ÎCCJ, decizie (scj.ro #84236)

Ascultarea inculpatului. Dreptul de a nu face declarații Cuprins pe materii : Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Judecata în primă instanță Indice alfabetic : Drept procesual penal - ascultarea inculpatului - dreptul de a nu face declarații C. proc. pen., art. 70 alin. (2), art. 197 alin. (1), art. 323 1. În cursul cercetării judecătorești, inculpatul are dreptul de a nu face nici o declarație, chiar dacă acest drept, înscris în art. 70 alin. (2) C. proc. pen.

în cazul ascultării învinuitului sau inculpatului în cursul urmăririi penale, nu este prevăzut expres și în art. 323 din același cod referitor la ascultarea inculpatului în cursul cercetării judecătorești, întrucât dreptul inculpatului de a nu face nici o declarație în cursul cercetării judecătorești constituie, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, una dintre garanțiile dreptului la un proces echitabil prevăzut în art. 6 paragraf 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. 2. Nerespectarea dispozițiilor privind dreptul învinuitului sau al inculpatului de a nu face nici o declarație este prevăzută sub sancțiunea nulității relative, potrivit art. 197 alin. (1) C. proc.

pen. Această sancțiune nu este incidentă atunci când, în cursul urmăririi penale, învinuitului sau inculpatului i s-a adus la cunoștință dreptul de a nu face nici o declarație, acesta consimțind cu privire la ascultare sa în prezența apărătorului desemnat din oficiu, iar în cursul cercetării judecătorești, instanța a procedat la ascultare, în prezența apărătorului ales, inculpatul menținându-și atitudinea procesuală inițială. I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 828 din 8 februarie 2006 Prin sentința penală nr. 144 din 18 mai 2005, Tribunalul Sibiu a condamnat pe inculpatul U.M. pentru săvârșirea infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte prevăzută în art. 183 C. pen. Instanța a reținut că, la 30 iulie 2004, inculpatul și partea vătămată I.D., ambii aflați sub influența băuturilor alcoolice, s-au întâlnit într-un magazin.

În urma unor discuții, la ieșirea din magazin, partea vătămată a fost atacată de inculpat și lovită de acesta cu pumnul în maxilar și cu piciorul în abdomen. Loviturile aplicate au dezechilibrat partea vătămată care a căzut pe spate și s-a izbit cu capul de planul dur al străzii suferind o fractură de boltă și bază craniană occipito-parieto-temporală dreaptă cu contuzii, hematoame și hemoragie subrahnoidiană, leziune traumatică gravă în urma căreia a intrat în comă, decedând la 4 august 2004. Autopsia efectuată victimei a concluzionat că moartea acesteia a fost de natură violentă, în legătură cauzală directă cu agresiunea exercitată asupra sa de către inculpat. Prin decizia penală nr. 335 din 17 noiembrie 2005, Curtea de Apel Alba Iulia a admis apelul inculpatului cu privire la omisiunea deducerii din pedeapsă a timpului reținerii.

Recursul declarat de inculpat prin care a invocat, între altele, nulitatea absolută a hotărârii pronunțate de prima instanță, întrucât după citirea actului de sesizare prima instanță a procedat la ascultarea sa fără a-i aduce la cunoștință dreptul de a nu face nici o declarație și a-i atrage totodată atenția că ceea ce declară poate fi folosit împotriva sa, fiind încălcate dispozițiile art. 70 alin. (2) și art. 323 C. proc. pen., este nefondat. Modul de audiere a învinuitului sau inculpatului este reglementat în art. 69 - 74 C. proc. pen., iar dispozițiile art. 323 - 325 din același cod cuprind unele derogări de la regulile generale, incidente numai în legătură cu audierea în cursul judecății.

Potrivit art. 70 alin. (2) C. proc. pen., înainte de ascultarea propriu-zisă, organele judiciare sunt obligate să aducă la cunoștința învinuitului sau inculpatului: fapta care formează obiectul cauzei, dreptul de a avea un apărător și dreptul de a nu face nici o declarație, atrăgându-i, totodată, atenția că ceea ce declară poate fi folosit împotriva sa - reglementări introduse prin Legea nr. 281/2003 ca o consecință firească a intenției de armonizare a legislației interne cu principiile general recunoscute ale unui proces echitabil, astfel cum acestea sunt reglementate prin art. 6 paragraf 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunțat mai multe hotărâri prin care a făcut aplicarea acestui principiu al dreptului acuzatului de a nu se autoincrimina, garanție a unui proces echitabil - cauza Allan versus Regatul Unit, cauza Lundeval versus Suedia.

În aceasta din urmă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, statuând cu privire la o „audiere publică” implicând dreptul la o „audiere orală”, a arătat că este posibil să nu se organizeze o audiere, dacă partea renunță în mod neechivoc la dreptul său și nu există nici o chestiune de interes public făcând necesară o audiere. Coroborând aceste hotărâri ale Curții Europene a Drepturilor Omului cu prevederile art. 70 alin. (2) C. proc. pen., care permit inculpatului să refuze să dea declarații, se reține că exercitarea dreptului la o audiere publică este lăsată la libera apreciere a acuzatului, acesta fiind singurul care poate decide dacă va exercita sau nu acest drept, respectiv dacă va da sau nu declarații - încălcarea acestui drept atrăgând incidența art. 197 alin. (1) și art. 64 alin. (2) C. proc.

pen. Din examinarea lucrărilor dosarului se constată că în faza urmăririi penale au fost respectate obligațiile prevăzute în art. 70 alin. (2) C. proc. pen., iar inculpatul a consimțit la audiere, inclusiv să-și scrie personal declarația în prezența apărătorului desemnat din oficiu. La cercetarea judecătorească instanța a procedat la ascultarea inculpatului, aflat în stare de libertate, în prezența apărătorului ales, fiind menținută atitudinea procesuală inițială. În consecință, pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 70 alin. (2) și art. 323 C. proc. pen. invocată de inculpat nefiind dovedită în cauză, recursul acestuia a fost respins.