ÎCCJ, decizie (scj.ro #84277)

ÎCCJ, decizie (scj.ro #84277) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Folosirea interpreților. Condiții.

Audierea martorilor apărării. Dreptul la un proces echitabil

Cuprins pe materii:

Drept procesual penal. Partea

generală. Mijloacele de probă. Folosirea interpreților. Declarațiile martorilor

Indice alfabetic:

Drept procesual penal

-

folosirea interpreților

- audierea

martorilor apărării

-

dreptul la un proces echitabil

C.

proc

.

pen

.,

art

. 128

Convenția pentru apărarea drepturilor

omului și a libertăților fundamentale,

art

. 6 paragraf 3

lit

.

d)

unui interpret, în cazurile prevăzute în

art

. 128 C.

proc

.

pen

., atrage nulitatea

relativă a actelor efectuate în cursul urmăririi penale, în condițiile

art

. 197 alin. (1) și (4) din același cod. Prin urmare,

încălcarea prevederilor

art

. 128 C.

proc

.

pen

. poate fi invocată în

cursul efectuării actului când partea este prezentă sau la primul termen de

judecată cu procedura completă când partea a lipsit la efectuarea actului,

invocarea acesteia pentru prima dată în apel fiind tardivă.

art

. 6 paragraf 3

lit

. d) din

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale,

referitoare la dreptul la un proces echitabil, sunt respectate dacă

inculpatului a avut posibilitatea de a contesta declarațiilor martorilor

acuzării și au fost administrate probele în apărare cerute de acesta.

Împrejurarea că unii dintre martorii propuși de inculpat în apărare nu au fost

audiați, întrucât, deși au fost citați în mai multe rânduri de către instanță,

au refuzat să se prezinte, iar instanța a depus toate diligențele pentru a

asigura prezența acestor martori, nu constituie o încălcare a dreptului la un

proces echitabil.

I.C.C.J

., secția penală, decizia

nr

. 3039 din 12 mai 2006

Prin sentința

nr

. 1263 din 23 septembrie 2005, Tribunalul București,

secția a II-a penală, a condamnat pe inculpatul

K.J

.

pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav prevăzută în

art

. 174 -

art

. 176 alin. (1)

lit

. b) și d) C.

pen

. și a celei

de tâlhărie prevăzută în

art

. 211 alin. (2

1

)

lit

. c) din același

cod.

Prin decizia

nr

. 1026 din 23 decembrie 2005, Curtea

de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de

familie, între altele, a respins apelul inculpatului. Împotriva acestei

decizii, în termen legal, inculpatul a declarat recurs, prin care a susținut că

urmărirea penală este lovită de nulitate în raport cu faptul că nu i-a fost

desemnat un interpret, fiind încălcate dispozițiile

art

.

128 C.

proc

.

pen

.

Inculpatul a solicitat

casarea deciziei pronunțate și trimiterea cauzei spre

rejudecare

la instanța de apel, întrucât prin respingerea de către instanța de apel, între

altele, a cererii de reaudiere a sa și a probei testimoniale au fost încălcate

dispozițiile

art

. 6 din Convenția pentru apărarea

drepturilor omului și a libertăților fundamentale, hotărârea fiind lovită de

nulitate în condițiile

art

. 197 C.

proc

.

pen

.

Recursul formulat de inculpat nu este fondat.

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că în cauză nu au fost încălcate

dispozițiile

art

. 128 C.

proc

.

pen

. referitoare la cazurile și procedura de folosire

a interpreților, potrivit cărora, când una din părți nu cunoaște limba română

ori nu se poate exprima, organul de urmărire penală sau instanța îi asigură în

mod gratuit folosirea unui interpret.

Inculpatul este cetățean român, de altă etnie, iar din anul 1998 locuiește în

comuna O., localitate din apropierea

Bucureștiului

,

neputând

deci invoca faptul că nu cunoștea limba română.

În faza cercetării judecătorești și în căile de atac inculpatul a beneficiat de

serviciile unui interpret, ca urmare a cererii exprese a acestuia.

În faza de urmărire penală, însă, inculpatul nu a solicitat folosirea unui

interpret, și nici apărătorii săi aleși nu au formulat o astfel de cerere

organelor de urmărire penală. Mai mult, inculpatul a dat și declarații olografe

din care nu rezultă că nu înțelege limba română.

Chiar dacă susținerea inculpatului ar fi reală, încălcarea dispozițiilor legale

referitoare la folosirea interpreților ar atrage nulitatea relativă a actelor efectuate

pe parcursul urmăririi penale, în condițiile

art

. 197

alin. (1) și (4) C.

proc

.

pen

.

