ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 917/2011
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 917/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de
față,
Din examinarea
lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentința penală nr.
277 pronunțată la data de 08 septembrie 2010, de Tribunalul Constanța în
dosarul penal nr. 3493/118/2010 a hotărât următoarele:
I. În baza art. 2 alin.
(1) din Legea nr. 143/2000, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri
de risc, în formă continuată, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin.
(1) lit. c) alin. (2) rap. la art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen.;
A condamnat
inculpatul N.C.A. zis P., la pedeapsa de 1 (un) an și 8 (opt)l uni închisoare.
A făcut aplicarea
disp. art. 76 alin. (3) C. pen. privind pedeapsa complementară.
În baza art. 85 C.
pen., a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 ani
închisoare aplicată inculpatului prin sent. penală nr. 989/P din 27 mai 2009 a
Judecătoriei Medgidia, rămasă definitivă prin neapelare la data de 22 iunie 2009
și contopirea cu pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare; în final, inculpatul N.C.A.
execută pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.
A făcut aplicarea
disp. art. 76 alin. (3) C. pen. privind pedeapsa complementară.
În baza art. 71 alin.
(1), (2) C. pen., a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64
alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei
principale.
În baza art. 86
1
C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata
unui termen de încercare de 5 ani ,termen compus din cuantumul pedepsei
închisorii aplicate, la care se adaugă un interval de timp de doi ani calculat
în condițiile art. 86
2
C. pen.
În baza art. 86
3
C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul N.C.A. să se supună
următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la
datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Constanța;
b) să anunțe în
prealabil orice schimbare de domiciliu,reședință sau locuință și orice
deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;
c) să comunice și să
justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice
informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
A desemnat ca organ
de supraveghere Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Constanța căruia
i s-au comunicat datele de la lit. a)-d).
În baza art. 71 alin.
(5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere s-a
suspendat și executarea pedepselor accesorii.
În baza art. 359 C.
proc. pen., a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 86
4
C.
pen. privind revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub
supraveghere.
II. În baza art. 2 alin.
(1) din Legea nr. 143/2000 pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri
de risc, în formă continuată, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin.
(1) lit. c) alin. (2) rap. la art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen.;
A condamnat
inculpatul P.A.A la pedeapsa de 1 (un) an și 4 (patru) luni închisoare.
A făcut aplicarea
disp. art. 76 alin. (3) C. pen. privind pedeapsa complementară.
În baza art. 71 alin.
(1), (2) C. pen., a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64
alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei
principale.
În baza art. 81 C.
pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui
termen de încercare de 3 ani și 4 luni, termen compus din cuantumul pedepsei
închisorii aplicate la care s-a adăugat un interval de timp de doi ani,calculat
conform art. 82 C. pen.
În baza art. 71 alin.
(5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei s-a
suspendat și executarea pedepselor accesorii.
În baza art. 359 C.
proc. pen., a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 C. pen. privind
revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei.
III. În baza art. 2 alin.
(1) din Legea nr. 143/2000 pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri
de risc, în formă continuată, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic.
art. 16 din Legea nr. 143/000, art. 74 alin. (1) lit. c) alin. (2) rap. la art.
76 alin. (1) lit. c) C. pen.;
A condamnat
inculpatul P.A.V. la pedeapsa de 1 (un ) an .
A făcut aplicarea
disp. art. 76 alin. (3) C. pen. privind pedeapsa complementară.
În baza art. 4 alin.
(1) din Legea nr. 143/200, pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de
droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, cu aplic. art. 16 din Legea
nr. 143/2000, cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. c) alin. (2) rap. la art. 76 alin.
(1) lit. e) C. pen.;
A condamnat
inculpatul P.A.V. la pedeapsa de 2 (două) luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a)
rap. la art. 34 lit. b)C. pen., a dispus contopirea pedepselor cu închisoare
aplicate; în final inculpatul P.A.V. să execute pedeapsa cea mai grea de 1 (un
)an închisoare.
A făcut aplicarea
disp. art. 76 alin. (3) C. pen. privind pedeapsa complementară.
În baza art. 71 alin.
(1), (2) C. pen., a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64
alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei
principale.
În baza art. 81 C.
pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui
termen de încercare de 3 ani, termen compus din cuantumul pedepsei închisorii
aplicate la care se adaugă un interval de timp de doi ani, calculat conform
art. 82 C. pen.
În baza art. 71 alin.
(5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei s-a
suspendat și executarea pedepselor accesorii.
În baza art. 359 C.
proc. pen., a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 C. pen. privind
revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei.
IV. În baza art. 2 alin.
(1) din Legea nr. 143/2000 pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri
de risc, în formă continuată, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art.
16 din Legea nr. 143/000 și art. 74 alin. (1) lit. c) alin. (2) rap. la art. 76
alin. (1) lit. c) C. pen.;
A condamnat
inculpatul V.D.T., la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.
A făcut aplicarea
disp. art. 76 alin. (3) C. pen. privind pedeapsa complementară.
În baza art. 71 alin.
(1), (2) C. pen., a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64
alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei
principale.
În baza art. 81 C.
pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui
termen de încercare de 3 ani, termen compus din cuantumul pedepsei închisorii
aplicate la care se adaugă un interval de timp de doi ani, calculat conform
art. 82 C. pen.
În baza art. 71 alin.
(5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei s-a
suspendat și executarea pedepselor accesorii.
În baza art. 359 C.
proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 C. pen. privind
revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 17 din
Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea specială de la inculpații P.A.A. și N.C.A.
în vederea distrugerii a cantităților de 0,8 grame rezină de cannabis, de 4,3 grame rezină de cannabis, de 1,8 grame rezină de cannabis depuse la I.G.P.R. - Camera de Corpuri Delicte în baza dovezilor seria
H.nr. 0001482/ din 13 iulie 2009 și respectiv H nr. 0001483 /din 13 iulie 2009
(file nr. 48 și nr. 49 dosar urmărire penală), de la inculpații P.A.A. și P.A.V.
