ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 828/2006

Asupra recursurilor de față:

În baza lucrărilor și materialului

din dosarul cauzei, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 144 din 18

mai 2005, Tribunalul Sibiu, secția penală, a condamnat pe inculpatul U.M., la

pedeapsa de:

- 5 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte, prevăzută în art. 183

C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 C.

pen.

Pe latură civilă a fost obligat

inculpatul către partea civilă I.S., soția victimei la 58.770.428 lei ROL daune

materiale și 300.000.000 lei ROL, daune morale, luându-se act că părțile

vătămate I.O. și I.R., copiii majori ai victimei, nu se constituie în cauză

părți civile.

A fost obligat inculpatul și la suma

de 16.191.592 lei ROL daune materiale, dobânzi și penalități de întârziere

legale către partea civilă C.A.S. Sibiu (pentru Spitalul Clinic Județean

Sibiu).

De asemenea, inculpatul a fost

obligat și la sumele de 10.000.000 lei ROL către partea civilă I.S. și

7.000.000 lei ROL către stat cu titlu de cheltuieli judiciare.

Hotărând astfel, prima instanță a

reținut, în fapt, că la data de 30 iulie 2004, în jurul orelor 0,40, inculpatul

U.M. și învinuitul C.D., pentru care s-a dispus scoaterea de sub urmărire

penală în baza art. 249 alin. (1), raportat la art. 10 alin. (1) lit. e) C.

proc. pen., aflați sub influența băuturilor alcoolice au întâlnit în magazinul

aparținând SC S.C. SRL situat în municipiul Sibiu strada Gladiolelor, pe partea

vătămată I.D., aflat la cumpărături.

În glumă, partea vătămată aflată și

ea sub influența alcoolului, i-a comunicat martorei R.L., casier, că berea pe

care avea asupra sa va fi achitată de inculpat și învinuit, pentru că sunt

olteni ca și el, apelativ ce i-a nemulțumit profund pe cei doi.

La ieșirea din magazin, victima a

fost acostată de inculpat, și învinuit, hotărâți să îi ceară socoteală pentru

afirmația făcută.

Victima l-a împins pe învinuit, cu

intenția de a se apăra, fiind imediat atacat și lovit de către inculpatul U.M.

cu pumnul în maxilar și piciorul în abdomen.

Loviturile aplicate au dezechilibrat

victima care a căzut pe spate, s-a izbit cu capul de planul dur al străzii

suferind o fractură de boltă și bază craniană occipito-parieto-temporală

dreaptă cu contuzii, hematoame și hemoragie subrahnoidiană, leziune traumatică

gravă în urma căreia a intrat în comă și a decedat la data de 4 august 2004 în

Spitalul Clinic Județean Sibiu, în pofida eforturilor făcute de medici pentru

salvarea vieții acesteia. Autopsia efectuată victimei a concluzionat că moartea

acesteia a fost de natură violentă, în legătură cauzală directă cu agresiunea

exercitată asupra sa de către inculpat.

Inculpatul a recunoscut săvârșirea

faptei urmare consumului excesiv de alcool mijloc de probă ce se coroborează cu

declarațiile învinuitului și ale martorilor oculari C.L. și C.A.I., declarațiile

martorilor R.L. și D.E. privind momentul anterior din magazin, procesul verbal de

cercetare a locului faptei și raportul de constatare medico – legală (autopsie)

nr. III/193 din 1 septembrie 2004 al S.M.L. Sibiu.

Pedeapsa aplicată a fost stabilită

la minimul legal special de 5 ani închisoare avându-se în vedere potrivit art. 72

și următoarele C. pen., pericolul social concret al infracțiunii în raport cu

împrejurările în care a fost comisă și urmările praeterintenționate ale

acesteia, vârsta tânără și persoana inculpatului, care este încadrat în muncă,

precum și celelalte date pozitive privind lipsa de antecedente penale și

recunoașterea necondiționată a faptei deduse judecății în cauză.

Despăgubirile acordate părții civile

I.S. au reprezentat contravaloarea prejudiciului patrimonial și nepatrimonial

cauzat în urma decesului soțului acesteia prin infracțiunea comisă de inculpat,

astfel cum acesta a fost dovedit cu depozițiile martorilor, S.I. și M.M. și

celelalte înscrisuri depuse la cercetarea judecătorească, având termenul legal dispozițiile

art. 15 alin. (2) C. proc. pen. și art. 998, 999 C. civ.

