ÎCCJ, decizie (scj.ro #83914)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #83914) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Dreptul la un
proces echitabil. Ascultarea martorilor. Investigator sub acoperire.
Colaborator cu identitate protejată
Cuprins pe materii:
Drept procesual
penal. Partea generală. Probele și mijloacele de probă
Indice alfabetic:
Drept procesual
penal
-
dreptul
la un proces echitabil
-
ascultarea martorilor
-
investigator
sub acoperire
-
c
olaborator cu
identitate protejată
C.
proc
.
pen
.,
art. 86
1
, art. 86
2
Convenția
pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților
fundamentale
, art. 6 paragrafele 1 și
3
În
conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului
referitoare la art. 6 paragrafele 1 și 3 din Convenția pentru
apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale,
care garantează dreptul la un proces echitabil,
nicio
condamnare nu poate fi întemeiată în mod decisiv sau exclusiv pe
declarația unui martor, fără ca persoana acuzată să fi
avut posibilitatea de a contesta declarația și de a pune
întrebări martorului.
Prin urmare, condamnarea nu poate fi
întemeiată în mod decisiv sau exclusiv pe declarația investigatorului
sub acoperire și a colaboratorului cu identitate protejată,
fără ca aceștia să fi fost ascultați de către
instanță și fără ca inculpatul să fi avut
posibilitatea de a contesta declarațiile date de aceștia în cursul
urmăririi penale și de a le pune întrebări. În virtutea rolului
activ, instanța are obligația de a lua măsuri pozitive pentru
ascultarea investigatorului sub acoperire și a colaboratorului cu
identitate protejată, în condițiile prevăzute în art. 86
1
și art. 86
2
C.
proc
.
pen
.
I.C.C.J., Secția penală,
decizia nr. 1687 din 29 aprilie 2010
Prin
sentința nr. 289 din 2 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul
Mehedinți, Secția penală, în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr.
143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 74 alin. (1) lit. a) C.
pen
., s-a dispus condamnarea inculpatului B.C. la pedeapsa
de 3 ani închisoare și un an pedeapsa complementară a interzicerii
drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C.
pen
., după executarea pedepsei principale.
În baza
art. 71 C.
pen
., a fost interzis inculpatului
exercițiul drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și
b) C.
pen
. pe durata executării pedepsei.
În baza
art. 81 C.
pen
., s-a dispus suspendarea
condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare, pe
durata unui termen de încercare de 5 ani, iar în conformitate cu
dispozițiile art. 71 alin. (5) C.
pen
., a fost
suspendată executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului.
Pentru
a pronunța această hotărâre, prima instanță a
reținut, în fapt, următoarele:
La data
de 19 decembrie 2005, Inspectoratul Județean al Poliției de
Frontieră Mehedinți s-a sesizat din oficiu cu privire la faptul
că inculpatul în cauză se ocupa cu traficul de droguri pe raza
Municipiului Drobeta Turnu
Severin
.
Pe baza
informațiilor obținute în urma investigațiilor efectuate de
lucrătorii de poliție, din care rezulta că inculpatul oferea
spre vânzare droguri de mare risc și consuma în cercuri restrânse
drogurile pe care le comercializa, prin ordonanța procurorului a fost
autorizată folosirea investigatorului sub acoperire V. și a
colaboratorului acestuia D.S. în vederea cumpărării de droguri de la
inculpat.
De
asemenea, a fost autorizată interceptarea convorbirilor telefonice și
în mediu ambiental purtate între inculpat și investigatorul sub acoperire
și colaboratorul cu identitate protejată, precum și cu alte
persoane și au fost întocmite procese-verbale cu privire la
activitățile desfășurate în caz.
Pe
baza probelor administrate a rezultat că la data de 5 ianuarie 2006, în
jurul orei 11,00, inculpatul B.C. a vândut colaboratorului cu identitate
protejată D.S. o doză sub formă de bilă din material
plastic ce conținea cantitatea de 0,43 g cocaină în amestec cu
diazepam
, conform raportului de constatare tehnico-științifică
din 9 ianuarie 2006. Cumpărarea autorizată a avut loc pe raza
orașului Drobeta Turnu
Severin
, pentru drogul
vândut inculpatul primind de la colaborator suma de 350 lei.
