ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3232/2008
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3232/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra
recursului de față;
În baza
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
sentința penală nr. 188 din 26 septembrie 2007, Tribunalul Sibiu l-a condamnat
pe inculpatul D.N. la o pedeapsă de 15 ani închisoare și pedeapsa complementară
a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o durată
de 3 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prev.
de art. 174 alin. (1) și art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.
În baza
art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev.
de art. 64 lit. a)-c) C. pen.
În baza
art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului, iar în
baza art. 88 C. pen., a fost dedusă din pedeapsa aplicată durata reținerii și
arestării preventive de la 12 ianuarie 2006 la zi.
În baza
art. 14 și art. 346 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească
părților civile C.N., M.E. și S.M. suma de 3500 lei daune materiale și 15.000
lei daune morale; Spitalului Clinic Județean Sibiu suma de 72 lei plus dobânzi
și penalități de întârziere cu titlu de cheltuieli de spitalizare; Spitalului
Clinic de Urgență Cluj - Napoca suma de 1187,24 lei plus dobânzi și penalități
de întârziere cu titlu de cheltuieli de spitalizare.
Pentru
a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că la data de 21
decembrie 2005, orele 22.00, inculpatul, în stare avansată de ebrietate, a
plecat de la Căminul Cultural din localitatea Bradu, spre casă.
Pe
strada Ș., cunoscută și ca strada M., s-a întâlnit cu
victima C.I., care, la rândul său se îndrepta spre domiciliu, și tot
într-o
avansată stare de ebrietate.
Între
cei doi a avut loc o altercație, probabil din cauza faptului că victima l-a
înjurat pe inculpat în limba romanes, iar inculpatul, violent când se afla sub
influența băuturilor alcoolice, l-a lovit pe victimă cu pumnii și picioarele,
îndeosebi în zona craniană și facială, victima pierzându-și cunoștința. În acel
moment, inculpatul a abandonat victima în zăpadă și a plecat spre casă.
Loviturile
primite de victimă și intensitatea acestora i-au provocat un traumatism
cranio-cerebral acut deschis, cu multiple plăgi faciale și la nivelul
scalpului, cu fractură de masiv facial, fractură mandibulă laterală stângă
dislocată, luxații complete și incomplete ale dinților, cu un dinte localizat
în plămânul drept și un altul la nivelul faringelui.
În
jurul orelor 23.30, victima a fost găsită în stare de inconștiență de săteni,
care au anunțat organele de poliție și ambulanța, când au constatat că victima
încă trăia.
Victima
a fost transportată în comă de gradul IV la Spitalul Clinic Județean Sibiu și
ulterior, la Spitalul de Urgență Cluj-Napoca, unde, la data de 11 ianuarie 2006
a decedat.
Inculpatul
a negat săvârșirea infracțiunii în faza cercetării penale, pentru ca apoi să
revină asupra declarației, arătând că el este autorul faptei, în final acesta
negând în continuare săvârșirea infracțiunii.
La
individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, instanța de fond a
avut în vedere toate criteriile prev. de art. 72 C.
pen., respectiv împrejurările concrete ale săvârșirii faptei, atitudinea
procesuală a inculpatului, lipsa antecedentelor penale, concluziile referatului
de evaluare a inculpatului.
Împotriva
sentinței a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și
netemeinicie și solicitând, în principal, trimiterea cauzei la procuror
întrucât sesizarea instanței de judecată este lovită de nulitate absolută, dat
fiind că nici în cursul urmăririi penale, nici prin rechizitoriu nu a fost pusă
în mișcare acțiunea penală, iar inculpatului nu i s-a adus la cunoștință
rezultatul examinării comportamentului simulat înainte de prezentarea
materialului de urmărire penală, ci doar în cursul cercetării judecătorești.
Inculpatul
solicită, pe fond, achitarea sa în temeiul disp. art. 11 pct. 2
lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât nu există nici o probă
certă că el este autorul faptei.
Se
solicită, de asemenea, schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea
de omor, prev. de art. 174 alin. (1) art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.
în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev.
de art. 183 C. pen., dat fiind că nu a urmărit și nu a acceptat
posibilitatea uciderii victimei.