Potrivit acestor prevederi, încălcarea dispozițiilor legale atrage nulitatea

actului numai dacă a fost invocată în cursul efectuării actului, când partea

este prezentă sau la primul termen de judecată cu procedura completă când

partea a lipsit la efectuarea actului.

Or, în cauză, inculpatul a înțeles să invoce această nulitate numai cu prilejul

motivării apelului declarat împotriva sentinței de condamnare, cerere care este

tardivă, în raport cu dispozițiile legale citate.

De altfel, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că nu se impune

anularea urmăririi penale pentru motivul invocat de inculpat, în condițiile în

care acesta a fost asistat în faza urmăririi penale de apărător desemnat din

oficiu sau de apărători aleși - care nici cu prilejul prezentării materialului

de urmărire penală nu au înțeles să invoce această încălcare a dispozițiilor

legale care ar fi putut atrage nulitatea relativă -, iar declarațiile date în

faza de urmărire penală de către inculpat, inclusiv cele olografe, concordă cu

declarația dată în faza cercetării judecătorești.

Se mai constată că, și în lipsa unui interpret în faza de urmărire penală,

inculpatul a fost în măsură să înțeleagă și să comunice în limba română, limbă

în care s-a desfășurat procedura în acea fază procesuală, mai ales că, după cum

s-a subliniat, acesta a fost asistat de un apărător.

Inculpatul a mai invocat faptul că instanța de apel a încălcat dispozițiile

art

. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și

a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil,

prin respingerea cererii de reaudiere a sa și a probei testimoniale.

Într-adevăr, pe parcursul soluționării apelului declarat împotriva sentinței de

condamnare, inculpatul a solicitat administrarea de probe, între altele,

audierea martorilor

B.T

. și

P.A

.,

precum și reaudierea martorului

D.B

., după cum

rezultă și din cererea formulată de apărătorul ales al inculpatului, cerere

respinsă de către curtea de apel.

Însă, se observă că nu s-a solicitat și reaudierea inculpatului.

Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că în aceste condiții nu se poate

pune problema unei încălcări a dispozițiilor

art

. 6

din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale, pentru că o astfel de cerere de reaudiere a inculpatului nu a

fost formulată, iar dacă ar fi fost formulată trebuia să fie motivată pentru ca

instanța să se poată pronunța cu privire la utilitatea, pertinența și

concludența

acesteia.

Inculpatul a beneficiat de un proces echitabil în înțelesul

art

.

6 paragraf 3

lit

. d) din Convenție, în condițiile în

care acestuia i-a fost acordată posibilitatea de a contesta mărturiile

martorilor acuzării, au fost administrate probe în apărare, la cererea sa, cu

respectarea principiului contradictorialității, pe parcursul procesului penal.

Cu privire la cererea de probatorii formulată în apel de către inculpat și

respinsă de către instanță, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că în

jurisprudența sa instanța europeană a decis că dreptul unei persoane acuzate de

săvârșirea unei fapte penale de a interoga martorii care îl acuză și de a

obține convocarea martorilor în apărarea sa în aceleași condiții în care au

fost audiați martorii acuzării nu poate merge, pe de o parte, dincolo de orice

limite materiale într-o situație dată, iar, pe de altă parte, prin invocarea

acestui drept nu se poate ajunge la blocarea desfășurării procedurii, mai ales

atunci când în dosarul cauzei există alte elemente concludente pentru

soluționarea ei.

În cauză, se constată că prima instanță a depus eforturi în vederea audierii

martorilor

B.T

. și

P.A

.,

dispunând în mai multe rânduri citarea acestora, însă aceștia au refuzat să se

prezinte în fața tribunalului.

Or, în condițiile în care prima instanță a depus toate diligențele legale pentru

asigurarea prezentării martorilor în vederea audierii lor nu se poate

concluziona că lipsa declarațiilor acestora a adus atingere dreptului la

apărare al inculpatului.

De asemenea, nici reaudierea martorului

D.B

. nu se

mai impunea în condițiile în care a fost audiat în instanță sub prestare de

jurământ, în prezența inculpatului și a apărătorului său, când acesta a avut

posibilitatea să exercite toate prerogativele dreptului la apărare în

condițiile respectării principiului contradictorialității, punându-i întrebări

direct și nemijlocit.

Față de considerentele ce preced, recursul inculpatului a fost respins.