ÎCCJ, decizie (scj.ro #83828)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #83828) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Investigator sub
acoperire. Dreptul la un proces echitabil
Cuprins pe
materii:
Drept procesual penal. Partea generală.
Probele și mijloacele de probă
Indice
alfabetic:
Drept procesual penal
-
investigator
sub acoperire
C.
proc
.
pen
.,
art. 68 alin.
(2)
Convenția pentru
apărarea drepturilor omului și a libertăților
fundamentale
, art. 6
În conformitate cu jurisprudența Curții Europene a
Drepturilor Omului privind art. 6 din Convenția pentru apărarea
drepturilor omului și a libertăților fundamentale,
reflectată în special în cauza
Ramanauskas
contra Lituaniei, precum și cu art. 68 alin. (2) C.
proc
.
pen
., activitatea investigatorului sub acoperire și
a colaboratorului acestuia respectă garanțiile conferite de art. 6
din Convenție și art. 68 alin. (2) C.
proc
.
pen
., neexistând o provocare, dacă se
limitează la examinarea, de o manieră pasivă, a
activității infracționale, fără a exercita asupra
persoanei o influență de natură a instiga la comiterea unei
infracțiuni, care altfel nu ar fi fost săvârșită, în scopul
de a face posibilă constatarea infracțiunii.
Prin urmare, activitatea investigatorului sub acoperire și
a colaboratorului acestuia respectă garanțiile dreptului la un proces
echitabil și dispozițiile art. 68 alin. (2) C.
proc
.
pen
., neexistând o provocare, în cazul în care
contactul investigatorului și al colaboratorul cu inculpații a avut
loc în contextul în care inculpații căutau în mod activ
cumpărători și vânzători de droguri, aceștia propunând
investigatorului și colaboratorului să le procure și să le
vândă droguri.
I.C.C.J., Secția
penală, decizia nr. 917 din 9 martie 2011
Prin sentința penală nr. 277 din 8
septembrie 2010, Tribunalul
Constanța
a hotărât următoarele:
I.
În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2)
C.
pen
., a condamnat inculpații
N.C., P.A. și V.D.
II.
În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr.
143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.
pen
., a
condamnat inculpatul P.V., iar în baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000,
a condamnat același inculpat. A făcut aplicarea art. 33 lit. a)
raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C.
pen
.
Pentru pronunțarea hotărârii, instanța de
fond a stabilit situația de fapt următoare:
Polițiștii din cadrul Brigăzii de Combatere
a Criminalității Organizate Constanța s-au sesizat din oficiu,
la data de 13 mai 2009, cu privire la faptul că inculpatul N.C. este
implicat în traficul ilicit de droguri de risc, în sensul că distribuie
rezină de
cannabis
în municipiul Constanța,
sesizare înregistrată
la
Direcția
de Investigare a Infracțiunilor de
Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial
Constanța.
Prin ordonanța din 13 mai 2009, s-a autorizat, pentru
o perioadă de 30 de zile, folosirea în cauză a investigatorului sub
acoperire B.M. și a colaboratorului acestuia
l.M
.,
pentru a culege date și informații privind activitatea
infracțională a inculpatului N.C. și a persoanelor din anturajul
acestuia implicate împreună cu el în traficul de droguri, precum și
pentru procurarea de droguri de la aceștia.
La data de 18 mai 2009, investigatorul sub acoperire B.M.
și colaboratorul acestuia
l.M
. s-au întâlnit în
municipiul Constanța cu inculpatul N.C. care era însoțit de
către inculpatul P.A. Inculpații N.C. și P.A. au susținut
că le pot vinde investigatorului sub acoperire și colaboratorului
său cantitatea de
10 g
de rezină de
cannabis
cu suma totală de 500
lei. Inculpatul P.A. a dorit să fie convingător, astfel că de
față cu colaboratorul
l.M
. a apelat
telefonic în acel moment o persoană căreia i-a spus să-i
pregătească cantitatea de
10 g
rezină de
cannabis
pentru că a găsit un cumpărător și a lăsat
să se înțeleagă de către
l.M
.
că respectiva rezină de
cannabis
pe care o
are de vânzare îi aparține lui și persoanei cu care a discutat la
telefon.