în vederea distrugerii a cantităților de 3,4 grame rezină cannabis, de 3,3 grame rezină cannabis și de 0,3 grame rezină de cannabis depuse la I.G.P.R. - Camera de Corpuri Delicte în baza dovezilor seria
H.nr. 0001477/din 13 iulie 2009.(fila nr.50 dosar urmărire penală), respectiv a
următoarelor sume de bani și anume: de la inculpații P.A.A. și P.A.V., în
solidar, a sumei de 120 lei; de la inculpații P.A.A. și P.A.V., în solidar, a
sumei de 600 lei; de la inculpații V.D.T., P.A.A. și N.C.A., în solidar, a
sumei de 300 lei.
În baza art. 191 alin.
(1) și (2) C. proc. pen., au fost obligați inculpații N.C.A. și P.A.V.,
fiecare, la plata a câte unei sume de 530 lei cu titlu de cheltuieli judiciare
în folosul statului (din care suma de câte 300 lei reprezentând onorariu avocat
din oficiu în favoarea Baroului Constanța - av. M.I.G. - deleg. nr. 1473/2010
și av. F.E. - deleg. nr. 1471/2010 se avansează din fondurile Min. Justiției),
inculpații P.A.A. și V.D.T., fiecare, la plata a câte unei sume de 280 lei cu
titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului (din care suma de câte 50 lei
reprezentând onorariu parțial avocat din oficiu - av. C.A.E. - deleg. nr. 1470/2010
și av. P.G.A. - deleg. nr. 1472/2010 se avansează din fondurile Ministerului Justiției).”
Pentru pronunțarea
hotărârii, instanța de fond a stabilit situația de fapt următoare:
Polițiștii din cadrul
Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate Constanța s-au sesizat din
oficiu la data de 13 mai 2009 cu privire la faptul că inculpatul N.C.A. ( zis P.
) este implicat în traficul ilicit de droguri de risc, în sensul că distribuie
rezină de cannabis în mun. Constanța, sesizare înregistrată sub nr. 69D/P/2009 la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul
Teritorial Constanța.
Prin ordonanța nr.
22A/2009/din 13 mai 2009, s-a autorizat, pentru o perioadă de 30 de zile, de la
13 mai 2009 până la 11 iunie 2009, folosirea în cauză a investigatorului sub
acoperire B.M. și a colaboratorului acestuia I.M., pentru a culege date și
informații privind activitatea infracțională a inculpatului N.C.A. cât și a
persoanelor din anturajul acestuia implicate împreună cu el în traficul de
droguri, precum și pentru procurarea de droguri de la aceștia.
La data de 18 mai 2009,
investigatorul sub acoperire B.M. și colaboratorul acestuia I.M. s-au întâlnit
în mun. Constanța, în zona Halta Traian, cu inculpatul N.C.A. care era însoțit
de către inculpatul P.A.A., aceștia venind la întâlnire cu autoturismul marca
„AUDI A4” cu nr. de înmatriculare, proprietatea numitei S.G. ( mama lui P.A.A.).
Inculpații N.C.A. și P.A.A. au susținut că le pot vinde investigatorului sub
acoperire și colaboratorului său cantitatea de 10 grame de rezină de cannabis cu suma totală de 500 lei. Inculpatul P.A.A. a dorit să fie
convingător astfel că de față cu colaboratorul I.M. a apelat telefonic în acel
moment o persoană căreia i-a spus să-i pregătească cantitatea de 10 grame rezină de cannabis pentru că a găsit un cumpărător și a lăsat să se înțeleagă de către I.M.
că respectiva rezina de cannabis pe care o are de vânzare îi aparține lui cât
și persoanei cu care a discutat la telefon. Inculpatul P.A.A. și colaboratorul I.M.
au stabilit să țină legătura în continuare și în acest sens inculpatul i-a
făcut cunoscut numărul său de telefon mobil.
Prin ordonanța nr. 22A/2009/din
19 mai 2009, Biroul Teritorial Constanța din cadrul Direcției de Investigare a
Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a autorizat pentru o
perioadă de 30 de zile, de la 19 mai 2009 și până la 17 iunie 2009, folosirea a
încă unui investigator sub acoperire, G.D., pentru a culege date și informații
privind activitatea infracțională a inculpatului N.C.A., a persoanelor din
anturajul acestuia ce ar putea fi implicate împreună cu el în traficul de
droguri, precum și pentru procurarea de droguri de la aceștia.
La data de 26 mai 2009,
investigatorul sub acoperire G.D. și colaboratorul acestuia I.M. s-au întâlnit
din nou în mun. Constanța, în zona Halta Traian, cu inculpații P.A.A. și N.C.A.,
care au venit din nou cu autoturismul marca „AUDI A4” cu nr. de înmatriculare. Inculpatul
P.A.A. i-a cerut lui I.M. suma de 120 lei și după ce a primit-o i-a spus că se
va deplasa să ia drogurile de la o altă persoană, iar după o jumătate de oră să
se reîntâlnească în stația Petrom din zona Universității „Ovidius”.În jurul
orelor 20
30
, conform înțelegerii, inculpatul P.A.A. s-a reîntâlnit
cu I.M. căruia i-a predat o bucată de hârtie împăturită ce conținea două
bucățele de substanță vegetală, solidă, de culoare maro, făcându-i precizarea
că „marfa” este bună, întrucât a încercat-o și el, fiind vândută astfel
cantitatea de 1,2 grame rezină de cannabis cu suma de 120 lei. Inculpatul P.A.A.
a mai susținut că la sfârșitul săptămânii în curs poate fi contactat pentru a
le vinde (conform înțelegerii inițiale) cantitatea de 10 grame de rezină de cannabis cu suma de 50 lei/ gramul, afirmând că urmează să primească o
cantitate mai mare din acest drog.
Din Raportul de
constatare tehnico-științifică nr. 554400/din 11 iunie 2009 al Laboratorului de
Analiză și Profil al Drogurilor, Precursori din cadrul Brigăzii de Combatere a
Criminalității Organizate Constanța, a reieșit că cele două fragmente de
substanță solidă de culoare maro au masa netă totală de 1,2 grame și reprezintă rezină de cannabis.(file nr. 35-37 urmărire penală).
