ÎCCJ, decizie (scj.ro #84158)

Condamnarea inculpatului față de care prima instanță a dispus încetarea procesului penal. Omisiunea ascultării inculpatului prezent. Consecințe Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile de atac ordinare. Apelul Indice alfabetic: Drept procesual penal - condamnarea inculpatului față de care prima instanță a dispus încetarea procesului penal - omisiunea ascultării inculpatului prezent C. proc . pen ., art . 378 alin. (1 1 ) Condamnarea de către instanța de apel a inculpatului față de care prima instanță a dispus încetarea procesului penal, fără ca instanța de apel să procedeze la ascultarea inculpatului prezent, potrivit art . 378 alin. (1 1 ) C. proc . pen ., atrage casarea deciziei instanței de apel.

În lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului și, în special, a hotărârii din 25 iulie 2000 din cauza Tierce și alții împotriva San Marino, inculpatul trebuie ascultat de instanța de apel, iar în cazul în care nu este prevăzută calea de atac a apelului, de către instanța de recurs, oricare ar fi soluția - de condamnare sau de achitare - a instanței de fond și oricare ar fi motivul de apel sau de recurs invocat. I.C.C.J., secția penală, decizia nr . 2435 din 7 mai 2007 Prin sentința penală nr . 90/F din 21 iunie 2006, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în baza art . 11 pct . 2 lit . b) raportat la art . 10 alin. (1) lit . f) C. proc . pen ., cu aplicarea art . 13 C. pen . și a art . 144 din l egea nr . 8/1996, modificată prin Legea nr . 285/2004, s-a încetat procesul penal privind pe inculpatul A.A., sub aspectul infracțiunilor prevăzute în art.140 alin. (1) lit . c) și art . 139 9 din Legea nr . 8/1996, modificată prin Legea nr . 285/2004.

Prin decizia nr . 13/A din 1 februarie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, apelul declarat de procuror a fost admis, sentința atacată a fost desființată și s-a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea a două infracțiuni prevăzute în art . 139 8 din Legea nr . 8/1996, modificată prin Legea nr . 285/2004, cu aplicarea art . 13 C. pen . Împotriva acestei decizii, în termen legal, inculpatul a declarat recurs, susținând, prin apărătorul ales, că hotărârea este lovită de nulitatea absolută prevăzută în art . 197 alin. (2) C. proc . pen ., deoarece instanța de apel, contrar dispozițiilor art . 378 alin. (1 1 ) C. proc . pen ., nu a procedat la ascultarea inculpatului, deși era obligată întrucât prima instanță nu pronunțase împotriva acestuia o hotărâre de condamnare.

Înalte Curte de Casație și Justiție, examinând atât motivele de recurs invocate, cât și din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art . 385 9 alin. (3) C. proc . pen ., combinate cu art . 385 6 alin. (1) și art . 385 7 C. proc . pen ., constată că recursul declarat de inculpat este fondat pentru următoarele considerente: Potrivit art . 378 alin. (1 1 ) C. proc . pen ., „cu ocazia judecării apelului, instanța este obligată să procedeze la ascultarea inculpatului prezent, potrivit dispozițiilor cuprinse în Partea specială, Titlul II, Capitolul II, atunci când acesta nu a fost ascultat la instanța de fond, precum și atunci când instanța de fond nu a pronunțat împotriva inculpatului o hotărâre de condamnare.” Din economia textului de lege menționat rezultă că instanța de prim control judiciar nu putea dispune condamnarea inculpatului direct în apel, după ce prima instanță încetase procesul penal față de acesta, decât în urma audierii inculpatului, care a fost prezent la judecata în apel.

Textul art . 378 alin. (1 1 ) C. proc . pen . a fost introdus în Codul de procedură penală prin Legea nr . 356/2006, în urma constatării de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului - în cauza Constantinescu contra României - a încălcării dreptului reclamantului la un proces echitabil, drept garantat de art . 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. S-a susținut că instanța de apel, precum și instanța de recurs - în cazul în care nu este prevăzută calea de atac a apelului - au obligația de a examina o cauză în fapt și în drept și nu pot proceda la o apreciere globală asupra vinovăției sau a inocenței inculpatului, fără a-l asculta pe acesta și fără a evalua, în mod direct, elementele de probă prezentate personal de inculpat, în caz contrar procedura derulată în fața lor neîndeplinind exigențele unui proces echitabil.

Ca atare, în lumina acestei jurisprudențe, inculpatul trebuie ascultat de instanța de apel, iar în cazul în care nu este prevăzută calea de atac a apelului, de către instanța de recurs, oricare ar fi soluția - de condamnare sau de achitare - a instanței de fond și oricare ar fi motivul de apel sau de recurs invocat. În acest sens sunt concluziile instanței de la Strasbourg , în hotărârea din 25 iulie 2000 din cauza Tierce și alții împotriva San Marino. În aceste condiții, hotărârea instanței de apel din prezenta cauză, care se bazează exclusiv pe analiza probelor administrate de prima instanță, este nelegală, iar împrejurarea că inculpatului i-a fost acordat ultimul cuvânt nu dispensează instanța de apel de obligația de a-l audia.

Cum potrivit dispozițiilor legale ( art . 371 alin. 2 C. proc . pen .) procedura în fața instanței de apel urmează aceleași reguli ca și cea din fața primei instanțe, instanța de apel având competența de a se pronunța atât asupra chestiunilor de fapt, cât și asupra celor de drept, această instanță poate, dar numai după administrarea de probe, inclusiv audierea inculpatului, conform principiului nemijlocirii , să dispună achitarea ori condamnarea inculpatului.

Deși nulitatea invocată de inculpatul recurent nu face parte din categoria nulităților absolute strict enumerate de legiuitor în dispozițiile art . 197 alin. (2) C. proc . pen ., ci reprezintă o nulitate relativă, Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru argumentele expuse anterior și având în vedere dispozițiile art . 197 alin. (1) și (4) C. proc . pen ., apreciază că se impune casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, pentru a fi audiat inculpatul, pentru a i se da posibilitatea administrării de probe în apărare și pentru a nu fi privat de o cale de atac. În consecință, în conformitate cu dispozițiile art . 385 15 pct . 2 lit . c) C. proc . pen ., recursul a fost admis, decizia atacată a fost casată și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, fiind necesară administrarea de probe.