Prin ordonanța din 19 mai 2009, Biroul Teritorial
Constanța din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor
de Criminalitate Organizată și Terorism a autorizat pentru o
perioadă de 30 de zile folosirea a încă unui investigator sub
acoperire, G.D., pentru a culege date și informații privind
activitatea infracțională a inculpatului N.C., a persoanelor din
anturajul acestuia ce ar putea fi implicate împreună cu el în traficul de
droguri, precum și pentru procurarea de droguri de la aceștia.
La data de 26 mai 2009, investigatorul sub acoperire G.D.
și colaboratorul acestuia
l.M
. s-au întâlnit din
nou în municipiul Constanța cu inculpații P.A. și N.C.
Inculpatul P.A. i-a cerut lui
l.M
. suma de
120 lei și, după ce a primit-o, i-a
spus că se va deplasa să ia drogurile de la o altă
persoană, iar după o jumătate de oră să se
reîntâlnească. În jurul orelor 20
30
, conform înțelegerii,
inculpatul P.A. s-a reîntâlnit cu I.M. căruia i-a predat o bucată de
hârtie împăturită ce conținea două bucățele de
substanță vegetală, solidă, de culoare maro, fiind
vândută astfel cantitatea
de
1,2 g
rezină de
cannabis
cu suma de 120 lei. Inculpatul P.A. a mai
susținut că la sfârșitul săptămânii în curs poate fi
contactat pentru a le vinde (conform înțelegerii inițiale) cantitatea
de
10 g
de rezină de
cannabis
cu suma de 50 lei/g,
afirmând că urmează să primească o cantitate mai mare din
acest drog.
La data de 9 iunie 2009, I.M. sub supravegherea
directă a investigatorului sub acoperire G.D., după ce s-a întâlnit
din nou cu inculpatul P.A., s-au deplasat cu autoturismul colaboratorului sub
acoperire pe strada E., unde inculpatul P.A. i-a spus lui I.M. să
rămână în mașină și să-l aștepte. Inculpatul
P.A. s-a întâlnit cu inculpatul P.V., după care P.A. a revenit
la I.M
., căruia i-a predat o
punguță din plastic, ce conținea opt bucățele de
substanță vegetală solidă (cantitatea de
7,2
g
rezină de
cannabis
).
Pentru
cele opt bucățele de drog vândute, inculpatul P.A. i-a
cerut lui I.M. suma de 600 lei, bani pe care i-a și primit.
În zilele de 10 iunie 2009 și 11 iunie 2009,
inculpatul P.A. l-a contactat telefonic pe colaboratorul I.M. și l-a
întrebat dacă mai dorește să-i vândă hașiș,
spunându-i că, după data de 15 iunie 2009, cel de la care își
procura drogurile, și anume P.V., poate face rost de o cantitate mai mare.
Prin ordonanța din 12 iunie 2009, Serviciul
Teritorial Constanța din cadrul Direcției de Investigare a
Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a
autorizat prelungirea folosirii în cauză a investigatorilor sub acoperire
B.M. și G.D. și a colaboratorului acestora I.M. pentru o
perioadă de încă 30 de zile.
La data de 15 iunie 2009, investigatorul sub acoperire
G.D. și colaboratorul I.M. s-au reîntâlnit cu inculpatul P.A., care i-a
cerut lui I.M. suma de 600 de lei și, după ce a primit-o, a plecat,
spunându-le că se vor reîntâlni pentru a le da în schimb drogurile.
