ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 828/2006

Asupra recursurilor de față: În baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 144 din 18 mai 2005, Tribunalul Sibiu, secția penală, a condamnat pe inculpatul U.M., la pedeapsa de: - 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte, prevăzută în art. 183 C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 C. pen. Pe latură civilă a fost obligat inculpatul către partea civilă I.S., soția victimei la 58.770.428 lei ROL daune materiale și 300.000.000 lei ROL, daune morale, luându-se act că părțile vătămate I.O. și I.R., copiii majori ai victimei, nu se constituie în cauză părți civile. A fost obligat inculpatul și la suma de 16.191.592 lei ROL daune materiale, dobânzi și penalități de întârziere legale către partea civilă C.A.S.

Sibiu (pentru Spitalul Clinic Județean Sibiu). De asemenea, inculpatul a fost obligat și la sumele de 10.000.000 lei ROL către partea civilă I.S. și 7.000.000 lei ROL către stat cu titlu de cheltuieli judiciare. Hotărând astfel, prima instanță a reținut, în fapt, că la data de 30 iulie 2004, în jurul orelor 0,40, inculpatul U.M. și învinuitul C.D., pentru care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală în baza art. 249 alin. (1), raportat la art. 10 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., aflați sub influența băuturilor alcoolice au întâlnit în magazinul aparținând SC S.C. SRL situat în municipiul Sibiu strada Gladiolelor, pe partea vătămată I.D., aflat la cumpărături. În glumă, partea vătămată aflată și ea sub influența alcoolului, i-a comunicat martorei R.L., casier, că berea pe care avea asupra sa va fi achitată de inculpat și învinuit, pentru că sunt olteni ca și el, apelativ ce i-a nemulțumit profund pe cei doi.

La ieșirea din magazin, victima a fost acostată de inculpat, și învinuit, hotărâți să îi ceară socoteală pentru afirmația făcută. Victima l-a împins pe învinuit, cu intenția de a se apăra, fiind imediat atacat și lovit de către inculpatul U.M. cu pumnul în maxilar și piciorul în abdomen. Loviturile aplicate au dezechilibrat victima care a căzut pe spate, s-a izbit cu capul de planul dur al străzii suferind o fractură de boltă și bază craniană occipito-parieto-temporală dreaptă cu contuzii, hematoame și hemoragie subrahnoidiană, leziune traumatică gravă în urma căreia a intrat în comă și a decedat la data de 4 august 2004 în Spitalul Clinic Județean Sibiu, în pofida eforturilor făcute de medici pentru salvarea vieții acesteia.

Autopsia efectuată victimei a concluzionat că moartea acesteia a fost de natură violentă, în legătură cauzală directă cu agresiunea exercitată asupra sa de către inculpat. Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei urmare consumului excesiv de alcool mijloc de probă ce se coroborează cu declarațiile învinuitului și ale martorilor oculari C.L. și C.A.I., declarațiile martorilor R.L. și D.E. privind momentul anterior din magazin, procesul verbal de cercetare a locului faptei și raportul de constatare medico – legală (autopsie) nr. III/193 din 1 septembrie 2004 al S.M.L. Sibiu.

Pedeapsa aplicată a fost stabilită la minimul legal special de 5 ani închisoare avându-se în vedere potrivit art. 72 și următoarele C. pen., pericolul social concret al infracțiunii în raport cu împrejurările în care a fost comisă și urmările praeterintenționate ale acesteia, vârsta tânără și persoana inculpatului, care este încadrat în muncă, precum și celelalte date pozitive privind lipsa de antecedente penale și recunoașterea necondiționată a faptei deduse judecății în cauză. Despăgubirile acordate părții civile I.S. au reprezentat contravaloarea prejudiciului patrimonial și nepatrimonial cauzat în urma decesului soțului acesteia prin infracțiunea comisă de inculpat, astfel cum acesta a fost dovedit cu depozițiile martorilor, S.I.