La data
de 22 ianuarie 2006, în jurul orei 16,20, colaboratorul D.S. s-a reîntâlnit cu
inculpatul B.C. într-o parcare și, în schimbul sumei de 350 lei, a
cumpărat de la inculpat o altă doză, sub formă de bilă
din material plastic, conținând cantitatea de 0,30 g cocaină. Felul și
cantitatea drogului traficat a fost stabilită prin raportul de constatare
tehnico-științifică din 31 ianuarie 2006.
O
nouă vânzare de cocaină a fost efectuată de inculpat la data de
9 februarie 2006, de această dată către investigatorul sub
acoperire V. și colaboratorul cu identitate protejată D.S.
Astfel,
la data menționată, investigatorul și colaboratorul cu
identitate protejată s-au întâlnit cu inculpatul B.C. la restaurantul C.
din orașul Drobeta Turnu
Severin
; în respectiva
împrejurare, investigatorul a acceptat propunerea inculpatului de a cumpăra
de la acesta o doză de cocaină, de aproximativ un gram, cu suma de
700 lei. În acest sens, investigatorul i-a predat colaboratorului suma de 700
lei. Inculpatul a părăsit restaurantul însoțit de colaborator,
iar după circa 40 de minute a revenit, cerându-i investigatorului, prin
intermediul colaboratorului, să iasă din local și vină în
imediata apropriere, unde se afla un taxi staționat.
Investigatorul
a ieșit din restaurant și s-a deplasat însoțit de colaborator la
mașina în care se afla inculpatul, primind de la acesta o bilă de
celofan care conținea o substanță de culoare albă. Prin
raportul de constatare tehnico-științifică din 21 februarie 2006
s-a stabilit că doza predată de inculpat investigatorului sub
acoperire conținea cantitatea de 1,30 g cocaină.
Cele
trei operațiuni de cumpărare autorizată de droguri de la
inculpat au fost consemnate în procesele-verbale întocmite de investigatorul
sub acoperire și colaboratorul cu identitate protejată.
De
asemenea, au fost întocmite note de redare a conținutului convorbirilor
interceptate în mediu ambiental purtate între inculpat și investigatorul
sub acoperire și colaboratorul cu identitate protejată, cu referire
la actul material din 9 februarie 2006.
În
raport cu această situație de fapt, prima instanță a constatat
că activitatea infracțională desfășurată de
inculpat, constând în vânzarea repetată de cocaină la datele de 5
ianuarie 2006, 22 ianuarie 2006 și 9 februarie 2006 realizează
conținutul constitutiv al infracțiunii de trafic de droguri de mare
risc prevăzută în art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu
aplicarea art. 41 alin. (2) C.
pen
., forma
continuată a infracțiunii fiind dată de unicitatea
rezoluției infracționale în baza căreia s-a acționat.
Inculpatul
nu a fost audiat nemijlocit de instanță, ca urmare a refuzului
său de a da declarații în cauză.
La
cererea apărării a fost audiat în proces martorul I.R., fratele
inculpatului, a cărui depoziție a fost însă înlăturată
de instanță, reținându-se că aspectele relatate erau
irelevante sub aspectul faptelor ce formau obiectul acuzațiilor.
De
asemenea, s-a apreciat că martorul nu oferea suficiente garanții de
obiectivitate, având în vedere că în fața instanței negase orice
implicare a sa în traficul de droguri, deși prin rechizitoriul emis în
cauză îi fusese aplicată o sancțiune cu caracter administrativ
pentru fapta de a fi vândut droguri de mare risc.
Prin decizia
nr. 33
din 16
februarie 2010 a Curții de Apel Craiova,
Secția penală
și pentru cauze cu minori, a fost respins apelul inculpatului, ca nefondat.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a
declarat recurs
inculpatul,
invocând cazul de casare prevăzut în art. 385
9
alin. (1) pct.
18 C.
proc
.
pen
.