La data de 03 iunie 2009
prin reorganizarea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate
Organizată și Terorism, dosarul nr. 69D/P/2009 al Biroului Teritorial Constanța
a fost reînregistrat la Serviciul Teritorial Constanța, la nr. 169 D/P/2009.
La data de 09 iunie 2009,
colaboratorul sub acoperire I.M. sub supravegherea directă a investigatorului
sub acoperire G.D. după ce s-a întâlnit din nou în mun. Constanța, în zona
„Casa de cultură”, cu inculpatul P.A.A., s-au deplasat cu autoturismul
colaboratorului sub acoperire până în zona blocului AE1, unde inculpatul P.A.A.
i-a spus lui I.M. să rămână în mașină și să-l aștepte. Inculpatul P.A.A. a fost
observat cum la scara B a blocului arătat, s-a întâlnit cu un bărbat tânăr,
identificat ca fiind inculpatul P.A.V., după care P.A.A. a revenit la I.M.,
căruia i-a predat o punguță din plastic transparent, autosigilantă, ce conținea
opt bucățele de substanță vegetală solidă, din care șapte ambalate individual
în staniol și o bucată neambalată.(cantitatea de 7,2 grame rezină de cannabis). Pentru cele opt bucățele de drog vândute, inculpatul P.A.A. i-a cerut
lui I.M. suma de 600 lei, la momentul în care s-au întâlnit în zona Casei de
Cultură, bani pe care i-a și primit.
Din Raportul de
constatare tehnico-științifică nr. 554401/din 11 iunie 2009, al Laboratorului
de Analiză și Profil al Drogurilor, Precursori din cadrul Brigăzii de Combatere
a Criminalității Organizate Constanța, a reieșit că cele opt bucățele au în
total masa netă de 7,2 grame (4,9 grame cele șapte care erau ambalate în
staniol, 2,3 grame bucata neambalată) și reprezintă rezină de cannabis, care
face parte din Tabelul-anexă nr. III din Legea nr. 143/2000. (file nr.39-41
urmărire penală).
În zilele de 10 iunie
2009 și respectiv 11 iunie 2009, inculpatul P.A.A. l-a contactat telefonic pe
colaboratorul I.M. și l-a întrebat dacă mai dorește să-i vândă hașiș,
spunându-i că după data de 15 iunie 2009, cel de la care își procura drogurile
și anume P.A.V., poate face rost de o cantitate mai mare.
Prin ordonanța nr. 5/A/2009,
din 12 iunie 2009 (dosar nr. 169D/P/2009), Serviciul Teritorial Constanța din
cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și
Terorism a autorizat prelungirea folosirii în cauză a investigatorilor sub
acoperire B.M. și G.D. și a colaboratorului acestora I.M. pentru o perioadă de
încă 30 de zile, de la data de 12 iunie 2009 și până la data de 11 iulie 2009.
La data de 15 iunie 2009,
investigatorul sub acoperire G.D. și colaboratorul I.M. s-au reîntâlnit în mun.
Constanța, în zona Casei de Cultură, cu inculpatul P.A.A., care i-a cerut lui I.M.
suma de 600 de lei și după ce a primit-o, a plecat, spunându-le că se vor reîntâlni
pentru a le da în schimb drogurile. Inculpatul P.A.A. s-a deplasat către
magazinul „Kauffland” din mun. Constanța, unde în parcarea pentru autoturisme
s-a întâlnit cu un individ tânăr, care a venit cu o mașină marca „Volkswagen
Golf”, înmatriculată cu număr de Bulgaria, căruia i-a înmânat banii și a primit
în schimb o punguță de plastic. Respectivul tânăr a fost identificat ulterior
de către polițiști ca fiind inculpatul V.D.T.
În continuare,
inculpatul P.A.A. s-a urcat într-un taximetru (cu nr. CT-1480) și s-a deplasat
până la Casa de Cultură, unde s-a întâlnit cu inculpatul N.C.A., au oprit
pentru consum propriu cantitatea de 2,5 grame rezină cannabis, după care și-au continuat drumul cu același taximetru până în zona blocului AE1. În acest loc,
inculpatul P.A.A. i-a dat inculpatului N.C.A. niște bani și punguța de plastic,
discutând până când a venit colaboratorul I.M., iar la sosirea acestuia,
inculpatul N.C.A. a plecat imediat în spatele unei sucursale a băncii „B.R.D.”,
iar inculpatul P.A.A. s-a deplasat la autoturismul colaboratorului I.M. După o
discuție foarte scurtă dintre inculpatul P.A.A. și I.M., inculpatul N.C.A. s-a
întors și i-a dat lui P.A.A. o punguță de plastic, după care s-a îndepărtat, în
fugă. Inculpatul P.A.A. a dat acea punguță colaboratorului I.M., (cantitatea de
7,5 grame rezină de cannabis) după care a fost imobilizat de polițiștii din
cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate Constanța, iar
inculpatul N.C.A. nu a putut fi prins la acel moment de către polițiști fiindcă
fugise printre blocuri. La percheziția domiciliară efectuată la data de 15
iunie 2009, la locuința inculpatului P.A.V. a mai fost găsită și o bucată
foarte mică de substanță solidă de culoare verde-oliv, despre care aceasta a
declarat că este hașiș și o deținea în vederea consumului propriu.(cantitatea
de 0,3 grame ).
Din Raportul de
constatare tehnico-științifică nr. 554407/din 19 iunie 2009, al Laboratorului
de Analiză și Profil al Drogurilor, Precursori din cadrul Brigăzii de Combatere
a Criminalității Organizate Constanța, a reieșit că inculpatul P.A.A. a vândut
la data de 15 iunie 2009 cantitatea totală de 7,5 grame cannabis (3,8 grame și 3,7 grame), iar inculpatul P.A.V. a deținut pentru consum propriu,
în locuința sa, cantitatea de 0,3 grame rezină de cannabis.(file nr. 44-47
urmărire penală).
Inculpaților P.A.A., V.D.T.
și P.A.V. le-au fost recoltate probe biologice la Spitalul Clinic Județean de Urgență Constanța pentru a se stabili dacă au consumat droguri,
în cazul tuturor rezultatul fiind pozitiv la (THC) marijuana.
