330

7

alin. (2) și (4) C. proc. civ. raportat la art. 137

alin. (1) din același cod, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă revizuirea deciziei

civile nr. 1453/R din 8 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara,

secția

I c

ivilă, în Dosarul nr. 3288/115/2010, formulată

de revizuenta B.H..

Respinge ca inadmisibilă

cererea de revizuire formulată de revizuenta B.H. împotriva deciziei civile nr.

1453/R din 8 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția

I c

ivilă, în Dosarul nr. 3288/115/2010.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 22 ianuarie 2013.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2012-05-17
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3407/2012
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 531 din 30 martie 2010, Tribunalul Caraș-Severin a admis în parte acțiunea reclamantei B.A. și a obligat pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, prin D.
ÎCCJ 2014-01-16
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 63/2014
Asupra recursurilor de față; Analizând actele și lucrările dosarului, înalta Curte constată următoarele : Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Caraș-Severin sub nr. 1071/115 din 16 martie 2010, reclamanții l.M., l.R. și l
ÎCCJ 2012-06-12
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4320/2012
Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 812 din 10 mai 2010, Tribunalul Caraș-Severin, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta A.D. în contradicto
ÎCCJ 2011-07-27
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4796/2012
u să se angajeze de faptul că tatăl reclamantelor a fost deținut politic. Prin sentința civilă nr. 920 din 25 mai 2010, pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin în Dosarul nr. 1157/115/2010 s-a admis în parte acțiunea formulată de către recla
ÎCCJ 2012-05-10
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3206/2012
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea civilă înregistrată la Tribunalul Caraș-Severin sub nr. 1932/115/04 mai 2010, reclamantul S.I. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român, reprezentat prin Ministerul Finanțelor P
Sursă