ÎCCJ, decizie (scj.ro #84193)

Audierea

martorilor acuzării. Dreptul la un proces echitabil

Cuprins pe

materii:

Drept procesual penal. Partea specială.

Judecata. Judecata în primă instanță

Indice

alfabetic:

Drept procesual penal

- audierea

martorilor acuzării

- dreptul

la un proces echitabil

C. proc. pen.,

art. 327

Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale,

art. 6 paragraf 3 lit. d)

dispozițiilor art. 6 paragraf 3 lit. d) din Convenția pentru

apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale,

referitoare la dreptul la un proces echitabil, orice acuzat are dreptul, între

altele, să întrebe sau să solicite audierea martorilor acuzării.

În raport cu aceste dispoziții, dacă martorii acuzării au fost

audiați numai în cursul urmăririi penale, în lipsa inculpatului, iar

în cursul judecății acești martori nu au fost audiați,

instanța neepuizând mijloacele legale pentru aducerea lor spre a fi

audiați în prezența inculpatului, nu sunt respectate exigențele

dreptului la un proces echitabil, prevăzute în art. 6 paragraf 3 lit. d)

din Convenție.

dacă ascultarea vreunuia dintre martori nu mai este posibilă,

instanța dispune citirea depoziției date de acesta în cursul

urmăririi penale și va ține seama de ea la judecarea cauzei -

sunt aplicabile, în lumina dispozițiilor art. 6 paragraf 3 lit. d) din

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a

libertăților fundamentale, numai în cazul în care, în ciuda eforturilor

rezonabile ale instanței, martorii nu pot fi aduși în fața

acesteia pentru a fi audiați.

I.C.C.J., secția penală, decizia

nr. 5023 din 26 octombrie 2007

Prin sentința penală nr. 413 din 22 noiembrie 2006 a Tribunalului Hunedoara

inculpatul R.I. a fost condamnat la 15 ani închisoare pentru infracțiunea

prevăzută în art. 174 raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) și

d) C. pen. și 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64

alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

Prima instanță a reținut că inculpatul a fost

căsătorit cu victima R.D. din anul 1973 și, în ultimii ani,

între soți au apărut neînțelegeri frecvente care degenerau în

agresiuni pe fondul obiceiului celor doi de a consuma băuturi alcoolice.

În luna august 2005, soții R. se ocupau cu păstorirea oilor unor

localnici în zona S., locuind într-o cabană silvică abandonată,

zonă frecventată și de alți păstori, precum și de

muncitori forestieri, între care martorul F.D.

În hotărârea primei instanțe se motivează că persoanele din

anturajul soților R. se familiarizaseră cu comportamentul acestora,

caracterizat de consumul frecvent de alcool urmat de agresiuni ale inculpatului

asupra victimei R.D.

Instanța a reținut că, în dimineața zilei de 14 septembrie

2005, inculpatul i-a invitat pe martorii F.M., S.G., F.D., N.E. și

alți muncitori forestieri să consume băuturi alcoolice,

după care, ajungând în stare de ebrietate, inculpatul le-a cerut să

plece. Inculpatul a continuat să consume, împreună cu soția,

băuturi alcoolice până în jurul orei 14,45, când au fost

vizitați de martorii B.R. și B.V.

Instanța a mai reținut că cei doi martori au observat că

inculpatul și victima se aflau într-o avansată stare de ebrietate

și că în acest timp la cabană au sosit martorii S.G., N.E.

și S.I. care, de asemenea, au văzut că soții R. erau în

stare de ebrietate și că inculpatul îi cererea „nervos” soției

să-i gătească, cerându-le martorilor să se îndepărteze

de cabană sub amenințarea unei securi.

În continuare, instanța motivează că inculpatul și-a

agresat soția cu o coadă de topor găsită la fața

locului și că a doborât-o la podea, după care s-a urcat cu picioarele

pe ea producându-i leziuni în urma cărora aceasta a decedat. Ulterior,

pentru a disimula uciderea soției, inculpatul a stropit-o cu motorină

și i-a dat foc.

Când martorul F.D. a urcat în cabană, a simțit mirosul de fum și

s-a deplasat în camera soților R., unde a găsit cadavrul victimei

R.D., în flăcări. În momentul în care inculpatul a sesizat

prezența martorului s-a ascuns, iar după ce martorul a

părăsit cabana, inculpatul a prins victima de picioare și a

tras-o afară din cameră, simulând că încearcă să o

resusciteze.

Prima instanță a reținut că inculpatul a negat constant

că și-ar fi ucis soția, susținând că aceasta

singură și-a dat foc și a motivat că apărarea

inculpatului este nesinceră, combătută de declarațiile

martorilor prezenți la fața locului și de actul medico-legal din

care rezultă că moartea victimei a fost violentă și s-a

datorat asfixiei mecanice prin comprimarea corpului pe un plan dur cu

obstrucționarea orificiilor buco-nazale, urmată de incendierea ei cu

lichid inflamabil.