Din declarațiile
inculpaților, a reieșit că inculpatul P.A.V. i-a făcut cunoscut coinculpatului P.A.A.
că are de vânzare hașiș și i-a cerut să-l anunțe dacă află despre persoane
doritoare să cumpere.
Inculpatul P.A.A. l-a
cunoscut prin intermediul coinculpatului N.C.A. (zis „P.”), pe colaboratorul
sub acoperire I.M., despre care a aflat că este interesat să cumpere hașiș,
astfel că P.A.A. și N.C.A., după o întâlnire pe care au avut-o cu I.M., s-au
hotărât să-i vândă acestuia hașiș. Prima dată inculpatul P.A.A. a cumpărat de
la inculpatul P.A.V. două grame de cannabis pentru care a plătit suma de 80 lei,
iar din această cantitate inculpații P.A.A. și N.C.A. și-au oprit pentru consum
propriu o parte, iar cealaltă le-au vândut-o lui G.D. și I.M. la data de 26 mai
2009, cu suma de 120 de lei;în urma cântăririi efectuate cu ocazia analizei
drogurilor a rezultat că inculpații P.A.A. și N.C.A. au vândut cantitatea de 1,2 grame rezină de cannabis. A doua oară, inculpatul P.A.A. a cumpărat tot de la coinculpatul P.A.V.,
cantitatea de 10 grame de hașiș pentru care i-a plătit suma de 400 de lei, iar
din această cantitate a oprit, o parte, pentru consum propriu, iar restul l-a
vândut cu suma de 600 de lei colaboratorului I.M., la data de 09 iunie 2009;în
urma cântăririi efectuate cu ocazia analizei drogurilor, a rezultat că
inculpatul P.A.A. i-a vândut lui I.M. 7,2 grame rezină de cannabis. A treia oară, inculpatul P.A.A. i-a cerut coinculpatului P.A.V. să-i mai vândă hașiș, iar
acesta a răspuns că nu mai are dar i l-a recomandat pe inculpatul V.D.T.,
dându-i numărul de telefon pentru a-l suna din partea sa, ceea ce s-a și
întâmplat.
Inculpatul P.A.A. s-a
întâlnit astfel cu inculpatul V.D.T. care i-a spus că poate să-i vândă
cantitatea de 10 grame de hașiș cu suma de 350 de lei. Inculpatul P.A.A. s-a
întâlnit cu I.M., căruia i-a cerut suma 600 de lei pentru cele 10 grame de hașiș și după ce primit-o s-a reîntâlnit cu inculpatul V.D.T. în parcarea magazinului
„Kauffland”, unde i-a dat acestuia suma de 350 de lei, primind în schimb 10 grame de hașiș. Inculpatul P.A.A. l-a sunat apoi pe inculpatul N.C.A. și i-a spus că urmează să se
întâlnească din nou cu I.M., cerându-i să îl însoțească la tranzacție. După ce
s-a întâlnit cu inculpatul N.C.A., împreună cu el, din hașișul pe care l-a
primit de la inculpatul V.D.T., au oprit pentru consumul lor o parte, iar
restul l-au vândut lui I.M. atunci când inculpatul P.A.A. a fost prins în
flagrant de polițiști, iar N.C.A. a reușit să fugă, având la el restul de hașiș
și suma de 250 de lei pe care le dăduse P.A.A.;în urma cântăririi efectuate cu
ocazia analizei drogurilor a rezultat că P.A.A. i-a vândut lui I.M. cantitatea
de 7,5 grame rezină de cannabis. Din suma de 600 de lei, primită la data de 15
iunie 2009, de inculpatul P.A.A. de la colaboratorul I.M., suma de 300 lei a
fost recuperată de polițiști de la inculpatul V.D.T., iar diferența de 300 lei
nu a putut fi recuperată (suma de 50 de lei a fost cheltuită de V.D.T., iar
suma de 250 de lei a fost cheltuită de N.C.A.) Nu au fost recuperate nici
sumele de 120 lei, și respectiv de 600 de lei, reprezentând banii folosiți din
fondul special al Direcției de Combatere a Criminalității Organizate la
cumpărarea drogurilor din 26 mai 2009 și din 09 iunie 2009 de către investigatorul
sub acoperire și colaboratorul acestuia.
Situația de fapt s-a
dovedit cu mijloacele de probă următoare: proces-verbal de sesizare din oficiu
din 13 mai 2009; procesele-verbale întocmite de investigatorul sub acoperire; proces-verbal
de transcriere a seriilor bancnotelor care urmează a fi folosite pentru
realizarea flagrantului; proces-verbal de surprindere în flagrant, întocmit de
lucrătorii de poliție din cadrul B.C.C.O. Constanța, semnat fără obiecțiuni de
către inculpații P.A.A. și P.A.V.; proces-verbal de predare a cantității de 0,3 grame rezină de cannabis de către inculpatul P.A.V. deținută la locuința sa;procese-verbale de
ridicare a telefoanelor mobile de la inculpații P.A.V., V.D.T., P.A.A.; proces-verbal
de consemnare a mesajelor text din memoria telefonului mobil cu nr. de apel,
aparținând inculpatului P.A.V.;raport de constatare tehnico-științifică nr. 554400
din 11 iunie 2009 al Laboratorului de Analiză și Profil al Drogurilor din
cadrul B.C.C.O. Constanța;dovada seria H nr. 0001482 din 13 iulie 2009 privind
depunerea la Camera de Corpuri Delicte din cadrul I.G.P.R. - Direcția Cazier
Judiciar – Serviciul Evidență Operativă, a cantității de 0,8 grame rezină de cannabis; raport de constatare tehnico-științifică nr. 554401 din 11 iunie 2009,
al Laboratorului de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul B.C.C.O.
Constanța; dovada seria H nr. 0001483 din 13 iulie 2009, privind depunerea la Camera de Corpuri Delicte din cadrul I.G.P.R. - Direcția Cazier Judiciar – Serviciul Evidență
Operativă, a cantităților de 4,3 grame rezină de cannabis și de 1,8 grame rezină de cannabis; raport de constatare tehnico-științifică nr. 554407 din 19 iunie 2009
al Laboratorului de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul B.C.C.O.