Inculpatul
solicită punerea sa de îndată în libertate, măsura arestării preventive fiind
nelegală pentru că, la data de 6 februarie 2006, când s-a pus în discuție
prelungirea acestei măsuri, instanța de judecată nu a întocmit și o minută,
împrejurare care atrage nulitatea încheierii.
Analizând
sentința atacată prin prisma motivelor de apel formulate de inculpat, instanța
de apel a constatat că prin ordonanța din data de 12 ianuarie 2006, parchetul a
pus în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului pentru săvârșirea
infracțiunii de omor calificat, și ulterior, la data de 06 martie 2006,
procurorul de caz a pus la dispoziția inculpatului, asistat de apărător, întreg
dosarul de urmărire penală.
Tot la data de 06 martie 2006, s-a întocmit și
rechizitoriul, înregistrat la
instanța de fond la data de 07 martie 2006.
La data
de 15 martie 2006, Inspectoratul de Poliție Cluj, Secția
Criminalistică, a pus la dispoziția parchetului
concluziile expertizei asupra
comportamentului simulat, care, dat fiind
că dosarul fusese înaintat în instanță, au fost trimise la instanța de fond la
data de 12 aprilie 2006.
Față de
această situație, instanța de apel a constatat că au fost respectate disp.
art. 250 C. proc. pen.
Curtea a apreciat că materialul probator
administrat în cauză a fost
corect interpretat, iar pe baza acestuia,
instanța de fond a dat o corectă încadrare juridică faptei săvârșite de
inculpat, reținând vinovăția acestuia.
În
acest sens, au fost apreciate depozițiile martorilor audiați în cauză,
reținându-se că și concubina inculpatului, C.E. a
arătat că inculpatul a sosit acasă în noaptea de 21/22 decembrie 2005
în
stare de ebrietate și cu hainele pătate de sânge, pe care chiar ea
Ie-a spălat.
Mai
mult, la data de 22 decembrie 2005, organele de poliție s-au deplasat la
domiciliul inculpatului de unde au ridicat un cearceaf de pânză albă, cu două
pete de culoare brun-roșcată, cu aspect de sânge.
Rapoartele
criminalistice au stabilit că pe cearșaf sunt urme de sânge uman, cu aceleași
profile genetice ca și cele identificate în sângele victimei, respectiv grupa
AB IV.
Raportul
de constatare medico-legală a concluzionat că moartea victimei a fost violentă
și s-a datorat complicațiilor septice survenite în evoluția unui traumatism
cranio-facial.
Curtea
a constatat că, față de intensitatea loviturilor aplicate victimei și de
urmările acestora, nu se impune schimbarea încadrării juridice a faptei
inculpatului, dat fiind că acesta a intenționat uciderea victimei și nu
aplicarea unei corecții violente.
Instanța
de apel a constatat nefondată și solicitarea inculpatului de a fi pus de îndată
în libertate, întrucât obligația de a se întocmi minută la luarea măsurii
arestării preventive sau la prelungirea acesteia a luat naștere doar de la data
de 08 februarie 2006, data publicării în Monitorul Oficial a deciziei nr. XVII/2005
a Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul
legii, ori, data la care s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a
inculpatului a fost 06 februarie 2006.
Instanța
de apel a constatat însă că individualizarea pedepsei accesorii prev.
de art. 71 C. pen. este greșită, întrucât pentru ca dreptul prev.
de art. 64 lit. c) C. pen. să fie interzis, este necesar ca în
prealabil să se constate săvârșirea infracțiunii în exercitarea unei funcții,
profesii sau activități, și, încă mai mult, concretizând-o.
Față de
aceste considerente, prin decizia penală nr. 48/A din 28 mai 2008, Curtea de
Apel Alba lulia, secția penală, a admis apelul declarat de inculpat împotriva
sentinței penale nr. 188 din 26 septembrie 2007 a Tribunalului Sibiu, pe care a
desființat-o sub aspectul laturii penale numai cu privire la conținutul
pedepsei accesorii aplicate, și, în rejudecare, a înlăturat dispoziția privind
interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. c) C. pen.
A
menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
În baza
art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest preventiv a inculpatului,
iar în baza art. 88 C. pen., a computat din pedeapsa aplicată durata reținerii
și arestării preventive a inculpatului, de la 12 ianuarie 2006 la 28 mai 2008.