Motivarea instanței relevă constatările raportului medico-legal,

referitoare la leziunile găsite de medicul legist pe corpul victimei la

nivelul capului, a coapsei și trunchiului și extrage mecanismul

producerii morții acesteia din datele raportului medico-legal, care a

concluzionat că leziunile faciale s-au produs prin comprimarea capului

victimei pe un plan dur, leziunile craniene și la nivelul fesei și

coapsei s-au produs prin lovire activă cu corpuri contondente, iar cele de

la nivelul trunchiului, prin comprimarea corpului victimei între două planuri

dure.

Instanța a

mai relevat concluzia din raportul medico-legal, potrivit căreia leziunile

combustionale s-au produs după moarte și a enumerat mijloacele de

probă care au fost avute în vedere la stabilirea situației de fapt,

între acestea fiind și declarațiile martorilor F.D., S.I., S.G.,

B.V., B.R., F.M., N.E., M.N. și B.I.

Prin decizia penală nr. 83/A din 5 iunie 2007, Curtea de Apel Alba Iulia a

admis apelul procurorului, a desființat în parte sentința

atacată și a majorat pedeapsa principală aplicată inculpatului

la 18 ani închisoare.

Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul, care, în motivele de recurs, a

susținut că hotărârile pronunțate sunt supuse casării,

întrucât martorii care au făcut depoziții considerate esențiale

de instanțe au fost audiați numai la urmărirea penală, prin

aceasta procedându-se contrar dispozițiilor art. 6 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale și practicii Curții Europene a Drepturilor Omului. În

acest sens, inculpatul consideră că martorii S.I., S.G. și N.E.

trebuiau audiați și la instanță, pentru a-i da

posibilitatea să le pună întrebări.

Recursul este fondat.

Potrivit art. 6 paragraf 3 lit. d) din Convenția pentru apărarea

drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitor la

dreptul la un proces echitabil, orice acuzat are, în special, dreptul să

întrebe sau să solicite audierea martorilor acuzării și să

obțină citarea și audierea martorilor apărării în

aceleași condiții ca și martorii acuzării.

Din examinarea

dispozițiilor citate ale Convenției - la care România este parte,

astfel că, potrivit art. 11 și art. 20 din Constituție, aceste

dispoziții fac parte din dreptul intern - rezultă că încă

înainte de a stabili temeinicia demersului de tragere la răspundere a unei

persoane trimise în judecată („acuzat”) aceasta are dreptul fundamental la

un proces echitabil.

Or, în înțelesul unui proces echitabil intră, așa cum

reglementează art. 6 paragraf 3 lit. d) din Convenție și cum

relevă practica Curții Europene a Drepturilor Omului, asigurarea

dreptului inculpatului trimis în judecată și aflat în fața

instanței de a pretinde ascultarea martorilor în prezența lui, cu

posibilitatea de a le pune întrebări.

Chiar dacă în dreptul procesual penal român situația

prevăzută în art. 6 paragraf 3 lit. d) din Convenție nu are o

consacrare expresă, cerința realizării condiției este

obligatorie sub sancțiunea nulității și, deci, a

casării hotărârii pronunțate cu încălcarea acestei

exigențe.

Cazul de casare ar putea fi subsumat situațiilor reglementate în art. 385

9

alin. (1) pct. 10 C. proc. pen.

Inculpatul din cauză a invocat că martorii S.I., S.G. și N.E. nu

au fost audiați la instanță pentru a-i da posibilitatea să

beneficieze de prevederile art. 6 paragraf 3 lit. d) din Convenție,

referitoare la dreptul la un proces echitabil.

Din examinarea dosarului cauzei rezultă că, într-adevăr,

martorii menționați nu au fost audiați decât la urmărirea

penală, în absența inculpatului.

Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că, în

raport cu prevederile Convenției, dispozițiile art. 327 alin. (3) C.

proc. pen. referitoare la citirea în instanță a depozițiilor

date în cursul urmăririi penale sunt aplicabile numai în situația în

care, în ciuda unor eforturi rezonabile ale instanței, martorii nu pot fi

aduși spre audiere.

Or, în cauză, nu există dovada că instanța a epuizat

mijloacele pentru aducerea martorilor spre a fi audiați în prezența

inculpatului, conform  exigențelor prevederilor art. 6 paragraf 3

lit. d) din Convenție.

Prin urmare, există îndoială că inculpatul s-a bucurat de un

proces echitabil relativ la cerințele Convenției, astfel că în

cauză sunt aplicabile dispozițiile cazului de casare prevăzut în

art. 385

9

alin. (1) pct. 10 C. proc. pen. și art. 385

15

pct. 2 lit. c) din același cod.

În

consecință, recursul a fost admis, decizia penală atacată

și sentința penală nr. 413 din 22 noiembrie 2006 au fost casate

și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Hunedoara.