Constanța;dovada seria H nr. 0001477 din 13 iulie 2009, privind depunerea la Camera de Corpuri Delicte din cadrul I.G.P.R. - Direcția Cazier Judiciar –Serviciul Evidență
Operativă, a cantităților de 3,4 grame rezină de cannabis și de 3,3 grame rezină de cannabis; rezultatul testelor toxicologice efectuate inculpaților P.A.A., P.A.V.
și V.D.T.; declarațiile de recunoaștere ale inculpaților.
Împotriva hotărârii,
în termenul legal, inculpatul V.D.T. a declarat apel motivând că fapta nu
prezintă pericolul social concret al infracțiunii, fiind aplicabile
dispozițiile art. 18
1
C. pen., deoarece are un singur act material
nu în condițiile art. 41 C. pen., este la primul conflict cu legea penală, a
avut o conduită procesuală corectă, este integrat social, are un loc de muncă,
este tânăr și regretă fapta comisă.
Curtea de Apel
Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, prin
decizia penală nr. 109/P din 4 noiembrie 2010, a respins ca nefondat apelul
declarat de inculpatul V.D.T.
Pentru a hotărî astfel
a reținut următoarele:
Sub aspectul acțiunii
penale (contestată de apelantul inculpat V.D.T.), rezultă fără putință de tăgadă:
În ziua de 26 mai 2009,
inculpatul P.A.A. a cumpărat de la inculpatul P.A.V. 2 grame de rezină de cannabis cu suma de 80 lei, din această cantitate și-a oprit cu inculpatul N.C.A.
o parte pentru consum propriu, iar diferența de 1,2 grame rezină de cannabis au vândut-o, în stația Petrom din zona Universității „Ovidius”, conform
înțelegerii prealabile, investigatorului sub acoperire G.D. și colaboratorului
sub acoperire I.M. cu suma de 120 lei.
La data de 09
iunie 2009, procurând tot de la inculpatul P.A.V. cantitatea de cca 8 grame rezină de cannabis, din care 2 grame acesta le primise de la inculpatul V.D.T., în aceeași zi,
inculpatul P.A.A. i-a vândut cantitatea de 7,2 grame lui colaboratorului sub acoperire I.M.
În ziua de 15
iunie 2009, prin intermediul inculpatului P.A.V., inculpatul P.A.A. a cumpărat
de la inculpatul V.D.T. cantitatea de aproximativ 10 grame rezină de cannabis din care, în aceeași zi, i-a vândut cantitatea de 7,5 grame investigatorului sub acoperire G.D. și colaboratorului sub acoperire I.M. cu suma de 600
lei.
Tot la data de 15
iunie 2009, s-a descoperit că inculpatul P.A.V. deținea în locuința sa
cantitatea de 0,3 grame rezină de cannabis în scopul consumului personal.
În ceea ce privește
încadrările juridice, faptele inculpaților întrunesc elementele constitutive
ale infracțiunii de „trafic de droguri de risc” în formă continuată prev. de
art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
pentru inculpații P.A.A., N.C.A. și V.D.T. și infracțiunilor de „trafic de
droguri de risc” în formă continuată prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000
cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și „deținere de droguri de risc pentru
consum propriu” prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 pentru
inculpatul P.A.V.
În concluzie, prima
instanță a stabilit în mod corect situația de fapt și încadrarea juridică
corespunzătoare;în acest sens sunt procesele-verbale și înscrisurile anexă
întocmite de investigatorul sub acoperire I.M. cu ocazia achiziționării
drogurilor de la inculpați și predării autorităților, rapoartele de constatare
tehnico-științifică nr. 5544000 din 11 iunie 2009, nr. 5544001 din 11 iunie 2009,
nr. 5544007 din 11 iunie 2009 prin care specialiștii din cadrul I.G.P.R.,
Direcția de Combatere a Criminalității Organizate, Biroul Combatere a
Criminalității Organizate Constanța, Laboratorul de Analiză și Profil al
Drogurilor, au stabilit că substanțele valorificate sau găsite asupra
inculpaților conțin rezină de cannabis, substanță ce face parte din Tabelul Nr.
III - anexă la Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului
și consumului ilicit de droguri;procesul-verbal de percheziție la locuința
inculpatul P.A.V., găsindu-se cele 0,3 grame rezină de cannabis, declarațiile inculpaților.
Susținerea
apelantului V.D.T. referitoare la comiterea unui singur act material a fost
înlăturată de declarațiile inculpaților P.A.V. și P.A.A. coroborate cu
înscrisurile investigatorului sub acoperire I.M. cu ocazia urmăririi acestora,
dar și cu propriile declarații, potrivit cărora la data de 09 iunie 2009, i-a
dat inculpatului P.A.V. cantitatea de cca 2 grame rezină de cannabis vândută în aceeași zi de inculpatul Păsărică, iar în ziua de 15 iunie 2009,
prin intermediul inculpatului P.A.V., i-a vândut inculpatului P.A.A. altă
cantitate de aproximativ 10 grame rezină de cannabis valorificată și aceasta
ulterior; cele 2 acte materiale fiind săvârșite în baza aceleiași rezoluții
infracționale dedusă din caracterul repetat al faptelor, de același gen, la
interval foarte scurt-câteva zile, același produs, infracțiunea este în formă
continuată conform art. 41 alin. (2) C. pen. și nu este vreun motiv de
corectare a încadrării juridice pentru fapta imputată apelantului inculpat.
Într-adevăr, pentru
tragerea la răspundere penală a inculpatului, fapta prevăzută de legea penală săvârșită
cu vinovăție de acesta trebuie să prezinte și pericolul social concret al
infracțiunii.
Ori, în raport de
criteriile prev. de art .18
1
C. pen., respectiv de împrejurările
comiterii faptei – punerea în circulație de substanțe periculoase pentru
sănătatea concetățenilor, care pot genera comportamente cu consecințe negative
asupra celor din jur, comiterea faptei în participație, fapta prezintă
pericolul social concret al infracțiunii, fiind aplicabile disp. art. 18 C.
pen. și nu cele ale art. 18
1
C. pen.
Sub aspectul individualizării
pedepsei, în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., printre care și
pericolul social concret al faptei dat de modalitatea de comitere a faptei, dar
și de cantitatea redusă și natura drogului de risc valorificat, de
comportamentul și circumstanțele personale inculpatului, pedeapsa de 1 an
închisoare este de natură să asigure prevenția generală și reeducarea
inculpatului.