Inculpatul P.A. s-a deplasat către magazinul K., unde în parcarea pentru
autoturisme s-a întâlnit cu inculpatul V.D., căruia i-a înmânat banii
și a primit în schimb o punguță din plastic. În continuare,
inculpatul P.A. s-a întâlnit cu inculpatul N.C., au oprit pentru consum propriu
cantitatea de
2,5 g
rezină de
cannabis
și și-au continuat
drumul până pe strada E. În acest loc, inculpatul P.A. i-a dat
inculpatului N.C. niște bani și punguța din plastic, discutând
până când a venit colaboratorul I.M., iar la sosirea acestuia, inculpatul
N.C. a plecat și inculpatul P.A. s-a deplasat la autoturismul
colaboratorului I.M. După o discuție foarte scurtă dintre
inculpatul P.A. și I.M., inculpatul N.C. s-a întors și i-a dat lui
P.A. o punguță din plastic, după care s-a îndepărtat, în
fugă. Inculpatul P.A. a dat acea punguță colaboratorului I.M.
(cantitatea de
7,5 g
rezină de
cannabis
),
după care a fost imobilizat de polițiștii din cadrul
Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate
Constanța.
La percheziția domiciliară efectuată la
data de 15 iunie 2009, la locuința inculpatului P.V. a mai fost
găsită și o bucată de substanță solidă de
culoare verde-oliv, despre care aceasta a declarat că este hașiș
și o deținea în vederea consumului propriu (cantitatea
de
0,3 g
).
Din declarațiile inculpaților a reieșit
că inculpatul P.V. i-a făcut cunoscut coinculpatului P.A. că are
de vânzare hașiș și i-a cerut să-l anunțe dacă
află despre persoane doritoare să cumpere.
Inculpatul P.A. l-a cunoscut, prin intermediul
coinculpatului N.C., pe colaboratorul sub acoperire I.M., despre care a aflat
că este interesat să cumpere hașiș, astfel că P.A.
și N.C., după o întâlnire pe care au avut-o cu I.M., s-au
hotărât să-i vândă acestuia hașiș. Prima dată,
inculpatul P.A. a cumpărat de la inculpatul P.V.
2 g
rezină de
cannabis
pentru care a plătit suma de 80 lei, iar din
această cantitate inculpații P.A. și N.C. și-au oprit
pentru consum propriu o parte, iar cealaltă au vândut-o lui G.D. și
I.M. la data de 26 mai 2009, cu suma de 120 de lei; în urma cântăririi
efectuate cu ocazia analizei drogurilor a rezultat că inculpații P.A.
și N.C. au vândut cantitatea de
1,2 g
rezină de
cannabis
.
A doua oară, inculpatul P.A. a cumpărat tot de la coinculpatul P.V.
cantitatea de
10 g
de hașiș pentru care i-a plătit suma de 400 de lei, iar din
această cantitate a oprit o parte pentru consum propriu, iar restul l-a
vândut cu suma de 600 de lei colaboratorului I.M., la data de 9 iunie 2009; în
urma cântăririi efectuate cu ocazia analizei drogurilor, a rezultat
că inculpatul P.A. i-a vândut lui I.M.
7,2 g
rezină de
cannabis
. A treia oară, inculpatul P.A. i-a cerut
coinculpatului P.V. să-i mai vândă hașiș, iar acesta a
răspuns că nu mai are, dar i l-a recomandat pe inculpatul V.D.,
dându-i numărul de telefon pentru a-I suna din partea sa, ceea ce s-a
și întâmplat.
Inculpatul P.A. s-a întâlnit cu inculpatul V.D., care i-a
spus că poate să-i vândă cantitatea de
10 g
de hașiș cu suma
de 350 de lei. Inculpatul P.A. s-a întâlnit cu I.M., căruia i-a cerut suma
600 de lei pentru cele
10 g
de hașiș și, după ce a primit-o, s-a reîntâlnit cu
inculpatul V.D. în parcarea magazinului K., unde i-a dat acestuia suma de 350
de lei, primind în schimb
10 g
de hașiș. Inculpatul P.A. l-a sunat apoi pe inculpatul N.C. și
i-a spus că urmează să se întâlnească din nou cu I.M.,
cerându-i să îl însoțească la tranzacție. După ce s-a
întâlnit cu inculpatul N.C., împreună cu el, din hașișul pe care
l-a primit de la inculpatul V.D., au oprit pentru consumul lor o parte, iar
restul l-au vândut lui I.M. atunci când inculpatul P.A. a fost prins în
flagrant de polițiști, iar N.C. a reușit să fugă,
având la el restul de hașiș și suma de 250 de lei pe care i-o
dăduse P.A.; în urma cântăririi efectuate cu ocazia analizei
drogurilor a rezultat că P.A. i-a vândut lui I.M. cantitatea de
7,5 g
rezină de
cannabis
.