Motivul
de casare invocat a fost susținut oral în raport cu insuficiența
probelor în acuzare și grava eroare săvârșită de
instanțe în evaluarea și interpretarea probatoriilor cauzei.
Examinând cauza atât
în raport cu critica formulată,
cât și din oficiu, conform prevederilor art. 385
9
alin. (3) C.
proc
.
pen
., Înalta Curte de
Casație și Justiție constată că recursul inculpatului
este fondat, dar pentru alte considerente decât cele invocate și care vor
fi expuse în continuare:
Din
actele și lucrările dosarului se reține că cercetările
în cauză au avut la bază sesizarea Inspectoratului Județean al
Poliției de Frontieră Mehedinți cu privire la faptul că
inculpatul B.C. se ocupa cu traficul de droguri pe raza Municipiului Drobeta
Turnu
Severin
.
Pentru
probarea activității infracționale, având în vedere că din
informațiile obținute în cursul investigațiilor preliminare
rezulta că inculpatul oferea spre vânzare droguri de mare risc și
consuma în cercuri restrânse drogurile pe care le comercializa, prin ordonanțele
procurorului a fost autorizată folosirea investigatorilor sub acoperire cu
nume de cod M.A. și V., precum și a colaboratorului cu identitate
protejată D.S., în vederea cumpărării de droguri de la inculpat.
De
asemenea, a fost autorizată interceptarea convorbirilor telefonice și
în mediu ambiental purtate între inculpat și investigatorul sub acoperire
și colaboratorul cu identitate protejată, precum și cu alte
persoane și au fost întocmite procese-verbale cu privire la
activitățile desfășurate în caz.
Pe baza
probatoriilor obținute după punerea în aplicare a autorizațiilor
menționate, prin rechizitoriul nr. 76/D/P/2007 din 6 mai 2009 al
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
- Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate
Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Mehedinți, s-a
dispus trimiterea în judecată a inculpatului B.C. sub acuzația de
trafic de droguri de mare risc săvârșită prin vânzarea
repetată de cocaină către colaboratorul cu identitate protejată
D.S. și investigatorul sub acoperire V., la datele de 5 ianuarie 2006, 22
ianuarie 2006 și 9 februarie 2006.
În
tot cursul urmăririi penale, inculpatul a refuzat să dea
declarații în cauză, prevalându-se de dreptul la tăcere.
Și
în fața instanței, inculpatul a declarat că înțelege
să se prevaleze de dispozițiile art. 70 alin. (2) C.
proc
.
pen
., în sensul de a nu fi
audiat în cauză.
În
apărare, la cererea inculpatului, a fost încuviințată de
instanță audierea martorului I.R.
Actele
de cercetare judecătorească efectuate în cauză nu constată
administrarea altor probatorii în fața instanței.
Vinovăția
inculpatului a fost stabilită de instanță pe baza probelor
administrate exclusiv în faza de urmărire penală, cu referire la
declarațiile investigatorului sub acoperire și colaboratorului cu
identitate protejată, rapoartele de constatare
tehnico-științifică privind felul și cantitatea drogului
traficat, conținutul convorbirilor telefonice dintre inculpat, colaborator
și alte persoane și înregistrarea în mediu ambiental a discuției
din 9 februarie 2006 purtată între inculpat, investigator și
colaborator.
Hotărârea
pronunțată în cauză a fost atacată cu apel de către
inculpat.
Una
dintre criticile formulate în cadrul susținerii privitoare la greșita
condamnare a inculpatului a constituit-o omisiunea primei instanțe de a
proceda la ascultarea nemijlocită a martorilor, ale căror
depoziții serviseră la stabilirea faptelor cauzei și a
vinovăției inculpatului.
La
judecata în apel nu au fost administrate alte probe și nici nu au fost
readministrate probele din faza de urmărire penală.
Pe baza
acelorași probe avute în vedere și de prima instanță a fost
menținută în apel condamnarea inculpatului.
Această
constatare este relevată de actele dosarului și considerentele
deciziei din apel care, în partea ce interesează, menționează
explicit că vinovăția inculpatului era dovedită cu
declarațiile investigatorului sub acoperire și colaboratorului cu
identitate protejată coroborate cu rapoartele de constatare
tehnico-științifică efectuate în cauză și
interceptările convorbirilor telefonice și în mediu ambiental purtate
de inculpat și martorii menționați.