Pentru partea civilă C.A.S. Sibiu

suma de 16.191.592 lei ROL a reprezentat cheltuieli ocazionate de îngrijirile

medicale de specialitate acordate victimei până la decesul acestei în cadrul

Spitalului Județean Sibiu, în conformitate cu dispozițiile art. 106 din O.U.G. nr.

150/2002.

Prin decizia penală nr. 335/ A din

17 noiembrie 2005, Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, a admis apelul

inculpatului U.M. și a desființa în parte sentința pe latură penală numai cu

privire la omisiunea deducerii din pedeapsă a timpului reținerii pe o zi (9

august 2004), respingând, ca nefondată, calea de atac exercitată de partea

civilă I.S., cu consecința obligării acesteia la suma de 150 lei RON cheltuieli

judiciare statului.

Aceleași persoane au declarat în

termen recursuri împotriva ambelor hotărâri, partea civilă I.S. solicitând

ulterior a se lua act de retragerea căii de atac potrivit declarației scrise aflată

la dosar înregistrată sub nr. 4716 din 1 februarie 2006.

Inculpatul U.M. și-a întemeiat

recursul pe dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 17

1

C.

proc. pen., cu solicitarea în principal de a se dispune casarea cu trimitere spre

rejudecare la prima instanță, invocând vicii de procedură sancționate cu

nulitatea absolută privind încălcarea dispozițiilor art. 70 alin. (2), raportat

la art. 323 C. proc. pen. și art. 305 raportat la art. 354 C. proc. pen., iar

în subsidiar casarea cu reținere spre rejudecare, pentru erori de judecată

privind nereținerea de circumstanțe atenuante legale și judiciare prevăzute de art.

73 lit. b) și art. 74 C. pen., cu consecința coborârii pedepsei sub minimul

legal special de 5 ani închisoare.

Recursul declarat de inculpat este

nefondat urmând a fi respins, ca atare, în baza art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., pentru considerentele arătate în continuare.

invocat nulitatea absolută conform art. 197 alin. (2) C. proc. pen., a

hotărârii pronunțate de tribunal întrucât după citarea actului de sesizare

prima instanță a procedat la ascultarea inculpatului fără a-i aduce la

cunoștință dreptul de a nu face nici o declarație și a-i atrage totodată

atenția că ceea ce declară poate fi folosit împotriva sa, fiind încălcată

obligația imperativă prevăzută în acest sens prin dispozițiile art. 70 alin.

(2) și art. 323 C. proc. pen.

Modul de audiere a învinuitului sau

inculpatului este reglementat de art. 69 – art. 74 C. proc. pen., iar

dispozițiile art. 323 – art. 325 C. proc. pen., cuprind unele derogări de la

regulile generale, incidente numai în legătură cu audierea în cursul judecății.

Potrivit alin. (2) al art. 70 C.

proc. pen., înainte de ascultarea propriu – zisă organele judiciare sunt

obligate să aducă la cunoștința învinuitului sau inculpatului:

- fapta care formează obiectul

judecății;

- dreptul de a avea un apărător;

c) dreptul de a nu face nici o

declarație atrăgându-i totodată atenția că ceea ce declară poate fi folosit

împotriva sa (reglementări introduse prin Legea nr. 281/2003 ca o consecință

firească a intenției de armonizare a legislației interne cu principiile general

recunoscute ale unui proces echitabil, astfel cum acestea sunt reglementate

prin art. 6 paragraful 1 din C.E.D.O.).

Aceste obligații expuse nu se mai

regăsesc în cuprinsul art. 322 – art. 323 C. proc. pen., însă învinuitul sau

inculpatul nu poate fi obligat să dea declarații, acest drept fiind cunoscut și

sub denumirea de „drept al acuzatului la tăcere” (sau de a nu se

autoincrimina).

C.E.D.O. a pronunțat mai multe

hotărâri prin care a făcut aplicarea acestui principiu al dreptului acuzatului

de a nu se autoincrimina, garanție a unui proces echitabil. În această din

urmă, C.E.D.O., statuând cu privire la o „audiere publică” implicând dreptul la

o „audiere orală” a arătat că este posibil să nu se organizeze o audiere, dacă

partea renunță în mod neechivoc la dreptul său și nu există nici o chestiune de

interes public făcând necesară o audiere.

Coroborând aceste hotărâri ale C.E.D.O.

cu prevederile art. 70 alin. (2) C. proc. pen., care permit inculpatului să

refuze să da declarați, se reține că exercitarea dreptului la o audiere publică

este lăsată la libera apreciere a acuzatului, acesta fiind singurul care poate

decide dacă va exercita sau nu acest drept, respectiv dacă va da sau nu

declarații [(încălcarea acestui drept facultativ atrăgând incidența art. 197 alin.