Cum de la data
pronunțării hotărârii nu au apărut date care să atenueze periculozitatea
faptei, făptuitorului, răspunderea penală, nu se poate da o eficiență și mai
accentuată până la aplicarea unei sancțiuni administrative a circumstanțelor
atenuante reținute în favoarea inculpatului.
Prin urmare,
negăsindu-se nici vreun caz de nulitate a hotărârii, în baza art. 379 pct. 1 lit.
b) C. proc. pen. Curtea de Apel Constanța a respins, ca nefondat, apelul declarat
de inculpatul V.D.T.
Împotriva deciziei
penale nr. 109/P din 4 noiembrie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția penală
și pentru cauze penale cu minori și de familie, a declarat recurs inculpatul V.D.T.,
cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți sub nr. 3493/118/2010.
Inculpatul a criticat
decizia pronunțată de instanța de apel, invocând motivele de casare prevăzute de
art. 385
9
pct. 10, pct. 14 și pct. 18 C. proc. pen. solicitând
casarea ambelor hotărâri pronunțate de instanța de apel și de fond, apreciind
că ambele hotărâri sunt nelegale și netemeinice.
A susținut că deși
din probatoriile administrate și motivarea instanței de fond rezultă că
inculpatul a vândut o singură dată cantitatea de 10 gr.rezină de canabis, fapta
fiind singulară și cu un grad de pericol social redus, în mod greșit s-a
reținut în cauză incidența art. 41 alin. (2) C. pen. cu motivarea că s-au comis
două acte materiale de trafic în realizarea unei rezoluții unice infracționale.
A solicitat
înlăturarea de către instanța de recurs a dispozițiilor art. 41 alin. (2) C.
pen., cu consecința că inculpatul a săvârșit o singură faptă, cea din 15 iunie
2009, neexistând starea de pericol.
A mai arătat că în
cauză s-au depășit prerogativele permise de lege, fiind incidente dispozițiile
art. 68 alin. (2) C. proc. pen., aspect neanalizat de instanța de apel, cu
privire la activitatea investigatorului sub acoperire și a colaboratorului
acestuia, în sensul că folosirea agenților sub acoperire trebuia să fie
restricționată, iar garanțiile procesuale trebuiau acordate chiar și atunci
când este vorba de traficul de droguri.
A mai solicitat
achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit.
b) C. proc. pen. în referire la art. 18
1
C. pen.
În subsidiar, a
solicitat reindividualizarea pedepsei inculpatului și aplicarea unei sancțiuni
cu caracter administrativ.
Examinând hotărârea
atacată atât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, conform art.
385
6
alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție
constată că recursul declarat de inculpatul V.C.T. nu este fondat motiv pentru
care îl va respinge ca atare pentru următoarele considerente:
Susținerea
inculpatului, prin apărător în sensul că în mod greșit s-a reținut în cauză
incidența dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen. întrucât este vorba despre un
singur act material respectiv cel săvârșit în data de 15 iunie 2009, este
nefondată.
Din declarația
inculpatului V.D.T., dată la data de 15/16 iunie 2009 (filele 65-69 dosar
urmărire penală) în faza de urmărire penală rezultă că acesta, în data de 09
iunie 2009 , urmare apelului telefonic efectuat de coinculpatul P.A.V., i-a vândut
o bucată de hașiș, nemaiamintindu-și exact cât cântărea.
De asemenea în aceiași
declarație inculpatul V. a declarat că la data de 15 iunie 2009, fiind
contactat de coinculpatul P.A.A., și la recomandarea coinculpatului P., i-a
vândut 10 grame de hașiș în schimbul sumei de 350 lei.
Din declarația
inculpatului P.A.V. (filele 60-63 dosar urmărire penală) rezultă că acesta a
cumpărat 2-3 grame de hașiș de la V., în data de 09 iunie 2009, pentru a
completa cantitatea de 10 grame hașiș pe care a vându-o ulterior inculpatului
P. De asemenea acesta a precizat că la recomandarea sa, coinculpatul P., la
data de 15 iunie 2009 a cumpărat de la V.F. 10 grame de hașiș.
Inculpatul P.A.A. în
declarația de la urmărire penală, (filele 53-58 dosar urmărire penală), acesta a
arătat că la data de 15 iunie 2009 a cumpărat de la V.D.T., respectiv ”D.”, 10 grame de hașiș. Acesta a mai declarat că a mai cumpărat de la inculpatul P. 10 grame de hașiș din care a vândut inculpatului N. în schimbul sumei de 600 lei, dar acestuia i-a
spus că este cantitatea de 10 grame, însă diferența a păstrat-o pentru consumul
propriu.
În declarația dată în
faza de cercetare judecătorească, la instanța de fond (fila 32 dosar fond)
inculpatul V. a precizat că menține declarația pe care a dat-o în fața
procurorului, și că în opinia sa aceasta corespunde adevărului, chiar dacă din
conținutul acesteia din urmă rezultă săvârșirea unui singur act material.
Din coroborarea
celorlalte declarații din dosarul cauzei, cu precădere din declarația
inculpatului V. dată în faza de urmărire penală precum și din declarațiile
celorlalți coinculpați rezultă fără dubiu că este vorba de două acte materiale
săvârșite de către inculpatul V.D.T., respectiv la data de 09 iunie 2009 când
i-a vândut coinculpatului P.A.V. cantitatea de 2-3 grame hașiș și cel din data de 25 iunie 2009 când i-a vândut coinculpatului Păsărică Andrei
Alexandru cantitatea de 10 grame de hașiș .
Astfel critica
apărării inculpatului în ceea ce privește înlăturarea dispozițiilor art. 41 alin.
(2) C. pen. nu este fondată întrucât în cadrul aceleiași rezoluții infracționale
inculpatul Vârciu a oferit spre vânzare cantități diferite de hașiș celor doi
coinculpați precizați anterior, astfel că în mod corect ambele instanțe au
reținut aplicarea acestor dispoziții.