și M.M. și celelalte înscrisuri depuse la cercetarea judecătorească, având termenul legal dispozițiile art. 15 alin. (2) C. proc. pen. și art. 998, 999 C. civ. Pentru partea civilă C.A.S. Sibiu suma de 16.191.592 lei ROL a reprezentat cheltuieli ocazionate de îngrijirile medicale de specialitate acordate victimei până la decesul acestei în cadrul Spitalului Județean Sibiu, în conformitate cu dispozițiile art. 106 din O.U.G. nr. 150/2002. Prin decizia penală nr. 335/ A din 17 noiembrie 2005, Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, a admis apelul inculpatului U.M. și a desființa în parte sentința pe latură penală numai cu privire la omisiunea deducerii din pedeapsă a timpului reținerii pe o zi (9 august 2004), respingând, ca nefondată, calea de atac exercitată de partea civilă I.S., cu consecința obligării acesteia la suma de 150 lei RON cheltuieli judiciare statului.

Aceleași persoane au declarat în termen recursuri împotriva ambelor hotărâri, partea civilă I.S. solicitând ulterior a se lua act de retragerea căii de atac potrivit declarației scrise aflată la dosar înregistrată sub nr. 4716 din 1 februarie 2006. Inculpatul U.M. și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 17 1 C. proc. pen., cu solicitarea în principal de a se dispune casarea cu trimitere spre rejudecare la prima instanță, invocând vicii de procedură sancționate cu nulitatea absolută privind încălcarea dispozițiilor art. 70 alin. (2), raportat la art. 323 C. proc. pen. și art. 305 raportat la art. 354 C. proc. pen., iar în subsidiar casarea cu reținere spre rejudecare, pentru erori de judecată privind nereținerea de circumstanțe atenuante legale și judiciare prevăzute de art. 73 lit. b) și art. 74 C. pen., cu consecința coborârii pedepsei sub minimul legal special de 5 ani închisoare.

Recursul declarat de inculpat este nefondat urmând a fi respins, ca atare, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., pentru considerentele arătate în continuare. 1. Prin motivul prim de recurs s-a invocat nulitatea absolută conform art. 197 alin. (2) C. proc. pen., a hotărârii pronunțate de tribunal întrucât după citarea actului de sesizare prima instanță a procedat la ascultarea inculpatului fără a-i aduce la cunoștință dreptul de a nu face nici o declarație și a-i atrage totodată atenția că ceea ce declară poate fi folosit împotriva sa, fiind încălcată obligația imperativă prevăzută în acest sens prin dispozițiile art. 70 alin. (2) și art. 323 C. proc. pen. Modul de audiere a învinuitului sau inculpatului este reglementat de art. 69 – art. 74 C. proc.

pen., iar dispozițiile art. 323 – art. 325 C. proc. pen., cuprind unele derogări de la regulile generale, incidente numai în legătură cu audierea în cursul judecății. Potrivit alin. (2) al art. 70 C. proc. pen., înainte de ascultarea propriu – zisă organele judiciare sunt obligate să aducă la cunoștința învinuitului sau inculpatului: - fapta care formează obiectul judecății; - dreptul de a avea un apărător; c) dreptul de a nu face nici o declarație atrăgându-i totodată atenția că ceea ce declară poate fi folosit împotriva sa (reglementări introduse prin Legea nr. 281/2003 ca o consecință firească a intenției de armonizare a legislației interne cu principiile general recunoscute ale unui proces echitabil, astfel cum acestea sunt reglementate prin art. 6 paragraful 1 din C.E.D.O.).

Aceste obligații expuse nu se mai regăsesc în cuprinsul art. 322 – art. 323 C. proc. pen., însă învinuitul sau inculpatul nu poate fi obligat să dea declarații, acest drept fiind cunoscut și sub denumirea de „drept al acuzatului la tăcere” (sau de a nu se autoincrimina). C.E.D.O. a pronunțat mai multe hotărâri prin care a făcut aplicarea acestui principiu al dreptului acuzatului de a nu se autoincrimina, garanție a unui proces echitabil. În această din urmă, C.E.D.O., statuând cu privire la o „audiere publică” implicând dreptul la o „audiere orală” a arătat că este posibil să nu se organizeze o audiere, dacă partea renunță în mod neechivoc la dreptul său și nu există nici o chestiune de interes public făcând necesară o audiere.