(1) și respectiv art. 64 alin. (2) C. proc. pen.)].

Din examinarea lucrărilor dosarului

se constată că în faza urmăririi penale au fost respectate obligațiile impuse

prevăzute de art. 70 alin. (2) C. proc. pen., iar inculpatul a consimțit la

audiere, inclusiv să-și scrie personal declarația în prezența apărătorului

desemnat din oficiu.

La cercetarea judecătorească

instanța a procedat la ascultarea inculpatului, aflat în stare de libertate, în

prezența apărătorului ales, fiind menținută atitudinea procesuală inițială.

În consecință, pretinsa încălcare a

dispozițiilor art. 70 alin. (2) și art. 323 C. proc. pen., invocată ca motiv de

nulitate (relativă) de către inculpat, nu este dovedită în cauză.

privire la cel de-al doilea motiv de nulitate relativă, invocat de către

inculpat decurgând din încălcarea dispozițiilor art. 305 raportat la art. 354 C.

proc. pen., în raport cu omisiunea menționării expuse în partea introductivă de

către redactorul sentinței și a încheierii de ședință intermediare de amânare a

pronunțării din 11 mai 2005.

Dezbaterile au avut loc la 4 mai

2005 iar deliberarea și pronunțarea asupra cauzei au fost amânate succesiv,

pentru motive întemeiate, la 11mai și respectiv 18 mai 2005, când a fost

adoptată hotărârea primei instanțe. Aceste acte procesuale finale exista ca

atare fiind materializate sub aspect procedural prin încheierile din ședințele

publice, de la 4 mai și 11 mai și sentința penală nr. 144 din 18 mai 2005,

întocmite în conformitate cu dispozițiile (art. 305, 354 și următoarele C.

proc. pen.).

Este adevărat că în partea

introductivă a sentinței redactorul acesteia a omis să menționeze și încheierea

de amânare intermediară a pronunțării din 11 mai 2005 făcând referire doar la

acea inițială din 4 mai 2005. În raport cu cele anterior expuse această

împrejurare constituie o simplă eroare materială ce poate fi remediată în

condițiile art. 195 și următoarele C. proc. pen.

care a afirmat în glumă că inculpatul și învinuitul sunt olteni ca și el nu

poate constitui o atitudine provocatoare mai ales că victima s-a inclus în

aceeași zonă geografică.

În plus incidența art. 73 lit. b) C.

pen., nu poate fi primită și pentru faptul că, după incidentul verbal din

magazin inculpatul s-a interesat cine este victima, apoi a așteptat-o în stradă

unde declanșat prin surprindere, agresiunea fizică ce a avut ca urmare decesul

culpabil a acesteia interval de timp în care, eventuala tulburare psihică

inițială era stinsă.

În cauză, nu există nici

circumstanțe atenuante judiciare în sensul art. 74 C. pen., întrucât

recunoașterea faptei de către inculpat a fost făcută parțial, cu încercări de a

denatura adevărul, iar imediat după comiterea agresiunii inculpatul a încercat

să fugă de la locul faptei, fiind prins de către organele de ordine.

Examinând cauza din oficiu iar

limitele cazurilor de casarea prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C.

proc. pen., se constată că situația de fapt reținută de instanțele anterioare

este confirmată prin probe și realizează elementele constitutive ale

infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte prevăzute de art. 183 C. pen.,

iar celelalte rezolvări juridice pe latură civilă se află în deplină

concordanță cu dispozițiile art. 15 alin. (2) C. proc. pen., art. 998, 999 C.

civ. și art. 106 din O.U.G. nr. 150/2002.

În legătură cu recursul părții

civile se va lua act de retragerea acestuia în conformitate cu dispozițiile art.

385

4

alin. (2) teza a II-a raportat la art. 369 alin. (2) C. proc.

pen.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., se va obliga recurentul inculpat la suma de 120 lei RON, iar recurenta

parte civilă la suma de 20 lei RON cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de

inculpatul U.M.

împotriva deciziei penale nr. 335 din 17 noiembrie 2005 a Curții de Apel Alba

Iulia.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 120 lei cheltuieli judiciare către stat.

Ia act de retragerea recursului

declarat de recurenta parte civilă I.S. împotriva aceleiași decizii penale.

Obligă recurenta parte civilă la

plata sumei de 20 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 8

februarie 2006.