Pentru aceleași
considerente nu se justifică nici motivul de casare prevăzut de art. 385
9
pct. 18 C. proc. pen., respectiv achitarea inculpatului, în temeiul art. 11 alin.
(2) lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., și nu se pot aplica
dispozițiile art. 18
1
C. pen. atâta vreme cât nu este vorba de o singură
acțiune spontană de vânzare de rezină de canabis ci se reține o activitate care
era desfășurată de către inculpat de o bună vreme de timp fiind de fapt o
activitate uzuală a acestuia care o efectua frecvent, împrejurare care rezultă
din întreg ansamblul probator administrat mai cu seamă declarațiile
inculpatului atât în faza de urmărire penală cât și în faza de cercetare
judecătorească, dar și din declarațiile celorlalți coinculpați.
În ceea ce
privește reindividualizarea judiciară a pedepsei Înalta Curte reține că aceasta
a fost corect stabilită de către ambele instanțe și , dându-se eficiență în
egală măsură de către ambele instanțe dispozițiilor generale prevăzute de art.
72 C. proc. pen. de individulizare judiciară a pedepselor, ținându-se cont de vârsta
tânără a inculpatului, poziția procesuală a acestuia pe tot parcursul
procesului penal, atitudinea inculpatului în societate înainte de săvârșirea
faptelor precum și poziția sa în contextul social în care își desfășura
activitatea, astfel că nu se impune aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ
în sarcina inculpatului, în raport cu faptele săvârșite, în formă continuată,
inculpatul beneficiind de clemența maximă a instanțelor până la această fază de
judecată a recursului.
Principiul
individualizării sancțiunilor de drept penal privește deopotrivă stabilirea cât
și aplicarea acestor sancțiuni și adaptarea acestora în funcție de gradul de
pericol social al faptei, al periculozității făptuitorului. Pedeapsa pe lângă
funcția de constrângere ce o exercită asupra condamnatului îndeplinește și
funcția de exemplaritate și de reeducare a acestuia, pedeapsa fiind menită să
determine înlăturarea deprinderilor antisociale ale condamnatului.
Individualizarea
judiciară a pedepsei și a modului ei de executare trebuie să aibă în vedere
toate criteriile referitoare la dispozițiile dreptului penal general, de
limitele speciale ale pedepsei, de gradul de pericol social al faptei comise,
de persoana infractorului și de împrejurările care agravează sau atenuează
răspunderea penală.
Constată, prin urmare
că la individualizarea pedepsei, instanța de fond și instanța de apel au avut
în vedere criteriile generale prevăzute de dispozițiile art. 72 C. pen. la
stabilirea și aplicarea pedepselor în sarcina inculpatului ținând seama de
pericolul social al faptelor săvârșite, de persoana infractorului și de
împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, stabilind în mod
corect o pedeapsă de 1 an închisoare cu aplicarea art. 81 C. pen.
Cu privire la
critica inculpatului în sensul că s-au depășit prerogativele permise de lege,
fiind incidente dispozițiile art. 68 alin. (2) C. proc. pen., aspect neanalizat
de instanța de apel, cu privire la activitatea investigatorului sub acoperire
și a colaboratorului acestuia, în sensul că folosirea agenților sub acoperire
trebuia să fie restricționată, iar garanțiile procesuale trebuiau acordate
chiar și atunci când este vorba de traficul de droguri, Înalta curte constată
că nu este întemeiată.
Nu se poate reține incidența
acestui text de lege atâta vreme cât inculpatul V. în declarația dată în faza
de urmărire penală a precizat că îl cunoaște pe inculpatul P.A.V., întrucât au
fost coleg de muncă și că atât inculpatul V. cât și inculpatul P. sunt
consumatori de hașiș, pe care îl procurau de la un băiat pe care P. îl cunoaște
mai bine, iar ultima oară a cumpărat de la acesta 49 de grame de hașiș pentru
care a plătit 1000 de lei.
Susținerile apărării
referitoare la împrejurarea că inculpatul V.D.T. ar fi fost provocat de către
investigatorii sub acoperire și că infracțiunea de trafic de droguri nu ar fi
fost săvârșit niciodată în lipsa intervenției acestora, Înalta Curte constată
că susținerile sunt nefondate.
Pentru a concluziona
astfel trebuie avut în vedere pe de o parte dispozițiile dreptului intern,
respectiv art. 68 alin. (2) C. proc. pen., iar pe de altă parte jurisprudența
CEDO în materie și distincția pe care Curtea o face între agentul infiltrat și
agentul provocator (în mod special cauzele cauza Ramanauskas contra Lituaniei,
Ludi contra Elveției, Teixeira contra Portugaliei, și, cauza Constantin și
Stoian împotriva României).
Înalta Curte reține
că, din jurisprudența CEDO rezultă că, utilizarea agenților infiltrați este
admisibilă în măsura în care este circumscrisă unor garanții, însă interesul
public nu poate justifica utilizarea elementelor obținute ca urmare a unei
provocări polițiste – un astfel de procedeu este susceptibil a priva de la
început și în mod definitiv un acuzat de un proces echitabil (Teixeira, p.
35-36, 39, Ramanauskas p. 54). Într-o societate democratică dreptul la o bună
administrare a justiției ocupă un loc atât de eminent încât nu poate fi
sacrificat în fața oportunității (Sequiera contra Portugaliei p.5).
De asemenea, agentul
infiltrat trebuie în mod obligatoriu audiat pentru ca apărarea să-l poată
interoga și să verifice credibilitatea acestuia. Audierea poate avea loc ținând
cont de interesul legitim al autorităților polițiste de a păstra anonimatul în
vederea protejării agentului sau în vederea folosirii lui ulterioare. Audierea
este obligatorie chiar dacă condamnarea nu se întemeiază doar pe declarațiile
scrise ale agentului infiltrat, însă în măsura în care aceste declarații
servesc la stabilirea faptelor ce conduc ulterior la condamnare (Ludi p. 47,
49).