În
raport cu situația expusă, Înalta Curte de Casație și
Justiție constată că instanțele anterioare nu au efectuat
în caz o cercetare judecătorească efectivă, de natură a
asigura inculpatului dreptul la un proces echitabil, astfel cum acesta este
garantat de art. 6 paragrafele 1 și 3 din Convenția pentru
apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Conform
jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, mijloacele
de probă trebuie administrate într-o audiere publică, în
prezența acuzatului, în vederea respectării principiului
contradictorialității și egalității armelor, fiind în
sarcina judecătorului național să vegheze ca toate aspectele ce
pot influența soluționarea pe fond a litigiului să facă
obiectul unei dezbaterii contradictorii în cadrul procesului penal.
De
asemenea, s-a stabilit că
nicio
condamnare nu
poate fi întemeiată în mod decisiv ori exclusiv pe declarația unui
martor, dacă acuzatul nu a avut posibilitatea efectivă de a contesta
respectiva mărturie și de a interoga martorul în acuzare fie cu
prilejul ascultării sale, fie într-un stadiu ulterior al procedurii.
Aplicând
criteriile jurisprudențiale la cazul în speță, se constată
că vinovăția inculpatului a fost stabilită de
instanțe, cel puțin pentru actele materiale din 5 ianuarie 2006
și 22 ianuarie 2006, exclusiv pe baza declarațiilor date de
investigatorii sub acoperire M.A. și V. și colaboratorul cu identitate
protejată D.S., fără ca aceste persoane să fi fost audiate
nemijlocit de către instanțe și fără ca inculpatul
să fi avut posibilitatea de a adresa întrebări martorilor și de
a contesta mărturiile care îl incriminau.
Deși
martorii în cauză nu au dat declarații decât în timpul urmăririi
penale la procuror, iar inculpatul și-a susținut în mod constant
nevinovăția, instanța de fond și instanța de prim
control judiciar nu au depus
nicio
diligentă în
vederea citării și audierii martorilor, singura probă
administrată în mod direct la judecata în primă instanță
fiind cea a ascultării martorului I.R., la cererea inculpatului.
De
asemenea, se constată că în cursul judecății în primă
instanță, procurorul a solicitat audierea investigatorului sub
acoperire (cel mai probabil a celui cu nume de cod V., la autorizarea
investigatorului sub acoperire M.A. nefăcându-se referire în
hotărârea primei instanțe și nici în decizia din apel), cerere
asupra căreia instanța nu s-a mai pronunțat, deși amânase
pronunțarea în acest sens la termenul din 6 iulie 2009.
Or,
în virtutea rolului activ, atât primei instanțe, dar mai ales
instanței de apel, în fața căreia se invocase inexistența
cercetării judecătorești, le revenea obligația de a lua
măsuri pozitive în vederea ascultării investigatorilor sub acoperire
și a colaboratorului cu identitate protejată, în condițiile
reglementate de art. 86
1
și art. 86
2
C.
proc
.
pen
., pentru se stabili cu
certitudine dacă și în ce împrejurări a avut loc vânzarea
drogurilor de către inculpat.
Cum
neregularitatea constatată afectează de nulitate ambele hotărâri
pronunțate în cauză, ca urmare a inexistenței cercetării
judecătorești, omisiune ce nu a fost complinită nici în apel,
deși instanța de control judiciar era chemată să examineze
cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, chiar și în lipsa unor
critici exprese privind neadministrarea directă a probatoriilor pe baza
cărora se dispusese condamnarea inculpatului, admițând recursul
declarat în cauză conform art. 385
15
pct. 2 lit. c) C.
proc
.
pen
., Înalta Curte de
Casație și Justiție a dispus casarea ambelor hotărâri, cu
consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la prima instanță -
Tribunalul Mehedinți, urmând ca această instanță să
facă toate demersurile necesare în vederea audierii martorilor
menționați și să administreze orice alte probe necesare
pentru justa soluționare a cauzei.