ÎCCJ, decizie (scj.ro #84236)

Ascultarea inculpatului. Dreptul de a nu face

declarații

Cuprins pe materii

: Drept procesual penal. Partea specială.

Judecata. Judecata în primă instanță

Indice alfabetic

: Drept procesual penal

-

ascultarea inculpatului

-

dreptul de a nu face declarații

C. proc. pen.,

art. 70 alin. (2),

art. 197 alin. (1), art. 323

judecătorești, inculpatul are dreptul de a nu face nici o declarație, chiar

dacă acest drept, înscris în art. 70 alin. (2) C. proc. pen. în cazul

ascultării învinuitului sau inculpatului în cursul urmăririi penale, nu este

prevăzut expres și în art. 323 din același cod referitor la ascultarea

inculpatului în cursul cercetării judecătorești, întrucât dreptul inculpatului

de a nu face nici o declarație în cursul cercetării judecătorești constituie,

potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, una dintre garanțiile

dreptului la un proces echitabil prevăzut în art. 6 paragraf 1 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

de a nu face nici o declarație este prevăzută sub sancțiunea nulității

relative, potrivit art. 197 alin. (1) C. proc. pen. Această sancțiune nu este

incidentă atunci când, în cursul urmăririi penale, învinuitului sau

inculpatului i s-a adus la cunoștință dreptul de a nu face nici o declarație,

acesta consimțind cu privire la ascultare sa în prezența apărătorului desemnat

din oficiu, iar în cursul cercetării judecătorești, instanța a procedat la

ascultare, în prezența apărătorului ales, inculpatul menținându-și atitudinea

procesuală inițială.

I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 828

din 8 februarie 2006

Prin sentința penală nr. 144 din 18 mai 2005, Tribunalul Sibiu a condamnat pe

inculpatul U.M. pentru săvârșirea infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte

prevăzută în art. 183 C. pen.

Instanța a reținut că, la 30 iulie 2004, inculpatul și partea vătămată I.D.,

ambii aflați sub influența băuturilor alcoolice, s-au întâlnit într-un magazin.

În urma unor discuții, la ieșirea din magazin, partea vătămată a fost atacată

de inculpat și lovită de acesta cu pumnul în maxilar și cu piciorul în abdomen.

Loviturile aplicate au dezechilibrat partea vătămată care a căzut pe spate și

s-a izbit cu capul de planul dur al străzii suferind o fractură de boltă și

bază craniană occipito-parieto-temporală dreaptă cu contuzii, hematoame și

hemoragie subrahnoidiană, leziune  traumatică gravă în urma căreia a

intrat în comă, decedând la 4 august 2004.

Autopsia efectuată victimei

a concluzionat că moartea  acesteia a fost de natură violentă, în legătură

cauzală directă cu agresiunea exercitată asupra sa de către inculpat.

Prin decizia penală nr. 335 din 17 noiembrie 2005, Curtea de Apel Alba Iulia a

admis apelul inculpatului cu privire la omisiunea deducerii din pedeapsă a

timpului reținerii.

Recursul declarat de inculpat prin care a invocat, între altele, nulitatea

absolută a hotărârii pronunțate de prima instanță, întrucât după citirea

actului de sesizare prima instanță a procedat la ascultarea sa fără a-i aduce

la cunoștință dreptul de a nu face nici o declarație și a-i atrage totodată

atenția că ceea ce declară poate fi folosit împotriva sa, fiind încălcate

dispozițiile art. 70 alin. (2) și art. 323 C. proc. pen., este nefondat.

Modul de audiere a învinuitului sau inculpatului este reglementat în art. 69 -

74 C. proc. pen., iar dispozițiile art. 323 - 325 din același cod cuprind unele

derogări de la regulile generale, incidente numai în legătură cu audierea în

cursul judecății.

Potrivit art. 70 alin. (2) C. proc. pen., înainte de ascultarea propriu-zisă,

organele judiciare sunt obligate  să aducă la cunoștința învinuitului sau

inculpatului: fapta care formează obiectul cauzei, dreptul de a avea un

apărător și dreptul de a nu face nici o declarație, atrăgându-i, totodată,

atenția că ceea ce declară poate fi folosit împotriva sa - reglementări

introduse prin Legea nr. 281/2003 ca o consecință firească  a intenției de

armonizare a legislației interne cu principiile general recunoscute ale unui

proces echitabil, astfel cum acestea sunt reglementate prin art. 6 paragraf 1

din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Curtea Europeană a

Drepturilor Omului a pronunțat mai multe hotărâri prin care a făcut aplicarea

acestui principiu al dreptului acuzatului de a nu se autoincrimina, garanție a

unui proces echitabil - cauza Allan versus Regatul Unit, cauza Lundeval versus

Suedia. În aceasta din urmă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, statuând cu

privire la o „audiere publică” implicând dreptul la o „audiere orală”, a arătat

că este posibil să nu se organizeze o audiere, dacă partea renunță în mod

neechivoc la dreptul său și nu există nici o chestiune de interes public făcând

necesară o audiere.

Coroborând aceste hotărâri

ale Curții Europene a Drepturilor Omului cu prevederile art. 70 alin. (2) C.

proc. pen., care permit inculpatului să refuze să dea declarații, se reține că

exercitarea dreptului la o audiere publică este lăsată la libera apreciere a

acuzatului, acesta fiind singurul care poate decide dacă va exercita sau nu

acest drept, respectiv dacă va da sau nu declarații - încălcarea acestui drept

atrăgând incidența art. 197 alin. (1) și art. 64 alin. (2) C. proc. pen.

Din examinarea lucrărilor dosarului

se constată că în faza urmăririi penale au fost respectate obligațiile

prevăzute în art. 70 alin. (2) C. proc. pen., iar inculpatul a consimțit la

audiere, inclusiv să-și scrie personal declarația în prezența apărătorului

desemnat din oficiu.

La cercetarea

judecătorească instanța a procedat la ascultarea inculpatului, aflat în stare

de libertate, în prezența apărătorului ales, fiind menținută atitudinea

procesuală inițială.

În consecință, pretinsa

încălcare a dispozițiilor art. 70 alin. (2) și art. 323 C. proc. pen. invocată

de inculpat nefiind dovedită în cauză, recursul acestuia a fost respins.