Coroborând aceste hotărâri ale C.E.D.O. cu prevederile art. 70 alin. (2) C. proc. pen., care permit inculpatului să refuze să da declarați, se reține că exercitarea dreptului la o audiere publică este lăsată la libera apreciere a acuzatului, acesta fiind singurul care poate decide dacă va exercita sau nu acest drept, respectiv dacă va da sau nu declarații [(încălcarea acestui drept facultativ atrăgând incidența art. 197 alin. (1) și respectiv art. 64 alin. (2) C. proc. pen.)]. Din examinarea lucrărilor dosarului se constată că în faza urmăririi penale au fost respectate obligațiile impuse prevăzute de art. 70 alin. (2) C. proc. pen., iar inculpatul a consimțit la audiere, inclusiv să-și scrie personal declarația în prezența apărătorului desemnat din oficiu.

La cercetarea judecătorească instanța a procedat la ascultarea inculpatului, aflat în stare de libertate, în prezența apărătorului ales, fiind menținută atitudinea procesuală inițială. În consecință, pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 70 alin. (2) și art. 323 C. proc. pen., invocată ca motiv de nulitate (relativă) de către inculpat, nu este dovedită în cauză. 2. Aceeași constatare se impune cu privire la cel de-al doilea motiv de nulitate relativă, invocat de către inculpat decurgând din încălcarea dispozițiilor art. 305 raportat la art. 354 C. proc. pen., în raport cu omisiunea menționării expuse în partea introductivă de către redactorul sentinței și a încheierii de ședință intermediare de amânare a pronunțării din 11 mai 2005. Dezbaterile au avut loc la 4 mai 2005 iar deliberarea și pronunțarea asupra cauzei au fost amânate succesiv, pentru motive întemeiate, la 11mai și respectiv 18 mai 2005, când a fost adoptată hotărârea primei instanțe.

Aceste acte procesuale finale exista ca atare fiind materializate sub aspect procedural prin încheierile din ședințele publice, de la 4 mai și 11 mai și sentința penală nr. 144 din 18 mai 2005, întocmite în conformitate cu dispozițiile (art. 305, 354 și următoarele C. proc. pen.). Este adevărat că în partea introductivă a sentinței redactorul acesteia a omis să menționeze și încheierea de amânare intermediară a pronunțării din 11 mai 2005 făcând referire doar la acea inițială din 4 mai 2005. În raport cu cele anterior expuse această împrejurare constituie o simplă eroare materială ce poate fi remediată în condițiile art. 195 și următoarele C. proc. pen. 3. Atitudinea inițială a victimei care a afirmat în glumă că inculpatul și învinuitul sunt olteni ca și el nu poate constitui o atitudine provocatoare mai ales că victima s-a inclus în aceeași zonă geografică.

În plus incidența art. 73 lit. b) C. pen., nu poate fi primită și pentru faptul că, după incidentul verbal din magazin inculpatul s-a interesat cine este victima, apoi a așteptat-o în stradă unde declanșat prin surprindere, agresiunea fizică ce a avut ca urmare decesul culpabil a acesteia interval de timp în care, eventuala tulburare psihică inițială era stinsă. În cauză, nu există nici circumstanțe atenuante judiciare în sensul art. 74 C. pen., întrucât recunoașterea faptei de către inculpat a fost făcută parțial, cu încercări de a denatura adevărul, iar imediat după comiterea agresiunii inculpatul a încercat să fugă de la locul faptei, fiind prins de către organele de ordine. Examinând cauza din oficiu iar limitele cazurilor de casarea prevăzute de art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., se constată că situația de fapt reținută de instanțele anterioare este confirmată prin probe și realizează elementele constitutive ale infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte prevăzute de art. 183 C. pen., iar celelalte rezolvări juridice pe latură civilă se află în deplină concordanță cu dispozițiile art. 15 alin. (2) C. proc. pen., art. 998, 999 C. civ. și art. 106 din O.U.G. nr. 150/2002. În legătură cu recursul părții civile se va lua act de retragerea acestuia în conformitate cu dispozițiile art. 385 4 alin. (2) teza a II-a raportat la art. 369 alin. (2) C. proc. pen. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va obliga recurentul inculpat la suma de 120 lei RON, iar recurenta parte civilă la suma de 20 lei RON cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul U.M. împotriva deciziei penale nr. 335 din 17 noiembrie 2005 a Curții de Apel Alba Iulia. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 120 lei cheltuieli judiciare către stat. Ia act de retragerea recursului declarat de recurenta parte civilă I.S. împotriva aceleiași decizii penale. Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 20 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 8 februarie 2006.