ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4027/2009

Asupra contestației în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia penală nr. 3372 din 21 octombrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în dosarul nr. 3165/2/2009, s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul R.R. împotriva sentinței penale nr. 170 din 18 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, fiind obligat recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Împotriva acestei decizii, în temeiul art. 386 C. proc. pen., petiționarul R.R. a formulat contestație în anulare la data de 28 octombrie 2009, cu mențiunea că o va motiva după redactarea deciziei și comunicarea acesteia.

Până la termenul fixat pentru examinarea admisibilității în principiu - 2 decembrie 2009 -, contestatorul nu și-a motivat cererea. Examinând contestația în anulare în raport cu lucrările și materialul din dosarul cauzei, Înalta Curte constată următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 386 C. proc.

pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri: a) când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii; b) când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare; c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute la art. 10 alin. (1) lit. f)-i/1), cu privire la care existau probe în dosar; d) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă; e) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 385/14 alin. (1/1) ori art. 385/16 alin. (1). În speță, examinând actele dosarului instanței de recurs, Înalta Curte constată că primele două cazuri, prev. de art. 386 lit. a) și b) C. proc.

pen., nu sunt incidente deoarece petiționarul a fost prezent la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs, 21 octombrie 2009; cazul prev. de art. 386 lit. c) C. proc. pen. nu poate fi incident în raport de obiectul cauzei soluționate în recurs, respectiv plângere împotriva rezoluției procurorului, în procedura prev. de art. 278/1 C. proc. pen.; cazul prev. de art. 386 lit. d) C. proc. pen. nu poate fi, de asemenea, incident întrucât nu există două hotărâri definitive care să se fi pronunțat împotriva unei persoane pentru aceeași faptă, iar în ceea ce privește cazul prev. de art. 386 lit. e) C. proc. pen., acesta vizează doar omisiunea audierii inculpatului în condițiile prev. de art. 385/14 alin. (1/1) C. proc.

pen.; or, în cauza examinată în contestație, recurentul avea calitatea de petiționar. Ca atare, Înalta Curte constată că deși contestația este formulată în termenul prev. de art. 388 alin. (1) C. proc. pen., nu este incident nici unul dintre cazurile prevăzute în art. 386 lit. a) - e) C. proc. pen. pentru considerentele arătate mai sus, astfel că văzând și dispozițiile art. 391 din același cod va respinge contestația în anulare și îl va obliga pe contestator la plata cheltuielilor judiciare către stat, în conformitate cu dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul R.R. împotriva deciziei penale nr. 3372 din 21 octombrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în dosarul nr. 3165/2/2009. Obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 02 decembrie 2009.