ÎCCJ, decizie (scj.ro #84332)

Judecata. Dreptul la un proces echitabil

Cuprins pe materii:

Drept procesual

penal. Partea specială. Judecata. Dispoziții generale

Indice alfabetic:

Drept procesual penal

-

dreptul la un proces

echitabil

C.

proc

.

pen

.,

art

. 287,

art

. 289

Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale,

art

. 6 paragraf 3

lit

.

d)

În cursul judecății, instanța are obligația de a verifica

probele strânse în faza de urmărire penală, prin administrarea lor în ședință

publică, oral, nemijlocit și în condiții de contradictorialitate,

nerespectarea

acestei obligații constituind o încălcare a

dreptului la un proces echitabil, prevăzut în

art

. 6

paragraf 3

lit

. d) din Convenția pentru apărarea

drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

I.C.C.J

, secția penală,

decizia

nr

. 6827 din 22 noiembrie 2006

Prin sentința penală

nr

. 470 din 2 decembrie 2005, pronunțată de Tribunalul

Dâmbovița

, a fost condamnată inculpata

O.M

.

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută în

art

. 215

alin. (1), (4) și (5) cu  aplicarea

art

. 41

alin. (2) C.

pen

.

Curtea de Apel Ploiești, prin

decizia  penală

nr

. 100 din 20 martie 2006, a

respins  ca

nefondat

apelul inculpatei.

Recursul declarat de

inculpată este întemeiat.

Potrivit dispozițiilor

art

. 200 C.

proc

.

pen

., urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor

necesare cu privire la existența infracțiunilor, identificarea făptuitorilor și

la stabilirea răspunderii acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul

să se dispună trimiterea în judecată.

Din interpretarea

textului menționat, rezultă că  probele strânse în această fază servesc

numai pentru trimiterea în judecată,

neputând

constitui temei de condamnare.

În faza procesuală a judecății,

în acord cu dispozițiile

art

. 289 C.

proc

.

pen

., probele strânse în

cursul urmăririi penale trebuie verificate de instanță, prin

administrarea  lor în ședință publică, oral, nemijlocit și în

contradictoriu.

Numai în urma unei

asemenea verificări, cu respectarea acestor principii fundamentale, obligatorii

în faza cercetării judecătorești și exercitând un rol activ, potrivit

dispozițiilor

art

. 287 C.

proc

.

pen

., instanța trebuie să ajungă, motivat, la o

soluție temeinică și legală, ca rezultat care exprimă adevărul impus de probele

administrate în mod legal.

În cauza dedusă

judecății, inculpata, prin apărător, a formulat la 21 februarie 2005 o cerere

de probatorii, solicitând  audierea martorilor

M.G

.,

L.E

. și

H.L

. și proba cu

înscrisuri, cerere asupra căreia instanța, prin încheierea din 15 martie 2005,

nu se pronunța în mod expres și motivat, potrivit

art

.

67 alin. (3) C.

proc

.

pen

.

La 17 mai 2005, aceeași

instanță, în lipsa inculpatei arestate, a trecut la audierea martorilor

M.G

.,

S.P

. și

N.M

.,

sub rezerva reaudierii acestora, situație ce s-a repetat la 18 octombrie 2005,

cu ocazia audierii martorului

C.I

., iar la 18

noiembrie 2005, a respins ca

nefondată

cererea

inculpatei prin care a solicitat audierea martorilor

M.G

.,

L.E

. și

H.L

. și, constatând

cercetarea  judecătorească terminată conform

art

.

339 C.

proc

.

pen

., a

acordat cuvântul părților asupra fondului cauzei.

Instanța a

încuviințat cererea inculpatei de a i se  acorda termen de grefă pentru a

lua cunoștință de conținutul declarațiilor martorilor

M.G

.,

C.I

.,

S.P

. și

N.M

., audiați în lipsa sa, dar termenul a fost stabilit la

2 decembrie 2005, dată ce coincide cu pronunțarea sentinței, situație în care

măsura a fost lipsită de eficiență.

Procedând în modul

descris, Tribunalul

Dâmbovița

a încălcat obligația

legală a efectuării unei cercetări judecătorești complete, care presupunea

reaudierea tuturor martorilor ascultați în lipsa inculpatei arestate. Această

măsură procesuală, se impunea cu atât mai mult cu cât aceasta a susținut că

martorii cunosc împrejurări esențiale, de natură să demonstreze apărările

invocate de ea în cursul procesului.

Motivarea instanței, în

sensul că martorii și-au menținut declarațiile date la urmărirea penală, astfel

încât nu se impunea reaudierea lor în prezența inculpatei, încalcă principiile

nemijlocirii

, publicității, oralității și

contradictorialității, obligatorii în faza de judecată, precum și dreptul la

apărare al inculpatei.

Procedându-se în acest

mod, inculpata a fost astfel lipsită de beneficiile unui proces echitabil, în

sensul

art

. 6 paragraf 3

lit

.

d) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care îi dă dreptul  la

„administrarea probelor incriminatorii în prezența sa, în ședință publică, în

condiții de contradictorialitate.”

Toate aceste limitări

aduse drepturilor procesuale ale inculpatei nu au fost înlăturate nici de

instanța  de apel, care s-a mărginit la a aprecia probele strânse în

cursul urmăririi penale și administrate, incomplet, în cursul cercetării

judecătorești.

Față de considerentele ce

preced, recursul inculpatei a fost admis, au fost casate ambele hotărâri

atacate, trimițându-se cauza spre

rejudecare

la prima

instanță.