Curtea de Apel Constanța,
Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de
familie, prin decizia nr. 109/P din
4
noiembrie
2010,
a
respins, ca nefondat, apelul declarat de
inculpatul V.D.
Împotriva deciziei penale nr. 109/P
din 4 noiembrie
2010,
a
declarat recurs inculpatul V.D., care a
arătat, între altele, că în cauză s-au depășit
prerogativele permise de lege, fiind incidente dispozițiile art. 68 alin.
(2) C.
proc
.
pen
., aspect
neanalizat de instanța de apel, cu privire la activitatea investigatorului
sub acoperire și a colaboratorului acestuia, în sensul că folosirea
agenților sub acoperire trebuia să fie restricționată, iar
garanțiile procesuale trebuiau acordate chiar și atunci când este
vorba de traficul de droguri.
Examinând hotărârea atacată atât prin prisma
criticilor formulate, cât și din oficiu, Înalta Curte de Casație
și Justiție constată că recursul declarat de inculpat nu
este fondat, motiv pentru care îl va respinge ca atare, pentru următoarele
considerente:
Susținerile apărării referitoare la împrejurarea
că inculpatul V.D. ar fi fost provocat de către investigatorii sub
acoperire și că infracțiunea de trafic de droguri nu ar fi fost
săvârșită niciodată în lipsa intervenției acestora
sunt nefondate.
Pentru a concluziona astfel, trebuie avute în vedere, pe de o
parte, dispozițiile dreptului intern, respectiv art. 68 alin. (2) C.
proc
.
pen
., iar pe de altă
parte, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materie
și distincția pe care Curtea o face între agentul infiltrat și
agentul provocator (în mod special, cauzele cauza
Ramanauskas
contra Lituaniei,
Ludi
contra Elveției,
Teixeira
contra Portugaliei și cauza Constantin
și Stoian împotriva României).
Înalta Curte de Casație și Justiție reține
că, din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului,
rezultă că utilizarea agenților infiltrați este
admisibilă, în măsura în care este circumscrisă unor
garanții, însă interesul public nu poate justifica utilizarea
elementelor obținute ca urmare a unei provocări polițienești
- un astfel de procedeu este susceptibil a priva de la început și în mod
definitiv un acuzat de un proces echitabil
(
Teixeira
,
§
35-36, 39,
Ramanauskas
,
§
54).
Orice probă obținută ca urmare a unei
provocări din partea poliției trebuie înlăturată pentru ca
procedura să fie conformă exigențelor unui proces echitabil
(art. 6). În măsura în care acuzatul susține că a fost provocat,
jurisdicțiile penale trebuie să examineze atent dosarul și din
această perspectivă
(
Ramanauskas
,
§
60).
Însă, pentru a distinge între agentul provocator și
cel infiltrat există mai multe criterii
(
Ramanauskas
,
§
56):
dacă intervenția
polițiștilor este ordonată și controlată de un
magistrat; dacă autoritățile naționale aveau, aparent,
rațiuni suficiente pentru a-l bănui pe acuzat de respectiva
activitate ilicită; cazierul judiciar.
Există provocare din partea poliției atunci când
agenții implicați (membri ai forțelor de ordine sau persoane
intervenind la cererea acestora) nu se limitează a examina de o
manieră pasivă activitatea ilicită, ci exercită asupra
persoanei în cauză o influență de natură a o incita la
comiterea unei infracțiuni care altfel nu ar fi fost
săvârșită, în scopul de a face posibilă constatarea
infracțiunii, adică pentru a obține dovezi și pentru a
trage la răspundere
(
Ramanauskas
,
§
55,
Eurofinacom
contra Franței).