Împotriva
deciziei a declarat recurs inculpatul, fără a indica în scris vreun motiv de
nelegalitate sau netemeinicie ale hotărârii recurate.
în fața
instanței de judecată, inculpatul prin apărător, a reiterat în cea mai mare
parte, motivele prezentate cu ocazia judecării apelului.
Se
invocă sub un prim aspect, nelegala sesizare a primei instanțe, întrucât nu au
fost respectate cerințele disp. art. 235 C.
proc. pen.
Sub un
alt aspect, se invocă netemeinicia hotărârilor, solicitându-se achitarea pe
temeiul disp. art. 10 lit. c) C. proc. pen., arătând că nu el se face
vinovat de săvârșirea infracțiunii.
În
subsidiar, se solicită schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea prev.
de art. 183 C. proc. pen., cu consecința reducerii sancțiunii
aplicate.
Examinând
hotărârea prin prisma criticilor recurentului, care se circumscriu cazurilor de
casare prev. de art. 385
9
alin. (1) pct. 2, 14, 17 și 18 C.
proc. pen., ca și din oficiu, pentru celelalte cazuri de casare enunțate de
art. 385
9
alin. (3) C. proc. pen., Înalta
Curte constată că recursul este nefondat
pentru considerentele ce se vor
expune în continuare:
Probele
administrate relevă fără echivoc că în noaptea de 21 decembrie 2005, inculpatul
a lovit victima cu pumnii și picioarele, cu preponderență în zona craniană și
facială, aducând-o în stare de inconștiență, după care a abandonat-o în zăpadă,
ceea ce a dus la decesul acesteia, la data de 11 ianuarie 2006.
Loviturile
aplicate de inculpat au provocat victimei un traumatism cranio-cerebral acut
deschis, cu multiple plăgi faciale și la nivelul scalpului, cu fracturi de
masiv facial, fractură mandibulă laterală stângă dizlocată, luxații complete și
incomplete ale dinților, cu un dinte localizat în plămânul drept și altul la
nivelul faringelui.
Raportul
de constatare medico-legală întocmit în cauză a concluzionat că moartea
victimei a fost violentă și s-a datorat complicațiilor septice survenite în
evoluția unui traumatism cranio-facial.
Din
cuprinsul rapoartelor de expertiză bio-criminalistică rezultă că urmele
existente pe cearceaful ridicat din locuința inculpatului au pus în evidență
profile genetice identice cu cele ale sângelui prelevat de la victimă și au
descris aceeași grupă sanguină cu cea a victimei.
Declarațiile
martorilor E.E.C. și C.E., concubina inculpatului atestă că acesta a ajuns
târziu acasă, în stare de ebrietate, cu hainele pătate de sânge.
Intensitatea
violențelor exercitate de inculpat și zonele corporale vizate atestă că
inculpatul a urmărit uciderea victimei, atitudine subiectivă ce caracterizează
infracțiunea de omor în modalitatea prev. de art. 174 și art. 175 lit. i) C.
pen., texte de lege în baza cărora în mod justificat s-a dispus condamnarea
inculpatului.
Sub
aspectul legalității sesizării, se poate constata că prin ordonanța din 12
ianuarie 2006, procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu,
a pus în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului pentru infracțiunea prev.
de art. 174 alin. (1) rap. la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.,
astfel că în cauză sunt îndeplinite cerințele disp. art. 235 C.
proc. pen.
La
verificarea din oficiu a hotărârilor, instanța nu a constatat existența vreunei
cauze de nelegalitate sau netemeinicie, astfel că, în baza art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul
declarat de inculpat.
Î
n baza art. 385
17
alin. (4) rap. la
art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce
din pedeapsa aplicată
inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 12 ianuarie 2006 la
zi.
Văzând
și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat
de inculpatul D.N.
împotriva deciziei penale
nr. 48/A din 28 mai 2008 a Curții de
Apel Alba lulia, secția penală.
Deduce din
pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și
arestării
preventive de la 12 ianuarie 2006 la 14 octombrie 2008.
Obligă recurentul inculpat să plătească
statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei,
reprezentând onorariul
pentru apărarea din
oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, azi 14 octombrie 2008.