ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 167/2013

Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 4 august 2010 pe rolul Tribunalului Caraș-Severin sub nr. 3288/115/2010, reclamanta B.(născută A.)H. a chemat în judecată Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Caraș-Severin, solicitând obligarea pârâtului la plata sumei de 100.000 euro, cu titlu de daune morale pentru prejudiciul suferit de tatăl său A.W. prin executarea măsurii administrative cu caracter politic dispuse împotriva sa, constând în dislocarea din satul Topleț în URSS, unde în perioada 17 ianuarie 1945-26 octombrie 1949, a fost prizonier în „P.A." - B.K., unul dintre cele mai crunte lagăre rusești din istorie.

Prin sentința civilă nr. 314 din 23 martie 2011, Tribunalul Caraș-Severin, a admis în parte acțiunea reclamantei B.H., a constatat caracterul politic al măsurii dispuse împotriva defunctului A.W., autorul reclamantei și a obligat pârâtul Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Caraș-Severin la plata echivalentului în lei al sumei de 30.000 euro la data plății, cu titlu de daune morale, fără cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în principal incidența în speță a dispozițiilor art. 3 și 5 din Legea nr. 221/2009 și raportând norma legală evocată la probatoriul administrat în cauză, a apreciat întemeiată cererea reclamantei.

Pentru cuantificarea daunelor morale acordate a avut în vedere consecințele negative suferite în plan fizic și psihic și importanța valorilor morale lezate, în raport de care a apreciat cuantumul sumei pretinse ca fiind justificat numai în parte și dând eficiență criteriului unei satisfacții suficiente și echitabile, a admis cererea pentru suma de 30.000 euro. Prin decizia civilă nr. 1453/R din 8 noiembrie 2011, Curtea de Apel Timișoara, secția I c ivilă, învestită cu soluționarea căilor de atac exercitate atât de reclamantă, cât și de pârâtul Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P.

Caraș-Severin și de Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin împotriva hotărârii instanței de fond, a respins recursul declarat de reclamanta B.(născută A.)H., împotriva sentinței civile nr. 314 din 23 martie 2011 a Tribunalului Caraș-Severin și a admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin și de pârâtul Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Caraș-Severin împotriva aceleiași hotărâri, pe care a modificat-o în sensul că a respins acțiunea formulată de reclamanta B.(născută A.)H.. În argumentarea soluției pronunțate, instanța de control a dat eficiență dispozițiilor art. 330 7 C. proc. civ. și în raport de considerentele Deciziei nr. 12 din 19 septembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secțiile unite pronunțată în recurs în interesul legii a reținut că urmare Deciziei nr. 1358 din 21 octombrie 2010 a Curții Constituționale, publicată în M. Of.

nr. 761/15.11.2010, dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009, fiind declarate neconstituționale, și-au încetat efectele juridice, nemaifiind aplicabile similar normelor abrogate. B.H. a formulat cerere de revizuire a deciziei civile nr. 1453/R din 8 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I c ivilă, în Dosarul nr. 3288/115/2010, indicând drept temei juridic dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.. În motivarea cererii, revizuenta a arătat că decizia atacată este contrară Deciziei nr. 12 din 19 septembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secțiile unite pronunțată în recurs în interesul legii, susținând că instanța de recurs nu putea șl nici nu avea dreptul să se pronunțe în mod favorabil asupra recursurilor formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Caras-Severin și de Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P.