Raportând aceste principii la prezenta speță,
instanța de recurs constată că inculpatul V.D. este cunoscut ca
un consumator de droguri, iar organele de urmărire penală aveau date
cu privire la implicarea coinculpatului N.C. în traficul de droguri cu alte
persoane din 13 mai 2009, așa cum rezultă din procesul-verbal de sesizare
din oficiu. De asemenea, intervenția organelor statului a avut loc într-un
moment în care (urmare a depistării inculpatului V.D. având asupra sa
două bancnote de 200 lei, respectiv 100 lei, la data de 15 iunie 2009,
bancnote care corespundeau procesului-verbal întocmit anterior prinderii în
flagrant și pe care inculpatul V.D. a declarat că le-a primit de la
inculpatul P.A.) se mai consumaseră deja alte infracțiuni de trafic
ilicit de droguri de risc între inculpații N.C., P.A., P.V. și V.D.
Din probatoriul administrat rezultă în mod clar că
drogurile nu au fost în posesia colaboratorului sau investigatorului sub
acoperire, iar operațiunea a fost efectuată nu în scopul
obținerii de probe, ci în vederea culegerii de date și
informații privind activitatea infracțională
desfășurată de numitul N.C. și persoane din anturajul
acestuia, precum și a procurării de rezină de canabis de la
numitul N.C. și de la persoane din anturajul acestuia, de către
investigatorul sub acoperire și colaboratorului acestuia, conform
ordonanței procurorului Direcției de Investigare a
Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul
Teritorial Constanța din 13 mai 2009.
Contactul dintre colaboratorul și investigatorul sub
acoperire și inculpați a fost inițiat în contextul în care
inculpații N.C. și P.A. căutau în mod activ
cumpărători și, respectiv, vânzători de droguri,
inculpații fiind cei care au promis că pot vinde primilor cantitatea
de
10 g
de rezină de canabis cu suma totală de 500 lei.
Chiar pentru a-i demonstra colaboratorului sub acoperire,
l.M
., această posibilitate, inculpatul P.A., de
față cu el, a apelat telefonic o persoană căreia i-a spus
să-i pregătească
10
g
rezină de canabis pentru că a găsit un
cumpărător.
Din conținutul declarațiilor inculpaților și
convorbirilor ce au avut loc rezultă neechivoc că prima convorbire
între inculpatul N.C. și P.A. și colaboratorul, respectiv,
investigatorul sub acoperire a fost inițiată de către
inculpați, care au luat legătura cu persoanele din anturaj, respectiv
P.V. și, ulterior, V.D., realizându-și scopul propus, acela de
vânzare a drogurilor.
Față de această împrejurare, având în vedere
demersurile anterioare ale inculpaților pentru găsirea unui
cumpărător, precum și susținerile exprese referitoare la
posibilitatea procurării și vinderii unor alte cantități de
drog, faptul că unele dintre conversațiile ulterioare au fost
inițiate de investigatori sau că aceștia au stabilit locul
și modalitatea în care vânzarea urma să aibă loc prezintă o
relevanță redusă în cauză.
Fată de toate aceste circumstanțe ale cauzei, Înalta
Curte de Casație și Justiție concluzionează că
acțiunea investigatorului și colaboratorului a fost eminamente
pasivă și că, așa cum a reținut și Curtea
Europeană a Drepturilor Omului în cauza
Ludi
contra Elveției, din momentul în care acuzatul își dă seama
că îndeplinește un act ce cade sub incidența legii penale,
își asumă riscul de a întâlni un funcționar al poliției
infiltrat și care încearcă în realitate să-l demaște.
Astfel, nu se poate constata că, pentru
săvârșirea faptelor penale pentru care inculpatul V.D. a fost trimis
în judecată, a fost determinat în vreun fel de colaboratorul, respectiv,
investigatorii sub acoperire, întrucât inculpatul desfășura
această activitate infracțională în contextul unei perioade de
timp îndelungate, neavând nevoie de inducerea unui îndemn, de către
altă persoană, de a realiza o activitate infracțională.
Pentru toate aceste motive, Înalta Curte de Casație și
Justiție a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.