ÎCCJ, decizie (scj.ro #84158)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #84158) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Condamnarea inculpatului față de care prima instanță a
dispus încetarea procesului penal. Omisiunea ascultării inculpatului prezent.
Consecințe
Cuprins pe materii:
Drept procesual penal. Partea
specială. Judecata. Căile de atac ordinare. Apelul
Indice alfabetic:
Drept procesual penal
- condamnarea inculpatului față de care prima instanță a dispus încetarea
procesului penal
-
omisiunea ascultării inculpatului prezent
C.
proc
.
pen
.,
art
. 378 alin. (1
1
)
Condamnarea de către instanța de apel a inculpatului față
de care prima instanță a dispus încetarea procesului penal, fără ca instanța de
apel să procedeze la ascultarea inculpatului prezent, potrivit
art
. 378 alin. (1
1
) C.
proc
.
pen
., atrage casarea deciziei instanței de apel.
În lumina jurisprudenței Curții Europene a
Drepturilor Omului și, în special, a hotărârii din 25 iulie 2000 din cauza
Tierce
și alții împotriva San Marino, inculpatul trebuie
ascultat de instanța de apel, iar în cazul în care nu este prevăzută calea de
atac a apelului, de către instanța de recurs, oricare ar fi soluția - de
condamnare sau de achitare - a instanței de fond și oricare ar fi motivul de
apel sau de recurs invocat.
I.C.C.J.,
secția penală, decizia
nr
. 2435 din 7 mai 2007
Prin sentința penală
nr
. 90/F din 21 iunie 2006,
pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în baza
art
. 11
pct
. 2
lit
. b) raportat la
art
. 10 alin. (1)
lit
. f) C.
proc
.
pen
., cu aplicarea
art
. 13 C.
pen
. și a
art
. 144 din
l
egea
nr
. 8/1996, modificată prin Legea
nr
.
285/2004, s-a încetat procesul penal privind pe inculpatul
A.A.,
sub aspectul infracțiunilor
prevăzute în art.140 alin. (1)
lit
. c) și
art
. 139
9
din Legea
nr
.
8/1996, modificată prin Legea
nr
. 285/2004.
Prin decizia
nr
. 13/A din 1 februarie 2007 pronunțată
de Curtea de Apel Pitești, Secția penală și pentru cauze cu minori și de
familie, apelul declarat de procuror a fost admis, sentința atacată a fost
desființată și s-a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea a două
infracțiuni prevăzute în
art
. 139
8
din
Legea
nr
. 8/1996, modificată prin Legea
nr
. 285/2004, cu aplicarea
art
.
13 C.
pen
.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, inculpatul a declarat recurs,
susținând, prin apărătorul ales, că hotărârea este lovită de nulitatea absolută
prevăzută în
art
. 197 alin. (2) C.
proc
.
pen
., deoarece instanța de
apel, contrar dispozițiilor
art
. 378 alin. (1
1
)
C.
proc
.
pen
., nu a
procedat la ascultarea inculpatului, deși era obligată întrucât prima instanță
nu pronunțase împotriva acestuia o hotărâre de condamnare.
Înalte
Curte de Casație și Justiție, examinând atât motivele de recurs invocate, cât
și din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor
art
.
385
9
alin. (3) C.
proc
.
pen
., combinate cu
art
. 385
6
alin. (1) și
art
. 385
7
C.
proc
.
pen
., constată că recursul
declarat de inculpat este fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit
art
. 378 alin. (1
1
) C.
proc
.
pen
., „cu ocazia judecării apelului, instanța este
obligată să procedeze la ascultarea inculpatului prezent, potrivit
dispozițiilor cuprinse în Partea specială, Titlul II, Capitolul II, atunci când
acesta nu a fost ascultat la instanța de fond, precum și atunci când instanța
de fond nu a pronunțat împotriva inculpatului o hotărâre de condamnare.”
Din
economia textului de lege menționat rezultă că instanța de prim control
judiciar nu putea dispune condamnarea inculpatului direct în apel, după ce
prima instanță încetase procesul penal față de acesta, decât în urma audierii
inculpatului, care a fost prezent la judecata în apel.
Textul
art
. 378 alin. (1
1
) C.
proc
.
pen
. a fost introdus în Codul de procedură penală
prin Legea
nr
. 356/2006, în urma constatării de către
Curtea Europeană a Drepturilor Omului - în cauza Constantinescu contra României
- a încălcării dreptului reclamantului la un proces echitabil, drept garantat
de
art
. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor
omului și a libertăților fundamentale. S-a susținut că instanța de apel, precum
și instanța de recurs - în cazul în care nu este prevăzută calea de atac a
apelului - au obligația de a examina o cauză în fapt și în drept și nu pot
proceda la o apreciere globală asupra vinovăției sau a inocenței inculpatului,
fără a-l asculta pe acesta și fără a evalua, în mod direct, elementele de probă
prezentate personal de inculpat, în caz contrar procedura derulată în fața lor
neîndeplinind
exigențele unui proces echitabil.
Ca
atare, în lumina acestei jurisprudențe, inculpatul trebuie ascultat de instanța
de apel, iar în cazul în care nu este prevăzută calea de atac a apelului, de
către instanța de recurs, oricare ar fi soluția - de condamnare sau de achitare
- a instanței de fond și oricare ar fi motivul de apel sau de recurs invocat.
În acest sens sunt concluziile instanței de la
Strasbourg
,
în hotărârea din 25 iulie 2000 din cauza
Tierce
și
alții împotriva San Marino.
În
aceste condiții, hotărârea instanței de apel din prezenta cauză, care se
bazează exclusiv pe analiza probelor administrate de prima instanță, este
nelegală, iar împrejurarea că inculpatului i-a fost acordat ultimul cuvânt nu
dispensează instanța de apel de obligația de a-l audia.
Cum
potrivit dispozițiilor legale (
art
. 371 alin. 2 C.
proc
.
pen
.) procedura în fața
instanței de apel urmează aceleași reguli ca și cea din fața primei instanțe,
instanța de apel având competența de a se pronunța atât asupra chestiunilor de
fapt, cât și asupra celor de drept, această instanță poate, dar numai după
administrarea de probe, inclusiv audierea inculpatului, conform principiului
nemijlocirii
, să dispună achitarea ori condamnarea
inculpatului.
Deși
nulitatea invocată de inculpatul recurent nu face parte din categoria
nulităților absolute strict enumerate de legiuitor în dispozițiile
art
. 197 alin. (2) C.
proc
.
pen
., ci reprezintă o nulitate relativă, Înalta Curte de
Casație și Justiție, pentru argumentele expuse anterior și având în vedere
dispozițiile
art
. 197 alin. (1) și (4) C.
proc
.
pen
., apreciază că se
impune casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre
rejudecare
la instanța de apel, pentru a fi audiat inculpatul, pentru a i se da
posibilitatea administrării de probe în apărare și pentru a nu fi privat de o
cale de atac.
În
consecință, în conformitate cu dispozițiile
art
. 385
15
pct
. 2
lit
. c) C.
proc
.
pen
., recursul a fost
admis, decizia atacată a fost casată și s-a dispus trimiterea cauzei spre
rejudecare
la instanța de apel, fiind necesară
administrarea de probe.