Orice probă obținută
ca urmare a unei provocări din partea poliției trebuie înlăturată pentru ca
procedura să fie conformă exigențelor unui proces echitabil (art. 6). În măsura
în care acuzatul susține că a fost provocat, jurisdicțiile penale trebuie să examineze
atent dosarul și din această perspectivă (Ramanauskas p.60).
Însă, pentru a
distinge între agentul provocator și cel infiltrat există mai multe criterii
(Ramanauskas p.56): dacă intervenția polițiștilor este ordonată și controlată
de un magistrat; dacă autoritățile naționale aveau, aparent, rațiuni suficiente
pentru a-l bănui pe acuzat de respectiva activitate ilicită; cazierul judiciar.
Există provocare din
partea poliției atunci când agenții implicați (membrii ai forțelor de ordine
sau persoane intervenind la cererea acestora) nu se limitează a examina de o
manieră pasivă activitatea ilicită, ci exercită asupra persoanei în cauză o
influență de natură a o incita la comiterea unei infracțiuni care altfel nu ar
mai fi fost săvârșită, în scopul de a face posibilă constatarea infracțiunii,
adică pentru a obține dovezi și pentru a trage la răspundere (Ramanauskas p.55,
Eurofinacom p. 15).
Raportând aceste
principii la prezenta speță, instanța de recurs constată că inculpatul V. este
cunoscut ca un consumator de droguri iar organele de urmărire penală aveau date
cu privire la implicarea coinculpatului N.C.A. zis „P.” în traficul de droguri
de mare risc cu alte persoane respectiv din 13 mai 2009, așa cum rezultă din
procesul-verbal de sesizare din oficiu (f.1, dosar urmărire penală nr.
169/D/P/2009). De asemenea trebuie reținut că intervenția organelor statului a
avut loc într-un moment în care (urmare a depistării inculpatului V.D.T. având
asupra sa două bancnote de 200 lei cu seria 073A0231246, respectiv 100 lei cu
seria 074B303093344, la data de 15 iunie 2009, bancnote care corespundeau procesului
verbal întocmit anterior prinderii în flagrant, și pe care inculpatul V. a
declarat că le-a primit de la inculpatul P., conform procesului verbal de la
fila 28 dosar U.P. ) se mai consumaseră deja alte infracțiuni de trafic ilicit
de droguri de risc între inculpații N.C.A., P.A.A., P.A.V. și V.D.T., iar
intervenția a fost una promptă.
Din probatoriul
administrat rezultă în mod clar că drogurile nu au fost în posesia colaboratorului
sau investigatorului sub acoperire, iar operațiunea a fost efectuată nu în
scopul obținerii de probe ci în vederea culegerii de date și informații privind
activitatea infracțională desfășurată de numitul N.C.A. și persoane din anturajul
acestuia și de procurarea de rezină de canabis de la numitul N.A. și de la
persoane din anturajul acestuia, de către investigatorul sub acoperire și
colaboratorului acestuia, conform Ordonanței procurorului DIICOT – Biroul
Teritorial Constanța din 13 mai 2009, în dosar nr. 22/A/2009, 69/D/P/2009 (fila
10-12 dosar urmărire penală).
Contactul dintre
investigatorul și colaboratorul sub acoperire și inculpați a fost inițiat în
contextul în care inculpatul N.A. și P.A.A. căutau în mod activ cumpărători și
respectiv vânzători de droguri, inculpații fiind cei care au promis că pot
vinde primilor cantitatea de 10 grame de rezină de canabis cu suma totală de
500 lei.
Chiar pentru a-i
demonstra investigatorului sub acoperire, I.M., această posibilitate, inculpatul
P.A.A., de față cu el, a apelat telefonic o persoană căreia i-a spus să-i
pregătească 10 grame rezină de canabis pentru că a găsit un cumpărător.
Din conținutul declarațiilor
inculpaților și convorbirilor ce au avut loc rezultă neechivoc că prima convorbire
între inculpatul N. și P. și colaboratorul, respectiv investigatorul sub
acoperire a fost inițiată de către inculpați, care (conform declarațiilor
inculpatului V., P., P. și N. date în faza de urmărire penală și în faza de
cercetare judecătorească, prezentate anterior), au luat legătura cu personale
din anturaj respectiv P.A.V. și ulterior cu V.D.T. realizându-și scopul propus,
acela de vânzare a drogurilor.
Față de această
împrejurare, având în vedere demersurile anterioare ale inculpaților pentru
găsirea unui cumpărător, precum și susținerile exprese referitoare la
posibilitatea procurării și vinderii unor alte cantități de drog, faptul că
unele dintre conversațiile ulterioare au fost inițiate de investigatori sau că
aceștia au stabilit locul și modalitatea în care vânzarea urma să aibă loc
prezintă o relevanță redusă în cauză.
Față de toate aceste
circumstanțe ale cauzei, Înalta Curte concluzionează că acțiunea investigatorului
și colaboratorului a fost eminamente pasivă și că, așa cum a reținut și Curtea
Europeană în cauza Ludi contra Elveției, din momentul în care acuzatul își dă
seama că îndeplinește un act ce cade sub incidența legii penale își asumă
riscul de a întâlni un funcționar al poliției infiltrat și care încearcă în
realitate să-l demaște.
Astfel nu se poate
constata că pentru săvârșirea faptelor penale pentru care inculpatul V.D.T. a
fost trimis în judecată a fost determinat în vreun fel de colaboratorii
respectiv investigatori sub acoperire întrucât, inculpatul, desfășura această
activitate infracțională în contextul unei perioade de timp îndelungate neavând
nevoie de inducerea unui îndemn de către altă persoană de a realiza o
activitate infracțională.
Pentru toate aceste
motive în temeiul art. 385
15
alin. (1) lit. b) C. proc. pen., Înalta
Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.D.T. împotriva
deciziei penale nr. 109/P din 4 noiembrie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția
penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.
În temeiul
dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul inculpat la
plata cheltuielilor judiciare V.D.T. conform dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de inculpatul V.D.T. împotriva deciziei penale nr. 109/P
din 4 noiembrie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale
cu minori și de familie.
Obligă recurentul
inculpat la plata sumei de 225 lei cheltuieli judiciare către stat, din care
suma de 25 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la
prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 9 martie 2011.