Caraș-Severin, atâta timp cât exista la dosarul cauzei o hotărâre definitivă, respectiv sentința civilă nr. 314 din 23 martie 2011 pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin. În temeiul dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc.

civ., potrivit cărora instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, Înalta Curte, deliberând cu prioritate asupra excepției inadmisibilității căii extraordinare de atac invocată din oficiu și analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva normelor legale incidente, urmează să respingă cererea de revizuire ca inadmisibilă, în considerarea următoarelor, în considerarea următoarelor Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac, și presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, și astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat și la nivel constituțional, fiind înscris în art. 129 din Constituție, care prevede dreptul părților și al procurorului de a folosi căile de atac, însă numai în condițiile legii. Astfel, împotriva hotărârilor judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga. În cauza dedusă judecății, B.H., a solicitat revizuirea unei hotărâri irevocabile pronunțate în calea extraordinară de atac a recursului, Potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ.: "revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una sau aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Aceste dispoziții se aplică și în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de instanțe de recurs". În speță, se constată că decizia a cărei revizuire se cere este o hotărâre irevocabilă ce evocă fondul, pronunțată de o instanța de recurs, care, potrivit art. 322 alin. (1), pct. 7 teza a ll-a C. proc. civ., este susceptibilă de a fi atacată/cenzurată în calea extraordinară a revizuirii, hotărârea pretins potrivnică acesteia Decizia nr. 12 din 19 septembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secțiile unite fiind pronunțată în recurs în interesul legii în Dosarul nr. 14/2011. Legiuitorul a prevăzut, însă prin norma legală precitată, pentru admisibilitatea cererii de revizuire, pe lângă condițiile mai sus expuse și condiția îndeplinirii unei triplei identități, respectiv hotărârile pretins potrivnice să fie pronunțate în una sau aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

În cauză, în raport de condițiile de admisibilitate mai sus evocate se constată că între decizia civilă nr. 1453/R din 8 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I c ivilă, în Dosarul nr. 3288/115/2010, a cărei revizuire se cere și decizia pretins potrivnică, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secțiile unite în Dosarul nr. 14/2011 în recurs în interesul legii, nu este îndeplinită condiția identității părților litigante. Mai mult decât atât, se reține că, hotărârile pronunțate în calea extraordinară de atac a recursului în interesul legii, nu pot constitui element de contradicție cu alte decizii pronunțate în alte cauze, având în vedere dispozițiile art. 330 7 alin. (2) și (4) C. proc.

civ., care prevăd expres că: „Decizia se pronunță numai în interesul legii și nu are efecte asupra hotărârilor judecătorești examinate și nici cu privire la situația părților din acele procese" și că: „Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în M. Of. . Astfel, în raport de textele legale precitate, precum și de faptul că decizia atacată a fost pronunțată într-o cauză purtată între alte părți față de decizia pretins contradictorie, pronunțată în calea extraordinară de atac a recursului în interesul legii, Înalta Curte reține că în speță nu sunt întrunite condițiile prevăzute de dispozițiile art. art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc.

civ., a căror rațiune avută în vedere de legiuitor la edictarea normei fost aceea de a nu se pronunța hotărâri diferite în cauze având același obiect, aceleași părți, cu poziții procesuale identice, situație care ar constitui o sfidare a oricărei logici de fapt și de drept. De altfel, rațiunea reglementării prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, atunci când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți, situație în care executarea hotărârilor este imposibilă, ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar ieșirea din situația anormală, creată de existența hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorității lucrului judecat.

Pe cale de consecință, cum în speță nu se poate reține autoritatea lucrului judecat între cele două decizii pretins contradictorii și nici imposibilitatea punerii lor în executare, Înalta Curte reține că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. în lipsa unor hotărâri potrivnice date în aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate, fiind inadmisibil a se invoca pretinsa contrarietate dintre o decizie adoptată, în condițiile legii, și o hotărâre pronunțată în recurs în interesul legii care nu produce efecte cu privire la situația părților din acel proces. În concluzie, față de considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 322 alin. (1) pct. 7 teza a ll-a și art. 330 7 alin. (2) și (4) C. proc.

civ. raportat la art. 137 alin. (1) din același cod, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă revizuirea deciziei civile nr. 1453/R din 8 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I c ivilă, în Dosarul nr. 3288/115/2010, formulată de revizuenta B.H..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta B.H. împotriva deciziei civile nr. 1453/R din 8 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I c ivilă, în Dosarul nr. 3288/115/2010. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 ianuarie 2013.